header
ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

„Uite cine vorbe?te!”
Ion Maldarescu Editorial
„Uite cine vorbe?te!”
Pe fondul multiplelor ?i permanentelor scandaluri din primul (sper?m ?i unicul) mandat al navetistului excursionist pe meridianele planetei - pe banii contribuabilului român - ?i al debutului „campaniei dispera?ilor", cum a

Parteneri

revista agero
Revista Clipa - Dinu Sararu
Grand Hotel Sofianu

uzpr

Editura Fortuna
Muzeul de arta - Craiova
Natiunea
Ziaristii online
Uniunea artistilor plastici - Valcea
clipa
SC Diana SRL
Forumul cultural educational
  
Duminică, 11 Noiembrie 2018 19:46

CiteƟte mai mult...Pentru articolul „Schimbarea la fa?? a Grupului Etnic German", bazat pe documente ?i publicat în ziarul „Cotidianul", la 15 februarie 2017, istoricul Ioan Scurtu a fost ac?ionat în judecat? de c?tre F.D.G.R. În urma unui proces care las? loc de îndoieli serioase privind respectarea legilor statului român ?i a conven?iilor interna?ionale la care România a fost semnatar?, de c?tre instan?ele judec?tore?ti, istoricul a fost obligat s? pl?teasc? suma de 6.000 lei daune morale aduse F.D.G.R., 2.540 lei - cheltuieli judiciare, s? retrag? articolul din publica?ia men?ionat? ?i de pe blogul s?u[1]. (Ion M?ld?rescu).

Citind numeroasele articole ap?rute despre felul în care Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), care a fost condus ani de zile de actualul pre?edinte Klaus Iohannis, s-a declarat mo?tenitorul organiza?iei naziste Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien), Toma B?l??oiu a avut ideea s? se adreseze ambasadorilor care reprezint? ??rile semnatare ale Conven?iei de armisti?iu a Na?iunilor Unite din 12 septembrie 1944[2]. Nu întîmpl?tor a f?cut acest demers, c?ci, dup? cum se ?tie, aceast? Conven?ie de armisti?iu, la articolul 15, a decis dizolvarea tuturor organiza?iilor prohitleriste de pe teritoriul românesc. Ca urmare, Grupul Etnic German din România a fost desfiin?at ?i patrimoniul acestuia confiscat prin Decretul-lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, emis de guvernul S?n?tescu ?i semnat de regele Mihai I al României.

Textul scrisorii prof. Toma B?l??oiu adresate reprezentan?ilor Marii Britanii, Federa?iei Ruse ?i Statelor Unite ale Americii la Bucure?ti

„Excelen?ei Sale domnului Andrew Noble, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii,
Excelen?ei Sale domnului Valery Kuzmin, ambasadorul Federa?iei Ruse,
Excelen?ei Sale domnului Hans Klemm, ambasadorul Statelor Unite ale Americii,
Excelen?ele Voastre,
V? adres?m aceast? scrisoare având în vedere c? sunte?i reprezentan?i în România ai statelor victorioase în cel de-Al Doilea R?zboi Mondial - garante ale Conven?iei de armisti?iu semnate (?i) de România la 12 septembrie 1944. Pe baza obliga?iilor asumate prin aceast? Conven?ie, România a dispus, prin Decretul-lege nr. 485/7.10.1944, desfiin?area organiza?iei hitleriste Deutsche Volksgruppe in Rumänien (Grupul Etnic German din România - G.E.G.R.).Dup? evenimentele din decembrie 1989, românii au constatat cu surprindere/indignare c? reprezentan?i ai minorit??ii germane din România, în frunte cu actualul pre?edinte al României, dl Klaus Werner Iohannis, au recurs la ciudato-dubioase manevre prin care s-a urm?rit, prin crearea Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), preluarea bunurilor confiscate abuzivo-samavolnic de c?tre G.E.G.R., sub protec?ia ocupantului hitlerist, nu numai de la români, ci ?i de la evrei.

La 26 februarie 2007, F.D.G.R., reprezentat de pre?edintele s?u (domnul Klaus Werner Iohannis), a adresat Judec?toriei Sibiu cererea de chemare în judecat? a municipiului Sibiu, reprezentat de primarul municipiului Sibiu (acela?i domn Klaus Werner Iohannis), prin care a solicitat: « S? constate calitatea de successor în drepturi al organiza?iei noastre fa?? de Grupul Etnic German din România ». Solicitarea era « motivate ?i fundamentat? pe legisla?ia cu character reparatoriu din România », apreciind - în mod eronat/mincinos - c? G.E.G.R. a fost desfiin?at « în mod abuziv de vechiul regim ».

În declara?ii publice, domnul Klaus Werner Iohannis a afirmat - mincinos - c? « vechiul regim » ar fi cel comunist, ceea ce nu corespunde adev?rului, deoarece G.E.G.R. a fost desfiin?at prin Decretul-lege nr. 485/7.10.1944 semnat de Regele Mihai, în perioada guvernului democrat condus de generalul monarhist Constantin S?n?tescu.

Spre uimirea/indignarea românilor, prin sentin?a din 28 mai 2007, Judec?toria Sibiu a legalizat dreptul F.D.G.R. de a fi successor al organiza?iei naziste G.E.G.R., batjocorindu-se astfel obliga?iile asumate de România prin Conven?ia de armisti?iu din 12.09.1944 ?i Decretul-lege nr. 485/7.10.1944.

Având în vedere:
a. calitatea statelor dvs. de garante ale Conven?iei de armisti?iu din 12.09.1944;
b. procedeele suspecto-dubioase la care s-a recurs, cu strania implicare/complicitate a domnului Klaus Werner Iohannis, pentru a se ob?ine scandaloasa sentin?? din 28.05.2007 a Judec?toriei Sibiu;
c. amploarea deosebit?/îngrijor?toare a actualelor dispute pe plan politic din România privind aceast? spe?? ?i - mai ales
d. eludarea de c?tre România a obliga?iilor pe care ?i le-a asumat, în aceast? spe??, prin cele dou? documente sus-men?ionate, v? rug?m s? ne comunica?i:
1. Statele dvs. tolereaz?/au reac?ionat/vor reac?iona fa?? de ignorarea de c?tre România a obliga?iilor interna?ionale privind spe?a abordat? prin aceast? scrisoare?
2. Cunoa?te?i dac? ?i alte state semnatare ale Conven?iei de armisti?iu din 12.09.1944 au procedat ca România, respectiv dac? au acordat vreunei organiza?ii nou-create dreptul de succesiune fa?? de organiza?iile hitleriste existente pe teritoriile lor în timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial?
3. Organiza?iile comunit??ilor evreie?ti din statele dvs. se situeaz? pe pozi?ii similare - mu?amalizoare/tolerante - cu cele ale celor din România (Federa?ia Comunit??ilor Evreie?ti din România ?i Institutul Na?ional pentru Studierea Holocaustului din România « Elie Wiesel »), fa?? de activitatea criminal? a organiza?iei naziste G.E.G.R., de consecin?ele devastatoare, inclusiv pentru interesele/averile evreilor din România, ale sentin?ei din 28.05.2007 a Judec?toriei Sibiu?
V? mul?umim!
Cu deosebit respect,
Prof. Toma B?l??oiu".

În anex?, prof. Toma B?l??oiu indic? mai multe articole de pres? referitoare la acest subiect. Scrisoarea are num?rul de înregistrare 3.395 ?i a fost redactat? în ziua de 9 noiembrie 2018[3].

Grafica - I.M.

-------------------------------------

[1] https://www.cotidianul.ro/istoricul-scurtu-daune-morale-si-cheltuieli-de-judecata-hotarare-proces-in-text/
[2] https://ro.wikisource.org/wiki/Conven%C8%9Bie_de_armisti%C8%9Biu_(1944)
[3] https://www.cotidianul.ro/se-stringe-latul-plingere-impotriva-fdgr-catre-tarile-semnatare-ale-conventiei-de-armistitiu/

 
Redactia ART-EMIS   
Duminică, 11 Noiembrie 2018 19:27

CiteƟte mai mult...Proclama?ia din seara zilei de 23 august 1944 a anun?at minciuna regal?: „România a acceptat armisti?iul oferit de Uniunea Sovietic?, Marea Britanie ?i Statele Unite ale Americii". Pentru semnarea Conven?iei de armisti?iu dintre guvernul român ?i guvernele Na?iunilor Unite, prin care se consfin?ea starea de fapt a ie?irii României din r?zboiul contra alia?ilor ?i întoarcerea armelor împotriva Germaniei, la sfâr?itul lunii august 1944 o delega?ie condus? de Lucre?iu P?tr??canu din care f?cea parte - ca jurnalist - ?i so?ia acestuia, Elena P?tr??canu-Veakis, a plecat la Moscova. Primit? cu r?ceal?, delega?ia român? a semnat Conven?ia de armisti?iu abia pe data de 12 septembrie 1944. Red?m rel?t?rile Elenei P?tr??canu-Veakis despre modul în care a fost tratat? delega?ia României reamintind cititorilor discu?ia dintre Lucre?iu P?tr??canu ?i Molotov la semnarea Conven?iei de armisti?iu: când P?tr??canu a întrebat de ce condi?iile de armisti?iu impuse de c?tre U.R.S.S. României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu, Molotov i-a r?spuns: „Mare?alul Antonescu reprezenta România, dar voi nu reprezenta?i pe nimeni"[1].

„În diminea?a zilei de 29 august 1944, so?ul meu, Lucre?iu P?tr??canu, mi-a comunicat c? s-a admis plecarea mea laolalt? cu delega?ia, plecarea mea în calitate de corespondent al ziarului „România Liber?". Plecarea s-a f?cut de la aeroportul militar Pope?ti-Leordeni, noi aflându-ne într-un avion de vân?toare înso?i?i de alte dou? avioane de vân?toare care aveau pe aripile lor - pe partea de dedesubt a aripilor - însemnate tricolorul românesc foarte vizibil, pentru ca ru?ii s? ne recunoasc?. Am zburat la o în?l?ime foarte mic? tot în vederea acestui fapt ?i am putut s? vedem cu ochii distrugerile r?zboiului de aproape: ruinele, podurile rupte, ?oselele deteriorate, un aspect impresionant ?i jalnic. [...] În drum spre Odesa - c?ci acolo trebuia s? se fac? prima escal? c?tre Moscova - am avut ?i o mare emo?ie: [...] am aflat c? autorit??ile sovietice nu primiser? înc? dispozi?ie de a ne primi ?i ca atare nu ne-au dat aterizarea necesar?. ?i a început atunci o survolare a aeroportului în cercuri din ce în ce mai mici pentru c? benzina noastr? era limitat?. Zborul în cerc ne-a f?cut pe to?i s? vom?m ?i care mai de care din delega?ie era aplecat cu capul în jos ?i într-o stare jalnic? de s?n?tate. În cele din urm? permisiunea de a ateriza a venit, noi am coborât ?i cei care ne-au luat în primire s-au ar?tat foarte du?m?no?i fa?? de aceast? delega?ie, întrucât românii au fost unii din participan?ii cei mai importan?i ai bombard?rii aeroportului ?i ora?ului Odesa, lucru pe care în momentul acela sovieticii nu-l puteau uita. Exista ?i o oarecare lips? de încredere c? într-adev?r generalul Antonescu se afl? în mâinile noastre ?i nu a fost f?cut sc?pat. În orice caz, primirea a fost orice altfel decât prietenoas? ?i de încredere. Ca atare, am fost pofti?i cu to?ii în subsolul unui bunc?r unde era o bezn? aproape impenetrabil?. În spatele nostru u?ile bunc?rului s-au închis ?i noi ne-am aflat acolo ne?tiind nici pentru cât timp nici cu ce scop nici care va fi soarta noastr?. În cele din urm? totu?i ni s-a dat drumul. [...] Avionul care ne-a fost pus la dispozi?ie pentru a continua c?l?toria spre Moscova a fost un avion militar sovietic, de-acela în care para?uti?tii stau vis-à-vis, de-a lungul avionului, adic? e un culoar la mijloc ?i ei se uit? fa?? în fa?? ?i care a fost ocupat de toat? delega?ia noastr?. Iar eu, pentru c? eram singura femeie, am avut cinstea s? m? urc pe o targ? de r?nit. La aeroportul Vnukovo, între al?ii, ne a?tepta Vî?inski. De la aeroport am fost condu?i în centrul ora?ului Moscova, la un hotel cu numele „Savoy", un hotel care la prima vedere ne-a f?cut s? fim oarecum decep?iona?i ?i chiar sceptici în ce prive?te continuarea discu?iilor ?i tonul discu?iilor oficiale.

Hotelul era de categoria a II-a dac? nu chiar de a III-a, cu ni?te camere destul de mizere, cu robinete stricate, cu chiuvete înfundate. M? rog, era r?zboi, era mare mizerie, dar pentru o delega?ie oficial? de armisti?iu, reprezentând un eveniment atât de important în decursul acestui r?zboi, aceast? primire ne-a f?cut oarecum s? avem anumite îndoieli în ceea ce prive?te viitorul. [...] Am fost muta?i, a doua sau a treia zi, într-un palat care pe vremuri apar?inea ?arului ?i care acuma era la dispozi?ia oaspe?ilor str?ini g?zdui?i de Ministerul de Externe al Uniunii Sovietice. [...] În acest palat am stat din seara de 30 august pân? în ziua de 12 septembrie când a fost semnat? Conven?ia de armisti?iu. Atmosfera din casa de oaspe?i a fost cât se poate de înc?rcat?. To?i delega?ii aveau nervii pu?i la grea încercare pentru c? încercarea face întotdeauna ca presupunerile s? fie mai mult pesimiste decât optimiste. Faptul c? nimeni nu ie?ea din cas?, în afar? de persoana mea care în calitate de reporter aveam dreptul s? circul prin Moscova, punându-mi-se o ma?in? la dispozi?ie, deci, în afar? de mine, nimeni nu a p?r?sit aceast? cas?. E clar c? mai to?i se sim?eau prizonieri ?i pe zi ce trece amânându-se mult a?teptata întâlnire, participan?ii delega?iei deveniser? din ce în ce mai suspicio?i. Aici fac o mic? rectificare pentru c? so?ul meu, Lucre?iu P?tr??canu, ?eful delega?iei, în decursul celor 12-14 zile de la sosirea la Moscova ?i pân? la semnarea Conven?iei de armisti?iu, a avut totu?i o întâlnire cu Ana Pauker care atuncea se afla la Moscova, întâlnire la care am participat ?i eu [...].

Cu toate c? Lucre?iu P?tr??canu ?i Ana Pauker fuseser? pe vremuri prieteni, tovar??i de lupt?, P?tr??canu ap?rând-o în procesul de la Craiova, primirea Anei a fost foarte rece: a? putea s? rezum c? începutul primirii se referea la ni?te repro?uri c? România a f?cut o mare gre?eal? întorcând armele cu un minut mai devreme, în loc s? se lase ocupat? de trupele sovietice. Demonstra?iile au fost f?cute cu ajutorul stegule?elor de pe harta de pe perete în care Ana Pauker încerca s?-i dovedeasc? so?ului meu c? ea oricum nu ar fi avut nici o sc?pare, era o chestiune de s?pt?mâni sau poate de zile ?i c? acest lucru, din punct de vedere politic, ar fi fost mult mai în folosul Uniunii Sovietice ?i al alia?ilor ei. Replicile so?ului meu, care erau atât de natur? politic? cât ?i umanitar?, faptul c? au fost salvate prin actul de la 23 august atâtea vie?i omene?ti, atât române?ti cât ?i sovietice, atâtea bunuri care altfel ar fi fost precis distruse, moralul poporului român, posibilitatea de a se reabilita prin acest gest luptând al?turi de armatele aliate pentru zdrobirea definitiv? a hitlerismului - toate aceste argumente bineîn?eles c? nu au convins-o. [...] So?ul meu a?tepta s? fie primit de Stalin, dar aceast? a?teptare s-a dovedit nejustificat?, întrucât atunci când a venit ziua ?i atunci când a fost chemat la Kremlin el nu a dat ochii decât cu Molotov.

Întâlnirea cu Molotov mi-a fost descris? de so?ul meu în felul urm?tor: atunci când a intrat în biroul s?u, Molotov st?tea cu spatele la un geam mare acoperit de o draperie ro?ie de catifea. Când s-a ridicat s? dea mâna cu so?ul meu, primul gest a fost acela de a-l invita mai aproape de geam ?i, tr?gând cu un gest teatral perdeaua la o parte, l-a rugat pe so?ul meu s? a?tepte pu?in, uitându-se la ceas. Dup? câteva clipe au r?sunat dou?sprezece salve de tun ?i focuri de artificii s-au profilat pe cerul Moscovei, mai str?lucitoare ?i mai extraordinare decât acelea pe care le-am putut urm?ri de la hotelul „Savoy" cu câteva zile în urm?. Molotov l-a întrebat pe so?ul meu:
- ?tii ce înseamn? asta?
La r?spunsul lui negativ i-a spus:
- Sunt salvele de tun ?i s?rb?torirea cuceririi ora?ului Bucure?ti!.
So?ul meu a înghe?at ?i replica pe care nu a putut s? ?i-o re?in? a fost aceea c?, dup? ?tirea lui, trupele sovietice au fost primite cu flori de întreaga popula?ie a ora?ului Bucure?ti, cu câteva zile în urm?. Ceea ce a ad?ugat atuncea Lucre?iu P?tr??canu relatându-mi cele întâmplate: « ?tiu c? r?spunsul meu a însemnat pentru mine pecetluirea viitorului meu ». Pare-se deci c? totul a fost regizat în mod special pentru a ar?ta clar punctul de vedere sovietic ?i dovad? au fost condi?iile grele care au fost impuse României cu toate sacrificiile f?cute. A doua zi dup? semnare, ne-am întors cu avionul la Bucure?ti. De data aceasta se deplasase la Bucure?ti ?i Molotov în persoan?, pe lâng? Vî?inski ?i alte oficialit??i, iar avionul care ne-a fost pus la dispozi?ie nu mai sem?na cu avionul militar cu care am venit, ci dimpotriv?, erau un avion civil c?ptu?it cu catifea albastr? ?i cu perdelu?e cu ciucuri"[2].

---------------------------------------------
[1] https://www.art-emis.ro/istorie/2420-un-rege-care-si-a-tradat-tara.html
[2] Radio România, Arhiva de istorie oral?, Amintirile Elenei P?tr??canu-Veakis, care a înso?it delega?ia român? în calitate de jurnalist?. Înregistrare realizat? de Eleonora Cofas - Muzeul de istorie al Municipiului Bucure?ti, 1981 - Sursa Rador - https://www.flux24.ro/marturia-sotiei-lui-lucretiu-patrascanu-martor-la-semnarea-armistitiului-umilitor-de-la-moscova-din-septembrie-1944/

 
Eroii c?zu?i la Cotul Donului - Documente de arhiv? (1)
Alexandru Moraru, Chi?in?u   
Duminică, 11 Noiembrie 2018 18:58

CiteƟte mai mult...Grija Mare?alului Ion Antonescu pentru repatrierea românilor deporta?i de sovietici în Kuban ?i Crimeea

La sfâr?itul lunii august curent, ziarul Na?iunea a publicat articolul semnat de George V. Grigore „Fenomenul Petrache Lupu de la Maglavit" din care am depistat o secven?? despre r?zboi ?i mare?alul Antonescu. ?i anume: „Apoi România a intrat în r?zboi ?i b?rba?ii au fost lua?i în armat?. Lumea a început s? se teama, crezând c? acesta este sfâr?itul propov?duit de Petrache Lupu. Acum soseau focul, durerea ?i s?r?cia, provocate de Dumnezeu. Generalul Antonescu l-a chemat atunci pe cioban ?i l-a luat cu el în avion. Au zburat pe deasupra frontului, ?i Petrache a spus o rug?ciune pentru solda?ii români. Generalul i-a ar?tat pe p?mânt un fir argintiu, ?erpuitor: era Donul. Unde râul f?cea un cot, acolo era linia întâi a frontului. Petrache a privit ?i dup? ce a spus rug?ciunea, ?i-a întors ochii c?tre general: „R?zboiul se pierde. Vin ?i trec ru?ii". Atât i-a spus generalului. La aterizare, acesta a dat ordin s? nu cumva s? ajung? a?a vorb? la solda?i, s? îi demoralizeze".

La Cotul Donului a fost de fapt cel mai mare dezastru al Armatei Române din istorie, unde au c?zut mai mult de 200.000 de ostasi romani (în unele documente ?i materiale 150.000). Se scriu îns? foarte pu?ine despre acest subiect. Nu se ?tie de ce, dar presupunem c? ?i dezastrul pe o scar? atât de mare a f?cut ca opiniile despre eveniment s? fie diferite. Nem?ii d?deau vina pe români, românii pe nem?i, nem?ii pe nem?i, românii pe români, ungurii pe italieni... ca la razboi. Armata Sovietic?, dup? ce a primit ajutoare considerabile de la alia?i, încerca de luni bune s? resping? for?ele Axei ?i arunca în lupt? toate for?ele disponibile. Atât de necesar? le era aceast? victorie, încât datorit? inconsisten?elor de productie trimiteau în lupt? câte un radio la patru tancuri, celebrul sistem o pu?c? la doi oameni ?i comisarii N.K.V.D. cu mitraliera în spatele trupelor ofensive. Adic?, era ori la bal ori la cimitir pentru armata sovietic?. Punctele de trecere peste Don erau dou? poduri, pe care comandamentul român le-a vrut distruse, îns? din cauza legendarei înc?p??in?ri germane acest lucru nu s-a întâmplat.
Armata Român? epuizase echipamentul de lupta antitanc ?i cerea insistent aliatului german o reînarmare corespunzatoare pentru a se sus?ine frontul f?r? pierderi majore, dar nici asta nu s-a realizat.

Pe 19 noiembrie 1942, Armata Ro?ie a declan?at Opera?iunea „Uranus". Unit??ile sovietice, aflate sub comanda generalului Vatutin erau constituite din trei armate complete: Prima Armat? de Gard?, Armata a 21-a ?i Armata a 5-a de Tancuri, toate având un total de 18 divizii de infanterie, 8 brig?zi de tancuri, 2 brig?zi motorizate, 6 divizii de cavalerie ?i o brigad? antitanc. Preg?tirile pentru atac au putut fi auzite de români, care au cerut neîncetat înt?riri, dar au fos refuza?i din nou. Slab echipat? ?i cople?it? numeric, Armata a 3-a Român? a fost pur ?i simplu pulverizat? de atacul masiv sovietic dup? o lupt? crâncen? de o zi, l?sând descoperit flancul Armatei a 6-a German?. O a doua ofensiv? sovietic? a fost lansat? la sud de Stalingrad, în zona ap?rat? de Armata 4-a Român?. Aceast? armat?, compus? în principal din unit??i de cavarerie a cedat aproape imediat. For?ele sovietice ?i-au continuat înaintarea c?tre vest într-o mi?care de înv?luire, f?când jonc?iunea lâng? ora?ul Kalaci dup? dou? zile, încercuind f?r? sc?pare for?ele Axei. Aproximativ 250.000 de solda?i germani, români ?i italieni, ca ?i câteva unit??i croate ?i o serie de unit??i auxiliare de voluntari au fost prin?i în acest? încercuire. Al?turi de ei s-au aflat ?i civili sovietici ?i câteva mii de solda?i sovietici c?zu?i prizonieri în luptele cu germanii.

Ceea ce nu se prea ?tie este opinia celor de atunci, ca au fost tr?da?i. Trada?i de c?tre un anume general Constantin S?n?tescu, cunoscut de fapt ca principal oponent al mare?alului Antonescu. Practic, previziunile ru?ilor, atacurile precise de artilerie ?i anihilarea Armatei a 4-a aproape imediat? au fost lucruri surprinz?toare pentru armata român?, practic un masacru foarte exact ?i bine elaborat. S?n?tescu a fost singurul general român, care nu a fost împu?cat pentru înalta tr?dare sau încarcerat. La întoarcera in ?ar?, S?n?tescu a condus primul ?i al doilea guvern dup? arestarea mare?alului Antonescu. S?n?tescu a fost ultimul general al Armatei Române înmormântat, în 1947, cu onoruri integrale datorate gradului s?u. La preluarea puterii de c?tre sovietici, a fost înl?turat. Probabil, ceea ce nu ?tia, dar a aflat, este c? nimeni nu are încredere in tr?d?tori, mai ales cei în a c?ror favoare ai tr?dat.

La Cotul Donului - 1942, în aceast? mare tragedie româneasc?, „s-au scurs un milion de litri de sânge al unor români nevinova?i"! (Vasile ?oimaru, patriot ?i publicist din Republica Moldova). O mare parte a osta?ilor ?i ofi?erilor români, au c?zut cu moarte de erou în acest loc blestemat de toat? românimea ?i au fost îngropa?i în gropi comune, majoritatea drept necunoscu?i. Sigur c? este cunoscut? ?i cruzimea ru?ilor, care în timpul r?zboiului, dup? b?t?liile câ?tigate, adunau cadavrele celor c?zu?i pe câmpul de lupt? din armata advers? ?i le d?deau foc. Cu acest lucru se ocupa un serviciu special, compus par?ial din criminali ?i tâlhari, elibera?i din închisori ?i adu?i pe front, plasa?i pe primele linii ale frontului.

Pe frontul Armatei a 3-a române ?i a Armatei a 8-a italiene, la 16 decembrie 1942, ru?ii au reluat ofensiva la Cotul Donului,CiteƟte mai mult... înaintând vertiginos spre vest. Armata a 3-a român? a fost scoas? definitiv din lupt?. Dup? aceasta, r?m??i?ele celor dou? armate române au fost trimise în ?ar? pentru refacere ?i reorganizare. Am men?ionat c? majoritatea militarilor români c?zu?i cu moarte de erou la Cotul Donului ?i Stalingrad au fost acoperi?i cu p?mânt chiar acolo, pe câmpul de lupt?. Cu toate acestea, în primele zile ale b?t?liei, cei mor?i ?i grav r?ni?i erau transporta?i în spatele frontului, par?ial în Basarabia, pentru cei originari din Basarabia. Acest lucru îl confirm? documentele de arhiv? române?ti, confiscate de autorit??ile sovietice ?i transmise arhivelor de la Chi?in?u: actuala Arhiv? Na?ional? a Republicii Moldova (ANRM), actuala Arhiv? a Organiza?iilor Social-Politice a Republicii Moldova (A.O.S.P.R.M. - fosta arhiv? a C.C. a P.C.M.), actuala Arhiv? a Serviciului de Securitate ?i Informa?ii a Republicii Moldova (A.S.S.I.R.M. - fosta arhiv? K.G.B. din R.S.S.M.) etc.

În cele ce urmez?, prezent?m câteva documente de arhiv? extrase din fondul arhivistic al Prefecturii jude?ului Tighina, pentru a depista eroii basarabeni, osta?i ?i ofi?eri din cadrul Armatei Române, c?zu?i cu moarte de erou la Cotul Donului, Stalingrad, Kuban, Sevastopol ?i alte localit??i.

DOCUMENTUL 1
Lista eroilor martiri din plasa Tighina
Se certific? de noi prezentul tabel. Prim-Pretor, ?eful cancelariei, F.112, inv.1, d.2209

CiteƟte mai mult...DOCUMENTUL 2

PREFECTURA JUD. TIGHINA
TABEL cu eroii din cuprinsul jud. Tighina c?zu?i pe câmpul de onoare în lupta contra bol?evismului
F.112, inv.1, d.2209, f.246-247

DOCUMENTUL 3

ROMÂNIA
PROTOPOPIA Jud.Tighina
1943 luna Februarie ziua 6
Nr. 295

Prive?te:
Pomenirea Eroilor
C?zu?i la Stalingrad
DOMNULE PRIM-PRETOR,
Motivat de ordinul Nr. 1838 din 6 Februarie c. Al Onor Prefecturei jude?ului Tighina. Avem onoare a v? ruga s? binevoi?i a aproba ?i dispune transmiterea pe cale telefonic?, cât de urgent posibil, a urm?torului ordin, tuturor parohiilor din Plas?: „În conformitate cu ordinul Domnului Mare?al Ion Antonescu, Duminic? 7 Februarie c., la ora 11.00 se va oficia Parastas în biseric?, în fa?a autorit??ilor civile ?i militare, pentru pomenirea Eroilor c?zu?i la Stalingrad".
L.?. PROTOIEREU (semn?tura). D-sale, Domnului Prim Pretor al Pl??ii Tighina
F.112, inv.1, d.2209, f.14

De?i r?zboiul era în toi, probleme nenum?rate în fa?a Conduc?torului Statului, cu toate acestea mare?alul n-a l?sat f?r? aten?ie repatrierea românilor deporta?i de sovietici în diferite regiuni ale U.R.S.S., cum ar fi de exemplu Kuban, Crimeia ?i alte regiuni. F?r? prea multe explica?ii, deoarece documentele vorbesc de la sine ?i fac lumin? în situa?ia creat? ?i efortul administra?iei române?ti în sus?inerea cona?ionalilor deporta?i de sovietici. Propunem un mic set de documente de arhiv? ale timpului, care confirm? grija permanent? a mare?alului Ion Antonescu pentru to?i românii.

Documentul 4

COMANDAMENTUL DE C?PETENIE AL ARMATEI
DEPARTAMENTUL GUVERNATORULUI CIVIL
AL TRANSNISTRIEI
Direc?ia Muncii
Nr. 39273 din 12 aprilie 1943

PRE?IDEN?IA CONSILIULUI DE MINI?TRI
Cabinetul Militar B.B.T.

La adresa Dvs. Nr. 571.377/1943, cu privire la colonizarea în Transnistria a românilor de la Est de Bug, avem onoare a v? aduce la cuno?tin?? urm?toarele: Propunerile noastre cu privire la organizarea planului de repatriere a popula?iei de origine etnic? român? de la Est de Bug, expuse ?i în adresa noastr? cu Nr. 25298 din 10 Martie 1943, sunt urm?toarele: Pentru a face loc coloni?tilor în Transnistria, prin adresa susmen?ionat? am propus ?i propunem în primul rând evacuarea ?i trecerea peste Bug a evreilor ?i ?iganilor, opera?iune care necesit? un acord cu Autorit??ile Germane de la Est de Bug ?i în al doilea rând evacuarea restului de popula?ie de origine neromân? din localit??ile destinate coloniz?rii în alte localit??i ale Transnistriei. Plasarea coloni?tilor s? se fac? nu pe Bug, cum se prevede în adresa cu Nr. 2683 din 1 Februarie 1943 a Subsecretariatului de stat al Româniz?rii, Coloniz?rii ?i Inventarului, ci pe malul stâng al Nistrului, în localit??ile cu popula?ie în majoritatea ucrainean?, situate în regiunile cele mai fertile, în vecin?tatea terenurilor ce ofer? multiple posibilit??i de utilizare a bra?elor de lucru ?i în special în localit??ile cele mai înfloritoare, care vor fi îndeaproape preg?tite ?i organizate pentru colonizare. Deplasarea coloni?tilor s? se fac? numai în mase compacte, concomitent cu deplasarea popula?iei ce se evacueaz? din localit??ile destinate coloniz?rii, pentru ca popula?ia ce se deplaseaz? s?-?i poat? continua activitatea ?i pentru a se evita fric?iunile între coloni?ti ?i evacua?i. Instruc?iunile ce le necesit? organizarea coloniz?rii o vom întocmi dup? ce vom avea r?spunsul la cele propuse prin adresa noastr? cu Nr. 25.298 din 10 Martie 1943 ?i prin cea de fa??. În ce prive?te refugia?ii afl?tori la Tiraspol ?i cei ce vor mai sosi pentru triere, am dispus înc? de la data de 18 Martie 1943 s? fie plasa?i provizoriu ?i utiliza?i la diferite munci în regiunea Tiraspol.

L.?. GUVERNATOR (semn?tura)
DIRECTORUL MUNCII - Dr.Gh.Balc?? (semn?tura)
F.706, inv.1, d.262, f.168a

- Va urma -

Not?: Textul face parte din comunicarea prezentat? în cadrul Sesiunii de comunic?ri ?i dezbateri ?tiin?ifice „2017 - 140 de ani de la R?zboiul de Independen??, 100 de ani de la b?t?liile de la M?r??ti, M?r??e?ti ?i Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului - Stalingrad", organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS.

 
  
Duminică, 11 Noiembrie 2018 18:38

CiteƟte mai mult...† Sfântul Calinic de la Cernica - o personalitate marcant? pentru Eparhia Râmnicului.

Lucrarea administrativ?, pastoral misionar? ?i de asemenea cultural? a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica în eparhia istoric? a Râmnicului s-a desf??urat pe multiple planuri, având ca ?i coordonat? fundamental? înt?rirea vie?ii duhovnice?ti. Toat? activitatea Sfântului Ierarh de la Râmnic se constituie într-un program bine alc?tuit ?i împlinit cu mult? acrivie spre atingerea scopului s?u sfânt: reînnoirea duhovniceasc? ?i reînvierea cultural? ?i administrativ? a eparhiei pe care, prin rânduiala lui Dumnezeu, o p?storea.

În anul 1847, a avut loc marele incendiu care a mistuit cea mai mare parte a Râmnicului: episcopia, seminarul, ?coala primar?, dar ?i foarte multe case din zona central?, adic? peste jum?tate din ceea ce însemna la vremea aceea Râmnicul Vâlcii. Cel care a început lucr?rile de rectitorire a ora?ului a fost Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, ales episcop al Râmnicului în anul 1850. Episcopia ?i seminarul au fost primele cl?diri reconstruite de Sfântul Calinic, Episcopul Râmnicului, drama incendiului ducând la modernizarea mult întârziat? a ora?ului. Prima ?int? a fost l?rgirea ?i modernizarea Uli?ei Mari, Calea lui Traian de azi. Piatra de râu ?i lumina felinarelor cu lumân?ri mari la început, ?i, mai târziu, cu petrol au adus Râmnicul într-o lumin? pe care nu o mai cunoscuse pân? atunci.

Preocuparea sa pentru via?a duhovniceasc?, pentru via?a l?untric?, nu l-a oprit s? aib? o la fel de bogat? activitate exterioar?, atât în domeniul cultural, cât ?i administrativ: pe cheltuiala sa a întemeiat o tipografie la Râmnic, în care a tip?rit numeroase c?r?i de înv???tur? ?i de rug?ciune, a ctitorit o serie de m?n?stiri, Centrul eparhial ?i Catedrala Arhiepiscopal?, a reorganizat seminarul ?i a înfiin?at o serie de ?coli etc. Dac? vorbim ast?zi de dezvoltarea ora?ului Râmnicu-Vâlcea, lucrul acesta este datorat f?r? nicio exagerare ?i Bisericii de aici, care a ?tiut nu doar s? dubleze activitatea economic? din ora?, ci s? o sus?in? la propriu ?i s? stimuleze dezvoltarea spiritual-cultural? ?i economic? a municipiului Râmnicu-Vâlcea. Fabricile de hârtie ?i tipografiile din sec. al XIX-lea, care au f?cut s? înfloreasc? ora?ul, oare de unde î?i aveau izvorul, dac? nu din cea personal? a Sfântului Calinic, pe care a d?ruit-o prim?riei ora?ului Râmnic? Nu putem trece cu vederea nici cunoscuta sa ctitorie, M?n?stirea Fr?sinei, Athosul României, cunoscut? prin rânduiala sa de m?n?stire avaton, unde candela rug?ciunii niciodat? nu s-a stins.

Aici, la Fr?sinei, atunci când l-a numit stare? pe ieromonahul Serafim, în anul 1860, Sfântul Calinic îl pov??uia „s? se poarte pe sine bine ?i cu cucerie potrivit cu podvigul (canonul) s?u ?i postul ce i s? încredin?eaz?, s? ?ie orînduiala slujbelor biserice?ti dup? toat? cuviin?a, adic? dup? tipic, s? poarte grij? cu neadormit? priveghere despre cârmuirea averii, s? se poarte cu dragoste ?i blânde?e c?tre ceilal?i p?rin?i ?i fra?i ce se vor aduna, spre vie?uire, într-acel schit, mângâindu-i cu dare de cele trebuincioase dup? starea schitului ?i s? aib? a se împ?rt??i cu to?ii deopotriv? ca un lucru ce se socote?te pe obrazul tuturor de ob?te, fiind o singur? mas? în fiin?a cuvio?iei sale ca un mai mare pov??uitor între dân?ii".

Monah cu voca?ie deosebit?, crescut în duhul c?lug?resc al stare?ilor sfin?i, Paisie Velicicovschi ?i Gheorghe de la Cernica ?i C?ld?ru?ani, Sfântul Calinic, atât în perioada st?re?iei sale la Cernica, cât ?i ca ?i episcop de Râmnic s-a dovedit a fi un rug?tor neobosit. A în?eles în chip admirabil c? pentru împlinirea acestui scop, de zidire sufleteasc? a credincio?ilor, este nevoie de rug?ciune, de monahi cu via?? de rug?ciune, de m?n?stiri, care s? ofere celor ce vin spre ele pilde de vie?uire îngereasc? ?i nu a avut odihn? pân? nu a împlinit acestea. Postul, smerenia, milostenia, poc?in?a, privegherea, ascultarea, sunt numai o parte dintre virtu?ile care au f?cut ca Sfântul Ierarh Calinic s? fie iubit ?i de Dumnezeu ?i de oameni.

Ucenicul s?u, Arhimandritul Anastasie Baldovin, cel care i-a scris via?a m?rturisea despre sfin?ia sa c? nimeni nu putea s? ascund? sau s? spun? vreun neadev?r înaintea sa, fiindc? îndat? prevedea luminat tot ceea ce i se spunea ?i nu numai convie?uitorii s?i c?lug?ri îl admirau ?i îl stimau, ci ?i to?i chiriarhii Bisericii Române îl aveau ?i îl stimau ca pe un om extraordinar, ca pe un sfânt. Atâta era de blând ?i smerit cu inima, încât credea cineva c? are în fa?a sa un înger ceresc, cu care vorbe?te, iar nu un om p?mântesc.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului-Noul Severin, este reprezentatul spiritualit??ii filocalice române?ti care a reu?it s? îmbine exemplar, dup? modelul Sfin?ilor P?rin?i, rug?ciunea cu rucodelia ?i filantropia, acestea fiind virtu?ile care l-au dus pe Sfântul Calinic la des?vâr?ire. Sfântului Ierah Calinic a fost un patriot exemplar al ??rii noastre, nerezumându-se doar la rug?ciuni pentru neamul nostru str?mo?esc, ci a fost implicat activ în procesul de unire a ??rii Române?ti cu Moldova, înf?ptuit? în anul 1859.

Înaintea alegerilor pentru unirea Principatelor, Sfântul Calinic, undeva în anul 1857, a trimis o circular? c?tre preo?ii ?i stare?ii m?n?stirilor din eparhia pe care o p?storea, prin care cerea s? se fac? rug?ciuni în toate bisericile pentru unirea românilor într-o singur? voin?? ?i cuget. În acest? circular? a ?i ar?tat l?murit despre dorin?a dintotdeauna a românilor de a avea un stat unitar ?i independent, scriind: „Credin?a ortodox? fu p?strat? cu sângele p?rin?ilor no?tri; românii î?i v?rsar? sângele pentru credin?a lui Hristos, pentru l??irea adev?rului Evangheliei, care a fost ?i este mântuirea patriei noastre".
A f?cut parte din Adunarea Electiv? a ??rii Române?ti, alegându-l pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al ambelor principate: Moldova ?i ?ara Româneasc?, realizându-se astfel ceea ce ast?zi numim Mica Unire. A fost arhiereul cel mai pre?uit de c?tre Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care deseori i-a cerut sfatul.

Zilele pe care le tr?im cu to?ii sunt tot mai grele, tot mai dificile, mai ales pentru genera?ia tân?r?, care se dovede?te din ce în ce mai dezorientat?. Îndep?rtarea de Tradi?ie, renun?area la valorile autentice ale neamului nostru, alergarea dup? surogate ale libert??ii, pu?ina credin?? a tuturor, dezr?d?cinarea familiei, toate acestea fac ca tân?ra genera?ie s? tr?iasc? ast?zi într-o criz? identitar? profund?. Trebuie ca noi, slujitorii Bisericii, s? facem mai mult ca acest? genera?ie s? con?tientizeze c? îndep?rtarea de Dumnezeu este o îndep?rtare a omului de el însu?i, o însingurare distructiv? pe toate planurile. F?r? o întoarcere cu fa?a c?tre Dumnezeu Cel Viu nu vom putea g?si calea c?tre adev?rata libertate, c?tre societatea pe care to?i o dorim, în care s? renasc? firescul dumnezeiesc. Pentru acestea avem nevoie de modele autentice, pe care slav? lui Dumnezeu c? deja le avem lâng? noi, dar le ignor?m, ne facem c? nu le vedem.

Sfântul Ierarh Calinic, Episcopul Râmnicului, poate ?i trebuie s? fie un model viu pentru genera?ia tân?r?: iubitor de semeni, om plin de curaj ?i de compasiune, care nu a ?tiut în întreaga sa via?a ce înseamn? compromisul. Sfântul Calinic nu poate fi model doar pentru slujitorii Bisericii, c?ci prin coordonatele sale, ca om de cultur? autentic, a scris, a tip?rit în tipografia întemeiat? chiar de el, a înv??at, a îndrumat, nu poate s? nu marcheze orice cercet?tor autentic, dornic de formare. N?scut într-o familie de oameni simpli, a primit înv???tura s?n?toas? de la p?rin?ii s?i, atât el, cât ?i fratele lui, spre des?vâr?ire personalit??ii prin cunoa?tere, ?tiind cuvântul scripturistic: „?i aceasta este via?a ve?nic? s? Te cunoasc? pe Tine singurul Dumnezeu adev?rat" (Ioan XVII, 3).

Om al lui Dumnezeu, în fiecare clip? în slujba aproapelui, a ?tiut ce înseamn? suferin?a, jerfirea de sine, c?utând prin tot ?i prin toate s? vindece r?nile celui în suferin??. Adev?rat P?rinte filocalic, întru toate a cultivat frumuse?ea omului: frumuse?ea familiei, frumuse?ea omului n?zuitor spre Dumnezeu, frumuse?ea culturii, frumuse?ea de Dincolo, educându-ne spre Împ?r??ia cea neînserat? a lui Dumnezeu.

Not?: Textul prezentat este o adaptare dup? dialogul dintre Î.P.S. Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului ?i reprezentantul Agen?iei de ?tiri „Basilica", din luna octombrie 2018[1].

--------------------------------------------
[1] http://arhiepiscopiaramnicului.ro/cultural/interviu-sf-calinic-este-un-model-pentru-generatia-tanara-nu-stiut-intreaga-sa-viata-ce

 
Simbologia cultural? ?i autoorganizarea inteligent? la albine (2)
Cercet?tor dr. Gabriel Ungureanu   
Duminică, 11 Noiembrie 2018 18:20

CiteƟte mai mult...Caracterul social al organiz?rii albinelor

Servind ca un exemplu de model colectivist pentru societatea omeneasc?, divizat? de individualism ?i interese meschine, la albine observ?m o gam? comportamental? util? ?i necesar? ca model unor aspira?ii de realizare politic? ideal? a societ??ilor omene?ti. Într-o asocia?ie politic? ideal? se presupune c? individul ar trebui s? renun?e la orice tip de orgoliu personal ?i s? activeze altruist în folosul ?i pentru prop??irea societ??ii originare, care îi ofer? siguran?? ?i subzisten??. „Despre contractul social" este o celebr? lucrare-manifest, conceput? de filosoful revolu?ionar Jean Jaques Rousseau în 1762 în care se propunea spre aplicare tocmai acest aspect social care deplasa judecata, dreptatea, autoritatea ?i aplicarea legii, precum ?i siguran?a individual?, din sarcina individului c?tre organizarea de stat. Bineîn?eles c? acest deziderat ideologic este cvasimposibil de realizat în societatea omeneasc? actual?, dup? cum s-a demonstrat istoric mai târziu ?i în repetate rânduri, datorit? unui mic am?nunt, anume acela c? orice organizare serve?te mai înainte de toate organizatorilor, care, nu î?i doresc cu adev?rat apartenen?a la realitatea acelui tip de program unitar ci doar îl propun în ideea câ?tigului personal, stabiliz?rii ?i controlului social, cet??enilor cinsti?i ?i creduli. Îns? dac? observ?m un stup de albine vom fi uimi?i în ceea ce prive?te precizia ?i logica rece a organiz?rii acestui habitat.

În stup exist? o perfect? diviziune a muncii: matca sau „regina" cum este supranumit? aduce pe lume ou?lele care se vor transforma în larve ?i mai târziu în noi cogenere ale roiului respectiv; ea are o durat? de via?? de 50 de ori mai mare ca a celorlalte albine (4-5 ani); nu are glande cerifere, nu produce miere ?i în mod paradoxal nu ?tie s? cum se hr?neasc? chiar dac? în jurul ei sunt depozite uria?e de miere, nectar ?i polen. De aceea este hr?nit? de lucr?toare care îi prepar? ?i îi servesc hrana „din gur?". În cazul în care exist? o penurie de alimente, albinele în?eleg rapid acest aspect, se sacrific? f?r? ezitare ?i îi ofer? „reginei" ultima înghi?itur? de miere cu scopul evident de perpetuare a vie?ii coloniei. Abatele Warre eviden?ia înc? din anul 1948 cruda modalitate de selec?ie natural? a „reginelor": când dou? regine se întâlnesc, se atac? una pe alta. Cea mai puternic? sau cea mai agil?, str?punge cu acul abdomenul celeilalte, provocându-i moartea. Uneori cele dou? regine se în?eap? una pe alta, ca în cazul dueli?tilor, omorându-se reciproc (Warre, 2007).

Albinele lucr?toare gestioneaz? în grup activitatea administrativ? interioar?, dar ?i pe cea dinamic-operativ? care const? în recoltarea polenului ?i nectarului din flori sau din alte surse; trântorii-albine b?rb?tu? au rolul biologic de a fecunda matca dar neavând nici un rol în dinamica economic? a stupului, toamna ace?tia sunt izgoni?i. Cele dou? genuri apar din acela?i tip de ou? dar se pare c? ?i datorit? alimenta?iei diferen?iate pe care o primesc la un moment dat, se scindeaz? în masculin ?i feminin. În societatea albinelor dup? cum se în?elege avem de observat o societate în care „feminismul de grup" conduce ?i coordoneaz? neab?tut întreaga activitate. Toat? activitatea operativ? interioar? ?i exterioar? a stupului este asigurat? de „lucr?toare", care se preocup? de gestionarea ?i rezolvarea diferitelor necesit??i de organizare ?i subzisten?? (Bonier, 1916). În interior se pot observa „lucr?toare" care patruleaz? lâng? intrarea în stup: sunt albinele „poli?ist" îns?rcinate cu siguran?a coloniei. Ele observ? ?i verific? tot ce vine din exterior, evalueaz? prin miros ?i aplic? un control rapid lucr?toarelor care se reîntorc din expedi?iile de recoltare. Alte albine care r?mân în stup se ocup? de cur??enia ?i igienizarea habitatului. Aceste „m?tur?toare" arunc? din stup toate rezidurile ?i uneori corpul albinelor care mor subit sau accidental.

Tipul specific de activitate al unei albine lucr?toare depinde doar de vârsta ei. Ea munce?te f?r? repaos ?i f?r? odihn? 24 de ore din 24. Cele care vin pe lume prim?vara tr?iesc doar 40 de zile în vreme ce genera?iile n?scute toamna prind 6-9 luni de via?? pân? la schimbul nou de genera?ii. La început când vine pe lume o albin? lucr?toare celelalte o ajut? s? p?r?seasc? celula-maternitate, o toaleteaz? ?i i se d? prima mas? de miere. Tân?ra albin? î?i începe „educa?ia" prin a fi distribuit? tot în sectorul maternal acolo unde înva?? s? prepare amestecul de polen, miere ?i cear? cu care hr?ne?te larvele ce eclozeaz?. Când ajung la „adolescen??" tinerele lucr?toare devin capabile s? secrete mici structuri materiale de cear? datorit? glandelor ceroase, realizând astfel noi celule. Abia dup? ce albina a înv??at s? se ocupe de cre?terea puietului ?i a deprins arta construc?iei de noi celule „i se recunoa?te dreptul" de a ie?i din stup ?i a participa la expedi?iile de recoltare. Totu?i ?i cu aceast? ocazie albina este din nou ini?iat? de suratele ei pentru a recunoa?te ?i deosebi stupul ?i colonia de cele învecinate (idem,1916). Acest nou antrenament se petrece printr-un zbor în terenul apropiat stupului, survolând acest reper cu capul întors mereu spre intrarea în stup, în cercuri tot mai largi. Cu aceast? ultim? lec?ie albinele tinere se integreaz? expedi?iei ?i merg la câmpurile florale ?i în livezile pomilor fructiferi, în vederea recolt?rii nectarului.

Din punct de vedere al abilit??ilor de percep?ie se ?tie acum c? ele disting culorile oranj, galben ?i verde la intensit??i luminoase mari. Pe m?sur? ce luminozitatea scade, acestea disting din ce în ce mai greu aceste culori. Uneori în aceste condi?ii, albina confund? culoarea ro?ie cu cea neagr? ?i cu griul închis, deci o floare ro?ie îi poate ap?rea uneori albinei ca o pat? neagr? sau indefinit? cromatic. Orientarea albinelor fa?? de reperele geografice necesare „naviga?iei" se face în principal datorit? pozi?iei soarelui; o serie de observa?ii ?i experimente a ar?tat c? ele cunosc foarte bine mi?carea soarelui pe cer. Savantul german Karl von Frisch a observat îns? c? ele pot localiza pozi?ia soarelui ?i atunci când exist? nori pe cer, prin intermediul capacit??ii lor de a percepe radia?iile ultraviolete care str?bat plafonul noros. Totu?i, când cerul este foarte întunecat ele nu mai pot avea repere clare ?i se pot dezorienta temporar. Îns? chiar dac? este vânt în ciuda dimensiunilor ei microscopice albina are capacit??i exep?ionale de naviga?ie, compensând imediat „parametri de zbor" modifica?i de for?ele maselor de aer ?i nefiind perturbat? de nimic în îndeplinirea misiunilor sale.

Dintre toate organiz?rile sociale non-umane, cele ale albinelor au uimit cercet?torii prin utilitatea logic? ?i acurate?ea comunic?rii lor intraspecie. Marele savant, specialist în domeniu Karl von Frisch (1955) ar?ta c? de îndat? ce o albin? a g?sit o surs? de hran? în exterior anun?? imediat ce se întoarce la membrele roiului informa?iile necesare despre: direc?ia, distan?a, cantitatea ?i tipul substan?elor nutriente indentificate. Specificul comunic?rii albinelor vis-a-vis de indicatorii bioinformatici de mai sus este reprezentat de un „dans" în forma circular? atunci când sursa de hran? este situat? pân? la distan?a de 25 de metri de stup ?i unul de forma cifrei opt atunci când se comunic? distan?e mai lungi de 100 de metri. Orientarea axial? a dansului fa?? de soare arat? direc?ia care trebuie urmat?, ritmul anun?? date despre lungimea traseului care urmeaz? fi parcurs, durata dansului face trimitere la concentra?ia nutrien?ilor care urmeaz? a fi aborda?i, iar tipul acestora este f?cut cunoscut prin mirosul degajat de albin?.

Albinele au un sistem comportamental codat care, atunci când este necesar, activeaz? o reac?ie rapid? a celor care primesc mesajul. Codul este particular la nivelul speciei, iar activarea semnelor emi??toarei este particularizat? în func?ie structura mesajului, generând obligatoriu din partea receptoarelor o reac?ie de feed back (Amado, Guitet, 2007). În tot acest timp albinele nu au nici o comand? exterioar? specializat?, matca neavând acest rol, ci sunt observate ca ac?ionând unitar cu un spirit de ac?iune colectiv sau ca un incon?tient colectiv. Când albinele ajung prea b?trâne (aripile sunt vizibil uzate, corpul devine lipsit de p?r) pentru a mai putea participa la recoltare, ?i astfel se fac utile coloniei prin aceea c? asigur? din punct de vedere termic necesarul optim ghemului de iernare ?i vie?uire în stup. De asemenea tot pentru asigurarea unui regim termic optim dezvolt?rii larvelor aflate în dezvoltare, în zilele c?lduroase intr? în ac?iune a?a numitele albine „ventilatoare", care se orienteaz? cu capul spre stup ?i bat puternic din aripi, recirculând astfel mai rapid aerul ?i sc?zând astfel temperatura din stup.

Când sfâr?itul vie?ii se apropie albina iese din stup ca s? moar? afar?; dac? acest lucru se întâmpl? subit sau accidental, lucr?toarele preiau corpul acesteia ?i îl elimin? din stup de îndat?. Diviziunea muncii la albine este programat? în a?a fel de codul lor natural încât eficien?a activit??ii lor în timpul vie?ii este de aproape 100%. Între cogenerele coloniei exist? o egalitate evident? dar produc?ia de ou? a m?tcii este protejat? chiar în detrimentul ?i cu riscul vie?ii albinelor. Aceste activit??i de p?strare a num?rului ?i func?iunilor coloniei au loc spontan ?i natural precum celulele umane care se reânoiesc la 7 ani, p?strând acelea?i caracteristici unitare ale fiin?ei umane. Din afar? totul pare idilic: albinele sosesc în zbor cu gu?a ?i picioru?ele înc?rcate de polen ?i nectar, mierea dulce se adun? în faguri, prisaca bunicilor str?luce?te de cur??enie iar pomii sunt înmiresma?i ?i înflori?i, dar când ne apropiem ?i observ?m metodic ?i ?tiin?ific aceste insecte zbur?toare ne cutremur?m: colonia de albine poate servi foarte bine ca un model de egalitarism social, unde spiritul de sacrificiu ?i altruism sunt duse întotdeauna pân? la extrem în favoarea existen?ei de grup.

La albine nu exist? în atitudine mil?, iubire sau ata?ament a?a cum gre?it se afirm? ci doar un program instinctual rece ?i neab?tut în organizare ?i eficien??, util pentru bun?starea ?i dezvoltarea coloniei. Odat? cu sosirea timpului rece chiar ?i membrii stupului pot fi suprima?i f?r? rezerve în favoarea grupului activ ?i asigur?rii supravie?uirii acestuia doar prin munc?. Resursele de hran? se ra?ionalizeaz? ?i membrii nefolositori ai coloniei sunt elimina?i, a?a cum se întâmpl? toamna cu trântorii ori cu albinele r?nite sau infirme ?i care nu se pot hr?ni singure. De altfel în cazul albinelor hibridate (1956), care au migrat accidental din Brazilia spre sudul S.U.A. agresivitatea defensiv? este letal? chiar ?i pentru oameni sau animale dac? ace?tia se afl? accidental la o distan?? de 450 m în preajma stupului. În mod surprinz?tor chiar ?i blânda noastr? albin? carpatic? devine foarte agresiv? atunci când simte în apropierea stupinei persoane sau mirosuri str?ine care nu îi plac (în special mirosul de cal). Atunci „sun? alarma" ?i colonia iese la atac pentru ap?rarea stupului; de aceea este foarte bine s? p?r?sim de îndat? un perimetru unde observ?m albine roind în apropierea noastr? cu un zbor agitat. Este o ultim? aten?ionare c? vor ataca ?i de aceea nu trebuie s? întârziem s? ne deplas?m rapid din acel perimetru, la o distan?? apreciabil? de habitatul albinelor.

Roirea natural? (emigrarea) a coloniei cu toate c? înc? nu este în?eleas? ?tiin?ific pe de-a întregul, se poate explica la nivel comportamental ca o migra?ie a unei p?r?i a coloniei de albine în vederea dezvolt?rii într-un nou mediu. În acest fel specia se conserv? ?i î?i p?streaz? s?n?tatea genetic? construind un nou tip de faguri în ambientul ales pentru schimbare. Eleodor Bistriceanu citeaz? în lucrarea sa Apicultur? opinia unui mare înainta?, Maurice Maeterlinck: „Prin roire, un întreg popor ajuns în culmea puterii ?i a înfloririi î?i las?, deodat?, în mâinile genera?iei viitoare, toate bog??iile, palatele ?i casele, tot rodul trudei, pentru a c?uta departe, cine ?tie unde, în nesiguran?? ?i s?r?cie, o nou? patrie. Iat? o fapt? care, con?tient sau nu, dep??e?te morala omeneasc?. Ea nimice?te uneori, ea s?r?ce?te întotdeauna, risipe?te desigur cetatea fericit? pentru a se supune unei legi superioare fericirii cet??ii". (Bistriceanu apud Maeterlinck). Este o ra?iune „filosofic?" superioar?, este un cod genetic rulat din diferite considerente, este un instinct natural? Dac? ar fi a?a, atunci de ce la alte specii de insecte sau de animale nu reg?sim acest comportament altruist la nivel de mas?? Sigur c? în lumea animal? avem multe comportamente altruiste eviden?iate la nivel individual ?i avem migra?ii ?i deplas?ri de mas?, urmându-se secven?ele anotimpurilor sau chemarea reproductiv?, dar nu în condi?ii de stabilitate (domesticire) ?i nu din motivul mai sus ar?tat.

Substan?e apicole utilizate în apiterapie

Aplica?iile terapeutice ale substan?elor apicole precum: mierea, polenul, ceara, l?pti?orul de matc?, propolisul ?i veninul de albine, au fost certificate ?tiin?ific înc? de acum 50 de ani. Apiterapia s-a consacrat pentru totdeauna la noi în ?ar? dar ?i în întreaga lume datorit? eviden?ierii principiilor active pe care le con?in aceste substan?e benefice ?i care provin de la albine. Trebuie eviden?iat? ?i metoda apiprofilaxiei, cunoscând principiul antic c? este mai u?or s? previi decât s? vindeci afec?iunile organismului uman. Astfel cunoa?tem ?i enumer?m urm?toarele substan?e apicole utilizate cu bune rezultate în terapie: 1) nectarul, mierea ?i mana; 2) polenul; 3) p?stura; 4) l?pti?orul de matc?; 5) propolisul; 6) ceara. Nectarul este lichidul dulce secretat de glandele specializate ale florilor, numite glande nectarifere sau nectarine. Principalele lui componente sunt substantele glucidice care î?i au originea în seva plantelor. Glucidele primare sunt sintetizate în exclusivitate de c?tre plantele verzi cu ajutorul clorofilei ?i luminii (energiei) solare. Din sev?, nectarinele elaboreaz? nectarul prin procese complexe de sintez? ?i apoi de secre?ie. Mana este un lichid dulce ?i apare precum roua pe frunzele arborilor (stejar, tei, conifere) sau pe trunchiul lor ca o r??in? lipicioas?, este colectat? de albine ?i utilizat? la prepararea mierii de man?.

Mierea.

Când albinele încep s? c?p?ceasc? celulele fagurelui este un semnal c? procesul de transformare a nectarului ?i lichidelor dulci în miere se apropie de final. Sortimentele de miere cunoscute uzual de noi sunt: mierea de tei, mierea poliflor?, mierea cu ment?, mierea din trifoi, mierea de salcâm, mierea de rapi??, mierea de conifere. Mierea colectat? de apicultori poate fi a?ezat? în borcane sau poate fi p?strat? în faguri. Polenul. Dup? cum se arat? în articolul net. Un miracol numit polen fiecare tip de plant? în parte are polenul sau specific, ca aroma, gust, culoare, forma, compozitie. Cum albinele viziteaz? toate florile de primavar?, var? sau toamn?, gr?uncioarele de polen care ajung în stup vor reproduce diversitatea floral? a anotimpului ?i locului unde tr?ie?te acea familie de albine. Acest complex natural recoltat de albine, polenul entomofil, este diferit de polenul purtat de vânt numit adic? anemofil. Cel mai eficient pentru organismul uman este polenul crud care al?turi de zeolit ?i l?pti?orul de matc? se constituie în triada de aur a luptei medicinei alternative împotriva cancerului. Pentru b?rba?i acest complex natural de aminoacizi esen?iali este esen?ial în reglarea ?i tratarea continu? a disfunc?iilor prostatei care apar la unii b?rba?i peste vârsta de 50 ani.

L?pti?orul de matc?.

Este o substan?? foarte complex? secretat? de albinele „doici" ?i este destinat ini?ial nutri?iei puietului aflat în stare larvar?. Con?ine o mas? molecular? structurat? în proteine, gr?simi, zah?r, vitamine ?i substan?e minerale. Acest complex biologic este foarte util omului în sus?inerea sistemului nervos; în afec?iuni precum arteroscleroza, infec?iile virotice, sl?birea vederii etc. De asemenea este o substan?? indispensabil? în exerci?iul longevit??ii. Dup? depunerea polenului în faguri, el se transform? în p?stur? sub influen?a substan?elor ad?ugate de albine, a microorganismelor ?i a temperaturii (33-35 C) ?i umidit??ii ridicate din cuib precum ?i datorit? modului de conservare din celulele fagurilor (Apimondia,1989). Acest produs se denume?te p?stur? sau „pâinea albinelor" ?i apare ca o necesitate de subzisten?? a coloniei. Este recomandat în acelea?i afec?iuni sau preventiv precum polenul.

Propolisul (lb gr. partea de dinaintea cet??ii).

Este o sum? de substan?e naturale care transformate biologic ?i miraculos de albine se constituie într-o redut? de protec?ie biologic? pentru organism. Acestea sunt colectate din lichidele dulci a zeci de specii de arbori din care amintim: plopul, mesteac?nul, castanul, salcia, frasinul, pomii fructiferi. Acest antibiotic natural distruge 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri. Cum reu?esc albinele s? dozeze acest antibiotic natural r?mâne pentru ?tiin?? un mare mister. Veninul de albine. Este o substan?? proprie albinei dar principiile sale nu sunt colectate din plante. În venin se g?sesc structuri moleculare histamino-reglatoare: apamina, melitina, fosfolipazele ?i hialuronidazele care ac?ioneaz? ca inhibitoare ale sistemului nervos uman iar pe de alt? parte stimuleaz? ?i tonific? activitatea cardiac? ?i glandele cortico-suprarenale. Prin activarea cortizonului dup? o în?ep?tur? de albin? sunt aproape vindecate foarte rapid afec?iunile reumatismale, artritele ?i alte inflam?ii ale articula?iilor.

Apiterapeu?ii utilizeaz? veninul de albine în boal? vascular? periferic?, hipertensiune, probleme de tonus muscular, disfunc?iile sistemului endocrin, sindromul premenstrual, imunitate, metabolism deficitar, boli ale prostatei, hepatite. Contraindica?iile se refer? la femei în perioada menstrua?iei, sarcinii ?i al?pt?rii. Deasemenea nu este utilizat în cazul copiilor sub 12 ani ?i acelor cu tulbur?ri emo?ionale.Ceara de albine. Este un produs al glandelor cerifere ale albinei activat ?i secretat în urma consumului de miere ?i nectar începând cu cea de a 12-a zi de via?? a micilor insecte. Se utilizeaz? de asemenea în apiterapie având efecte antibiotice emoliente, cicatrizante ?i antiinflamatorii. Este pomenit? ca medicament înc? din mileniul 2 î.e.n în Egiptul antic (Apimondia, 1989, p.45).

Încheiere

Apicultura româneasc? cunoa?te ast?zi o deosebit? modernizare ?i tehnologizare: colaborarea dintre Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultur? ?i Simphony Mobile (o companie specializat?), a generat o solu?ie digital? pentru controlul de la distan?? a parametrilor ambientali. Proiectul se nume?te Stup Inteligent Simphony ?i poate monitoriza datele cu privire la greutate, temperatura exterioar? ?i interioar? precum indicatorii care analizeaz? umiditatea aerului. Acest sistem ajut? apicultorii în luarea deciziilor corecte ?i la timp necesare ob?inerii unor produc?ii superioare de miere, precum ?i pentru controlul s?n?ta?ii popula?iei de albine. Datele sunt accesate prin SMS, via Internet, aplica?ia fiind accesibil? ?i pentru telefon în sistemul android. Magazinele on-line, farmacia veterinar? de la sediul ICDA precum ?i sistemul statistic de analiz? a pierderilor ?i mortalit??ii coloniilor de albine completeaz? un tablou foarte dinamic d.p.d.v. economic ?i ?tiin?ific al acestei activit??i. Mierea ?i celelalte produse naturale derivate, ob?inute cu ajutorul albinelor, se constituie a?adar într-un poten?ial valoric tradi?ional. Ascult?m uimi?i la televizor cum al?ii au declan?at un r?zboi publicitar foarte agresiv, chiar în media româneasc?, pentru a ob?ine o ni?? în pia??, util? intereselor str?ine care comercializeaz? mierea de manuka c?ruia i-se atribuie propriet??i curative de panaceu „galactic"; oare nu ar trebui s?-i rug?m pe guvernan?ii no?tri s? sprijine pu?in ?i produc?torii români în acest domeniu?

De asemenea, mierea produs? în China este o adev?rat? calamitate adus? apiculturii ?i economiei europene. China a devenit primul exportator de miere din lume: 300.000 de tone pe an în condi?iile în care U.E. abia produc laolalt? 250.000 de tone pe an. Foarte proast? calitativ, aceast? miere chinezeasc? este recoltat? în stupinele lor într-un sistem industrial, din câmpuri de plante nepotrivite ?i s?race în nutrien?ii binecunoscu?i de speciali?ti. Ea vine la export în Europa cu un pre? de 0,65 cen?i pe kg; excrocii interna?ionali o combin? în Germania cu miere româneasc? ?i o revând în ??rile Uniunii dar ?i în România cu un pre? umflat artificial, f?când astfel o concuren?? teribil? produc?torilor no?tri ?i producând efecte economice negative în pia?a noastr?. Mai nou, mierea se import? în Europa ?i mai apoi în România, tocmai din Argentina ?i Mexic, la pre?ul de 1 dolar pe kg procedându-se identic în privin?a re?etei, dar acum asasinii economici utilizeaz? sigla U.E., men?ionându-se al?turi c? este miere româneasc?. Cine s? îi reclame pe ace?ti excroci, pe cine anume ?i mai ales unde, la ce for na?ional ori central-european?

La nivel comunitar se încearc? acum o metod? de protec?ie a apicultorilor comunitari în sensul în care, doar produsele care vor avea 100% miere vor putea fi etichetate cu sigla U.E. Din totdeauna ceara ?i mierea al?turi de multe alte produse esen?iale ale p?mântului nostru, erau trimise pe cor?bii pân? la Constantinopol ?i mai departe în toat? Europa sau se utilizau cu mare succes pentru medicina acelor timpuri, a?a cum se întâmpl? ?i ast?zi. Dup? cum arat? prof. dr. Dumitru Curc? în prezentarea ?tiin?ific? „Din istoria apiculturii române" în evul mediu târziu, la Trieste, în Italia se organiza unul din târgurile de comer? en gros pe produse de agricultur?. Acolo pre?ul european al mierii ?i produselor apicole aduse din Europa ?i colonii se stabilea în func?ie de parfumul ?i calitatea mierii aduse din ??rile române care se constituiau într-un criteriu de calitate absolut? (Curc?, 2010). De ce apicultura tradi?ional? nu s-ar constitui ast?zi, raportat la scara modernit??ii economiei române?ti, într-un model de urmat pentru o nou? restartare oficial?, cu un brand general de produs pe care s? se disting? mai înainte de sigla produc?torului particular, heraldica administrativ? a provinciei române?ti de provenien?? ?i în primul rând culorile oficiale ale României aplicate pe eticheta oric?rui produs apicol, fie c? ar merge la export sau ar fi orientat pentru consumul intern? Culorile drapelului de stat ar trebui aplicate obligatoriu pe orice produs românesc ?i devin de asemenea garan?ia calit??ii. Culorile de Stat ale României se constituie în cel mai bun ?i reprezentativ sistem de brand care poate proteja, distinge ?i promova, un produs na?ional.

Bibliografie:
Cornoiu, I., Albine ?i oameni, Editura RisoprintI, Cluj-Napoca, 2003. p.103.
Bonier, G., Socialismul la albine, Biblioteca „Lumen", Bucure?ti, Libr?ria Universal? „Leon Alcalay", Editori Alcalay&Co. 1916.
Amado, G. Guittet, A., Psihologia comunic?rii în grupuri, Editura Polirom, 2007.p.21.
Apimonda, Apiterapia azi. No?iuni practice asupra compozi?iei ?i folosirii produselor ?i preparatelor ap?icole în nutri?ie ?i terapeutic?, în raport cu valoarea lor biologic?. Bucure?ti, 1989.
BistriceanuI, E., Apicultur? Editura Eledra Bucure?ti, 2011.
Turnea, I., Albin?ritul între pasiune ?i afacere Editura Dalmi, Caransebe?, 2011.
Antonescu, B, R., Dic?ionar de simboluri ?i credin?e tradi?ionale române?ti 2009. Edi?ie digital?.
Sursa : Nectarul florilor în agronomie cyd.ro/nectarul-florilor/ consultat la 22.02.2018.
Sursa : Un miracol numit polen.
Rotaru, Paula, Propolisul. Unul din cele mai puternice medicamente ale naturii. SursaNet. consultat la 23.02.2018.
Ardelean, Alexandra,Tratamentul cu venin de albin?, miracol sau otrav?: explica?ia speciali?tilor, 2016, Sursa : consultat la 24.02.2018.
Gibson, Clare, Semne ?i Simboluri, Editura Aquila 1993, p.322.
The sun of Barberini. The bees and the sun.Sursa Net. www.romeartlover.tripod.com/sole.html. consultat la 26.02.2018.
Ccatherine, Crisette, The bee. A symbol of the church
Van Helsing, Jan., Organiza?iile secrete 5.Editura Antet, 2010.
Gheorghe, Sabina, Simbolul stemelor din jude?ul Vaslui. Pe?tele, albina, roata morii de ap?, ?i capul de bour atestate din Evul Mediu. Sursa : Consultat la 27.02.2018.
Gheorghi??, Niculina, Albinele ?i miraculosul. Sursa : 2012. Consultat la 27.02.2018.
10 lucruri ciudate ?i mai pu?in cunoscute despre civiliza?iile antice. Lucruri ciudate: Maia?ii au crescut timp de mii de ani albine f?r? ac. Stupii - care rezistau chiar ?i 80 de ani – erau l?sa?i mo?tenire din genera?ie în genera?ie. Sursa : Consultat la 27.02.2018.
St?nculescu, C., Preotesele albinelor. Albinele în culturile antice. Lacrimile lui Ra ?i Freya. Sursa : Consultat la 27.02.2018.
Coranul ?i via?a profetului Mahomed, Editura Amalgama.
The bees of Barberini family in Rome and Bernini. Sursa : 2014. Consultat la 28.02.2018.
Hasegan, N., Albina uciga??. Hibridul care terorizeaz? America.Sursa Net. Consultat la 01.03.2018.
Sfântul c?ruia îi pl?ceau bomboanele. Ioan Gur? de Aur.2016. Sursa Net.Consultat la 01.03.2018.
Sfântul Ambrozie patronul albinelor ?i al apicultorilor.2015. Sursa Net. Consultat la 01.03.2018.
The merovingian bee.2007. Sursa Net. Consultat la 02.03.2018.
Biblia, Proverbe, 24, 13-14. 1990, Printed in Great Britain by Richard Clay, Bungay, Suffolk.
Ligou D., Dic?ionar de Francmasonerie, Bucure?ti, Editura Ideea european?, 2008.p.27, 1019.
Ferrari, Ana, Dic?ionar de mitologie greac? ?i român?, Editura Polirom, 2003.p51.
Cog?lniceanu, D., Biologie. Ecologie ?i protec?ia mediului. Ministerul educa?iei ?i cercet?rii. Proiect pentru înv???mântul rural. 2007. p.11, Sursa : Consultat la 05.03.2018.
China amenin?? albina româneasc?, 2007.Sursa : Consultat la 06.03.2018.
Simbolic Bee Meaning. Sursa : Consultat la 07.03.2018.
Abatele Warre. Apicultura pentru to?i. 2007, p.7. Sursa : Consultat la 07.03.2018.
Curc?, D., Din istoria apiculturii române. Sursa : Consultat la 12.03.2018.

Bibliografie Web
www.youtube.com/watch?v=hYJXE4FCm7Q.
www.destepti.ro/antigravitatia-utopie-sau-secret-bine-pastrat.
www.keelynet.com/docs/an-anti-gravity-platform-of-v-s-grebennikov.pdf.
www.scribd.com/document/51903176/Despre-Descoperirile-Lui-Victor-S-Grebennikov.
www.ziare.com/magazin/stiri-magazin/omenirea-amenintata-de-disparitia-albinelor-se-confirma-teoria-lui-einstein-1074605.
www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A1129/pdf.
www.biologie.uvt.ro/cursuri/CE_10.pdf.
www.formula-as.ro/2010/928/medicina-naturii-44/un-miracol-numit-polen-12689.
www.cimec.ro/Etnografie/Antonescu-dictionar/Antonescu-Dictionar-etnografic-A-B.pdf
www.inlumeaalbinelor.com/2016/03/26/semnificatia-simbolica-a-albinei/.
www.cyd.ro/nectarul-florilor/.
www.formula-as.ro/2010/928/medicina-naturii-44/un-miracol-numit-polen-12689
www.adevarul.ro/locale/satu-mare/tratamentul-venin-albina-miracol-otrava-explicatia-specialistilor-1_56d9978e5ab6550cb87d9193/index.html.
www.scribd.com/doc/25419642/Clare-Gibson-Semne-Si-Simboluri.
www.romeartlover.tripod.com/sole.html.
www.romeartlover.it/Palestrina.html.
www.traditioninaction.org/religious/f018rp_Bees_Kitt.htm.
www.adevarul.ro/locale/vaslui/simbolul-stemelor-judetul-vaslui--pestele-albina-roata-morii-apa-capul-bour-atestate-evul-mediu-1_54d9c0dc448e03c0fd75d1fc/index.html.
www.holisterapi.ro/albinele-si-miraculosul-2/.
www.incredibilia.ro/10-lucruri-incredibile-putin-cunoscute-civilizatiile-antice/.
www.mythologica.ro/preotesele-albinelor/.
www.scuolaromit.com/en/bees-barberini-bernini-rome/.
www.zooland.ro/albina-ucigasa-hibridul-care-terorizeaza-america-4427.
www.jurnaldemigrant.wordpress.com/2016/11/13/sfantul-caruia-ii-placeau-bomboanele-ioan-gura-de-aur/consultant 01.03.2018.
www.daciccool.ro/traditii/romania-crestina/7613-sfantul-ambrozie-patronul-albinelor-si-al-apicultorilor.
www.beelore.com/2007/12/23/the-merovingian-bee/.
www.icdapicultura.ro/despre_noi.html
www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-12-10/china-ameninta-albina-romaneasca.html
www.jurnalul.ro/stiri/observator/scandal-urias-in-magazine-miere-din-china-vanduta-ca-fiind-romaneasca-710734.html.
www.whats-your-sign.com/bee-meaning.html.
www.forum-discutii.apiardeal.ro/index.php?topic=6776.0.
www.en.wikipedia.org/wiki/Ahmed_Zaki_Abu_Shadi.
www.slideshare.net/eurohonig/din-istoria-apiculturii-romane-prezentare-de-dumitru-curc-si-colab.

 
Prof. univ. dr. Nicolae Radu   
Duminică, 11 Noiembrie 2018 12:44

CiteƟte mai mult...În mod cert, împlinirile, bucuriile, dezam?girile, neîmplinirile, durerea, deschid sufletul ?i mintea de cele mai multe ori! Drumul spre împlinire nu este îns? unul u?or! Fie c? sim?im fericirea sau nu, echilibrul, r?bdarea, calmul ne în?l?? spre râvnita în?elepciune! Câ?i dintre noi avem îns? curajul s? înv???m din gre?eli? Câ?i avem puterea s? întindem o mân? de ajutor celui care ne love?te cu piatra ?i cu vorba? Câ?i dintre noi cunoa?tem încotro vrem s? mergem? Câ?i avem puterea s? zâmbim în fa?a greut??ilor?

Cine are cheia fericirii

Fericirea este unul între cele mai importante lucruri în via?? ?i, de asemenea, unul dintre cele mai grele de studiat. Recent îns?, psihiatrul Robert Waldinger, directorul unui departament de cercetare de la Harvard, este autorul unui studiu[1] care descrie câteva dintre secretele fericirii[2]. Studiul a urm?rit comportamentele unor b?rba?i de tip caucazian timp de 75 de ani, începând cu anul 1938. Cercet?torii au observant c? oamenii cei mai ferici?i au fost înconjura?i de amici buni ?i au avut c?snicii reu?ite[3]. În plus, dac? ne înconjur?m de prieteni adev?ra?i, spun oamenii de ?tiin??, ne protej?m mai bine de afec?iuni fizice s?u mintale, trecem cu mare u?urin?? peste durere ?i ne prelungim[4]. De?i fericirea pare un lucru aflat la îndemna oricui, s? nu uit?m, totu?i, c? „oamenii a?tept? întreaga s?pt?mâna ziua de vineri, întreg anul vara, iar toat? via?a a?teapt? fericirea"[5].

Cine sunt eu, cine suntem noi

Timpul se scurge cu viteza gândului! Construim „piramide", pornim r?zboaie, distrugem destine, f?r? s? ?inem seama c? suntem doar „c?l?tori gr?bi?i" într-o lume frumoas?, lovit?,de ur? ?i de dorin?a de a avea cât mai mult ?i de a fi cât mai important! Fiecare vârst? are provoc?rile ei ?i frumuse?e! De mai mul?i ani port în suflet sfatul mamei mele, icoan? sfânt? pentru suflet: „mul?ume?te-te cu pu?inul care îl ai! Nu m?nânci cu dou? linguri!". ?i totu?i, nu de pu?ine ori am gre?it! Am r?t?cit clipe pre?ioase, zile, ani pe drumuri încurcate! Am crezut în zâmbetul unor oameni care înlocuiau binele cu o masc?! Am purtat în suflet nemul?umire ?i cu ru?ine, recunosc, dorin?a de r?zbunare ! În al doisprezecelea ceas, am sim?it c? „ura pe care o por?i este un c?rbune aprins în inima ta care î?i face mult r?u"[6]. Ce am înv??at îns??

Am înv??at...

În via?? ?i pe drumul spre „lumea de dincolo" venim singuri ?i plec?m singuri! Am înv??at c? averile r?mân prilej de scandal între urma?i, puterea se pierde, durerea rupe sufletul p?rin?ilor ?i copiilor pân? când se sting ?i dân?ii! Am înv??at c? r?ul odat? f?cut nu mai aduce lini?tea! Am înv??at s? credem c? Dumnezeu este în suflet ?i în minte! Am înv??at s? cerem iertare când am gre?it! Am înv??at c? „dac? nu practic?m arta iert?rii, s-ar putea ca noi s? fim cei care pl?tim cel mai mare pre?. Îmbr??i?ând iertarea, putem îmbr??i?a, de asemenea, pacea, speran?a, recuno?tin?a ?i bucuria"[7]. Am înv??at c? este foarte important s? nu tr?ie?ti Timpul altcuiva! Am înv??at c? via?a este foarte scurt?, motiv pentru care trebuie s? pre?uim fiecare clip?! Steve Jobs[8] a r?mas un optimist ?i în fa?a mor?ii: „gândul c? voi muri în curând este cel mai important instrument care m? ajut? s? iau marile decizii în via??. Pentru c? aproape totul - toate a?tept?rile din afar?, toat? mândria, toat? frica de a te face de ru?ine sau team? de e?ec - toate acestea p?lesc în în fa?a mor?ii, f?când loc doar lucrurilor cu adev?rat importante. Gândul c? vei muri este cel mai bun mod de a evita capcana de a crede c? ai ceva de pierdut. Deja e?ti gol. Nu exist? niciun motiv pentru a nu î?i urma inima"[9].

Am invatat c? este foarte important s? m? opresc ?i s? ascult pe cei din jurul meu, chiar dac?, de fel, sunt un gr?bit prin via??! Din partea unor oameni care mi-au întors spatele când eram lovit de via??, am înv??at s? îmi îndrept gândul c?tre Dumnezeu! Am înv??at s? apreciez în?elepciunea oamenilor cura?i la suflet! M? plec de fiecare dat? în fa?a dân?ilor ?i m? bucur c? îi mai avem printre noi. Am înv??at c? „nu exist? iubire f?r? iertare ?i nu exist? iertare f?r? iubire"[10]. Am înv??at, îns?, c? aparen?ele în?eal?!

Ce nu am înv??at...

Înc? nu am înv??at s? uit ?i s? iert f?r? patim?! Nu am înv??at s? spun Nu!, de?i am repetat an de an, în fa?a genera?iilor de studen?i, c? trebuie s? înv???m s? spunem Nu! în fa?a celor care vor s? ne înl?n?uie mintea ?i sufletul! Nu am înv??at s? Tac când vorbesc în fa?a oamenilor care nu vor s? aud? sau care nu au curajul s? aud?! Înc? nu am înv??at s? pierd în fa?? nedrept??ii pentru lini?tea sufletului! De?i se zice tot mai des c? pe p?mânt totul are un pre?, sunt sigur c? realitatea este cu totul alta! S?n?tatea ?i libetatea nu au pre?! A?a cum încrederea se câ?tig? greu ?i se pierde într o clip? de neaten?ie, a?a se întâmpl? ?i cu stim? de sine! Un artist, sub lumina reflectoarelor ?i sub ploaia de aplauze, î?i înal?? sufletul c?tre public! Din nefericire, acela?i Om, în frigul unor nop?i de iarn? î?i ascunde lacrimile ?i sentimentul de singur?tate! Anxietate? Depresie? Neputin?a de a te bucura de lucrurile m?runte? Ce este de f?cut?

Lacrimile elibereaz? sufletul!

Cu toate acestea, pre?ul puterii se pl?te?te mult prea scump! Ce înseamn? îns? puterea? Ce înseamn? e?ecul ? În mod cert, puterea aduce o mul?ime de „prieteni" în timp ce e?ecul te las? de cele mai multe ori singur! Evident, totul este în schimbare. Anotimpurile, tehnologia digital?, dar mai ales oamenii! Priorit??ile devin conjuncturale, prieteniile r?mân amintiri, iar lini?tea este acoperit? din ce în ce mai mult de zgomotul celor care ne înconjoar?! Ce înseamn? s? fii fericit?

Cât cost? fericirea

Am întâlnit oameni cu mul?i bani! Am întâlnit ?i oameni cu putere politic?, angrena?i în vizibile ?i mai pu?in vizibile congrega?ii mondiale! Am sim?it îns? c? zâmbetul lor era departe! Gândeam de fiecare dat? c? mai avem o ?ans?! Totu?i, speran?a ne ridic?! Am avut, îns?, ?ansa s? întâlnesc, undeva lâng? Pite?ti, o familie cu mul?i copii ?i cu suflet frumos. Al?turi de un lupt?tor, Claudiu B., am fost primi?i la mas? ?i hr?ni?i din pu?inul lor. Ciorba de fasole mi-a r?mas în minte! Chipul copiilor mi-a r?mas în suflet! Îngeri coborâ?i pe p?mânt, înconjura?i de fericire! M? întrebam ?i atunci, m? întreb ?i acum: este greu s? fii fericit? De ce oamenii care tr?iesc în s?r?cie simt bucuria de a tr?i fiecare clip?, în timp ce oamenii care dorm pe saltele cu aur î?i caut? s?n?tatea? Nu în zadar se zice c? atunci când avem s?n?tatea nu ?tim s? o pre?uim, r?t?cind în c?utarea de glorie ?i averi grele pentru suflet, iar când s?n?tatea dispare, cu trecerea anilor, inima începe s? plâng? ?i cu fric? în suflet, rug?m pe bunul Dumnezeu s? ne mai acorde o clip? în fa?a mor?ii! Dumnezeu este în TOT! În suflet, în minte, în aer. Via?a înseamn? ?i credin?a! Credin?a în Dumnezeu, credin?a în p?rin?i, credin?a în propriul suflet! Dar fericirea unde se afl? ?

În lumina dimine?ii sau la ceas de noapte, rug?ciunea vindec? ?i deschide sufletul!
S? ne bucur?m împreun? de s?n?tatea celor dragi, iar binele s? ne înso?easc? pretutindeni! Anii care trec nu se mai întorc niciodat?!

„Într -o zi sau adunat Zeii ?i pentru c? se plictiseau au decis s? se distreze pe seama oamenilor.
Unul dintre Zei a luat cuvântul ?i a spus:
- Haide?i s? le lu?m oamenilor un lucru care le este drag. Au stat, s-au gândit mult timp ?i au decis s? le ia oamenilor Fericirea. Dar unde s-o ascund? ca s? n-o g?seasc? oamenii. Primul a luat cuvântul:
- S-o ascundem în vârful celui mai înalt munte.
- Nu. Nu uita?i c? noi am f?cut omul puternic. Cineva va urca pe vârful muntelui ?i o va g?si, iar dac? o va g?si un om, vor afla ?i ceilal?i oameni unde este fericirea, a r?spuns altul.
- Atunci, s? o ascundem la fundul oceanului.
- Nu. Nu uita c? oamenii sunt foarte curio?i. Cineva la un moment dat va construi un aparat cu ajutorul c?ruia vor putea înota sub ap? ?i mai devreme sau mai târziu cu siguran?? o vor g?si.
- S-o ascundem atunci pe alt? planet?, cât mai departe de Terra, a propus alt zeu.
- Nu. Nu uita atunci când am creat omul i-am dat mult? în?elepciune. Într-o zi vor reu?i s? construiasc? o corabie capabil? s?-i duc? pe alte planete ?i cu siguran?? o vor g?si.
Cel mai b?trân dintre Zei, care ia ascultat în t?cere pe ceilal?i, a luat cuvântul ?i a zis:
- Cred c? ?tiu unde putem ascunde fericirea!
- Unde? Au întrebat ceilal?i plini de curiozitate.
- Vom ascunde fericirea în interiorul lor. Vor fi atât de preocupa?i s? g?seasc? fericirea în exterior, încât nici nu le va trece prin minte c? fericirea este ascuns? chiar în ei.
To?i Zeii au fost de acord s? ascund? fericirea în interiorul omului ?i de atunci oamenii pierd toat? via?a în c?utarea fericirii, ne?tiind c? fericirea este ascuns? chiar în interiorul lor[11].

----------------------------------------
[1] http://time.com/5321262/science-behind-happy-healthy-relationships/ - 23.09.2018
[2] https://www.ted.com/talks/robert_waldinger_what_makes_a_good_life_lessons_from_the_longest_study_on_happiness?language=en/ - 21.09.2018
[3] https:// protv.ro/stiri/stiinta/studiu-harvard-exista-3-conditii-pentru-ca-omul-sa-isi-gaseasca-fericirea-in-viata.html/ - 23.09.2018
[4] https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/studiu-harvard-care-este-secretul-fericirii--188054.html/ - 17.10.2018
[5] Compton, William C., An Introduction to Positive Psychology. Belmont, California: Wadsworth Publishing., 2005
[6] https://devorbacutine.eu/cele-37-de-cugetari-despre-iertare-care-iti-vor-incalzi-sufletul/# - 26.10.2018
[7] Idem
[8] Steve Jobs, co-fondatorul fimei Apple Inc, cu o valoare de piata de 350 miliarde dolari, s-a stins din viata la 5 octombrie 2011, la varsta de 56 de ani, doborat de cancer.
[9 ]https://www.kudika.ro/articol/special/18857/steve-jobs.html/ / 10.10.2018
[10] https://devorbacutine.eu/cele-37-de-cugetari-despre-iertare-care-iti-vor-incalzi-sufletul/#- 26.10.2018
[11] http://www.fabricadetatici.ro/povesti-pentru-inamici/unde-gasim-fericirea-o-parabola-scurta-despre-fericire/ - 02.11.2018

 
  
Miercuri, 07 Noiembrie 2018 19:35

CiteƟte mai mult...

Dup? cre?tinarea noastr? în limba latin?, prin str?mo?ii no?tri daco-romani ?i proto-români, fapt petrecut înc? din mileniul I d.Hr., a urmat o îndelungat? perioad? de organizare a credin?ei ?i a vie?ii religioase, des?vâr?it? prin stabilirea ierarhiei de model r?s?ritean (bizantin) ?i bizantino-slav. Aceast? ierarhie s-a aflat ini?ial în raporturi cu Roma, iar apoi în leg?turi statornice, directe sau mediate cu Noua Rom? sau cu Ora?ul lui Constantin (Constantinopol). Vitregia vremurilor a voit ca locurile noastre de închin?ciune s? fie, secole la rând, simple ?i modeste, pentru c? Biserica semnifica în acele timpuri, în primul rând, turma ?i p?storul ei, preotul. Dup? fondarea primelor Valahii sau Romanii, spre finele mileniului I ?i mai ales dup? întemeierea statelor medievale române?ti (secolele al XIII-lea ?i al XIV-lea), s-au ridicat ?i la noi loca?uri de piatr? ?i de zid, unele dintre ele impresionante. Toate Bisericile ortodoxe autocefale au catedrale reprezentative pentru for?a credin?ei popoarelor lor. Biserica Ortodox? Român? este autocefal? din anul 1885, iar chestiunea unei catedrale a României s-a pus înc? de la finele secolului al XIX-lea, dup? ce ?ara î?i proclamase indeŹpenden?a absolut?, dup? ce aceast? independen?? fusese confirmat? pe câmpurile de lupt? ?i recunoscut? de Europa, dup? ridicarea ??rii la rangul de regat (1881) ?i dup? ob?inerea autocefaliei.

Construirea Catedralei Na?ionale a reprezentat pentru fiecare popor ortodox o piatr? de încercare unic?, dup? care observatorii externi au m?surat tr?inicia credin?ei, for?a sa, prestigiul acelui popor. Românii sunt ast?zi, conform canoanelor Marii Biserici aflate înc? în vigoare, al doilea popor ortodox ca m?rime din lume, dup? poporul rus. Prin urmare, acum, la un secol de la Marea Unire, la aproape un secol de la ridicarea la rang de Patriarhie (în 1925) ?i la aproape un secol ?i jum?tate de la recunoa?terea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, construirea Catedralei Na?ionale încununeaz? o întreag? lucrare a poporului român asupra lui însu?i (cum ar fi spus Nicolae B?lcescu) ?i ne a?az? în rând cu lumea.

Ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului, cum a fost denumit? aceast? oper? înc? înainte de a exista, are mai multe ra?iuni, de la cele pur spirituale pân? la cele practice. Toate na?iunile ortodoxe au capitale ale credin?ei lor, au locuri supreme în care ierarhia superioar? intr? în interferen?? permanent? ?i activ? cu poporul, cu „turma". Sintonia aceasta se face, în ochii poporului, într-un loc ales, sfânt (sfin?it) ?i irepetabil. Vechea Catedral? Mitropolitan? a ??rii Române?ti de la Bucure?ti, urmând cronologic celor de Arge?, Câmpulung ?i Târgovi?te, este depozitara unei istorii sacre ?i laice pline de semnifica?ii, dar este complet neînc?p?toare.

Toate popoarele ortodoxe din jurul nostru, care au mult mai pu?ini credincio?i decât noi, au adev?rate catedrale, mari ?i impun?toare, pe care le arat? cu smerenie ?i cu mândrie îngem?nate lumii. Fire?te, se spune c? un credincios adev?rat se poate ruga oriunde Domnului ?i c? Domnul, dac? ruga vine din suflet ?i se face cu suflet curat, îi ascult? p?sul ?i îl iart?. Iertarea nu vine îns? de la sine, ci se face prin tainele biserice?ti, s?vâr?ite de preo?i, dup? rânduial?, dup? tradi?ie ?i dup? canoane. ?i apoi, nu numai indivizii au nevoie de iertare, ci ?i na?iunile, iar pentru neamuri („ginturi", cum se spune în vechile traduceri române?ti ale C?r?ii Sfinte), ceremoniile ?i locurile de ceremonie se cuvine s? poarte semnul solemnit??ii celei mai înalte ?i s? emane acea glorie (slav?) a lui Dumnezeu, menit? s? str?luceasc? în toat? splendoarea ei.

Aproape toate marile personalit??i religioase ?i mirene ale românilor s-au gândit la o catedral? na?ional? ?i au sus?inut proiecte în acest sens, de la principele ?i apoi Regele Carol I (1866-1914), Regele Ferdinand I (1914-1927), generalul Ioan Em. Florescu ?i Constantin Istrate pân? la Patriarhul Miron Cristea ?i prim-ministrul Ion I. C. Br?tianu. Dintre oamenii de cultur? îi amintim pe Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ioan Slavici, Petre Antonescu, al?turi de mul?i al?ii.

Catedrala Mântuirii Neamului este simbolul unit??ii noastre istorice întru credin?? ?i întru ?ar?. Catedrala nu jigne?te pe nimeni ?i nu este ridicat? împotriva nim?nui! Catedrala este pentru noi to?i ?i înseamn? numai iubire ?i bun?tate, îndreptate deopotriv? c?tre Dumnezeu ?i c?tre oameni. Catedrala noastr? pream?re?te Ortodoxia, în sensul de „dreapt? credin??" în Dumnezeu, dar îi recunoa?te pe to?i fiii acestui neam, indiferent de felul în care se roag? Domnului, ?i-i cheam? s? fie laolalt?.

Eu cred c? planul Domnului a fost acesta: s? izbutim marea lucrare în Anul Centenarului Marii Uniri, ca s? putem, peste alte centenare de la înf?ptuirea actului sublim din 1918, s? dovedim vrednicia unui popor cre?tin situat la Dun?re ?i în Carpa?i. Noi, românii, suntem n?r?vi?i s? ne autoflagel?m ?i s? ne nimicnicim singuri, dar Domnul nu ne las?, atunci când se cuvine s? fie a?a, s? ne pierdem cump?tul ?i ne conduce ?i spre gesturi de glorie. ?i apoi, la români exist? credin?a c? nici o oper? durabil? nu se poate face f?r? mare sacrificiu, precum gr?ie?te legenda me?terului Manole, legat? de zidirea altei catedrale, sfin?it? în prezen?a altui patriarh ecumenic, acum mai bine de jum?tate de mileniu. A?a ne-a fost nou? rânduit, ca abia dup? mai bine de cinci secole s? repet?m pe alte coordonate gestul sublim, închinând imn de m?rire Împ?ratului ceresc. Se poate ca, în marea lui în?elepciune, Mântuitorul s? fi împlinit opera abia acum, fiindc? acum se va fi împlinit sorocul sacrificiilor noastre...

Pe mine, ca istoric, denigr?rile ?i cârtirile de genul c? „avem nevoie mai mult de ?coli ?i spitale ?i mai pu?in de catedrale" nu m? mir? prea tare: toate marile construc?ii laice ?i religioase ale omenirii care ne încânt? ast?zi au fost contestate la vremea lor. Cei care contrapun catedrala altor construc?ii (institu?ii) nu sunt cre?tini ?i nu ?tiu c? cea mai înalt? ?coal? ?i cea mai trainic? s?n?tate nu sunt cele ale trupului, ci ale sufletului. Vindecarea odraslelor umane de ignoran?a min?ii (întunecimea) ?i de bolile trupe?ti (suferin?a fizic?) nu se face numai în ?colile institu?ionalizate de stat sau numai în spitalele slujite de medici, ci ?i în biserici. Chiar ?i filosofii greci precre?tini ?tiau c? vindecarea trupului f?r? lucrarea asupra sufletului este în?el?toare, neputincioas? ?i sortit? e?ecului. Nu din pricina catedralei nu avem noi ?coli ?i spitale destule, ci din alte pricini. Ba, a? spune c? nu lipsa de ?coli ?i spitale este necazul nostru cel mare acum, ci golirea lor de profesori, de elevi suficien?i ?i de medici. Iar ne?tiin?a de carte, abandonul ?colar, analfabetismul func?ional, plecarea medicilor ?i asisten?ilor medicali peste m?ri ?i ??ri nu se datoreaz? prea multor biserici ?i nici credin?ei prea arz?toare. Dimpotriv?! Ne ocup?m de m?runte lucruri, ne hr?nim trupul, dar nu ?i mintea, ne ag???m de scopuri lume?ti lipsite de moral?, de adev?r, de dreptate, de iubire ?i de bun?tate. Da, catedrala lucreaz? cu mijloacele sale sacre, ca ?i ?colile ?i spitalele, cu mijloacele lor lume?ti, la educarea ?i p?strarea în stare bun? a acestui popor. Dac? lucrarea aceasta nu este la în?l?imea dorit?, de vin? suntem noi, cu micimile noastre, cu vrajbele ?i cu urile noastre, cu felul de a-l huli pe Domnul ?i cu falsele crezuri pe care le etal?m f?r? jen?. Credin?a ?i Biserica ne îndeamn? la cump?nire, la cump?tare, la bine ?i la iubire de Dumnezeu ?i de oameni. Catedrala noastr? devine acum un simbol al tuturor acestor c?i d?ruite cu har[1].

Grafica - I.M.

-------------------------------------
[1] Adaptare dup? dialogul Acad. Ioan Aurel Pop - ziarul Lumina - http://ziarullumina.ro/catedrala-nationala-este-simbolul-unitatii-noastre-istorice-138709.html

 
Acad. Dan Berindei   
Miercuri, 07 Noiembrie 2018 19:19

CiteƟte mai mult...M?rturisesc c? la cap?tul acestei zile sunt cople?it, nu numai fizic, dar mai ales suflete?te. Nu m? a?teptam s? am de la colegii din vârful academiei atâta dragoste ?i nu îmi revine decât s? le mul?umesc foarte, foarte mult tuturor, iar Preafericitul P?rinte Patriarh Daniel a pus cununa peste buchetul academiei, Preafericirea Sa fiind, de altfel, membru al academiei. V? mul?umesc mult! Trebuie s? v? r?spund, s? spun ni?te cuvinte la încheierea acestei zile care m-a cople?it, dar mai ales ni?te cuvinte la încheierea, a? putea s? spun, aproape a unui Centenar. Îmi mai lipsesc cinci ani, poate face?i rabat pentru ace?ti cinci ani. Nu ?tiu dac? îi voi str?bate, cum îi voi str?bate, cum vrea Cel de Sus. Dar, în orice caz, am avut o via?? aproape de nedescris. M-am n?scut sub un rege ?i am avut înc? un rege, ?i înc? un rege; ultimul a fost o fiin?? f?r? noroc ?i poate nu am avut nici noi norocul de a-l avea. Nu ne-ar fi stricat un conduc?tor de genul acela, nu pentru c? era monarh, ci pentru c? a fost un om pe care nu po?i decât s? îl elogiezi, mai ales ast?zi, când nu mai e. Dup? aceea, a urmat o tranzi?ie înl?untrul unui regim, apoi, din '44, am intrat într-o alt? er?, care a durat aproape o jum?tate de veac, dar care s-a sfâr?it, ca orice lucru pe lumea aceasta. Nimic nu e ve?nic! ?i s-a sfâr?it ?i iat? c? de atunci au mai trecut atâtea decenii ?i suntem într-o nou? er?, nu pot s? spun c? este cea mai fericit?, mai ales a acestei ??ri. Am avut o ?ar? minunat?. Eu o ?in minte, pentru c? ?in minte ?i Marea Unire. S?rb?torirea Centenarului este parte din mine. Nu v? pute?i închipui atmosfera care era atunci. Greut??ile erau foarte mari, dar pe vremea aceea ne mai descurcam ?i noi singuri, nu a?teptam numai s? ne vin? din alte p?r?i. Din nefericire, timpurile acelea au trecut. Dar, oricum, sper c? România nou? se va afirma ?i î?i va ar?ta chiar ve?nicia, pentru c? are totu?i o putere de rezisten?? incredibil?. Este o realitate, ?i acest lucru trebuie s? îl accept?m.

Au trecut 95 de ani, e imens, pentru c? în timpul acesta toate lucrurile s-au schimbat, ca ?i lumea larg?. Eu am fost chiar la începutul marii schimb?ri, pentru c? dup? Primul R?zboi Mondial a fost o cotitur? mare de tot. Dar am tr?it toate aceste perioade cu oameni buni, cu oameni r?i, cu tot felul de probleme, dar care s-au dezlegat, pentru c? totul se dezleag? în via??, într-un fel sau altul. Nimic nu este ve?nic, ve?nicia e a Celui de Sus, noi suntem ni?te furnicu?e. ?i eu m-am considerat toat? via?a o furnic? cu o datorie primordial?, aceea a muncii. Nu e în?el?toare fabula cu greierul ?i furnica. Din fericire, furnica exist? ?i este esen?ial?, chiar dac? nu este însemnat?, dar, uneori, contribu?ia ei este hot?râtoare. Dac? m? duc a?a cu reflectorul interior spre un an sau altul, am imaginile lui în inim? ?i e foarte interesant. M?rturisesc c? am tr?it clipe foarte grele în cursul vie?ii, dar nu pot s? spun c? îmi pare r?u de ceva. Nu! Totul a fost în felul s?u firesc ?i s-a îns?ilat ?i pân? la urm? rezultatul îl ave?i în fa??. Mai tr?iesc! Cât oi mai tr?i,
Dumnezeu de sus va hot?rî, dar înc? mai tr?iesc.

M?rturisesc c? munca mi-a fost ca un motor, când aveam ?i eu putere mai mare. Din p?cate, ast?zi, simt c? nu mai merg toate roti?ele cum mergeau odat?, nu mai merge s? încep diminea?a ?i s? închei la miezul nop?ii. S-a terminat a?a ceva! Pe undeva îmi pare r?u. Mi-a pl?cut s? muncesc, nu a fost nicicând o pedeaps?. Dimpotriv?, mi-a fost baza vie?ii ?i baza din toate punctele de vedere, pentru c?, gra?ie muncii, iat?-m? aici, în fa?a dumneavoastr?, în aceast? postur? pe care v-o urez ?iCiteƟte mai mult... dumneavoastr? s? o ave?i la un moment dat, dar care e pl?cut?, când vezi c? la un bilan? din acesta final ai o sal? plin? ?i colegi dragi, ?i vârfurile academiei noastre, care au ?tiut s? spun? ni?te cuvinte atât de frumoase, de la actualul pre?edinte la fostul pre?edinte ?i foarte eficientul nostru pre?edinte, ?i la prietenul R?zvan [...]. E foarte pl?cut? aceast? mare familie a noastr?, pentru mine îndeosebi, pentru c?, dac? sunt lovit de ceva, sunt lovit de singur?tate. Am r?mas, într-adev?r, singur pe lume. Am pierdut jum?tatea, a trecut aproape un deceniu, ?i am pierdut ?i cei doi copii la vârst? matur?, aproape c? nici nu po?i s? spui c? la vârsta de 60 ?i ceva de ani este un copil, dar pentru mine r?mân ni?te copii ?i speram s? fie cu mine pân? la sfâr?it, îns?, din p?cate, nu mai sunt ?i nu mai e cu mine decât un c??el, care ?i el are însemn?tatea lui, dar nu este un copil [...].

M?rturisesc c? aceast? omagiere pe care mi-a?i d?ruit-o mi-a f?cut o mare pl?cere ?i s-au spus aici multe cuvinte, unele care m? cople?esc ?i sunt dincolo de realit??i, dar în general sunt ni?te cuvinte care trezesc nu numai amintirile mele, b?nuiesc c? ?i ale altora. Pentru mine a fost o zi memorabil?. Din p?cate, nu cred c? o s? mai ave?i ocazia s? m? s?rb?tori?i la centenarul veritabil, în cinci ani, dar m? voi str?dui pe cât pot s? mai fiu câ?iva ani viabil. Dar este din ce în ce mai greu. B?trâne?ea, mai ales b?trâne?ea singur?, nu este un lucru de acceptat, dar vrând, nevrând, trebuie s? o ducem la cap?t ?i s? ne facem datoria. Mi-a pl?cut s? îmi fac datoria toat? via?a, dar am avut un reper pe care tinerii din ziua de ast?zi l-au pierdut: România ve?nic?. Pentru mine acest lucru a contat înainte de orice. România! ?i i-am urm?rit ascensiunea, îi urm?resc, mi-e greu s? spun salvarea, dar am speran?e c? totul se va reechilibra ?i c? vom intra într-o normalitate tare necesar? tuturor. Oricum, m-am sim?it bine ast?zi. A fost o zi deosebit? ?i ?in s? v? mul?umesc foarte, foarte mult, în primul rând Preafericirii Voastre ?i domnilor pre?edin?i. Mi-a?i f?cut un dar foarte frumos ?i v? mul?umesc. Mul?umesc tuturor! Mul?umesc fostului pre?edinte, domnului Haiduc, cu care am colaborat foarte bine în timpul domniei sale ?i îmi pare bine c? îl v?d aici.

Sper s? mai am ocazia s? v? reîntâlnesc anul acesta, în zilele acestea festive, dar ?i peste câ?iva ani, dac? voi ajunge la record. Nu ?tiu, voi vedea. M? mai gândesc. V? mul?umesc mult de tot![1]
1 noiembrie 2018
---------------------------------------------------------------
[1] http://ziarullumina.ro/sarbatorirea-centenarului-este-parte-din-mine-138766.html

 
Alexandru Bochi?-Bor?anu   
Miercuri, 07 Noiembrie 2018 19:04

CiteƟte mai mult...Atac terorist într-o sinagog? - sâmb?t?, 28 octombrie 2018. 11 persoane au fost ucise ?i altele r?nite într-un atac armat la o sinagog? în Pittsburgh . Atacatorul a fost re?inut ulterior de poli?ie. Printre victime trei poli?i?ti au fost împu?ca?i, îns? starea lor nu este cunoscut? la acest moment. Surse din poli?ie au declarat c? atacatorul a intrat în cl?dire ?i a strigat: „To?i evreii trebuie s? moar?"! - conform C.N.N. Este un atentat terorist inspirat din Al Jihad-ul islamic! Sunt ?i eu afectat de ineficacitatea structurilor antiteroriste pentru a preveni asemenea fapte grave.

V? fac o confesiune: studiez flagelul terorismului de peste 30 de ani. ?i nu numai atentatele teroriste ce se produc ast?zi, „la zi", ci m-a preocupat fenomenul, s? în?eleg ?i tenebrele sale nefaste. Am studiat câteva c?r?i despre acest dezastru uman. Am început cu cartea domnului colonel Ion Bodunescu „Flagelul terorismului interna?ional", ap?rut? în 1978, la editura Militar?, apoi scrieri din ?ara lovit?, atunci, cel mai grav (r?pirea prim-ministrului Aldo Moro), „Missione antiteroristo" a italianului Rino Genova, ap?rut? la Milano în 1985, ca s? nu-mi scape „Istoria Terorismului - de la asirieni la jihadi?ti", a americanului Randall D. Law, sau „30 de ani de lupt? împotriva terorismului", confesiuni ale magistratului francez Jean-Lous Bruguiére, implicat direct în aceast? lupt?, iar „în zilele noastre", am citit tot ce s-a scris ?i tradus despre Al Jihad, ISIS ?i terorismul de sorginte islamic?. V? rog s? m? crede?i, c? petele albe pe hardul cunoa?terii, când e vorba de terorism, sunt destul de rare.

Ca s? fac proba afirma?iei, v? descriu în rezumat primul atentat terorist din România Mare, imediat dup? Unire, comis în decembrie 1920. A fost un atentat terorist politic, pus la cale de comuni?ti, în Senatul României. Consecin?ele au fost dezastruoase, soldate cu uciderea ministrului de justi?ie Dimitrie Greceanu, a senatorilor Spirea Gheorghiu ?i Radu Demetriu. Au mai fost r?ni?i grav ?i Constantin Coand? pre?edintele Senatului, episcopii senatori Nifon ?i Roman Ciorogariu, ultimul, decedând ulterior într-un spital din Oradea. Cine erau terori?tii? Comuni?tii „români", Max Goldstein, Saul Osias ?i Leon Lichtblau. Ace?tia au fost preg?ti?i de Ceka bol?evic? de la Odessa, condus? de Abraham Grinstein. Dup? atentat reu?esc s? dispar?. Goldstein va fi semnalat în Uniunea Sovietic?, ca apoi, intrând clandestin în România, este arestat în 1921 la C?lug?reni, având asupra sa 15 kg de trotil. Am scris ultima fraz? - posesia a 15 kg trotil de c?tre terorist - pentru a releva stare de pericol, de amenin?are, generat? de faptul c? teroristul de?inea explosivul necesar comiterii unor alte atentate teroriste. Cu 15 kg de trotil po?i arunca în aer o sal? de spectacole, un tren sau o biseric?! De unde le procurase? Întrebarea e retoric?, iar r?spunsul o certitudine: livrate de ini?iator, Ceka sovietic?.

Revenind în actualitate, semnalez necesitatea, ca teroristului s? i se închid? posibilit??ile de a accede la materialele ?i mijloacele poten?ial periculoase, cu care s?-?i creeze arsenalul logistic pentru a ucide. Component? a luptei antiteroriste, la care doresc s? m? refer, foarte important?, este etapa procur?rii arsenalului logistic necesar declan??rii atentatelor: arme, explosivi, substan?e toxice, radioactive. Este în atribu?iile oric?rei structuri antiteroriste - informative sau de ap?rare - s? ob?in? date suficiente, care s? ofere indicii c? arsenalul de?inut, va fi utilizat pentru comiterea de atentate teroriste. Aceasta e primul pas pentru prevenirea atentatelor teroriste. Oare, procurarea ?i de?inerea unui num?r excesiv de arme diferite, de c?tre o persoan? este o normalitate? El nefiind vân?tor! S? zicem. Atunci, ori e traficant de arme ori poten?ial terorist. Iar investiga?ia trebuie aprofundat?. Trebuie monitorizat.

?ti?i câte arme î?i procurase teroristul din Las Vegas, care în octombrie 2017 a ucis 59 de persoane ?i a r?nit alte 527? V? spune Poli?ia din Las Vegas: 16 arme în camera de hotel cu care a tras asupra mul?imii adunate la concertul de muzic? country din Las Vegas ?i 18 arme la locuin?a sa din Nevada. E posibil ca nimeni s? nu fi sesizat acumularea acestui arsenal de r?zboi, real, de un individ de 64 de ani?! S? fie atât de incompetent? sau neinteresat? Poli?ia S.U.A., pentru a cunoa?te ?i controla de?in?torii de arme de r?zboi, poten?ial pericol pentru via?a cona?ionalilor?

Accesul la arme de foc, pentru oricine, sub pretextul c? „dreptul la ap?rare este garantat de lege", este un pericol poten?ial real, pentru via?a semenilor! Scriam despre stupizenia motiva?iei, ca persoana aib? „dreptul inalienabil" de a de?ine arme în S.U.A., în capitolul „Înarmarea antiterorist? a studen?ilor" din cartea mea Geopolitic? ?i terorism, un fapt adev?rat, din care v? dau un fragment: „Universitatea din Texas S.U.A. a autorizat miercuri studen?ii s? poarte arme la cursuri, conducerea institu?iei de înv???mânt aderând astfel la un proiect de lege adoptat de c?tre ale?ii locali - ne spune Mediafax, citând Agence France-Presse din 18 februarie 2016. Surpriz?! ?oc? Nici vorb?! U.S.A., ?ara democra?iei, a?a cum o ?tim, e ?i ?ara tuturor posibilit??ilor. Fiind o democra?ie participativ?, libertate de expresie, e supus? dezbaterii publice orice ini?iativ?. Au ap?rut deja comentarii privind oportunitatea acestei „forme de ap?rare personal?" ?i, de ce nu, chiar colectiv?. Eu spun c? poate fi util?, în acest mediu. ?i apoi, s? nu uit?m precedentul! „În 1966, Universitatea din Texas a fost teatrul primului atac armat în mas? produs într-un campus universitar, un fost pu?ca? marin împu?când mortal la vremea respectiv? 14 persoane" - se amintea în expunerea de motive pentru admiterea înarm?rii noilor „for?e armate universitare". Era un motiv serios ?i real. Nu?

M? mir? faptul c? ?i în rândul comunit??ii universitare sunt unii opozan?i, sau care pun la îndoial? eficacitatea inova?iei academice. „Nu cred c? pistoalele au ce c?uta într-un campus universitar, deci aceast? decizie a fost cea mai mare problem? a pre?edin?iei mele de pân? acum", spune Gregory Fenves, pre?edintele institu?iei. Îndoiala domnului Fenves are ceva suport, zic eu, eficacitatea metodei. S? vizualiz?m mintal un scenariu posibil. Un conferen?iar într-un amfiteatru cu 80 de studen?i, abordeaz? tema: Islamul politic ?i democra?ia. O tem? de actualitate! Mul?i o dezbat, o r?sucesc pe toate laturile ?i nu se compatibilizeaz?. Nici semantic, nu au afinit??i, m?car! Islamul semnific?, se traduce prin „supunere", pe când democra?ie înseamn? puterea poporului, demos-cratos, din greac?.

Un student texan cu turban musulman, din rândul 20 al amfiteatrului, când profesorul insista ?i pronun?a verdictul, c? cele dou? modele de societate sunt incompatibile, Ali, calm, scoate de sub hijab-ul lui imaculat, pistolul din dotare, îl îndreapt? spre profesor ?i cu o voce acut?, iritat?, îl someaz?!
- V? rog domnule profesor s? v? retrage?i cuvintele!
Sala, devenit? câmp tactic de lupt?, evident asimetric, câteva clipe e mut?! Nici un zgomot, mormânt. ?i, ca la o comand? nev?zut?, cineva neidentificat strig?:
- Terori?tii! Terori?tii!
Clip? de derut?, profesorul aude, intr? sub catedr?, dar din arma studentului în hijab pleac? glon?ul! ?i în urm?toarea miimea de secund?, din celelalte 80 de pistoale din dotarea studen?ilor, pardon 79, trag foc automat, sau foc-cu-foc, asupra teroristului. Aproape imperceptibil, în vacarmul creat, se aude o voce: Allah Akbar! Profesorul scap? cu o plag? împu?cat? superficial?.

O comisie a Congresului U.S.A. analizeaz? evenimentul. Sunt audia?i ?eful local al FBI, ?eriful Texasului, constatând c? victimele colaterale, în total, 6 studen?i uci?i, din apropierea teroristului. Aceste pierderi umane, s-au datorat lipsei de antrenament în poligon a posesorilor de arme... o lacuna a instructorilor, care nu au exersat tragerile la ?inta nr.10 - corpul uman, partajat? în „p?r?i vitale", care trebuie evitate la tragere, dac? nu se dore?te uciderea ?intei"[1]. Evident, a fost un scenariu posibil, dar a înarma studen?ii mi se pare stupid!

Tot atunci (august 2016), f?ceam un bilan? al ac?iunilor teroriste în S.U.A. în ultimul an: „În iunie 2015 un atacator a intrat într-o biseric? din Charleston ?i a ucis 9 credincio?i; la colegiul din statul Oregon - S.U.A., în octombrie 2015, un tân?r de 20 de ani, a ucis 15 persoane iar 20 au fost r?nite; în 12 iunie 2016 un b?rbat, de origine afgan?, a intrat într-un club din Orlando - Florida ?i a ucis 50 de persoane, ?i tot atâtea r?nite. Ultimul atac pe care îl ?tiu, în 25 iulie a.c., când necunoscu?i au atacat cu focuri de arm? la clubul din Fort Myers - Florida, la s?rb?torea „Noaptea adolescentului", ucigând dou? persoane ?i r?nind 17"[2].

S? men?ion?m, c? în afar? de atentatul terorist recent de la Sinagoga din Pittsburgh, la care m-am referit mai sus, teritoriul S.U.A. a fost mai fost lovit în ultimele luni, de acest flagel uciga? în 2018. S? amintesc câteva: atentatul din iunie 2018 la redac?ia gazetei din Annapolis, soldat cu 5 mor?i ?i 20 de r?ni?i; în 26 august un tân?r intr? într-o sal? de jocuri din Jacksonville, Florida, deschide focul asupra clien?ilor ?i ucide 3 persoane ?i r?ne?te 11; Sâmb?t?, 03 Noiembrie 2018, într-o sala de yoga din Florida, un terorist deschis focul, 2 persoane au fost ucise, iar 4 r?nite.

O metod? recent? semnalat? în S.U.A., pe scena terorist? este expedierea de colete capcan?, care la deschidere explodeaz?. Metoda coresponden?ei uciga?e nu e nou?, a fost folosit? în Europa, chiar cu „succes"! Acum câteva zile (26 octombrie 2018) a fost arestat Cesar Sayoc din Florida, care este cercetat pentru expedierea a 14 colete capcan? cu explosivi mai multor personalit??i democrate, printre care ?i fo?tilor pre?edin?i Barack Obama ?i Bill Clinton, dar ?i postului C.N.N.. Cesar Sayoc, 56 ani, ar fi simpatizant al pre?edintelui Trump, sus?in globali?tii democra?i a lui Soro?, ?i nu numai, iar inten?iile sale teroriste ar fi motivate de politica anti-emigra?ie a pre?edintelui S.U.A. Personal nu cred aceast? acuz? fantezist?. Dar îl suspectez pe „atentator" de ignoran?, el trebuia s? ?tie c? orice coresponden?? sau colet, adresate unei personalit??i sunt supuse obligatoriu, unui control antiterorist.

Revin la tem?, ?i subliniez, necesitatea ca structurile antiteroriste s? închid? bre?ele vulnerabile, astfel ca terori?tii s? nu aib? acces la arsenalul necesar comiterii de atentate teroriste: arme, explosivi, substan?e toxice, radioactive. V? rog s? observa?i, c? structurile antitero europene, au reu?it, în manier? semnificativ?, s? închid? aceste bre?ele spre procurarea de arme de c?tre terori?ti. Dac? vom compara modalit??ile de comitere a atentatele din Europa cu cele din S.U.A., vom constata c? în cele din S.U.A. s-au folosit arme de foc militare, explosivi, iar cele din Europa, au folosit alte metode, precum mijloacele de transport sau arme albe, cu?ite, atacuri directe, asupra victimelor. Nu spun, c? acestea erau mai pu?in periculoase, dar schimbarea mijloacelor utilizate în atentate, se datoreaz? în special m?surilor specifice de control luate de for?ele antiteroriste.

„Modus operandi" în atentatele terorism: în S.U.A. cu mitraliera, în Europa cu camionul!

--------------------------------
[1] Alexandru Bochi? Bor?anu - Geopolitic? ?i terorism, Ed. Concordia – pag 189
[2] Ibidem - pag. 190

 
Col. (r.) dr. Dan Pris?caru   
Miercuri, 07 Noiembrie 2018 18:32

CiteƟte mai mult...În cei 22 de ani de perioada interbelic?, la conducerea României s-au aflat 33 de guverne. Dintre acestea, doar dou? au avut un mandat întreg de patru ani - guvernul Ionel I.C. Bratianu (19 ianuarie 1922 - 29 martie 1926) ?i guvernele Gheorghe T?t?r?scu (5 ianuarie 1934 - 28 decembrie 1937). Guvernele lui Gh. T?t?r?scu au fost îns? remaniate de 24 de ori. Cu excep?ia celor dou? perioade, rezult? c?, într-un interval de 14 ani, la conducerea ??rii s-au perindat 31 de guverne. De asemenea, este semnificativ c? între 1919-1940 s-au organizat 11 alegeri generale, iar Parlamentul a cunoscut doar dou? legislaturi întregi. Din analiza acestor date, rezult? faptul c? România interbelic? era departe de rigorile unui stat cu o democra?ie autentic? ?i func?ional?.

Una dintre vulnerabilit??ile caracteristice ale societ??ii române?ti interbelice, care a constituit un factor major de instabilitate, a fost cea a contrastelor social – economice. Observatorii str?ini remarcau, cu o surprindere evident?, faptul c? existau dou? lumi paralele în România: una, redus? numeric, a luxului ?i rafinamentului occidental ?i alta, majoritar?, a simplit??ii ancestrale a traiului locuitorilor ei. Ivon Porter, aflat în Bucure?ti în 1939 ?i devenit mai târziu agent britanic în cadrul Opera?iunii ‹‹Autonomus››, relata în acest sens: „Nu-mi va fi dat niciodat? s? mai v?d o ?ar? cu atâtea contraste ?i contradic?ii [...]. Automobile Laganda, Hispano - Suiza ?i Pakard goneau pe ?osele na?ionale, dar trebuiau s? ocoleasc? care cu boi sau s? frâneze brusc, în noapte, în fa?a unei cete de ?igani care-?i f?ceau de mâncare pe asfaltul fierbinte" (subl. n.)[30].

Din nefericire, în România interbelic?, economia capitalist? nu a fost dublat? de o democra?ie autentic?, a?a cum s-a întâmplat, spre exemplu, în cazul Cehoslovaciei. Decalajele foarte mari în ceea ce prive?te nivelul de trai ?i fractura dintre guvernan?i ?i guverna?i erau atât de evidente încât pân? ?i Enciclopedia României din 1939 era nevoit? s? constate ?i s? consemneze urm?rile acestor st?ri de fapt: „Între clasa conduc?toare, a celor puternici, a celor boga?i, a celor ce pot influen?a politica (s? zicem a guvernan?ilor) ?i a celorlal?i, a guverna?ilor, exist? un drum greu de str?b?tut [...]. Guvernan?ii nu reac?ioneaz? împotriva unei legi gre?ite sau spectaculoase: i se adapteaz?, dar o golesc de con?inutul ce l-a avut în mintea autorilor ei. Inexisten?a unei clase de mijloc a agravat pr?pastia între guvernan?i ?i guverna?i prin faptul c? n-a putut crea ?i preg?ti personalul subaltern calificat pentru aplicarea legii în spiritul ei"[31]. Ca urmare, societatea româneasc? interbelic? a continuat s? evolueze între vechile metehne ale bac?i?ului ?i hatârului. Spiritul civic, indispensabil unei democra?ii autentice, s-a aflat la un nivel minimal ca for?? ?i intensitate. În anii '30, democra?ia româneasc? era fragil? ?i amenin?at? de dou? totalitarisme: legionar ?i monarhic, iar al treilea, cel comunist, se profila amenin??tor dinspre grani?a de Est[32].

Cyrus Sulberger, ziarist american aflat în România în preajma izbucnirii celei de-a doua conflagra?ii mondiale, observând polarizarea extrem? a societ??ii române?ti – via?a luxoas? a minorit??ii conduc?toare ?i s?r?cia marii majorit??i -, corup?ia, relaxarea moral? ?i fracturile sociale, va consemna în memoriile sale: „Dac? a existat vreodat? o ?ar? care s? merite o revolu?ie, aceasta a fost România de atunci"[33]. „Revolu?ia" care va veni va fi adus? îns? de tancurile sovietice ?i va face ca perioada 1919-1940 s? par? mirific? în compara?ie cu anii de comunism ?i în special cu „obsedantul deceniu" (1948-1958).

În acest context de vulnerabilit??i interne, la care s-au ad?ugat politicianismul veros ?i agresiv[34], deficitul acut de cultur? civic? ?i politic? în rândurile maselor largi de aleg?tori, în special din lumea satelor, starea material? precar? a majorit??ii electoratului român, percep?ia c? statul nu este altceva decât un „opresor financiar"[35], interesat doar de strângerea taxelor ?i impozitelor, s-a produs o discreditare continu? a regimului politic pluripartidist ?i s-au creat condi?iile favorabile extinderii curentelor politice de extrem? dreapta ?i, într-o m?sur? mai redus?, a celor de extrem? stânga. Într-un climat de tensiune ?i incertitudine intern?, la care se ad?ugau îngrijor?rile legate de ascensiunea for?elor revan?arde ?i revizioniste, preluarea puterii totale de c?tre regele Carol al II-lea, la 10 / 11 februarie 1938, dup? unii autori printr-o „lovitur? de stat"[36], a devenit, pentru mul?i actori ai vie?ii politice române?ti, „solu?ia salvatoare" pentru ordinea ?i lini?tea ??rii.În acela?i timp, 10 / 11 februarie 1938, avea s? însemne ?i începutul sfâr?itului regimului instaurat la 8 iunie 1930[37]. Academicianul Florin Constantiniu a sus?inut cu îndrept??ire faptul c?, în cele 30 de luni de domnie autoritar?, s-au amorsat toate „bombele" viitorului: terorismul, asasinatul politic, c?ruia i s-a r?spuns tot prin asasinat politic[38], criza ?i ascensiunea for?elor de extrem? dreapta, plebiscitul organizat ca o fars?, corup?ia, guvernarea prin decrete, cultul personalit??ii etc. Aceste realit??i sumbre vor sta la baza unor evalu?ri simple, dar profunde a oamenilor simpli potrivit c?rora „dup? unchiu' fondator - ?i tat?l întregitor - Carol Rex lichidator"[39].

Eviden?iind la loc de cinste preocup?rile notabile ale monarhului în domeniul dezvolt?rii culturii na?ionale[40], totu?i ac?iunile de propaganda ?i de cult al personalit??ii, care atinsese cote paroxistice în perioada respectiv?, nu puteau s? induc? în eroare segmente avizate din opinia public? care reclamau faptul c? regele Carol al II-lea patrona o cast? de profitori, ce se folosea de regim pentru a-?i spori averile ?i privilegiile. La rândul s?u, Carol al II-lea ?i camarila[41] sa, având asigurat? protec?ia structurilor de for?? ale statului, foloseau orice prilej[42] pentru a ob?ine sume b?ne?ti considerabile ?i bunuri de valoare deosebit?, inclusiv prin ?antaj ?i amenin??ri.

O surs? important? de înavu?ire au constituit-o fondurile repartizate pentru dotarea ?i înzestrarea armatei[43], din care o bun? parte erau deturna?i în folosul regelui Carol al II-lea ?i a camarilei sale. Cu toate acestea, „o?teanul" Carol al II-lea ?inea discursuri patriotice în care sus?inea c? se preocup? de instruirea ?i dotarea armatei ?i c? nu se va ceda nicio „palm? de p?mânt" din teritoriul na?ional[44].

Ceea ce a lipsit cel mai mult în perioada de domnie a regelui Carol al II-lea, a fost, potrivit istoricului militar Petre Otu, „o atmosfer? moral?, eroic?, demn?, capabil? s? genereze entuziasm, d?ruire de sine ?i spirit de sacrificiu"[45]. „Regimul bunului plac", cum a mai fost catalogat? domnia „regelui playboy"[46], în care ascensiunea în carier? se realiza, adeseori, în func?ie de satisfacerea intereselor personale ale regelui ?i ale camarilei sale, a generat nemul?umiri în rândurile corpului de comand? al armatei[47] ?i altor reprezentan?i din societate[48]. În leg?tur? cu acest fapt, într-un studiu din anul 1943 referitor la cauzele care au dus la pr?bu?irea grani?elor României Mari în vara anului 1940, mare?alul Ion Antonescu, „adversarul nr. 1 al regelui Carol al II-lea ?i al camarilei regale"[49], ar?ta: „De la 1930 înainte, bunul plac al Coroanei impunea la Guvern pe cine voia. ?i Coroana voia la guvern pe cine reu?ea prin platitudine, lingu?ire, servilism, venalitate ?i incorectitudine s?-?i atrag? simpatia « ocultei », care din umbr?, f??i? ?i f?r? nici o pudoare în ultimii ani ai regimului defunct, conducea ?i pe suveran ?i destinele neamului.

Cât? diferen?? între prestigiul Coroanei ?i autoritatea guvernelor regelui Carol I ?i decaden?a acestora dup? r?zboiul întregirii, mai ales în perioada de la 1927 la 1940. Conducerea ??rii, în loc s? se str?duiasc? s? dureze din temelii solide edificiului pe care, dup? 2000 de ani de zbucium ?i chinuri nemaipomenite, ni-l h?r?zise destinul, era preocupat? ?i se agita cu febrilitate pentru crearea, « consolidarea» sau ‹« dezvoltarea » st?rilor personale sau pe acelea ale organiza?iilor de partid. În m?sur? în care acestea din urm? prosperau, în aceea?i m?sur? aparatul de stat se p?r?ginea. Cine a v?zut, între anii 1923 ?i 1936, Arcul de Triumf de la ?osea, cl?dit în paiant? ?i mortar, cum se d?r?p?na, pe când al?turi ?i în jurul lui se construiau cu o grab? de neînchipuit splendidele case ?i palate ale diferi?ilor corifei sau profitori ai partidelor avea viziunea clar? a statului ?i în?elegea toat? drama neamului românesc"[50].

Ion Antonescu considera c? România era ?ara în care, din cauza „jafurilor - oficializate - în avutul public, disp?ruse autoritatea, r?spunderea public? ?i personal?, onoarea, sinceritatea, dreptatea", ?ara în care, prin corup?ie, „totul era posibil pentru oricine. Cu o singur? condi?ie - s? îndr?zneasc?. ?i cine nu îndr?znea în ?ara Româneasc? era considerat prost. O mai mare incoeren??, dezordine, destr?mare a aparatului de stat ?i, mai cu seam?, o mai mare instabilitate a vie?ii publice este imposibil de închipuit". „Niciodat? în ?ara Româneasc? - mai ar?ta Ion Antonescu în rechizitoriul s?u - nu a existat o perioad? în care afacerile - acelea veroase, bineîn?eles - s? g?seasc? un teren de dezvoltare mai propice. Destr?marea administrativ?, lipsa de control ?i sanc?iuni, ba, de cele mai multe ori, chiar favorizarea acestui gen de afaceri de c?tre autorit??i, pe de o parte, iar pe de alt? parte, exemplul nenorocit pe care îl d?deau dup? 1930, în aceast? privin??, îns??i Coroana - lipsit? de demnitate ?i de prestigiu - ?i mini?trii în func?iune nu numai c? înlesneau, dar împingeau societatea ?i oficialitatea noastr? spre astfel de preocup?ri.

Cine nu-?i aduce azi aminte - cu dezgust ?i revolt? - de abjectele afaceri na?ionale Škoda ?i Ferochimica, de traficul devizelor ?i al spirtului negru, de contigent?ri ?i conversiune, de concesionarea petrolului ?i reorganizarea în regii autonome a monopolurilor ?i a unor institu?ii etatizate, de întrebuin?area fondurilor realizate prin timbrul de avia?ie ?i timbrul de pâine etc., etc. Culmea dezm??ului, în vreme ce vârtejul milioanelor ame?ea ?i amu?ea conducerea ?i clasa suprapus? a ??rii, în vreme ce atâtea avu?ii erau deturnate din patrimoniul statului, ?coala ?i s?n?tatea public? erau într-o stare de plâns, ?omajul în floare, salariile func?ionarilor, magistra?ilor ?i ofi?erilor nu se pl?teau ?i regimentele f?ceau împrumuturi pe pia?? pentru a se între?ine"[51].

Urmare a acestor racile, ar?ta Ion Antonescu, România ajunsese ?ara în care „conducerea ?i o minoritate a societ??ii era preocupat? - cu profit considerabil - de reu?ita ?i continua prosperitate a afacerilor personale, iar majoritatea - marea majoritate - se fr?mânta îngrozitor la ziua de mâine. Imoralitatea ?i desfrâul politic tocise într-atât sim??mintele conducerii, încât nimeni nu mai vedea r?ul ?i nimeni nu mai auzea strig?tele de dezn?dejde ale celor - foarte pu?ini - care, disperat, încercau s? abat? statul ?i societatea româneasc? de pe drumul pierzaniei pe care se angajase cu atâta incompeten??"[52]. O alt? consecin?? a acestei situa?ii a constat în „sângeroase economii bugetare" pentru armat?, care au f?cut ca o?tirea s? aib?, la pace, efective „fantomatice", armament „perimat, în cea mai mare parte ie?it din uz ?i organizat?, din ordin, tot pentru spectacole ?i reclam? - mari manevre, aproape toate regale, cu mari unit??i fictive. În schimb, se modificau uniformele, care deveniser? din ce în ce mai costisitoare – sau dac? nu se mai g?sea nimic de modificat în fiecare an se mai ad?uga câte ceva nou care îmbog??ea pe furnizori"[53].

Aceste vulnerabilit??i ale societ??ii române?ti interbelice, la care se pot ad?uga ?i altele, au erodat România Mare, regimul democratic ?i edificiul statal creat cu atâtea jertfe în anii 1916-1919 ?i confirmat prin tratatele de pace.
Rapturile teritoriale din vara anului 1940 au reliefat faptul c? statul român dispunea de institu?ii slabe ?i incapabile s? reac?ioneze în mod adecvat la pericolele externe ?i interne[54].

Cu un rege care în ziua accept?rii primei note ultimative sovietice din 26 iunie 1940 era interesat de g?sirea unor formule ilegale pentru a fi desp?gubit de statul român pentru pierderea fabricilor sale de zah?r din Basarabia[55], iar pe timpul exilului i-a contactat pe sovietici, prin aghiotantul s?u, Ernest Urd?reanu, pentru a-?i oferi serviciile în speran?a c? î?i va relua tronul[56], este greu de imaginat, din perspectiv? intern?, un alt curs al evenimentelor din iunie-august 1940. Unul din scopurile prioritare ale lui Carol al II-lea în acele zile dramatice din vara anului 1940 a fost acela de a-?i salva postul de ?ef al statului ?i privilegiile pe care le avea.

În concluzie, apreciem c? evenimentele din vara anului 1940 au eviden?iat înc? o dat? situa?ia dificil? a României de stat tampon, situat în istmul ponto-baltic între cele dou? centre de presiune geopolitic? de la acea dat?, Germania nazist? ?i Uniunea Sovietic?.România va supravie?ui anului 1940 ?i celui de-al Doilea R?zboi Mondial, e drept, nu în frontierele Marii Uniri, îns? întreb?rile referitoare la cauzele pr?bu?irii statului na?ional român unitar, la doar 22 de ani de existen??, r?mân, în continuare, deschise. În confruntarea geopolitic? din trecut, din prezent ?i cu siguran?? ?i din viitor dintre Estul ?i Vestul Europei r?mâne, dup? opinia noastr?, extrem de actual ?i plin de înv???minte ceea ce credea ?i afirma Gheorghe Br?tianu în 1941: „Suntem un stat de necesitate european?, aflat în aten?ia Estului ?i Vestului, Nordului ?i Sudului deopotriv?. [...] Permanent pozi?ia noastr? geopolitic? ?i geostrategic? a atras grij? ?i simpatie, uneori ocrotire, dar, de cele mai multe ori, apetit ?i primejdie"[57].

Not?: Textul face parte din comunicarea prezentat? în cadrul Sesiunii de comunic?ri ?i dezbateri ?tiin?ifice „Retr?iri istorice în veacul XXI", Edi?ia XIV/VI - „1918-2018 Centenarul Marii Uniri", organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 7-8 septembrie 2017, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS.

-----------------------------------------------
[30] Cristian Troncot?, România ?i frontul secret ..., p. 124.
[31] Ibidem, f. 124-125.
[32] Ibidem, f. 125.
[33] Ibidem.
[34] Cristian Troncot?, România ?i frontul secret ..., p. 123-124. Cristian Troncot? subliniaz? într-o manier? sintetic?, unele dintre cele mai evidente ?i semnificative caren?e ale democra?iei române?ti interbelice, astfel: 1. Limbajul, comportamentul ?i atitudinile politice erau derutante pentru masele de aleg?tori. Etichet?rile reciproce între partidele democratice cu expresii gen „criminali", „tr?d?tori", „reac?ionari", „ho?i de urne" produceau derut? ?i confuzie în rândurile electoratului. 2. Partidul Na?ional ?i Partidul ??r?nesc au denun?at în termeni categorici votarea Constitu?iei României din martie 1923, etichetând-o ca ,,act abuziv", „emana?ie a concep?iei absolutiste a puterii executive, f?r? consultarea voin?ei na?ionale" ?i au declarat c? ele „consider? aceast? Constitu?ie f?r? putere de a lega voin?a cet??enilor, f?r? putere de lege ?i de drept nul?!". 3. Practica partidelor de opozi?ie de a cultiva o imagine extrem de negativ? asupra societ??ii române?ti ?i de a arunca întreaga responsabilitate a situa?iei interne doar asupra for?elor politice aflate la putere îl vor determina pe Octavian Goga s? scrie cu triste?e faptul c? eram ,,poporul cel mai nepreg?tit politice?te ?i cu nivelul moral cel mai sc?zut" ?i c? ,,într-o ?ar? cu politicieni venali ?i o ??r?nime fl?mând? nu po?i sus?ine credin?a într-o idee" (subl.n.). 4. Sistemul de acces la conducerea statului a for?elor politice era o alt? caren?? major? a democra?iei române?ti interbelice. Constitu?ia din 1923 permitea regelui s? desemneze în mod arbitrar un partid care s? formeze guvernul ?i care, ulterior, s? organizeze alegeri generale al c?ror scop era confirmarea alegerii monarhului. Cu excep?ia alegerilor din decembrie 1937, niciun partid nu a pierdut un astfel de scrutin, în care era convocat? o popula?ie care provenea aproximativ 80% din mediul rural ?i din care 50% era f?r? ?tiin?? de carte. 5. Prin manevre oculte ?i combina?ii lipsite de scrupule numero?i politicieni au încercat s? utilizeze organiza?iile politice extremiste în scopul de a-?i lichida adversarii politici.
[35] Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 340.
[36] Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat..., vol. 3, p. 218-236. Alex Mihai Stoenescu sus?ine c? lovitura de stat din 10 / 11 februarie 1938 ,,a fost preg?tit? prin tolerarea de c?tre Justi?ie a abuzurilor anticonstitu?ionale ?i la legile ??rii, prin lipsa de reac?ie la ac?iunile teroriste ale statului, în care regele Carol II, [...] Armand C?linescu, poreclit Monocles, ?i Gavril? Marinescu planificau crime politice, func?ionari ai statului le organizau, iar Justi?ia îi acoperea, ?i, în sfâr?it, prin iertarea, ca urmare a jocului politic, a crimelor f?cute, la rândul ei, de Mi?carea Legionar?". De asemenea, A.M. Stoenescu adaug? urm?toarele în leg?tur? cu actul de la 10 / 11 februarie 1938: ,,Presa, puternic politizat? ?i deprofesionalizat?, a pus um?rul din greu la distrugerea încrederii popula?iei în democra?ie. Compromiterea partidelor politice, astfel încât societatea s? nu mai cread? în ele ?i s? fie u?or desfiin?ate, a avut drept suport fenomenul instaur?rii oligarhiei politice – concentrarea sensului existen?ei partidelor la interese personale ?i de grup – ?i al corup?iei, oamenii politici fiind interesa?i în de?inerea puterii pentru ob?inere de foloase din mediul economic ?i bugetar. Concentrând puterea la vârf, în mâna lui Carol al II-lea ?i a camarilei, grupul ocult condus de Elena Lupescu a devenit ?i unica surs? a puterii în România interbelic?, partidele politice ?i politicienii, în mod individual, c?utând s? se conformeze intereselor ?i directivelor camarilei, în loc s? o r?stoarne. F?când figur? aparte în acest joc, liderii Mi?c?rii Legionare vor fi elimina?i fizic printr-un asasinat oribil, cu acordul ?i sprijinul partidelor politice, acestea sim?indu-se la fel de amenin?ate de ascensiunea la putere a unei structuri înarmate cu cea mai eficient? arm? demagogic? – reforma moral?" (Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 235-236).
[37] În anii 1938-1940, Carol al II-lea ?i-a v?zut îndeplinit obiectivul pe care l-a urm?rit cu tenacitate din 8 iunie 1930: puterea personal?, legalizat? prin Constitu?ia din 23 februarie 1938 - redactat? de Istrate Micescu în doar câteva zile -, conduc?tor, din 16 decembrie 1938, al Frontului Rena?terii Na?ionale, iar din 22 iunie 1940 al Partidului Na?iunii ?i dispunând de toate pârghiile puterii. Frontului Rena?terii Na?ionale, creat de Carol al II-lea, este în opinia istoricului Petre ?urlea, ,,simbolul primului regim de dictatur? din România modern? ?i contemporan? [...] pentru c? a inaugurat în via?a politic? a ??rii un sistem de ac?iune din care se va inspira regimul de dictatur? de dup? cel de-al Doilea R?zboi Mondial (Petre ?urlea, Partidul unui rege: Frontul Rena?terii Na?ionale, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2006, p. 8). În condi?iile în care în 1938 democra?ia româneasc? era atât de firav?, b?t?lia real? s-a dat, potrivit istoricului Stephen Fisher - Gala?i între totalitarismul legionar ?i cel regal. Întrucât legionarii erau cei mai primejdio?i pentru noua formul? de guvernare, Carol al II-lea a recurs la binecunoscutele asasinate ?i execu?ii împotriva liderilor Mi?c?rii Legionare. Regimul nu era credibil întrucât ,,tirania, adesea atât de nepotrivit?, a meschinelor interese de partid" clamat? de rege pentru a-?i legitima actul din 10 februarie 1938, a fost înlocuit? cu „lupeascocra?ia", deoarece „Duduia", amanta regelui, a devenit a doua persoan? a ??rii. Constantin Argetoianu men?iona c?, practic, criteriul de baz? al evolu?iei carierei unui om politic a devenit rela?ia cu „Duduia", iar cine intra în conflict cu aceasta era înl?turat din func?ie (Cristian Troncot?, România ?i frontul secret ..., p. 130). În leg?tur? cu Elena Lupescu, Cristian Troncot? noteaz? c? aceasta era var? primar? cu Ionel ?i Grete Mile?ianu, a c?ror cas? – potrivit declara?iei lui Marcel Pauker (fostul so? al Anei Pauker, lichidat din ordinul lui Stalin) – era ,,casa conspirativ? a Comiternului în Bucure?ti". În consecin??, exist? suspiciunea conform c?reia Elena Lupescu, a fost agent? de infiltrare la vârful puterii, fie agent? de influen?? cu misiunea de a dirija, în direc?ii convenabile Kremlinului, deciziile importante luate la Bucure?ti (Cristian Troncot?, România ?i frontul secret ..., p. 130).
[38] La 24 octombrie 1924, Constantin Manciu, prefectul poli?iei din Ia?i, a fost asasinat de Corneliu Z. Codreanu, viitor c?pitan al Mi?c?rii Legionare. Dup? un an de tergivers?ri a procesului, Curtea cu Juri de la Tribunalul din Turnu Severin l-a achitat pe f?ptuitor pe motiv c? s-a aflat în ,,legitim? ap?rare", de?i probele ?i m?rturiile celor implica?i indicau vinov??ia acestuia. Se deschidea astfel seria de compromisuri ale justi?iei care vor încuraja escaladarea crimelor politice. Astfel, în decembrie 1933, este asasinat I.G. Duca, pre?edinte al Consiliului de Mini?tri liberal în exerci?iu, iar în 1936 este lichidat printr-o crim? oribil?, Mihai Stelescu, un legionar care crease o disiden?? în cadrul mi?c?rii, ,,Cruciada Românismului". La 29/30 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu, împreun? cu al?i 13 legionari (asasinii lui I.G.Duca ?i Mihai Stelescu) sunt uci?i din ordinul regelui Carol al II-lea ?i cu complicitatea lui Armand C?linescu, în timp ce erau transporta?i de la închisoarea Rm. S?rat la Jilava. La 21 septembrie 1939, Armand C?linescu este asasinat de c?tre legionari. În replic?, din ordinul regelui Carol al II-lea, organele de poli?ie ?i siguran?? execut?, f?r? judecat?, 251 de legionari. Cristian Troncot? apreciaz? c? disputa sângeroas? între Carol al II-lea ?i Mi?carea Legionar? pentru asigurarea controlului total asupra regimului politic din perioada respectiv? a constituit ,,cel mai puternic factor de instabilitate social-politic?, cu urm?ri catastrofale pentru prestigiul statului român, dar ?i pentru suveranitatea ?i integritatea teritorial? a ??rii" (Cristian Troncot?, România ?i frontul secret ..., p. 122).
[39] Apud Cristian Troncot?, România ?i frontul secret ..., p. 130-131.
[40] La foarte scurt timp dup? urcarea pe tron, la 15 august 1930, la Universitatea de var? de la V?leni de Munte, regele Carol al II-lea declara: ,,Voi fi un Brâncoveanu al culturii române?ti". Nu i se poate imputa c? nu a încercat s?-?i ?in? aceast? promisiune. La îndemnul ?i sub autoritatea sa, b?nci ?i industria?i ofereau sume importante pentru tip?rirea celor trei volume ale ,,Enciclopediei României", coordonat? de profesorul Dimitrie Gusti, savantul care a înfiin?at Muzeul Satului ?i a condus anchetele sociologice din sate specifice arealului românesc. De asemenea, din ini?iativa lui Carol al II-lea au luat fiin?? ,,Funda?iile Regale", s-a organizat Funda?ia pentru Literatur? ?i Art? ,,Regele Carol al II-lea", condus? de Alexandru Rosetti, care a editat, printre altele, operele lui Caragiale, Ha?deu, a început editarea operei lui Mihai Eminescu cu volumul I, îngrijit de Perpessicius ?i a publicat ,,Istoria literaturii române" a lui G. C?linescu. În perioada 1930-1940 s-a inaugurat Arcul de Triumf, s-a finalizat Marea Fresc? a Ateneului Român, oper? a lui Costin Georgescu, s-au amplasat statuile lui Carol I ?i Spiru Haret; între 1935-1940, s-au organizat serb?rile din cadrul ,,Lunii Bucure?tilor", s-a finalizat construc?ia Palatului regal, s-au ridicat edificii moderne datorate unor arhitec?i precum Horia Creang?, Duiliu Marcu, G. M. Cantacuzino, s-au asanat lacurile din nordul Bucure?tiului, s-a amenajat Her?str?ul, devenit Parcul Na?ional ,,Carol al II-lea" (Acad. R?zvan Teodorescu, Voi fi un Brâncoveanu al culturii române?ti, în Revista ,,Istorie ?i civiliza?ie", anul III, nr. 17, februarie 2011, p. 36-37).
[41] Detalii privind activitatea camarilei regale în timpul lui Carol al II-lea ?i influen?a pe care Elena Lupescu ?i anturajul ei au avut-o asupra evolu?iei României în anii 1930-1940 în Petre ?urlea, Carol al II-lea ?i Camarila Regal?, Editura Semne, Bucure?ti, 2010. În finalul lucr?rii, Petre ?urlea men?ioneaz?: ;,La scara Istoriei Românilor, domnia Camarilei regale în frunte cu Elena Lupescu asupra României a fost un moment ru?inos; trebuie cunoscut ca s? nu se mai repete" (subl.n.).
[42] a) La 7 iunie 1931, cu o zi înainte de a se s?rb?tori un an de la ,,restaura?ie", industria?ii Nicolae Malaxa ?i Max Auschnitt s-au prezentat la Palatul Regal pentru a-l felicita pe suveran, dup? care au a?ezat pe biroul acestuia o geant? masiv?: „Majestate, industria grea v? este profund recunosc?toare pentru tot ce a?i f?cut ?i v? roag? s? primi?i aceast? sut? de milioane de lei, ca o modest? contribu?ie pentru operele de asisten?? social? ale Palatului" (Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi, vol. III, Carol al II-lea, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2001, p. 119). Dac? pentru predecesorii s?i - Carol I ?i Ferdinand - un astfel de gest ar fi fost de neadmis, Carol al II-lea, dimpotriv?, le-a mul?umit celor doi industria?i pentru cadou ?i chiar i-a ?i decorat pentru rolul lor în dezvoltarea economiei na?ionale. Odat? cu acest moment, cadourile au devenit o practic?, în special la zilele aniversare, când Carol ?i Elena Lupescu primeau sume de bani, tablouri, bijuterii, automobile, cai de curse, vile, grajduri, automobile etc. (Ioan Scurtu, Max Auschnitt - de la pocherul regal la închisoarea V?c?re?ti, în Revista ,,Historia", an XII, nr. 121, ianuarie 2012, p. 16-17); b) Între cadourile primite de rege, cu diferite ocazii, pot fi men?ionate: de la Societatea „Re?i?a" - 150 milioane lei; de la grupul industrial „Malaxa" - o colec?ie de timbre în valoare de 5 milioane lei; de la Societatea C?ilor Ferate Române - o plachet? de platin? cu briliante ?i rubine, în valoare de 900.000 lei; de la Banca Na?ional? a României - 81 milioane lei ,,pentru binefaceri ?i ajutoare" ?i 22,7 kg aur fin (pentru harta României - 19,6 kg, iar restul pentru diverse obiecte); de la Societatea Lujani - 217,5 milioane lei; de la fabrica de vagoane Astra, Arad - 46,2 milioane lei etc. De asemenea, Carol al II-lea a primit ca „dona?ii": de la Fondul Bisericesc Bucovina - castelul de vân?toare de la Poiana I?cani; de la Ministerul S?n?t??ii - dou? aparate de radiologie în valoare de 1,1 milioane de lei; de la Biroul vânz?rii pe?telui - icre negre în valoare de 6,4 milioane lei; diverse alte subven?ii (pentru vân?tori regale, transportul de demnitari, între?inerea palatelor ?i castelelor regale etc.), care s-au ridicat la suma de 1.161.762.359 lei. Totodat?, pentru exproprierea unor imobile apar?inând Casei Regale în vederea construirii Palatului Regal, Carol al II-lea a fost ,,desp?gubit" de Ministerul Agriculturii cu urm?toarele propriet??i: ferma Clinciu-Snagov (550 ha teren ?i 138 ha iaz); pepiniera Murfatlar (72 ha, din care 28 ha cu vi?? de vie); balta Boianu - Sticleanu, Ialomi?a (6.206 ha); balta Iezerul Mosti?tea (1010 ha); sta?iunea B?neasa (5 ha cu construc?ii); p?durea Her?str?u - 34,8 ha (Ancheta întocmit? în 1941 privind fraudele din avutul public s?vâr?ite de Carol al II-lea, în Monarhia Hohenzolllern v?zut? de contemporani, Bucure?ti, 1967, p. 563-631, apud Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX..., p. 358); c) Cu ocazia s?rb?toririi, la 10 iunie 1940, a 10 ani de domnie, Carol al II-lea a primit, potrivit însemn?rilor sale ,,manifesta?iuni foarte multe de simpatie din toate col?urile ?i din toate straturile", darurile fiind pe m?sur?: de la Banca Na?ional? a României - o plachet? de aur masiv de 12 kg ?i o caset? cu noile monede de aur comemorative; guvernul – pictura Vedeta din 1877 realizat? de Nicolae Grigorescu ?i Cap de Christ, pictat de El Greco; Societatea Mica – minereuri de aur; Societatea Petro?ani - o cutie de aur din noile exploat?ri de la Baia Mare, precum ?i o „serie nesfâr?it? de obiecte de aur de foarte mare valoare"; generalul Dombrowski, primarul general al Capitalei - un Portret al so?iei ?arului Nicolae I; generalul Ilcu?, ministrul Ap?r?rii Na?ionale – un buzdugan din aur; de la Viorel V. Tilea - o cutie de aur (Carol al II-lea, Între datorie ?i pasiune, vol. II, p. 184-185); d) O alt? metod? prin care regele ?i Duduia î?i sporeau veniturile era jocul de pocher, la care erau invita?i, cu prec?dere industria?ii Malaxa ?i Auschnitt. Spre exemplu, în Însemn?rile zilnice ale lui Carol al II-lea din 1937 se men?ioneaz?: „18 martie - partid? de pocher cu Urd?reanu, cu Max Auscnitt ?i Malaxa". 21 martie: „la joc de pocher, Gavril? Marinescu, Max Auschnitt ?i Urd?reanu". 29 martie: „joc de pocher cu Max, Ghandi ?i Urd?reanu". 29 aprilie: „Dup? mas? la Duduia/pocher cu Urd?reanu, Max ?i Nicu Condeescu". În anul 1938, regele nota: 8 iunie: „Pocher cu D, Malaxa, Max ?i Urd?reanu" (Carol al II-lea, regele României, Însemn?ri zilnice, vol. I, Edi?ie Viorica Moisuc ?i Nicolae Rau?, Bucure?ti, Editura Scripta, 2001, p. 25, 26, 31, 50 ?i 159). În anul 1939, regele consemna: 29 aprilie: „pocher cu Nicu Condeescu, Ernest Urd?reanu ?i Max. Malaxa s-a scuzat, trebuind s? aib? o întrevedere cu Wolthat". 2 aprilie: „Pochera?ul obi?nuit cu D. Malaxa, Auschnitt, Urd?reanu ?i, mai târziu, Condeescu". 23 aprilie: „Obi?nuitul pocher cu D, Urd?reanu, Nicu Condeescu ?i Max Auschnitt". 7 mai: „Dup? mas?, pocher cu Malaxa, Max, D ?i Ernest". 11 mai: „pocher cu D, Malaxa, Max ?i Nicu Condeescu". 18 mai: „pocher cu D, Malaxa, Max ?i Rusescu" (Carol al II-lea, regele României, Însemn?ri zilnice, vol. II, Edi?ie Nicolae Rau?, Bucure?ti, 2003, p. 41,54,57, 92). Astfel de însemn?ri continu? pân? în vara anului 1939, când, din rândul partenerilor de pocher ai suveranului, dispare Max Auschnitt. Marele industria? ?i bancher a intrat în dizgra?ia suveranului ca urmare a unor intrigi orchestrate de Ernest Urd?reanu ?i Nicolae Malaxa, care au avut ca efecte înscenarea unui proces ?i condamnarea sa, la 13 martie 1940, la ?ase ani de închisoare (Ioan Scurtu, Max Auschnitt – de la pocherul regal la închisoarea V?c?re?ti, în Revista ,,Historia", an XII, nr. 121, ianuarie 2012, p. 17-19). În leg?tur? cu acest aspect, Florian Marinescu, administratorul Casei Regale, afirma fa?? de Ioan Hudi??, la 26 ianuarie 1940, c? ,,a urm?rit procesul Auschnitt ?i e pur ?i simplu scandalizat de înscenarea care i s-a f?cut acestui om pentru simplu motiv c? nu se las? devalizat de averea lui" (Ioan Hudi??, Jurnal politic. 1940, Edi?ie Dan Berindei, Ia?i, Institutul European, 1998, p. 97). La rândul s?u, Constantin Argetoianu, constata: „Afacerea Auschnitt a ajuns s? fie singura preocupare a trinit??ii care domne?te peste ?ar?: regele, Malaxa ?i Urd?reanu", ace?tia având interesul ca Auschnitt s? fie condamnat rapid ?i la cât mai mul?i ani de închisoare. Iar la 9 iulie 1940, C. Argetoianu scria c? Auschnitt „a fost îmbr?cat în strae v?rgate, urcat într-o dub? ?i trimis la Doftana. Cât? ur? ?i cât venin în sufletele bandei/Carol, Urd?reanu, Malaxa/ca s? maltrateze a?a pe cel ce juca pocher cu regele acum un an ?i-i umplea pe to?i de daruri ?i parale!" (Constantin Argetoianu, Însemn?ri zilnice, vol. VIII, Edi?ie Stelian Neagoe, Bucure?ti, Editura Machiavelli, 2007, p. 100, 418).
[43] a) Una dintre primele afaceri derulate de membrii camarilei regale cu fonduri destinate armatei, chiar în momentele în care criza economic? din anii 1929-1933 se afla la apogeu ?i în ?ara noastr?, a fost cea a „batistelor". Generalul Constantin Dumitrescu, împreun? cu tat?l Elenei Lupescu au oferit Armatei ?i Jandarmeriei batiste imprimate cu chipul regelui. Generalul Constantin Ilasievici, mare?alul Palatului, a aprobat aceast? ini?iativ?, recomandând corpului ofi?erilor s? cumpere asemenea batiste. În Memoriile sale, Mihail Manoilescu, consemna pe aceast? problem?: „Din ce imagina?ie a putut ie?i o asemenea afacere, în care trivialitatea, ridicolul ?i odiosul erau întrunite la superlativ în acela?i timp". Afacerea era de natur? s? prejudicieze imaginea regelui, întrucât ofi?erii s-au trezit c? puteau s?-?i sufle nasul peste chipul monarhului. În acela?i timp, a generat împotriviri din partea ofi?erilor, un exemplu constituindu-l cel al generalului Dragu, comandantul Corpului 3 Armat?, care a protestat oficial împotriva afacerii, gest care va avea ca urm?ri demiterea sa din armat? (Petre Otu, Regele care a refuzat s? se bat? pentru ap?rarea ??rii - „O?teanul" Carol al II-lea, în Revista ,,Dosarele Istoriei", nr. 5 (45) / 2000, p. 25-26). b) De?i totalul angajamentelor financiare ale statului român destinate ap?r?rii ??rii în perioada 1930-1940 s-au cifrat la impresionanta sum? de 60.324.430.303 lei, din care numai în anul 1939 s-au angajat cheltuieli de peste 24 miliarde lei, o parte important? a acestor cheltuieli s-a efectuat în mod nejudicios, sporind birocra?ia în armat? ?i satisf?când gusturile de parad? ale regelui Carol al II-lea. Spre exemplu, au fost create trei ministere care s? r?spund? de ap?rarea na?ional?. Astfel, în 1936, pe lâng? Ministerul Ap?r?rii Na?ionale, s-a înfiin?at Ministerul Aerului ?i Marinei, de?i aceste arme nu aveau o dezvoltare care s? justifice o asemenea nou? structur? birocratic?, iar în 1938, se înfiin?a Ministerul Înzestr?rii Armatei. Num?rul mare de structuri centrale ale armatei l-au determinat pe Grigore Gafencu s? constate c? avem o o?tire unde „jos, (erau - n.n.) prea mul?i solda?i care nu fac milit?rie", iar ,,sus, prea mul?i comandan?i care fac birocra?ie". De asemenea, în leg?tur? cu sl?biciunea monarhului pentru manifest?ri de parad?, decora?ii ?i uniforme, G. Gafencu men?ioneaz? în Însemn?rile sale politice: „În fiecare lun? inventeaz? (Carol al II-lea - n.n.) câte o decora?ie. Dup? ‹‹Virtutea Aeronautic?›› care are numeroase medalii ?i cruci ?i subtile subdiviziuni între decora?ii civile ?i militare, de timp de pace ?i de r?zboi, s-a înfiin?at « Pour la Mérite », o decora?ie special? pentru anumite fapte ?i merite privitoare direct la persoana regelui". În total erau 15 decora?ii, cele mai multe militare, fapt ce l-a determinat pe G. Gafencu s? afirme: „?i când te gânde?ti c? Fran?a nu are decât Legiunea de Onoare". Referitor la pasiunea monarhului pentru uniforme, Gafencu nota: „Armata noastr? ?i-a schimbat cu des?vâr?ire înf??i?area. ?epci ca la ru?i ?i ca la japonezi, culori violete, uniforme de toate felurile: avem regimente de englezi, de suedezi, de germani din vremea imperiului". În leg?tur? cu aceste înclina?ii ale suveranului, Constantin Argetoianu avea s? consemneze: „Nasturi, trese, modele de ?epci ?i de chipiuri, schi?e de tunici ?i lampasuri de pantaloni z?ceau azvârlite pe mesele ?i canapelele saloanelor de jos din Palatul Regal". Din programul militar ambi?ios, „tân?rul rege - continua Argetoianu - n-a realizat decât schimbarea uniformelor ?i r?scolirea decora?iilor; a schimbat panglicele ?i lampasurile, a înfiin?at o serie de medalii ?i ordine [...] ?i a creat doi mare?ali". Era, evident, o exagerare critic?, îns? aspectele referitoare la uniformele ?i decora?iile instituite de suveran corespund realit??ilor (Petre Otu, Regele care a refuzat s? se bat? pentru ap?rarea ??rii ..., p. 27).
[44] Ioan Scurtu, Carol al II-lea, un portret politic, în Revista „Dosarele Istoriei", nr. 5 (45) / 2000, p. 18. Pe timpul vizitelor la unit??ile militare din vestul ??rii, Dobrogea ?i Basarabia, cu ocazia S?rb?torilor de iarn? 1939 / 1940, Carol al II-lea a reafirmat hot?rârea ferm? de a ap?ra hotarele cu arma în mân?. Astfel, la Constan?a, el declara: „Nu ne înt?rim, nu des?vâr?im înzestrarea o?tirii noastre într-un spirit agresiv, ci într-un spirit decis de ap?rare a ceea ce este al nostru ?i al dreptului consfin?it prin libera hot?râre a Adun?rilor de la Chi?in?u, Cern?u?i ?i Alba Iulia". La Chi?in?u, a cerut ca cet??ile de la Nistru - care odinioar? au ap?rat Moldova – s? semnifice în continuare ca fiind „str?juitoare morale a ceea ce este ?i va fi ve?nic românesc [...] O?tirea mea - continua suveranul - s? se simt? ?i ea o?elit? c? niciodat? un du?man nu va pune piciorul pe ceea ce este sfânt ?i ve?nic românesc" (Petre Otu, Regele care a refuzat s? se bat? pentru ap?rarea ??rii..., p. 28).
[45] Petre Otu, op. cit., p. 27.
[46] Paul D. Quinlan, Regele playboy. Carol al II-lea al României, Traducere din englez? de Mona Antohi, Editura Humanitas, Bucure?ti, 2008. În debutul lucr?rii sale, Paul D. Quinlan men?ioneaz?: „Regele Carol al II-lea, supranumit ?i « Regele playboy », a fost una dintre cele mai controversate ?i binecunoscute figuri ale perioadei interbelice. În ce prive?te femeile, Carol nu a avut egal, bucurându-se de dubioasa reputa?ie de a fi, dup? câte se pare, singurul rege din istorie care a renun?at de dou? ori la tron pentru femeile pe care le-a iubit! Ani de zile, scandaloasa lui leg?tur? cu Elena Lupescu a f?cut deliciul milioanelor de cititori ai presei de senza?ie din întreaga lume occidental?, alimentând tot mai mult frustrarea ?i mânia a milioane de români s?raci ?i asupri?i, pân? când Carol ?i anturajul s?u au fost sili?i s? fug? ca s? scape cu via??".
[47] Petre Otu, op. cit., p. 27.
[48] Relevant în acest sens, este discursul deosebit de critic la adresa regelui Carol al II-lea ?inut de dr. Dimitrie Gerota, cunoscut anatomist ?i fiziolog din perioada interbelic?, la o întrunire a grup?rii pe care o conducea: „Este un obiceiu, pornit din curtoazie sau impus de formul? protocolar? (mai deseori pornit? din platitudine ori lingu?ire) ca la întrunirile oficiale sau politice, pre?edintele s? fie obligat s? adreseze un cuvânt de omagiu ?i de pream?rire c?tre Rege ?i Tron. ?i dac? vom ?ine seama de preocup?rile de o covâr?itoare importan?? care ne-au adus la aceast? întrunire, cred c? este locul ca s? d?m acestei adrese omagiale mai mare întindere ?i s-o înso?im de câteva rug?min?i pe care poporul prin vocea mea le adreseaz? c?lduros scumpului lor Rege. [...] Afla?i, Majestate, cu aceast? ocaziune, c? poporul care v? iube?te ?i v? respect? este gata s? ajute pe M. Voastr? ca s? sparg? zidul Camarilei care v? în?bu?e puterea ?i voin?a ?i trebuie s? mai spunem M. Voastre c? fa?? de ceia ce se petrece în ?ar? poporului este nedumerit ?i se întreab?: Cum?...M. Sa de la venirea în ?ar? ?i pân? azi n-a v?zut luxul ?i risipa, furtul ?i sper?ul sunt preocup?rile principale ale partidelor de la putere (ceea ce nu ne-a spus ru?inosul control al finan?elor ??rii de c?tre bancherii str?ini?). Cum?...M.S. n' a auzit cum parlamentarii ?i oamenii politici î?i arunc? reciproc acuza?iuni, chiar în Parlament, de furt de milioane? ?i la toate aceste destr?b?l?ri, M. Sa n-a g?sit nimic de spus? Nimic de sanc?ionat? ...Cum am putea, acei care ?inem la Dinastie ?i Coroan?, s? t?cem ?i s? nu spunem M. Voastre c? poporul e mâhnit ?i revoltat când vede c? de la venirea M. Voastre în ?ar? sf?tuitorii ?i lingu?itorii care v? înconjoar?, v? preg?tesc serb?ri peste serb?ri ?i anivers?ri luxoase, costisitoare ?i când, pe de alt? parte, ?ara geme sub povara impozitelor. Lefurile înv???torilor nu se pot achita. Armata nu are îmbr?c?minte ?i muni?iuni. ...Tot cu aceast? ocaziune, poporul Român voie?te s? mai reaminteasc? M. Voastre c?, în bun?tatea lui, a crezut c? trebuie s? uite gre?ala de a pleca din ?ar? a Prin?ului Carol. A voit s? uite patru renun??ri la Tron...Poporul Român a voit s? uite ?i alte gre?eli ale Prin?ului Carol în speran?a c? faptele uluitoare ale regelui Carol al II-lea vor acoperi cu prisosin?? prin frumuse?ea lor tot trecutul lor urât. Dar din nenorocire M. Voastr? a c?zut f?r? voie...din nou în mrejele ?i sugestiunea r?u sf?tuitorilor care v-au îndemnat s? accepta?i actul de la 8 iunie 1930...Poporul v? sf?tuie?te sincer: da?i la o parte pe to?i ?i înconjura?i-v? cu oameni de caracter, care iubesc patria...Dac? este adev?rat? chestiunea D-nei Lupescu, este o chestiune pur personal? a M. Voastre, în care nu are c?derea, nici dreptul s? se amestece, dar tot atât de adev?rat este c? Dna Lupescu ne având nici un drept legal, D-sa nu ar fi trebuit s? se amestece în via?a noastr? economic? ?i mai ales militar?...Departe de noi ideea c? prin acest omagiu ocazional s? aducem cea mai mic? ofens? sau jignire M. Voastre. M?ria Voastr? s? binevoiasc? s? se desprind? cu ideea c? asemenea dorin?a sincer? de îndreptare ce ne-am permis a le aduce ast?zi M. Voastre, pornesc din cinste sufleteasc?, din iubire pentru M. Voastr? ?i pentru Dinastie ?i c? asemenea manifest?ri cinstite sunt mai pu?in periculoase decât ac?iunile ascunse ?i ipocrite ale multora din jurul M. Voastre. V? ur?m, Majestate, s?n?tate ?i via?? lung?, ca s? pute?i duce la bun sfâr?it lupta pentru întronarea Moralei, cinstei ?i a drept??ii în România Mare" (Dumitru Hîncu, Schi?e pentru un tablou de epoc? (1930-1940), Editura Vivaldi, Bucure?ti, 2010, p. 89-91).
[49] Te?u Solomovici, Mare?alul Ion Antonescu. O biografie, Editura Te?u, Bucure?ti, 2011, p. 179.
[50] Alesandru D. Du?u, Înc? din 1934, g-ralul Ion Antonescu denun?a putregaiul regimului carlist - „Majestate! ?ara se pr?bu?e?te!", în Revista „Dosarele Istoriei", nr. 5 (45) / 2000, p. 58.
[51] Ibidem, p. 58-59.
[52] Ibidem. În aprecierea lui Ion Antonescu - consider?m noi cu accente t?ioase ?i tran?ante, care vor fi preluate ?i amplificate de propaganda stalinist? din anii '50 - în perioada interbelic?, România era ?ara în care „spolierea clasei productive - plugari ?i muncitori -, care constituiau 80% din popula?ia ??rii, se f?cea f?r? nici o jen? de c?tre clasa suprapus?, de înstr?ina?i ?i de str?ini; bolile sociale f?ceau cele mai mari ravagii: sifilisul, tuberculoza, malaria, dezinteria, alcoolismul rodeau necontenit ?i adânc vlaga na?iunii ?i aproape anihilau tot ce natura se str?duia s? realizeze pentru p?strarea neamului; asisten?a social? - în compara?ie cu alte ??ri - era aproape inexistent?; num?rul de spitale, sanatorii, preventorii etc., care au existat pân? deun?zi sunt o dovad? peremptorie; 50% din popula?ie era analfabet?; p?tura suprapus?, în spe?? burghezia, egoist? ?i profitoare, s-a interesat cel mai pu?in de nevoile materiale ?i suflete?ti ale poporului; orice tranzac?ie ?i orice situa?ie era acceptat?, cu o condi?ie numai: ca ea (p?tura conduc?toare - n.n.) s? profite ?i s? fie lini?tit?. Îi era indiferent dac? r?mânea mai departe st?pân? pe ?ar? sau dac? ar putea deveni, economice?te ?i chiar politice?te, sluga str?inilor, cu o condi?ie numai: ca ea s? tr?iasc? bine, cât mai bine".
[53] Ibidem, f. 59.
[54] În articolul Pilo?ii orbi, publicat în ziarul ,,Vremea" la 19 septembrie 1937, deci cu trei ani înainte de dezastrul na?ional din vara anului 1940, Mircea Eliade scria urm?toarele. ,,Imoralitatea clasei conduc?toare române?ti, care de?ine ‹‹puterea›› politic? de la 1918 încoace, nu este cea mai grav? crim? a ei. C? s-a furat ca în codru, c? s-a distrus burghezia na?ional? în folosul elementelor alogene, c? s-a n?p?stuit ??r?nimea, c? s-a introdus politicianismul în administra?ie ?i înv???mânt, c? s-au desna?ionalizat profesiunile libere - toate aceste crime împotriva siguran?ei statului ?i toate aceste atentate contra fiin?ei neamului nostru, ar putea - dup? marea victorie final? - s? fie iertate. Memoria genera?iilor viitoare va p?stra, cum se cuvine, eforturile ?i eroismul anilor cumpli?i 1916-1918, l?sând s? se a?tearn? uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor. Dar cred c? este o crim? care nu va putea fi niciodat? uitat?: ace?ti aproape dou?zeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai c? i-am pierdut [...], dar i-am folosit cu statornic? voluptate la surparea lent? a statului românesc modern. Clasa noastr? conduc?toare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a f?cut vinovat? de cea mai grav? tr?dare care poate înfiera o elit? politic? în fa?a contemporanilor ?i în fa?a istorie: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politic? (subl. n.). Nu e vorba de o simpl? g?in?rie politicianist?, de un milion sau de o sut? de milioane furate, de corup?ie, bac?i?uri, demagogie ?i ?antaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui îns??i existen?a istoric? a neamului românesc: oamenii care ne-au condus ?i ne conduc nu mai v?d. Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase ?i mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut încercata Europ?, luntrea statului nostru este condus? de ni?te pilo?i orbi (subl. n.). Nici nu mai g?se?ti cuvinte de revolt?. Critica, insulta, amenin?area, toate acestea sunt zadarnice. Oamenii ace?tia sunt invalizi: nu mai v?d, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de c?petenie al elitelor politice, instinctul statal s-a stins. [...] Crima elitelor conduc?toare române?ti const? în pierderea acestui instinct (instinctul statal – n.n.) ?i în înfiorarea lor incon?tient?, în înc?p??ânarea cu care î?i ap?r? ‹‹puterea››. Au fost elite române?ti care s-au sacrificat de bun? voie, ?i-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conduc?torilor no?tri politici, departe de a dovedi aceast? resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i st? în putin?? ca s?-?i prelungeasc? puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambi?iile pe care le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. ?i nu în aceste câteva miliarde risipite ?i câteva mii de con?tiin?e ucise st? marea lor crim?, ci în faptul c? m?car acum, când mai este timp, nu în?eleg s? se resemneze [...]. C? pilo?i orbi s-au f?cut sau nu în mâinile str?inilor, pu?in intereseaz? deocamdat?. Singurul lucru care intereseaz? este faptul c? nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a ?tiut ?i nu ?tie ce înseamn? un stat. ?i asta e destul ca s? începi s? plângi" (subl. n.).
[55] Dumitru Hîncu, op. cit., p. 189. Pe timpul evenimentelor dramatice de evacuare a Basarabiei ?i nordului Bucovinei au avut loc ?i unele episoade meschine, dar nu lipsite de semnifica?ie. Un exemplu în acest sens este cel relatat de ziaristul ?i juristul Zaharia Boil?, un nepot al lui Iuliu Maniu, în Revista ,,Apostrof" din Cluj ?i readus în aten?ie de Dumitru Hîncu, astfel: ,,Dup? terminarea Consiliului de Mini?tri care a dezb?tut ?i s-a înclinat în fa?a ultimatumului sovietic, Carol II l-a oprit pe ministrul de Finan?e Miti?? Constantinescu, care, la ie?irea din cabinetul monarhului a povestit colegilor s?i ce nu apucaser? s? plece: Regele mi-a cerut urm?toarele. Apropos Miti??, s?-?i ba?i capul cum m-a? putea desp?gubi în urma pierderii fabricilor mele de zah?r din Basarabia?...Ai putea, eventual, la repezeal?, s? vii cu un decret – adic? cu un contract de cump?rare pe seama statului antedatat" (subl. în textul original). Adic?, nici mai mult nici mai pu?in, Carol solicita ca statul s?-l desp?gubeasc? pentru pierderea fabricilor, sub pretextul c? acestea fuseser? cump?rate anterior ultimatmului sovietic din 26 iunie 1940.
[56] Marcel D. Ciuc?, Carol al II-lea ?i „pâinea amar?" a exilului, în Revista „Dosarele Istoriei", nr. 5 (45) / 2000, p. 61-64. Din îns?rcinarea lui Carol al II-lea, Ernest Urd?reanu a stabilit contactul cu ambasadorul sovietic în Mexic, Konstantin Umanski. La 6 mai 1944, Urd?reanu s-a deplasat la Ambasada sovietic? din Mexic pentru a-i propune lui Umanski cooperarea fostului suveran în vederea desprinderii României de Reich. Sovieticii au r?spuns, la 10 iunie 1944, lui Urd?reanu c? ,,guvernul sovietic nu consider? imposibil? o colaborare cu regele Carol" ?i au comunicat c? un r?spuns clar va fi dat la începutul lunii iulie 1944, fapt care nu a mai avut loc (Paul al României, Carol al II-lea, rege al României, Bucure?ti, Editura Holding Reporter, 1991, p. 237).
[57] Gheorghe I. Br?tianu, Cuvânt înainte la Geopolitica ?i Geoistoria. Revista român? pentru sud-estul european, anul I, nr. 1, septembrie-noiembrie 1941.

 
Simbologia cultural? ?i autoorganizarea inteligent? la albine (1)
Cercet?tor dr. Gabriel Ungureanu   
Miercuri, 07 Noiembrie 2018 18:01

CiteƟte mai mult...„De când miroase-a prim?var?,/ Un gând m?-ndeamn? permanent,/ Albinele trudesc la ?ar?,/ Iar trântorii în Parlament". (Ionel Iacob-Bencei)

La 10 septembrie 1857 a început construc?ia Palatului Academiei de la Sf.Sava „spre dezvoltarea spiritelor tinerimii", devenit? ulterior cl?direa Universit??ii Bucure?ti (de la Pia?a Universit??ii). Constructorii ?i arhitec?ii au avut grij? s? imortalizeze printre alte simboluri esen?iale ?i albina, astfel aceasta apare reprezentat? stilistic pe brâul care ornamenteaz? jum?tatea peretelui central ?i este vizibil? totodat? în vârful uneia dintre coloanele dorice: este simbolul altruismului, purit??ii ?i h?rniciei.

Introducere

Din totdeauna oamenii au fost fascina?i de albine ?i de activitatea lor specific? în organizare, asem?n?toare uneori cu cea a grupurilor umane. Ele au o continuitate în existen?? de zeci de milioane de ani; cea mai „vârstnic?" albin? cunoscut? de cercet?torii subdomeniului entomologiei, (lb. gr. entomos-segmentat; logos-?tiin??) având cca. 100 de milioane de ani, este fosilizat? în chihlimbar ?i a fost descoperit? într-un strat geologic din statul Myanmar (Birmania).Prin compara?ie, conform teoriei evolu?ioniste, omul-homo sapiens sapiens- a ap?rut pe p?mânt acum cca. 40.000 de ani evoluând din str?mo?ii homo habilis ?i australopiteci (australopithecus afarensis) plasa?i d.p.d.v. temporal-estimativ acum 2,5-3 milioane de ani. Deci, specia albinelor prezint? un avans de continuum temporal de multe zeci de milioane de ani înaintea noastr?, devansând existen?ial fiin?a umanoid? originar? ?i tendin?a sa dinamic-evolu?ionist?. Aceast? constatare la nivelul sim?ului comun ne oblig? la mai mult? considera?ie ?i respect, vis-a-vis de aceast? performan?? temporal? care ne sugereaz? totodat? existen?a unui misterios perpetum mobile de via?? inteligent? adaptat?, diferit? de cea uman?. Cu toate acestea, omul a ,,jefuit" albina de produsele muncii sale înc? din zorii coexisten?ei inteligente ?i asta întrucâtva justificat deoarece umanoidul originar avea o nevoie vital? de acces la polizaharidele din miere ?i pe cale de consecin?? la energia eliberat? de aceste substan?e esen?iale. Astfel cercet?torii paleontologi au remarcat pe pere?ii pe?terilor din Spania desene rupestre care prezint? imagini în care oamenii cavernelor, culegeau fagurii de miere, folosindu-se de fum pentru a alunga albinele care încercau s?-?i apere proprietatea. Mai târziu omul a ,,domesticit" albina ?i a ,,convins-o" s? presteze activitatea de culeg?tor-produc?tor în folosul s?u, oferindu-i în schimb hran?, ad?post ?i supraveghere, siguran??, un areal propice pentru dezvoltare ?i prin apreciere statutul unui model filosofic.

Istorie, imagologie ?i simbolistic?

În civiliza?ia antic? mierea era considerat? un dar al zeilor ?i ast?zi una dintre ipoteze presupune c? mana, alimentul cu care au fost hr?ni?i evreii, în drumul lor de 40 de ani prin de?ert spre ?ara F?g?duin?ei, era de fapt miere. O dovad? în acest sens ar fi aceea c? mai târziu ?i prorocul Ioan Botez?torul s-a hr?nit în de?ert tot cu miere de albine s?lbatice. În Egiptul antic copiii de ?coal? primeau miere ?i astfel deveneau mai s?n?to?i fizic ?i psihic în compara?ie cu ceilal?i. Înc? din antichitate mierea a fost cunoscut? ca antiseptic ?i conservant; este cunoscut faptul c? dup? moartea sa întâmplat? la Babilon în anul 323 î.e.n., trupul lui Alexandru Macedon a fost îmb?ls?mat într-un amestec de miere ?i propolis, pentru a fi repatriat post-mortem. Cu privire la albin?ritul din ?ara noastr?, istoricul antic Herodot ne relateaz? c? a aflat de la tracii de pe malul drept al Istrului, cu ocazia expedi?iei militare a regelui Darius, c?: „?inuturile de dincolo de ape nu pot fi c?lcate cu u?urin?? din cauza numeroaselor familii de albine." Deci putem s? afirm?m f?r? s? gre?im c? ?i me?te?ugul apiculturii era binecunoscut str?mo?ilor no?tri înc? de la începutul fiin??rii noastre ca neam. Despre apicultorii din Geto-Dacia a scris în anul 200 d.Hr. ?i marele naturalist roman Claudius Aelianus (175 d.Hr.-235 d.Hr.) în lucrarea Despre Animale precum ?i mul?i al?i cronicari ai antichit??ii.

În acela?i registru temporal antic, afl?m despre prohibi?ia impus? dacilor de marele Rege Burebista care a poruncit tuturor s? consume miedul de albine în loc de vin, din motive u?or de în?eles vis-a-vis de moravurile bahice ale unor daci din acea vreme. Mai târziu pe zidurile de la Sarmisegetusa Regia „co?ni?ele pline cu albine erau folosite de c?tre daci drept arme de lupt? împotriva invadatorilor" (Cornoiu, 2003). Aceast? form? de ap?rare biologic? era pe cale de consecin?? foarte logic?, întrucât ?inuturile str?mo?e?ti au fost atractive dintotdeauna pentru to?i str?inii invadatori care au visat mereu la un p?mânt d?t?tor de lapte ?i miere. În acel context istoric conflictual li s-a oferit invadatorilor de pe ziduri în loc de lapte, ap? fiart? ?i în loc de miere, sursa originar? produc?toare de miere, albinele... Ca ?i furnica, albina este o vie?uitoare care munce?te f?r? odihn? ?i datorit? acestui comportament este observat? ?i admirat? cu aten?ie de oameni înc? din protoistorie; astfel ea a ajuns s? simbolizeze în primul rând spiritul h?rniciei. Albinele mai pot exprima precau?ia (ele nu r?mân niciodat? f?r? provizii), via?a ve?nic? (colonia se reânoie?te permanent cu al?i indivizi ?i pare c? nu dispar niciodat? din stup) dar ?i puritatea. Puritatea pentru c? ele polenizeaz? florile ?i sunt partenogenetice. Mitologia Greciei antice men?ioneaz? albinele ca fiind o viet??i îndr?gite de zei, fiind trimise ca mesageri sau îns?rcinate cu misiunea de a hr?ni pe cei ale?i. În registrul mitologiei, un exemplu în acest sens este mierea oferit? de albine ca hran? lui Zeus, (viitorul st?pân al zeilor Olimpului) pe vremea când acesta se ascundea în pe?ter? de tat?l s?u Cronos (zeul timpului). Mai târziu ?i apicultura ca ocupa?ie omeneasc? este sacralizat? în Grecia ?i considerat? de origine divin?, se spunea în popor c? nimfele îl înv??aser? acest me?te?ug pe semizeul Aristeu iar acesta la rândul s?u a transmis poporului pre?ioasele cuno?tiin?e.

Alte legende îl plaseaz? pe Dionisyos ca înv???tor primordial ?i mai târziu, ocrotitorii albinelor devin zeii Pan, Priap ?i Eros. Leg?tura între albine ?i muze a determinat o rela?ie spiritual? strâns? între albine ?i darul poeziei în Grecia antic?(Ferrari, 2003). Filosofia din Grecia antic? a apreciat printre altele c? mierea simbolizeaz? elocven?a ?i diploma?ia în exprimare, limbajul corporal m?surat ?i atitudinea ceremonioas?; toate acestea, fiind acompaniate pentru succesul persuad?rii cuiva, de o limb? mieroas?. În miturile olimpiene albina realizeaz? contactul, comunicarea ?i leg?tura simbolic? a prin?esei Melissa cu zei?a Demetra (sau Ceres), zei?a agriculturii întruchipând în principal: puritatea, h?rnicia ?i nemurirea. În acest sens, f?când o compara?ie accentuat? cu anumite defecte caracteriale umane, Democrit spunea: ,, Zgârci?ii sunt asem?n?tori albinelor. Ei muncesc ca ?i cum ar tr?i o ve?nicie". În lumea greco-roman? mierea era cunoscut? pentru ac?iunile ei binef?c?toare: Hipocrate (460) recomanda mierea pentru vindecarea diferitelor afec?iuni (gastrointestinale, reanle ?i respiratorii) ?i pentru tratamentul r?nilor. Dioscoride autorul celebrei lucr?ri „De materia medica" trata r?nile infectate cu miere. ?i în antichitatea roman? mierea de albine era folosit? pentru tratamente medicale ?i astfel afl?m c? Pliniu cel B?trân trata r?nile infectate folosind untur? de pe?te în combina?ie cu mierea de albine. Marcus Aurelius, celebrul împ?rat roman era totodat? om de ?tiin?? ?i filosof; acest iluminat autentic urm?rind activitatea ?i mediul albinelor albinelor a afirmat: „Ce nu îi place roiului nu îi place nici albinei". Aceast? reflec?ie filosofic? ar putea fi considerat? prima compara?ie de sorginte „socialist?" cu privire la prioritatea intereselor de grup vis-a-vis de statutul individului în societate.

Monede reprezentând pe zei?a Artemis întrupat? sub form? de albin? (Grecia antic?).
Egiptul antic. Pentru egipteni albina reprezenta faraonul, sufletul ?i soarele (prin virtutea dungilor sale aurii ?i prin puterea zborului). De asemenea abinele erau considerate lacrimile zeului Soare-Ra (Gibson,1993 p.322). „Dup? unificarea Egiptului, albina a fost încorporat? în titlu, de obicei precede numele de tron al faraonului exprimând al?turi de trestie ?i crucea egiptean? unitatea celor dou? t?râmuri".De asemenea albinele reprezentau starea de regalitate, divinitatea- zei?a Neith ?i zeul soarelui Ra. Ora?ul egiptean antic Sais era patronat de zei?a Neith ?i supranumit ,,Casa Albinelor"; în ritualurile religioase egiptene ?i în medicin?, mierea ?i ceara sunt amintite frecvent ?i în papirusurile g?site pân? acum ceea ce subliniaz? importan?a acestor substan?e pentru civiliza?ia egiptean?.Un om providen?ial care a studiat sistematic ?i ?tiin?ific albinele în Egipt în sec.19-20 a fost doctorul, bacteriologul, poetul, publicistul ?i apicultorul Ahmed Zaki Abu Shadi (1892-1955).

În India vedic? albinele sunt simbolul Somei-b?utura extazului divin ?i a cunoa?terii nemuririi, care are leg?tur? cu zei?a lunii. Mierea ?i laptele fiind considerate la indieni hrana zeilor se pot întâlni în mitologia ?i simbolistica lor ca surs? de via?? ?i abunden??. Ca ?i în cazul st?pânului olimpian din Grecia, dup? cum se arat? în Rig Veda, Indra eroul indian a fost hr?nit în pruncie tot de c?tre albine prima oar?, acestea aducându-i ca hran? mierea. Albinele ?i apicultura precum ?i leg?tura lor cu omul ?i soarta sa, au fost întâlnite frecvent în diferite lucr?ri spirituale ?i filosofice sau în textele sacre precum Rig Veda, Atharva Veda, Upani?ade, Bhagavad Gita, Markandeya Purana, Raj Nighantu, Bharat Samhita, Arthashastra ?i Amar Kosha; Kamasutra de la Vatsayana. Cu 450 de ani înainte de Christos textele budiste, Vinaya Pitaka, Abhidhamma Pitaka ?i Jataka, fac ?i ele descrieri importante referitoare la albine precum ?i la mierea produs? de ele. În epopeile Ramayana ?i Mahabharata apare un loc mirific numit ,,Madhuban" (o p?dure de miere). Zeul Vishnu parte integrant? a trinit??ii divine Brahma-Vi?nu-Shiva este reprezentat întotdeauna cu o albin? albastr? pe frunte sau este reprezentat ca o albin? a?ezat? pe un lotus. De asemenea, albinele albastre apar în numeroase reprezent?ri pe fruntea semizeului erou Krishna. În alte imagini ale simbologiei panteonului hindus, albinele formeaz? o coard? de arc a zeului iubirii Kama, prin aceasta sugerându-se dulcea?a sentimentelor de dragoste.

Civiliza?ia maia??. Albinele reprezentau pe P?mânt zeul-albin? numit Ah-Muzen-Cab. Despre maia?i se cunoa?te faptul c? au pr?sit înc? din vechime o specie de albin? f?r? ac, care producea o miere foarte bun? – ast?zi aceast? ras? de albine este pe cale de dispari?ie. Ob?inerea ?i cre?terea unei colonii de albine era foarte simpl? pentru indienii Americii de Sud: aceste insecte erau prinse prin decuparea p?r?ii de bu?tean în care se formase colonia, sigilat la capete cu ceramic? ?i transportat acas?. O astfel de colonie putea tr?i chiar ?i 80 de ani producând miere pentru multe genera?ii de oameni.

În cre?tinismul de început, albina ?i stupul sunt frecvent comparate cu via?a bisericii ?i credin?a oamenilor. Comportamentul albinei a fost asem?nat cu faptele Mântuitorului pentru c? ea poate reac?iona cu o în?ep?tur? atunci când este amenin?at? dar produce ?i mierea dulce. Mierea ?i laptele sunt un simbol al abunden?ei ??rii promise evreilor dar ?i un semn al milei lui Christos fa?? de oameni. Astfel g?sim în Cartea C?r?ilor (Biblia) capitolul Proverbe: 13-14 urm?torul îndemn al profe?ilor din vechime: „Fiule m?nânc? miere c?ci este bun? pentru cerul gurii tale. Tot a?a ?i în?elepciunea este bun? pentru sufletul t?u dac? o vei g?si vei avea un viitor ?i nu ?i se va t?ia n?dejdea" (Biblia,1990). De altfel în Biblie cuvântul „miere" apare men?ionat de 60 de ori. O cugetare a Sfântului Ioan Gur? de Aur (349 d.Hr.-407d.Hr.) (omilii), a reconfirmat spiritul de altruism cre?tin printr-o compara?ie cu lumea necuvânt?toarelor atunci când a spus: „Albina este mai onorat? decât alte animale, nu pentru c? munce?te, ci pentru c? lucreaz? pentru al?ii". Sfântului Ioan Gur? de Aur, cel mai mare predicator al lumii cre?tine îi pl?ceau bomboanele cu miere; Proclu, viitorul Patriarh al Constantinopolului ?i primul biograf al Sfântului, ne relateaz? c? înc? din perioada preo?iei, Ioan avea mereu asupra sa câteva bomboane cu miere de albine.

Printre sfin?ii cre?tini romani Sfântul Ambrozie (337d.Hr.-397d.Hr.) (Milano) este considerat patronul albinelor ?i al apicultorilor. Acest om luminat l-a determinat pe Augustin din Hipona (354 d.Hr.- 430 d.Hr.) s? se converteasc? la cre?tinism. Acest sfant Ambrozie este recunoscut ca slujitor ecumenic atât de Biserica Catolic?, cât ?i de Biserica Ortodox? ?i este supranumit doctorul cu limba de miere, descriere care face trimitere onomastic? la numele s?u, deoarece în limba latin? ambrosia se traduce drept miere. Se spune ca predicile sale erau dulci ca mierea, cuvintele curgându-i din gur? ca mierea. Bernard de Clairvaux (1091-1153) puternicul general din umbr? al ordinului cistercian a inspirat regulile ?i doctrina dup? care templierii sau ghidat spiritual, iar cartea sa De novae militiae a determinat mul?i tineri nobili s? îmbrace mantaua alb? cu cruce ro?ie pentru ap?rarea celor s?raci ?i umili?i care mergeau s? se închine la mormântul Mântuitorului din Ierusalim. Totodat?, datorit? discursurilor sale în?elepte ?i armonioase, lui Bernard de Clairvaux i-a fost conferit de c?tre Papa Pius VIII-lea, titlul doctor în teologie ?i mai precis de Doctor mellitus fluus aceast? expresie semnificând: „mierea ce curge". În sensul cunoa?terii ?i aprecierii fa?? de natura creat? Papa Urban al VIII-lea (Maffeo Barberini,1568-1644) s-a eviden?iat în mandatul pontificatului s?u (1623-1644) ca un în?elept iluminat autentic. El a în?eles, a iubit ?i protejat Crea?ia lui Dumnezeu luându-?i ca modele de studiu micile viet??i ?i a?a se face c? trei albine ?i soarele au devenit simbolul acestui Pap?; albinele pot fi v?zute pe multe monumente ?i palate ale Romei datând din timpul acestui înv???tor spiritual. În capela din palatul Barberini, o adev?rat? ?i rafinat? oper? de art? renascentist?, se pot observa ?i ast?zi mozaicuri splendide înf??i?ând albinele ?i soarele. De remarcat c? acestea nu reprezint? în mod ocult pe zeul soarelui Helios, Sol Invictus sau alte reprezent?ri p?gâne.

Albinele ?i soarele au fost utilizate în decora?iunile interioare ?i exterioare ca un simbol omniprezent în mai toate operele de art? comandate artistului Gian Lorenzo Bernini dar ?i pentru ornamentarea coloanelor ?i a pie?elor din Roma ?i din alte localit??i. Pentru conformitate men?ion?m aici: Fontana Triton cu motivele delfinului, cochiliei ?i nop?ii, precum ?i stema papal? Barberini cu tiara, cheile ?i albinele. O alt? oper? de mare frumuse?e a acestui mare artist ?i arhitect este Fontana delle api (fântâna albinelor).

Când a fost întronizat ca Pap?, Urban VIII- lea a fost îmbr?cat într-o mantie pe care au fost aplicate albine de metal. Dup? ce a plecat la Marele Creator, în 1644 cardinalii electori au mers la aceasta ?i au luat câte o albin? din mantie. Acestea au fost utilizate pentru voturile de alegere ale urm?torului pap?: acest ritual devine foarte sugestiv pentru importan?a pe care o acordau acestei viet??i în plin? er? cre?tin?. Simbolistica esoteric? a albinei se poate eviden?ia în aria regalit??ii, religiei ?i spiritualit??ii noncre?tine a Evului Mediu. Pe aceast? cale a istoriei regalit??ii Fran?ei, Germaniei ?i Italiei vom g?si întotdeauna o albin? sau mai multe prezente în simbologia devenirii ?i dezvolt?rii sociale a acestor imperii. În acest sens putem afirma c? împ?ra?ii merovingieni, descenden?i ai marilor ini?ia?i samariteni, au fost convin?i de efectele „magice" ale fagurelui. Deoarece au observat geometria neobi?nuit? a naturii la fagurele de miere construit de albine în prisme hexagonale, ?coala lor str?veche de filosofie regal? a considerat comportamentul ?i produsele albinelor ca fiind manifestarea armoniei divine în natur?. Astfel pentru dinastia merovingian? albina a devenit o creatur? sacr?. Aceast? importan?? pe care o acordau micilor viet??i se în?elege ?i din ritualul funerar neobi?nuit oficiat la moartea lui Childeric I (e.n.440-482 e.n fiul lui Meroveus, întemeietorul dinastiei), când cca. 300 de albine mici de aur au fost plasate pe mantia lui funerar? având probabil ca model ritualurile faraonice binecunoscute de ace?ti ini?ia?i merovingieni care aveau o descenden?? oriental?. Aceste albine de aur au fost descoperite pentru prima dat? cu ocazia deschiderii mormântului, în 1653. Din p?cate doar câteva albine de aur s-au p?strat, restul fiind furate ?i topite de jefuitorii de morminte.

Nu în ultimul rând, putem s? cit?m ?i faptul c? albina era emblema lui Napoleon I (1769-1821). Atunci când a devenit Împ?rat al Fran?ei, le-a ata?at mantiei sale la încoronarea din 1804. Este un deja un truism c? Bonaparte purta adesea obiecte vestimentare brodate ?i ornamentate cu imagini ale micilor insecte ?i nu putem spune c? era un moft megalomanic ?i nici o obsesie. S-a observat c? de-a lungul timpului c? el a decorat multe obiecte în re?edin?ele sale ?i deasemenea le-a permis unora dintre generalii s?i s? poarte ?i utilizeze acest simbol secret.Ca o ironie îns?, Napoleon al III-lea deplaseaz? acest simbol din heraldica împ?r?teasc? ?i o redefine?te ulterior ca fiind simbolul muncitorilor francezi.

?i în simbologia breslei zidarilor ,,speculativi" din sec.XVIII-lea ?i XIX-lea apare stupul ?i colonia sa de albine ca o imagine manifest pentru munca prestat? în colectiv; aceste simboluri f?ceau o trimitere sugestiv? la reu?ita ?i succesul grupului implicat în rezolvarea sarcinilor sociale. Totu?i, din anul 1870 albinele dispar definitiv din heraldica zidarilor francezi. Ca o activitate literar? de gen a acestora men?ion?m revista francez? „Albina Zidarilor" (1829-1830) care a avut 111 edi?ii ?i a avut o orientare de centru-stânga, favorabil? Revolu?iei Franceze ?i mai târziu publica?ia „Stupul Zidarilor" editat? de Marconis de Negre în anul 1865 ?i care nu a publicat decât 10 numere înainte de a-?i înceta activitatea (Ligou, 2008). Credin?a spiritual? islamic?. Coranul, în Sura:16 (An-Nahl-miere de albine) vorbe?te despre vie?uirea albinelor în natur? sau pe lâng? om: Dumnezeu a f?cut albina s?-?i dureze o cas? în mun?i, în copaci ?i s? locuiasc? în cea construit? de om; s? se hr?neasc? cu toate roadele ?i s? zboare cum îi e voia. Albina scoate din ea un lichid colorat, felurit ?i bun t?m?duitor pentru oameni: semn v?dit pentru cei ce cuget?.

Mohammed-fondatorul islamului atr?gea aten?ia coreligionarilor s?i afirmând: „Mierea este remediul pentru fiecare boal?". Pentru simbolistica chinez?, prezen?a unei albine pe o floare semnific? prietenia unui b?rbat cu o femeie, iubirea ?i c?s?toria. Polenizarea florilor, simbolizeaz? puritatea fetelor dar ?i fertilitatea cuplului dup? c?s?torie. În iconografia chinez? albinele aduc fericirea, norocul, prosperitatea ?i pacea. Dup? cum arat? cercet?torul Romulus Antonescu în Dic?ionarul de Simboluri ?i Credin?e Tradi?ionale Române?ti albina este prezent? dintotdeauna în reprezent?rile folclorice precum ?i în basmele ori legendele românilor. Dovada cre?terii sistematice albinelor în Dacia ?i mai târziu sub administra?ia roman? este dovedit? printre altele ?i de practicarea unui cult al zeit??ii protectoare a albinelor, care a fost adoptat în Dacia: Diana mellifica; de altfel se observ? c? ?i majoritatea termenilor care se refer? la mica insect? ?i produsele stup?ritului, sunt în limba latin?. În miturile dacoromânilor albina nu particip? direct la crearea lumii, dar are misiunea de a transmite mesajul salvator al divinit??ii, celor implica?i în munca de crea?ie ?i de construc?ie a realit??ii înconjur?toare. În acest sens autorul mai sus men?ionat precizeaz? c? albina este un animal precosmogonic ?i exist? în aceast? form? înc? dinaintea facerii lumii noastre. Credin?ele despre albin?, miturile, calendarul religios ortodox ?i ,,semnele" asociate comportamentului acesteia proiecteaz? diverse aten?ion?ri sau dorin?e ?i a?tept?ri în comunit??ile locale din mediul rural.

Calendarul ortodox face trimitere la albin? în urm?toarele zile: M?cinicii (9 martie), Bunavestire (25 martie), Sânpetru (29 iunie), Sântilie (20 iulie), Macavei sau Macovei (1 august) ?i Schimbarea la Fa?? (6 august) etc; la români, credin?a general? este c?, în jurul datei de 14 septembrie (În?l?area Sfintei Cruci), albinele încep s? se ascund?, s? se ad?posteasc? de frigul iernii. Pris?carii, anticipeaz? perioada de roire a albinelor, ascultând sear? de sear? ?ârâitul m?tcii, care va conduce roiul. Cu privire la schimbarea condi?iilor meteo, în Moldova ?i Bucovina semnele de schimbare a timpului se observ? în comportamentul albinelor: dac? albinele se gr?besc s? culeag? nectar ?i polen dis-diminea?? ?i nu se dep?rteaz? de stupi, este semn de ploaie; dac? scot zi ?i noapte în prisac? un zumzet permanent, timpul va deveni, din frumos, posomorât, ploios ?i furtunos; dac? albinele zboar? în apropierea stupilor, sau intr? cu gr?mada în?untru mai înainte de a se însera, este semn de ploaie ?i furtun?. În ceea ce prive?te ursita fetelor de m?ritat în Muntenia se crede c? acestea trebuie s? poarte cu ele o crengu?? rupt? din copacul pe care s-a prins un roi de albine. Produsele onirice sunt ?i ele interpretate în acest registru: Va fi bine pentru cine viseaz? albine, dar se va trezi cu du?manii intrând în casa celui care se viseaz? atacat de albine; la Suceava este un semn de lipsuri, nevoi, secet? pentru cel care viseaz? stup de albine (Antonescu, 2009). De asemenea trebuie s? reafirm?m faptul c? exist? o lung? list? de speciali?ti români în acest domeniu, drapat? cu oameni lumina?i spiritual, care au apreciat ?i dezvoltat dintotdeauna apicultura ??rii noastre.

Datorit? spa?iului restrâns cit?m aici doar câteva personalit??i marcante, dup? lucrarea cercet?torului Ilie Cornoiu, Oameni ?i Albine: 1) Domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir; 2) Gheorghe Asachi (1788-1869); 3) Mihai Eminescu, poetul na?ional (1850-1889); 4) Mihail Sadoveanu (1880-1961). S? nu-l uit?m pe marele om de ?tiin?? al secolului XX, savantul român Veaceslav Harnaj, o mare personalitate a lumii ?tiin?ifice interna?ionale, care dup? ce a avut o contribu?ie major? la dezvoltarea apiculturii din România a devenit între anii 1965-1985 pre?edintele Apimondia, cel mai înalt for mondial (Cornoiu, 2003). La o c?utare simpl? simbolul albinei apare ?i în heraldica noastr? administrativ?: conform sigiliului de la 1872 se putea observa în reprezentarea heraldic? a jude?ului Mehedin?i o albin? ?i de asemenea pentru jude?ul Vaslui un stup înconjurat de trei albine. Stema actual? a jude?ului Vaslui a fost recreat? în anul 2004 ?i aprobat? în ?edin?a de guvern din anul 2006 în acord cu vechile simboluri ale ?inuturilor acestui jude?: ,,Stema se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite pe fond ro?u, despicat în partea superioar?, cele trei cartiere fiind delimitate de un firet de aur. În partea superioar? în primul cartier, în dreapta se afl? un stup de nuiele de argint, încadrat de trei albine de aur. În partea superioar? în al doilea cartier în stânga, se afl? trei pe?ti suprapu?i de argint, reda?i spre dreapta. În partea inferioar? în al treilea cartier se afl? un bour de argint mergând spre dreapta" (Ghiorghe, 2015).

Descrierea schi?at? a speciei

Ca defini?ie general?, specia este ,,o comunitate reproductiv? alc?tuit? din una sau mai multe popula?ii. Specia este în acela?i timp un sistem biologic (un nivel în ierarhia organizatoric?) ?i un nivel în ierarhia taxonomic?. Astfel, specia ca sistem biologic, devine veriga de leg?tur? dintre ierarhia organizatoric? ?i ierarhia taxonomic?" (Cog?lniceanu, 2007). Din punct de vedere categorial ?i ?tiin?ific aceast? vie?uitoare a fost clasificat? în opera biologului suedez Carl von Linne înc? din 1758, care astfel a structurat efectul de ordonare ?i categorizare a speciei albinelor: Clasa Insecta, Ordinul Hymenoptera, Subordinul Apocrita, Familia Apidae, genul Apis. De fapt structura clasific?rii ?tiin?ifice actuale este foarte lung? ?i foarte complex? nef?când aici obiectul explica?iilor de detaliu. Din aceast? familie de insecte mai fac parte furnicile ?i viespile. Familia Apidae este familia albinelor „domestice", crescute pentru ob?inerea mierii. În aceast? familie se încadreaz? ?i bondarii, himenoptere u?or de recunoscut dup? aspectul foarte p?ros, dar ?i dup? coloritul în benzi întâlnit la cea mai mare parte din specii. Patru specii de albine fac parte din genul apis: albina melifer?, albina uria??, albina pitic? galben? ?i albina indian?. Albinele (dup? clasificarea lui Carl Linne-apis melifica) sunt întâlnite pe toat? planeta, excep?ie f?când altitudinile înalte, zonele polare ?i anumite insule izolate.Unele au o culoare neagr? sau gri, altele apar cu nuan?e de galben deschis sau ro?u ?i tr?iesc ?i în ecosisteme naturale precum zonele s?lbatice terestre, adic? acolo unde dezvoltarea lor nu este influen?at? de om dar întrucât omul a observat de mii de ani foloasele terapeutice ?i alimentare pe care le poate ob?ine de la micile viet??i, le-a orientat existen?a în a?a numitele ecosisteme antropizate sau agroecosistemele controlate ?i protejate.

La noi în ?ar? s-a dezvoltat rasa Apis melifera carpatica, o ras? deosebit de blând? ?i productiv? ce dispune datorit? condi?iilor ideale de dezvoltare climatic?, de o mare prolificitate. Aceast? ras? româneasc? a fost medaliat? de trei ori la congresele Apimondia pentru comportament ?i eficien?? productiv?. Albina are o structur? corporal? compus? din: creierul alc?tuit din 4 forma?iuni numite protocerebrum; tergit, sternit ?i dou? pleure; dispune de 5 ochi ?i ?ase picioare, opt glande cerifere ?i aparatul de venin cu ac. Datorit? faptului c? albinele pierd în timpul transportului c?tre stup o parte din nectarul ?i polenul recoltat chiar pe deasupra sistemelor vegetale, se produce un fenomen simbiotic numit „mutualism" în timpul c?ruia se produce polenizarea încruci?at? la plante ?i la pomii fructiferi. Acest aspect a fost eviden?iat chiar de naturalistul Charles Darwin prin experimente care demonstrau acest fenomen biologic. Marele savant Albert Einstein a afirmat în acest sens c? dac? albinele ar disp?rea umanitatea ar mai avea 4 ani de tr?it, întrucât în lipsa poleniz?rii entomofile asigurate de aceste fiin?e produc?iile agricole ar fi total compromise, ceea ce ar conduce la extinc?ia speciei noastre. Acest lucru este doar pe jum?tate adev?rat întrucât este îndeob?te cunoscut faptul c? polenizarea culturilor se petrece ?i datorit? deplas?rii violente a maselor de aer (vânt, furtun?, etc.) care antreneaz? polenul ?i semin?ele pe suprafe?e întinse. Totu?i, ipoteza ridicat? de marele savant ar avea urm?ri catastrofice, dac? printr-o nefericire a destinului nostru s-ar confirma. Oricum în actualitate albinele sunt foarte amenin?ate de pesticidele utilizate în combaterea industrial? a d?un?torilor agricoli.

- Va urma -

Grafica - I.M.

 
Ciocnirea valizelor
Col. (r) Marin Neacsu   
Miercuri, 07 Noiembrie 2018 17:41

CiteƟte mai mult...Rar mi-a fost dat s? v?d o f?c?tur? mai searb?d? decât afacerea valiza adus? pe pia?? de RISE Project. Credeam c? acest O.N.G. sau ce o fi, este o firm? serioas? iar cei care îi conduc destinele în România sunt oameni serio?i sau cel pu?in cu capul pe umeri. Da de unde? Sunt ni?te ageamii care umbl? dup? popolaritate mai ceva ca mazetele din media. P?i ??tia sunt oameni serio?i? Auzi cic? un ??ran din Teleorman a g?sit în gospod?ria sa o valiz? ?i le-a adus-o. A?a brusc, a avut el o revela?ie cum c? toate drumurile duc la RISE Project. Propun marilor speciali?ti în sondaje s? fac? un sondaj printre teleorm?neni ?i s? îi întrebe câ?i au auzit de RISE Project chiar ?i acuma dup? izbucnirea scandalului ?i dac? ?tiu cu ce se ocup?, dar mai ales dac? au încrustat în tocul u?ii num?rul de telefon al O.N.G.-ului. Gogo?i. Valiza ori a venit pe alte surse, ori a fost dus? acolo, pentru c? „gospodarul" avea intruc?iuni clare.

Legenda gospodarului

Întrebarea e cine a l?sat valiza aia acolo exact în curtea unul „gospodin" care auzise de RISE Project ?i care avea în agenda lui telefonic? num?rul de contact al ONG-ului despre care ?tia el c? se ocup? de crima organizat?? Apoi, f?r? îndoial?, gospodarul respectiv era dotat cu un ochi de sticl? la fel cu al mamei lui Bula, pentru c? a scanat imediat valiza, hardul, stickurile ?i a constatat c? e vorba de crim? organizat? ?i analizând atât sintactico-morfologic cât ?i strategic importan?a documentelor pentru ?ar? ?i umanitate, a decis s? sune la RISE Project. Nu poli?istul de proximitate, nu ?eful de post, nu primarul, nici m?car D.N.A.-ul, nu un prieten, nici pe mama soacr?, ci direct RISE Project. Apoi, având în ?ifonier o agend? telefonic? cu datele de contact ale Riseproject.ro (pentru c? pe pagina O.N.G.-ului nu este dat nici un nr de telefon de contact) a sunat ?i i-a anun?at pe tovar??ii de acolo c? are ni?te documente maia importante decât mesajul de la 23 August al lui Mihai Vitez? ?i i-a anun?at c? vine cu avionul personal s? îl aduc? o valiz? cu documente, el neavând încredere în nimeni.

Gogo?ile

Cam a?a las? s? se în?eleag?, sau se în?elege din povestea celor de la RISE Project c? s-ar fi întâmplat lucrurile cu valiza. M? la?i ? ?i a explodat m?m?liga. Toat? lumea vorbe?te despre ceea ce au spus cei de la RISE Project c? ar fi în valize, despre DNA, despre documente explozive, despre Tel Drum ?i vacan?ele familiei Piti? despre lista de telefoane, despre fotografii cu barb? ?i f?r? musta??, despre faptul c? toate documentele care sunt în valiz? au fost... ascunse, dosite, exact înainte de a veni DNA-ul s? fac? control la Tel Drum, ?i c? acestea dovedesc c? Dragnea conduce firma respectiv?. S? fiu sincer, ?i eu cred asta, a? putea spune c? am aceast? certitudine, dar la fel de convins sunt c? documentele care sunt în valiz? nu îl incrimineaz? cu nimic pe Dragnea. Care anume l-ar incrimina? Fotografia cu el f?r? musta??? O list? de numere de telefon? Facturi care nu sunt semnate de el? Fotografii din concedii ale duduiei Pena, care troneaz? în valul de documente mai ceva ca Angelina Jolie la Hollywood în perioada de glorie? Schimbul de mail-uri dintre fiul s?u ?tefan (dac? e cu adev?rat real aceste schimb) ?i domnul Petre Piti?, ?eful Tel Drum? S? fim serio?i, nimic nu îl incrimineaz? pe Dragnea, dar absolut nimic. Juridic, ?tefan Dragnea ?i Liviu Dragnea sunt dou? subiecte diferite. Tot juridic, la cât ?i ce a fost prezentat pân? acum, numai stalini?tii ?i portocalele î?i pot freca mâinile. Ba, eu dac? a? fi în locul celor ale c?ror nume ?i fotografii se g?sesc acolo i-as da în judecat? pe cei de la RISE Project pentru divulgarea unor date personale care pe lâng? faptul c? au fost furate sau ob?inute fraudulos, nici nu dovedesc nimic ilegal.Cel pu?in fotografiile private puse cu atâta generozitate la dispozi?ie pe pagina ONG-ului nu unele din clinici unde s-au tratat unele doamne, chiar nu au nici un pic de relevan??.Sau cumva RISE Project ?i-a schimbat profilul ?i face concuren?? revistei Can-Can? Cei de la RISE Project ar fi trebuit, conform legii s? îi anun?e pe proprietari, eventual s? verifice legalitatea modului în care acele documente ?i lucruri au fost ob?inute, ?i - mai ales dac? au certitudinea c? e ceva ilegal în ob?inerea lor ?i ele însele- s? anun?e procuratura, nu s? le fac? publice. Cam a?a spune legea. Oare s? nu fi avut ei încredere c? D.N.A. ar fi dat curs unei sesiz?ri privindu-l pe Dragnea? M?i s? fie. În aceea?i m?sur? în care cred c? Dragnea conduce de facto, nu de jure, Tel Drum, cred ?i faptul c? de fapt valiza cu documente a fost plantat?, dat? - prin intermediari"de bun? credin??"- celor de la RISE Project, iar gospodarul acela curat ?i "total dezinteresat" a fost doar un curier. Cine ?tie unde s? caute, s-ar putea s? mai dea de el. Tot ce era în valiz? este furat de la proprietari iar probele ob?inute prin c?i ilegale nu sunt valabile în instan?e deci în afar? de can-can, nu avem nimic. Deci valiza este în mod clar o f?c?tur?(chiar dac? s? zicem c? cuprinde ?i documente reale) a portocalelor ?i protocolarilor. Dac? cineva se îndoie?te de asta, nu tr?ie?te în România. Chiar ?i dac? printre documentele din valiz? s-ar afla unele cu adev?rat compromi??toare despre cineva, nu pot fi folosite în instan??, pentru c? au fost ob?inute ilegal, pentru c? este clar c? toate acele materiale au fost fie furate, fie ob?inute prin înregistr?ri f?r? consim??mântul proprietarilor. Deci cineva a spart mailul unuia din cei doi ?i a copiat acel mail sau mai multe. E suficient ca domnul Piti? s? reclame furtul tabletei , a hardului, a documentelor, spargerea contului, pentru ca tot ce e acolo s? fie egal cu ZERO.

Vânz?torii de gogo?i

Încercarea celor de la RISE Project de a demonstra veridicitatea documentelor, „importan?a" lor dar ?i inocen?a celor care au intrat în posesia valizei este de tot râsul. „Când vin masca?ii la Tel Drum, nu r?mân multe variante: Gole?ti computerul, transferi pe hard, iei tableta lui ?efu', stick-ul de la Geta, aduni hârtiile, bagi tot în valiza neagr?. DNA vine, ia ce crede, mai pu?in ce trebuie.Ascunde-o.Co?marul e c?, peste un an, o va g?si un ??ran în Teleorman. Valiza con?ine exact ce a vrut gruparea "Dragnea" s? piteasc? de procurori la descinderile din 2017, în dosarul în care pre?edintele partidului de guvern?mânt e acuzat de ini?ierea unui grup criminal organizat. Acum e la noi."
Ce era de ascuns, fotografiile cu buzele directorului comercial?

Legendarea traseului valizei, a motiv?rii ascunderii documentelor, ca ?i terminologia folosit? arat? sursa lor: Singurii care folosesc acest limbaj ?i î?i motiveaz? în acest mod dosarele sunt procurorii ?i protocolarii. Doamne cât de siguri sunt ei c? atunci când vine DNA-ul, nu faci altceva decât ceea ce spun ei, adic?"gole?ti computerul, transferi pe hard, iei tableta lui ?efu, stickul de la Geta, aduni hârtii, bagi tot în valiza neagr?". A?a ?tiu procurorii c? se ac?ioneaz?, au mii de dosare cercetate în care zic ei c? s-a ac?ionat a?a, deci, este clar c? a?a s-a ac?ionat ?i acum. P?i cine folose?te terminologia de specialitate „grupare", „descindere", „ini?ierea unui grup infrac?ional organizat"? Indubitabil, protocolarii. Cuvintele din titlul materialului publicat de cei de la RISE Project i-au dat de gol. E trist s? consta?i c? pân? aceste O.N.G.-uri sunt garnisite cu procurori ?i b?ie?i cu ochi alba?tri dar ?i mai trist este c? sunt ?i ageamii ?i se dau singuri de gol, prin scenarii ?i îns?il?ri a la Portocal?. Domnule, pe vremea lui Ceau?escu securitatea era renumit? pentru profesionali?tii care o deserveau. Cei care lucreaz? acum în serviciile secrete, sunt slabi, dar slabi de tot, nici o înscenare ca lumea nu sunt în stare s? fac?. Vai ne noi, r?u am ajuns.

Câteva întreb?ri ?i o ciuperc?

Eu a? pune câteva întreb?ri:
- Dac? ar fi a?a iar valiza reprezint? o încercare de a ascunde acele date ?i documente de controlul D.N.A. care a venit dup? o lun?, având în vedere lipsa de relevan?? a documentelor, adic? fotografia cu Dragnea, (pus? acolo ca s? îl lege de Tel Drum), lista cu numerele de telefoane, care în mod normal se ?ine în telefon, eventual pe un card SD, sau cartela telefonului, nu în computer sau stick, sau discu?ia prin email dintre fiul lui Dragnea ?i Petre Piti?, de ce nu au fost distruse?
- Cine avea nevoie de fotografia lui Dragnea, sau de ce ar mai fi fost p?strat mailul dintre cei doi, dac? nici m?car Liviu Dragnea nu ?tia ?i nu trebuia s? ?tie de el? Din mail rezult? în mod clar c? Liviu Dragnea nu ?tia nimic despre aceste „împrumuturi" fiind o „afacere personal?" a fiului s?u ?i Piti?, deci cum s? ascund? Dragnea ceva ce el nu trebuia s? ?tie?
Nici unul din documentele sau datele f?cute pân? acum publice nu justific? ascunderea lor ?i nici nu îl incrimineaz? pe Dragnea ?i atunci de ce au fost „extrase" aceste date, p?strate ?i scoase pe pia?? tocmai acum? Pentru c? a?a au crezut b?ie?ii c? îl vor distruge pe Dragnea exact acum înainte de a se discuta soarta unor membri marcan?i ai P.S.D. dar, mai ales, acum când toat? lumea discuta despre raportul lui Toader iar domnul Iohannis avea nevoie de timp s? g?seasc? o ie?ire din impas. Nici nu se putea g?si un subiect mai fierbinte care s? ia locul celui cu revocarea lui Laz?r. În sfâr?it, Iohannis are posibilitatea s? lungeasc? boala f?r? s? îl mai întrebe cineva ceva, toat? lumea e cu ochii pe valiza. Este în mod cert o f?c?tur? marca protocol.

De ce a mai fost p?strat? valiza dac? practic documentele nu erau nici compromi??toare ?i nimic m?car important pentru cineva, con?inând documente, discu?ii sau fotografii de familie f?r? nici o importan?? juridic?? De ce au fost extrase ?i, mai ales, de ce nu au fost distruse, dac? erau considerate compromi??toare? R?spunsul este unul singur: f?c?tur?. Aceste documente nu au fost ascunse de oamenii lui Dragnea, ele au fost strânse, de ici de acolo din surse coldiste, pentru c? sunt mailuri personale, ale fiului lui Dragnea, fotografii din concediul conducerii Tel Drum, facturi din afacerile firmei, f?r? nici o leg?tur? între ele, puse împreun? pentru a crea impresia c? exist? o leg?tur? între aceste personaje ?i - vezi Doamne - Dragnea este un criminal. Repet, p?rerea mea personal? este c? Dragnea conduce din umbr? Tel Drum, dar plantarea valizei, datele puse acolo strânse din diferite surse, f?r? nici o logic?, f?r? nici un rost, f?r? nici un scop, arat? c? de fapt singurul scop pentru care toate aceste acte, documente, lucruri se g?seau la un loc într-o valiz?, era s? îl compromit? pe Dragnea. Dac? cineva le-a scos dintr-un calculator, le-a scos nu ca s? îl salveze pe Dragnea sau s? îl apere de D.N.A. ci pentru c? erau lucruri personale care nu aveau ce c?uta în calculatorul de serviciu. Iar dac? au fost sustrase de cineva ?i trimise celor de la RISE Project s-a comis un furt, iar dac? cei de la RISE Project le-au f?cut publice este o infrac?iune pentru c? au atentat la via?a privat? a cuiva f?r? acordul proprietarului, în condi?iile în care din ceea ce au expus nimic nu este ilegal, dar mai ales nu dovedesc nici o infrac?iune. Doar dac? siliconul ?i hialuronul din buzele sau pectoralii duduiei Nicoleta Pene au dep??it limitele legale. Eu în locul ei a? da RISE Project în judecat? cu mari ?anse de reu?it?.

O alt? întrebare care se ridic? este cui ar fi apar?inut toate aceste obiecte? Din al cui calculator au fost extrase sau sustrase? Al lui Dragnea? Exclus. Deci indiferent ce ar con?ine, el nu are nici o contribu?ie, nici o vin?. Al fiului lui Dragnea? Nu, pentru c? el nu de?ine facturi ale Tel Drum. Al lui Piti?? P?i ce caut? fotografiile familiei Pena acolo? Atunci din al cui computer au fost luate? Mister. Din diversitatea a?a ziselor probe rezult? c? con?inutul valizei provine din mai multe surse, sau de fapt o surs? care are acces la toate sursele. Care s? fie aia ? Ghici ciuperc? ce e? Sau o fi sunat cineva s? se dea drept specialist de la Microsoft ?i le-a b?gat gândacul în calculator? P?i tot furt este. Dar eu cred c? tot ciuperca este.

Valiza lui Tomac

Diminea?a la prima or?, sup?rat c? RISE Project le-a luat mi?toul din gur? ?i a f?cut circ f?r? s? le cear? lor voie, circarilor de serviciu din Parlamentul României, domnul Tomac, liderul de mucava al unui partid de paie, ?i-a luat ?i el valiza ?i a ie?it cu ea la plimbare pe holurile goale ale parlamentului vrând s? arate c? ?i ei au "sim?ul umorului" ?i se pot face de kko ca ?i protocolarii. Nu mi-a venit s? cred c? astfel de oameni populeaz? Parlamentul. Ce credea c? face, c? sparge inima târgului, c? dubleaz? la patru num?rul votan?ilor partidului la viitoarele alegeri sau c? i se va da diplom? de participant la crosul valizelor? Ce minte de copil i-o fi dat ideea lui Tomac s? se scoale primul ?i s? se plimbe cu valiza pe holurile goale ale Parlamentului? Oare el s-a v?zut apoi pe înregistrare ?i dac? da, ?i-o fi dat seama cât de penibil a fost? Nici m?car nu a fost original. Nici la circ nu îl primeam cu un num?r ca ?sta.

Ciocnirea... ne- civiliza?ilor

Dragnea, vrând s? arate c? nu îl doare, nu îl doare, c-a mâncat fasole tare, a venit ?i el la serviciu cu dou? valize, ca s? le ciocneasc?, una cu a protocolarilor, alta cu a lui Tomac, precum civiliza?iile disp?rute. Zâmbind pe sub musta??, aceea?i musta?? care lipsea în fotografiile din Brazilia, domnul Dragnea a ie?it în fa?a presei ca s? arate c? dac? tot se poart? valizele are ?i el ?i poate s? mai aduc? la nevoie. Nu s-a g?sit nimeni s? îl întrebe, totu?i unde e a treia valiz?, sau unde a pierdut-o. În mod categoric, ast?zi a fost ziua valizelor, ziua în care numai cine nu a avut valiz? nu ?i-a luat-o la plimbare. Domnul Orban se pare c? nu are valiz?, el a ie?it pe post cu plasa, plasa pe care a luat-o când a candidat la postul de pre?edinte P.N.L. ?i a crezut c? va ajunge ?i el cineva în partid sau m?car pe strada lui. El de fapt a venit pe post cu dou? plase. A doua plas? este cea pe care a luat-o când l-a sus?inut pe Ciolo? la guvernare, sperând c? ?i acesta îl va sprijini pe el la urm?toarele alegeri. Da de unde, dup? ultimele declara?ii franco-române ale lui Julien Dacian Ciolo?, acesta nu îl va sus?ine pe Orban ?i P.N.L.-ul ?i, se pare, nici pe Iohannis. Fapt pentru care Lodovico s-a trezit din reverie ?i s-a dat la Julien. Se simte domnul Orban împu?cat pe la spate de Dacian pe care îl face brancardier ?i veselar. Citez din Orban: „Noi suntem pe linia frontului ?i te treze?ti c? un brancardier sau unul care ar trebui s? î?i aduc? mâncarea, trage cu pu?ca în tine". Auzi la el, cic? îl a?tepta pe Julien s? vin? la pat cu cafeaua de diminea??, sau m?car cu o aspirin? ceva, iar el în loc de cafea îi toarn? plumb. P?i, se poate, m?i Daciane, se poate a?a ceva? Dac? aude veselarul Oprea îl d? în judecat?, c? G?bi?? ?tia c? el este veselarul na?ional incontestabil. Circ pe toat? linia, dar circ de bâlci cu macaci pe post de goril?.

Petarde pe post de bombe nucleare

Este evident pentru oricine se deta?eaz? de interesele unor sau altora ?i prive?te echidistant tot circul ?sta din via?a politic? româneasc?, c? valiza este un fâs f?r? nici o importan?? juridic?, c? toate aceste manevre sunt f?cute nu pentru eradicarea corup?iei, nu pentru libertatea justi?iei, nici pentru îndep?rtarea lui Dragnea, pentru c? dac? s-ar fi dorit asta, pân? acum era la r?coare cu sau f?r? valiz? ?i nici m?car pentru c?derea guvernului. Guvernul a c?zut de dou? ori cu ajutorul sau de mâna lui Dragnea însu?i ?i nu s-a repezit nimeni s? îi ia locul de?i Iohannis i-a chemat pe liderii de partide la „consult?ri". Am mai spus, nimeni nu vrea s? fie la guvernarea pân? la viitoarele alegeri, nici m?car Dragnea nu ar mai vrea. Poate când se vor organiza alegerile s? fie un ghe?eft ?i s? vrea cineva s? fie la putere, dar pân? atunci, Doamne fere?te, nu e de guvernat, c? bani nu mai sunt ?i cine va guverna pân? atunci î?i va rupe gâtul. Tot ce se urm?re?te este distrugerea P.S.D., erodarea, m?cinarea acestui partid ?i a liderilor s?i, în a?a fel încât la alegeri s? nu se mai voteze nici ei între ei. A?a c? cine crede c? unul sau altul din piesele de pe tabla de ?ah a politicii române?ti se gânde?te la prop??irea României, ap?rarea statului de drept, bun?starea mujicului, sau mai ?tiu eu ce idealuri pa?optiste, viseaz?. Amarnic!

 
U.E. va fi condus? de Statul Paralel?
Petru Romo?an   
Duminică, 04 Noiembrie 2018 20:33

CiteƟte mai mult...Dac? avem un Stat Paralel (Deep State, État profond) - dac? exist?, el e destul de incoerent -, Statul Paralel din România va conduce, m?car în parte, timp de ?ase luni Uniunea European?. Nu e simpatic? perspectiva ? Cum de nu ! S?-i mai conduc? ?i pe ei, mai ales pe germani, austrieci, olandezi, luxemburghezi, pe esticii din Grupul de la Vi?egrad, care nu ne vor ?i pe noi, c? noi ne-am cam s?turat de atâta Stat Paralel. La fel cum britanicii, italienii sau grecii s-au s?turat de U.E. ?i de moneda euro.

În aceste zile la Bucure?ti, în prim-plan, Dacian Ciolo?, fost prim-ministru venit din neantul bruxellez, umflat cu pompa politic? ?i mediatic? de acela?i Stat Paralel, o vrea înlocuit? de urgen?? pe Viorica D?ncil?, prim-ministru de paie al P.S.D. ?i ALDE (T?riceanu). Tot a?a o vor „zburat?" pe D?ncil? ?i „progresi?tii" globalizan?i din U.S.R., P.N.L., P.M.P., prin care fluier? acela?i Stat Paralel. Dar Vioric?i D?ncil? nici c?-i pas?! Pentru c? oricum nu ia nici o decizie, evit? participarea la masacrul din P.S.D. anun?at de peste tot. A plecat, probabil, din nou dup? bani în Oman ?i Qatar. Qatar-ul de?ine postul Al-Jazeera ?i echipa Paris Saint-Germain, precum ?i o mul?ime de propriet??i în Occident, mai ales în Fran?a.

Dac? nu va aduce bani din Emirate, se va fi plimbat, la fel ca Elena Ceau?escu, pe care o aminte?te irepresibil, în special cu coafura. La fel cum Liviu Dragnea seam?n? cu Nicolae Ceau?escu din ultimii s?i ani, când suferea de diabet. Statul Paralel produce, ca ?i statul comunist (nedemocratic), cam acela?i gen de cupluri politice. Dup? cuplul politic dezastruos Traian B?sescu-Elena Udrea, avem ast?zi ?i cuplul, tot politic ?i tot dezastruos, Liviu Dragnea-Viorica D?ncil?. Ne învârtim în cerc.
De unde are Liviu Dragnea atâta putere? Evident, nu din votul pretins democratic, cump?rat cu g?le?i ?i tricouri, cu fasole ?i cârna?i, cu o sut?-dou? de lei. S-a scris recent c? teleorm?neanul ar de?ine o avere de 500 de milioane de euro, avere f?cut? din mici afaceri ca Tel Drum ?i mai ales din leafa de func?ionar la stat. Mai are cineva în P.S.D., un partid de baroni ?i de milionari (ca ?i alte partide - n.r.), o asemenea avere? Oare cu câ?i bani se poate cump?ra P.S.D. de la actualul proprietar? ?i dac? tot ne punem întreb?ri la care nu vom primi r?spuns, oare care mai sunt averile lui Adrian N?stase ?i Traian B?sescu? (sau ale lui Mugur Is?rescu, Petre Roman, Klaus Iohannis & Co.? - n.r.) Tot miliardari, tot miliardari ? În lei vechi sau în euro ?

Elena Udrea, „cel mai bun ministru" al guvern?rii B?sescu, e în aceste zile arestat? în Costa Rica. Averea ei a fost estimat? recent la 400 de milioane de euro. Oare a f?cut aceast? avere f?r? ?tirea lui B?sescu ?i a Statului Paralel (Securitatea nou?, interlopii, politicienii ?i ziari?tii promova?i, for?e oculte de ocupa?ie economic? str?in?)? Pe vremuri, când st?tea cu fundul pe biroul fostului Pre?edinte, fosta ?ef? a eseistului Andrei Ple?u, Elena Udrea, era ridicat? în sl?vi de to?i jurnali?tii Statului Paralel. Unii o atacau, chipurile, dar era numai ca s?-i fac? imagine - erau cei cu grade mai mari ?i mai siguri pentru sistem. Dup? specula?iile la zi, soarta favoritei fostului pre?edinte B?sescu ar depinde de F.B.I., care o vrea martor? într-o anchet? referitoare la fostul ambasador american la Bucure?ti, avocatul Mark Gitenstein, un apropiat al lui Joe Biden (?i ?ef al Fondului Proprietatea din România - n.r.). Se va mai întoarce vreodat? averea Elenei Udrea la Bucure?ti din paradisurile fiscale ?i din S.U.A., unde a ajuns ?

Corina Cre?u, azi comisar european, cam de aceea?i anvergur? cu Elena Udrea ?i Viorica D?ncil?, adic? ni?te anonime f?r? Statul Paralel inventator ?i protector, a reap?rut pe prima pagin? a ziarelor ?i în breaking news-urile televiziunilor de ?tiri. E de notorietate sprijinul politic al lui Ion Iliescu pentru Corina Cre?u (vezi cartea de amintiri a celebrului artist Eugen Mih?escu, „Între linii"), sprijinul lui Liviu Dragnea pentru Viorica D?ncil?, ca s? nu mai vorbim de sprijinul lui Traian B?sescu pentru Elena Udrea. Corina Cre?u s-a remarcat printr-un atac foarte corect politic, „european", la PSD, partidul din care provine, în numele U.E., pe care o reprezint?. Codrin ?tef?nescu, fost P.R.M. ?i fan al decedatului Corneliu Vadim Tudor, azi purt?tor de cuvânt P.S.D., i-a r?spuns na?ionalist ?i suveranist. Mentorul Corneliu Vadim Tudor ar fi mândru de ucenicul s?u. Se r?zvr?te?te Statul Paralel (Securitatea etc.) împotriva Uniunii Europene chiar cu pu?in timp înaintea datei fatidice de 1 ianuarie 2019 ?

Chiar dac? va fi dup? dorin?a lui Dacian Ciolo? ?i vom avea un guvern mai decent, compus ?i din profesioni?ti, nu numai din arivi?ti ?i fripturi?ti, noul guvern va fi dictat tot din birourile umbroase ale Statului Paralel, va fi tot al Sistemului. Adic? nu va fi deloc un guvern democratic, cum nu a fost nici lamentabilul guvern tehnocrat condus de Dacian Ciolo?. Începând cu 1 ianuarie 2019, U.E. va fi condus?, m?car par?ial, de o ?ar? care nu face parte din Spa?iul Schengen, nu a aderat la moneda euro ?i, mai ales, e monitorizat? de un umilitor Mecanism de Cooperare ?i Verificare (M.C.V.).

Cei care cred c? Uniunea European? e o construc?ie factice, neviabil?, falimentar?, cei care cred c? euro e o moned? fic?ional?, nesus?inut? de structuri economice statale consistente, un fel de marc? în folosul Germaniei, vor fi, în sfâr?it, r?zbuna?i. Pe lâng? Bruxelles ?i Strasbourg, Bucure?tiul va fi a treia capital? a unei Uniuni în pragul imploziei. Oare cine va pl?ti pensiile enorme ale eurodeputa?ilor români „descurca?i" dac? U.E. se pr?bu?e?te? Tot biet popor român s?racul ?

Grafica - I.M.

 
Jurnal de pe Frontul de Est (13)
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Duminică, 04 Noiembrie 2018 20:09

CiteƟte mai mult...1 noiembrie 1941.

Generalul Gheorghe Avramescu: „Pentru prima dat?, Corpul de munte se izbe?te (în istmul Salkovo - n.n.) de un sistem de fortifica?ii atât de complet organizat prin diversitatea lucr?rilor, care constau din: cazematele cele mai moderne; ?an?uri protejate de raiuri de C.F. din metru în metru; cu re?ele de 10 rânduri de pari ?i, în sfâr?it, un câmp de mine înfrico??tor organizat ca densitate ?i adâncime".
- În sudul Crimeei, trupe ale Armatei 11 germane ocup? ora?ul Simferopol.
- Brigada 1 munte î?i trece toate for?ele peste Marea Siva? ?i înainteaz? spre sud, ajungând în seara zilei în zona Djankoi, Neme?ki, Mirnova.
- „Pentru prima dat?, Corpul de munte se izbe?te de un sistem de fortifica?ii atât de complet organizat prin diversitatea lucr?rilor, care constau din: cazematele cele mai moderne; ?an?uri protejate de raiuri de C.F. din metru în metru; cu re?ele de 10 rânduri de pari ?i, în sfâr?it, un câmp de mine înfrico??tor organizat ca densitate ?i adâncime; dar, mai mult, în zona Ciongar erau 3 baterii grele de coast? care b?teau peste 30 km. Istmul Salkovo prezint? o deschidere de 2 km ?i are o adâncime de 25 km. Este str?b?tut de un drum ?i o C.F. ?i deschide în ordinea de importan?? a II-a poart? a Crimeii. Organizarea defensiv? a acestui istm s-a f?cut dup? un plan ingenios ?i un atac f?r? mijloace adecvate era de la început sortit unui e?ec sigur. Procedeul de a deschide drumul infanteriei în câmpurile minate, prin deta?amente de pionieri, este elementar ?i obligatoriu. Dar aici nu mai era vorba de un câmp de mine organizat dup? un plan, ci pur ?i simplu de un adev?rat « câmp al mor?ii », saturat pân? la refuz de cantit??i enorme de explozibil care era a?ezat fie în cutii de lemn de dimensiuni variabile, fie în vase, butoaie, cisterne etc. de m?rimi însp?imânt?toare. Adâncimea acestor câmpuri de mine nu se poate preciza; ele erau peste tot. Deschiderea drumului pentru infanteria atacatoare era o problem? extraordinar? pe care pionierii no?tri au rezolvat-o f?r? repro?. Bordura comunica?iilor era îngr?m?dit? de mii de kilograme de explozibil ?i cine p??ea un metru din culoar era victim? sigur?. Acest procedeu impresioneaz? trupa prin nesiguran?a locurilor minate, prin puterea de distrugere ?i prin moartea ce sfârtec? ?i împr??tie într-o secund? carnea celui care atinge o mina. Totu?i, osta?ii no?tri s-au obi?nuit cu recuno?terea ?i demin?rile într-un timp foarte scurt... Dac? în câmp deschis, o infanterie manevrier? ?i mijloacele mecanizate ?i-au spus cuvântul, într-o pozi?ie fortificat? lupta trebuie dus? pas cu pas (generalul Gheorghe Avramescu dup? str?pungerea istmului Salkovo).
- În zona Genicesk, rezisten?a puternic? opus? de trupele sovietice nu permite Brig?zii 8 cavalerie s? p?trund? prin istm (31octombrie), astfel c? marea unitate prime?te ordin s?-?i deplaseze for?ele principale prin istmul Salkovo, dup? care s? continuie (1 noiembrie, în subordinea Corpului 42 armat? german) urm?rirea trupelor sovietice spre sudul peninsulei, apoi spre est, pentru a ajunge, la 9 noiembrie, la 12 km de ora?ul Kerci.
- „Dup? ce a ajuns la sud-vest de Simferopol, Deta?amentul colonel Korne" nu a mai fost îndreptat spre Djankoi, a?a cum se preconizase ini?ial, ci spre Alma-Bahcisarai" - preciza generalul Gheorghe Avramescu dup? str?pungerea istmului Salkovo.
- Conform situa?iei model 9 700, efectivele mobilizate ale armatei române se ridic? la 657 775 militari, din care 66 597 pe front (2 478 ofi?eri, 2 008 subofi?eri ?i 62 101 trup?), 121 263 trupe de ocupa?ie, de men?inere a ordinei ?i unit??i de mar? la est de Nistru (4 012 ofi?eri, 3 215 subofi?eri ?i 114 036 trup?) ; restul se aflau în garnizoanele de pace din ?ar?.
- Comandamentul For?eor de Ap?rare Interioar? a Teritoriului consemneaz? într-o Not? informatic? c? „starea de nemul?umire general? persist? înc? din cauza scumpetei crescânde a alimentelor ?i a articolelor de prim? necesitate, precum ?i a lipsei totale a urm?toarelor articole: înc?l??minte cu talp?, cuie ?i îmbr?c?minte. În unele regiuni se simte lipsa total? a lemnelor de foc, care au ajuns la pre?uri foate ridicate".
- În ora?ul Timi?oara sose?te un trem de marf? militar german cu 1.000 de prizonieri ru?i, între care 100 erau români din Basarabia.

2 noiembrie 1941

Î.P.S. Irineu Mih?lcescu, mitropolitul Moldovei: „Înfiin?area, aici, a acestui post de radio este o mare ?i meritat? aten?ie care se d? vechiului focar cultural care este ora?ul Ia?i. De aici, din cuibul cronicarilor în?elep?i, ai mitropoli?ilor culturali, ai patrio?ilor lumina?i ?i al atâtor luceferi ai ?tiin?elor ?i literelor, se va r?spândi de aici înainte, de-a lungul veacurilor, cu prisos de bel?ug, lumina ?i c?ldura culturii cre?tine".
- În încercarea de a înfrânge Grupul de vest al for?elor sovietice din Crimeea, înainte ca acestea s? se retrag? spre Sevastopol, Armata 11 german? dirijeaz? Corpul 54 armat? spre Ciornaia, în timp ce Corpul 30 armat? continu? urm?rirea spre Kerci.
- Dup? ce ajunge la Djankoi, Brigada 1 munte trece la urm?rirea inamicului spre Karasubazar, de unde str?bate Mun?ii Iaila pe direc?iile Karasubazar-Uskut (cu Deta?amentul „colonel Mociulschi"), Karasubazar- Sudak (cu Deta?amentul „locotenent-colonel Ioan B?jenaru") ?i Asmat-Kalsihor (cu Deta?amentul „locotenent-colonel Ionescu C. Breaza").
- La Bucure?ti sosesc ultimele elemente ale Diviziei de gard?. Momentul prilejuie?te un scurt bilan? al ac?iunilor militare desf??urate de la începutul campaniei. În acest timp divizia a atacat 28 de zile pe direc?ia F?lciu-?iganca-L?rgu?a-Leova, 15 zile la Kagarlîk, Mannheim, Vîgoda, Dubinovo, 24 de zile la Dalnik, Lenienthal, Iosefsthal ?i 5 zile la Bielaevka, a pierdut 9 492 militari (1 675 mor?i, 6 850 r?ni?i ?i 967 disp?ru?i), a f?cut 4 500 prizonieri, a capturat 3 tancuri grele, 4 tanchete de recunoa?tere, 112 pu?ti-mitralier?, 100 mitraliere, 45 arunc?toare, 4 tunuri, 30 autovehicule etc.
- la Ia?i se inaugureaz? postul „Radio Moldova", prilej cu care Î.P.S. Irineu Mih?lcescu, mitropolitul Moldovei, declar?: „Înfiin?area, aici, a acestui post de radio este o mare ?i meritat? aten?ie care se d? vechiului focar cultural care este ora?ul Ia?i. De aici, din cuibul cronicarilor în?elep?i, ai mitropoli?ilor culturali, ai patrio?ilor lumina?i ?i al atâtor luceferi ai ?tiin?elor ?i literelor, se va r?spândi de aici înainte, de-a lungul veacurilor, cu prisos de bel?ug, lumina ?i c?ldura culturii cre?tine".
- Parchetul Tribunalului Vla?ca semnaleaz? contrabanda tot mai întins? f?cut? de militarii germani care circul? liberi din Bulgaria în România ?i invers, la ad?postul imposibilit??ii controlului ma?inilor militare ?i a faptului c? ora?ul Giurgiu era punct de frontier?.
- În cadrul inspec?iei pe care o face în Dobrogea, Ion Antonescu viziteaz? biserica Ceamurile de Jos pe care o g?se?te „într-o stare de murd?rie, cu ciori în interiorul turlei", curtea fiind „paragin?, neîngrijit?, necultivat?". La Lunca preotul se afla în permisie de?i era s?rb?toare. La Jurilovca îns? biserica a fost g?sit? „curat? ?i îngrijit?". În sat, mare?alul recomand? lipovenilor „loialitate ?i credin?? pentru Patria care îi ocrote?te".
- Tot Ion Antonescu ordon? ca solda?ii care ,,dau semne de indisciplin? ?i pleac? cu armele s? fie împu?ca?i".
- În cadrul unei convorbiri cu ministrul de Finan?e al Germaniei, Schwerin von Krosik, Mihai Antonescu face cunoscute ,,dificult??ile cu care se confrunt? România care a trebuit s? m?reasc? emisiunea pentru a face fa?? nevoilor de finan?are germane pentru export ?i pentru acoperire cheltuielilor armatei". În aceste condi?ii precizeaz? diplomatul român „este esen?ial ca în negocierile economice ?i financiare ce vor avea loc la Berlin s? se stabileasc? precis mijloacele tehnice pentru a evita o pr?buire economic? ?i financiar? a României, care ar atinge grav regimul marelalului Antonescu ?i îns??i intereslee Germaniei în aceast? regiiune destul de tulburat?".
- Într-o alt? discu?ie cu Manfred von Killinger, Mihai Antonescu precizeaz?: „Eu nu pot fi în serviciul unei puteri str?ine, oricare ar fi ea ?i dispre?uiesc pe cei care fac astfel. Eu nu sunt nici filogernman, nici filofrancez, eu sunt filorâmân ?i nu voi face decât acte compatibile cu onoarea ?i r?spunderea mea de român".

3 noiembrie 1941.

„Roadele gre?elilor comise timp de 20 (dou?zeci) nu puteau fi decât dezastruoase. Comandamente nepreg?tite au dus la nepreg?tirea ofi?erilor. Nepreg?tirea acestora a provocat pe cea a solda?ilor ?i subofi?erilor. Totul se înl?n?uie într-un organism. Totul porne?te de la cap. Conducerea politic? a statului ?i în consecin?? cea militar? nu putea duce decât la ceea ce a dus: la dezastru". (Mare?al Ion Antonescu).
- Pe frontul din Crimeea, Corpul 54 armat? german urm?re?te for?ele sovietice spre Sevastopol, iar Corpul 30 armat? german spre Kerci. Trupele Corpului de munte român continu? urm?rirea spre litoralul de sud al peninsulei.
- „Se v?d acum foarte bine mun?ii Crimeei. Ne bucur?m. Vom ajunge ?i în mun?i c?ci de step? ne-am s?turat. Plou? cu intermiten??, cu vânt nu prea rece. Etapa de 50 km este prea lung? pentru puterile de care mai dispun bie?ii osta?i. Cei de la divizie întind prea mult a?a. Sunt cinci zie de când mergem, mergem. În cele patru luni de când am intrat în URSS am... înghi?it peste 2 500 km. Nu ajunge oare? O treime din osta?i, sfâr?i?i de oboseal? mi-au r?mas pe drum. O parte din c?ru?e s-a împotmolit înainte de a intra pe ?oseaua bun?, altele s-au r?sturnat. Numai bie?ii c?iu?i cu samare mai ?in pasul cu noi, ?i aceasta este un mare noroc" (lt-col. Vasile Scârneci, comandantul Batalionului 3 munte).
- Dup? revenirea în ?ar? a diviziilor Armatei 4, care luptaser? la Odessa, comandamentele ?i statele majore încep s? întocmeasc? d?ri de seam? luptelor în care se refer? (mai mult sau mai pu?in) ?i la propriile gre?eli.
- Foarte de critic este mare?alul Ion Antonescu: „Roadele gre?elilor comise timp de dou?zeci de ani nu puteau fi decât dezastruoase. Comandamente nepreg?tite au dus la nepreg?tirea ofi?erilor. Nepreg?tirea acestora a provocat pe cea a solda?ilor ?i subofi?erilor. Totul se înl?n?uie într-un organism. Totul porne?te de la cap. Conducerea politic? a statului ?i în consecin?? cea militar? nu putea duce decât la ceea ce a dus: la dezastru. Acum îns? se pune întrebarea: Ce facem? Constat?m ?i ne scobim mai departe în din?i? Trebuie luat de la cap ?i lucrat serios :

1. În M.St.M. trebuie un suflu nou de energie, de con?tiin?? de munc? pe brânci, de ac?iune coordonat?, încadrat?, condus? ;
2. Trebuie p?stra?i în capul marilor unit??i - Corp de armat? ?i Divizie - a unit??ilor numai comandan?i care trebuie s? aib? nu numai cap, dar ?i suflet ?i energie, ?i ?i spirt de munc? ?i de con?tiin??, care s? serveasc? nu numai de exemplu, dar s? antreneze, mai ales s? antreneze pe to?i la o munc? ra?ional?, organizat?, preg?tit?, animat?;
3. Trebuie ca preg?tirea ?i antrenamentul subofi?erilor ?i al ofi?erilor s? fie astfel f?cut? încât ei s?-?i dezvolte elanul, vigoarea ?i priceperea, ?i con?tiin?a pe care o au la începutul carierei lor ?i pe care o pierd din cauza lipsei de metod?, r?ului exemplu, nerecompens?rii celor merituo?i, pedepsirea celor vinova?i etc. etc., de care se lovesc în unit??i la primii lor pa?i f?cu?i în cariera lor ;

4. În sfâr?it, trebuie o instruire serioas? ?i o încadrare complet? aa solda?ilor. F?r? încadrare ?i f?r? instruc?ie serioas?, armamentl nu poate fi folosit, oricât suflet s-ar pune pe câmpul de lupt? - ?i s-a pus - pentru înl?turarea dezastrului pe care l-a provocat fapta gre?elilor f?cute în timp de pace. ?i mai presus de toate, trebuie continuitate în organizare, comand? instruc?ie, m?suri, ac?iune etc. etc.
Iat? ce aveam de spus pe marginea acestui rechizitoriu teribil, care nu poate lovi pe adev?ra?ii vinova?i - oamenii politici ?i regele Carol - care stau acum ascun?i, rod ce au furat, î?i freac? mâinile ?i ca al?ii s? e?ueze pentru ca s? arate c? nu ei sunt vinova?ii, ci poporul. Realitatea este c? poporul este victima. Nu se poate r?zbuna fiindc? ignoreaz? cauza r?ului ?i fiindc? ar fi o crim? ?i mai mare a i-o ar?ta în circumstan?ele actuale ?i ar însemna a-l duce pur ?i simplu la revolt? care l-ar duce la pieire, fiindc? orice revolt? ar provocca catastrofa grani?elor.
Trebuie to?i s? ia cuno?tiin?? la M.St.M. (comandan?i de mari unit??i ?i de regimente), pe rând, de tot dosarul anchetei?i de concluziile acestui rezumat ?i de rezolu?ia mea.
Trebuie ca împreun? cu ei s? se g?seasc? un plan de ac?iune serioas? pentru remedierea relelor. Înl?turarea cauzelor ?i reînceperea unei vie?i s?n?toase, de munc? ?i de cinste ost??eas? ?i viril? în armat?.
Trebuie folosite, în acord cu to?ii, cele mai bune metode.
Trebuie, în baza lor, înl?turate , toate relele semnalalte.
Sunt sigur c? ele se pot înl?tura.
Trebuie ca la Sec?ia de Instruc?ie din M.St.M. s? domine un suflu nou care s? formuleze, pe baze de experien?e personale ?i ale tuturor, metode simple de instruc?ie. Înl?turarea total? a inutilului ?i superficialului, armonie în ac?iunea de preg?tie, ?i, împreun? cu Organizarea (Sec?ia Organizare - n.n.) ?i S.S.A.U. (Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat - n.n.) s? asigure permanentizarea cadrelor la unit??i. De la subofi?er la comandant de Corp de Armat?, cine nu s-a permanentizat cel pu?in trei ani la comanda acelora?i forma?iuni nu poate face carier?.
Este ceea ce trebuie s? se legifereze. F?r? continuitate, nu se poate realiza nimic nici de genii".
- În multe dintre problemele ridicate mare?alul avea dreptate, mai ales în ceea ce prive?te insuficienta înzestrare ?i preg?tire de lupt? din timp de pace. Ignora îns? faptul c? în actul de conducere a fost implicat direct, împreun? cu generalii Alexandru Ioani?iu, Iosif Iacobici ?i Nicolae Ciuperc?, aflându-se în permanen?? în zona frontului[1].

Foto : generalul Gheorghe Avramescu (n. 26 ianuarie 1884, la Boto?ani - m. 3 martie 1945, Jászbereny, Ungaria). Decora?ii: ordinul „Mihai Viteazul", clasa a III-a (1941 ?i 1944) ?i clasa a II-a (1942), „Crucea de Fier" german? (1941).Arestat de sovietici la 2 martie 1945, în timp ce se afla pe front, în Cehoslovacia, conducând Armata 4 în opera?ia „Zvolen-Banská Bystrica". Conform informa?iilor oferite de sovietici în 1963, a decedat la 3 martie 1945, la Jászbereny, în Ungaria, în urma unui bombardament de avia?ie, fiind înmormântat la Soshalom, în apropierea Budapestei.Acuza?iile referitoare la implicarea sa într-o eventual? întoarcere a armelor împotriva trupelor sovietice sunt neverosimile în condi?iile extraordinar de dificile în care se afla Armata 4 român? în martie 1945, în mun?ii din estul Cehoslovaciei.
Dup? ce a fost arestat, nimeni din conducerea statului ?i armatei române nu s-a mai interesat de soarta lui. Parc? nu existase!

----------------------------------------------------------------
[1] Alesandru Du?u, Mihai Retegan, R?zboi ?i societate. România: 1941-1945, vol. 1, Editura RAO, Bucure?ti, 1999.

 
Col. (r.) dr. Dan Pris?caru   
Duminică, 04 Noiembrie 2018 19:39

CiteƟte mai mult...Rolul ?i implica?iile factorului intern în evolu?ia evenimentelor dramatice din perioada 26 iunie-30 august 1940

„Blestemul pozi?iei geopolitice a României: Suntem prea aproape de Rusia ?i prea departe de Dumnezeu". (Gheorghe Buzatu, Interven?ie în ?edin?a Senatului din 3 noiembrie 2003 în cadrul dezbaterilor pe marginea Tratatului româno-rus)

Preliminarii la dezmembrarea teritorial? a României Mari

În istoria românilor, 1940 constituie anul unor tragice evenimente, care au avut ca implica?ii pr?bu?irea grani?elor ??rii ?i destr?marea României Mari la numai 22 de ani de existen??. La acest deznod?mânt funest au contribuit mai mul?i factori, dintre care un rol de prim ordin l-a avut modificarea radical? a echilibrului de putere din Europa în urma celui „mai mare act de brigandaj al secolului XX"[1] - Pactul Ribbentrop-Molotov. Prin acest acord de neagresiune, U.R.S.S. ?i Germania nazist? ?i-au împ?r?it sferele de influen?? în zona tampon cuprins? între Marea Baltic? ?i Marea Neagr?. Ca urmare, ??rile din istmul ponto-baltic au r?mas la discre?ia celor dou? mari puteri totalitare, soarta acestora fiind pecetluit? pentru o lung? perioad? de timp. Unele consecin?e ale partajului sovieto-german din august 1939 nu au fost lichidate nici pân? în prezent. Având mâinile libere în Est, Germania nazist? atac? Polonia la 1 septembrie 1939 ?i declan?eaz? cel de-Al Doilea R?zboi Mondial.

La 6 septembrie 1939, Consiliul de Coroan? convocat de Carol al II-lea hot?r??te „observarea strict? a regulilor neutralit??ii stabilite prin conven?iunile interna?ionale fa?? de beligeran?ii din actualul conflict"[2]. Dezbaterile din cadrul Consiliului de Coroan? s-au concentrat nu asupra neutralit??ii, solu?ie agreat? de to?i cei prezen?i, ci asupra evolu?iilor politice ?i militare ale conflictului izbucnit de curând[3]. Nicolae Iorga a apreciat c? neutralitatea este solu?ia cea mai onest?, dar a ad?ugat c? „facem ast?zi o alt? politic? decât aceea pe care o avem la inim?"[4]. Al?i consilieri regali, între care Gheorghe G. Mironescu ?i Constantin Argetoianu au ?inut s? precizeze rolul ?i pozi?ia deosebit? pe care o are ?i o va avea în viitor Uniunea Sovietic?, ca urmare a evolu?iilor din raporturile de putere pe plan european. În acest sens, Argetoianu a sus?inut c? „oricare ar fi sfâr?itul r?zboiului, ne vom trezi fa?? în fa?? cu brutalitatea moscovit? intact? ?i cu beligeran?i atât de istovi?i, încât înving?torul se va confunda cu învinsul din punct de vedere al poten?ialului s?u. Dac? Anglia ?i Fran?a vor ie?i victorioase, v? închipui?i dvs., domnilor, c? vor mai începe un al treilea r?zboi mondial ca s? ne scape pe noi din ghearele Rusiei? ?i dac? va ie?i Germania înving?toare, crede?i c? se va certa cu Rusia ca s? ne cru?e pe noi?[5].

Concluzia lui era sumbr? pentru viitorul României, în toate variantele colosul sovietic având un rol dominant. De aceea, Constantin Argetoianu a cerut „neutralitate strict? pentru azi, apropiere ?i în?elegere cu Rusia pentru mâine"[6]. Îns? de la Bucure?ti ?i Moscova apropierea ?i în?elegerea erau în?elese în mod cu totul diferit. România dorea apropiere cu respectarea grani?elor ?i a integrit??ii teritoriale, în timp ce Uniunea Sovietic? avea în inten?ie dezmembrarea României, programul ei minimal fiind anexarea Basarabiei. Privind retrospectiv, previziunile lui Argetoianu s-au dovedit corecte, îns? în acele momente clasa politic? româneasc? nu concepea sub nicio form? schimbarea radical? a politicii externe duse pân? atunci ?i trecerea necondi?ionat? de partea sovietic?. Aceasta ar fi însemnat destr?marea grani?elor ?i bol?evizarea României[7].

Pentru a evita o asemenea perspectiv?, România a mizat, pân? în iunie 1940, pe sprijinul occidental, iar apoi pe cartea german?, considerat? un r?u mai mic. Ambele c?i au fost zadarnice, iar rezultatul a fost cel prev?zut de Argetoianu. Dar în septembrie 1939, niciun om politic român, nicio for?? politic? - cu excep?ia comuni?tilor, dar ei nu puteau fi considera?i în acel moment ?i mai târziu ca reprezentând o for?? politic? - nu ar fi recurs la o asemenea solu?ie. Agresivitatea U.R.S.S. pe plan extern, metodele brutale aplicate în politica intern?, cât ?i amintirile triste legate de prezen?a în trecut a trupelor ?ariste pe teritoriul na?ional, induceau nelini?te ?i team? profund? în rândurile clasei politice ?i a întregii popula?ii române?ti[8].

Victoriile fulger?toare ale Wehrmacht-ului în vestul Europei ?i pr?bu?irea militar? a Fran?ei au condus la izolarea politico-diplomatic? ?i militar? total? a României în vara anului 1940. Lipsa de angajare a Berlinului pentru asigurarea securit??ii României a constituit un factor esen?ial care a blocat dezvoltarea rela?iilor militare româno-germane, fapt recunoscut de numeroase personalit??i politice ?i militare. Astfel, Herman Neubacher a apreciat la 4 mai 1940, într-un raport trimis la Viena, c? „în ce prive?te problema rus?, fundamentul politic al muncii noastre în România este foarte problematic, deoarece noi nu putem oferi românilor nici m?car pe durata r?zboiului o garan?ie c? un atac rus asupra teritoriului lor nu va avea loc ?i c? problema româno-rus? va fi reglementat? la o mas? a conferin?ei [...]. Este, de asemenea, sigur c?, în cazul unui atac rus, România va fi convins? c? atacul se efectueaz? cu aprobarea noastr? [...] La întrebarea dac? l?s?m s? li se taie gâtul de c?tre ru?i, nu putem decât s?-i l?s?m în seama sfin?ilor ortodoc?i ?i a bunului Dumnezeu"[9].

Pactul dintre Hitler ?i Stalin î?i producea astfel efectele asupra României, abandonat? „voin?ei lui Dumnezeu"[10]. ?i inevitabilul s-a produs. La 26 iunie 1940, orele 22.00, guvernul sovietic a înmânat ministrului român la Moscova, Gh. Davidescu, o not? ultimativ? în care solicita ca Basarabia ?i nordul Bucovinei s? fie înapoiate U.R.S.S. R?spunsul p?r?ii române era a?teptat în ziua de 27 iunie 1940. Nota ultimativ? sovietic? a creat o situa?ie excep?ional de grav? pentru statul român. În aceste condi?ii, Bucure?tiul a cerut sprijinul ??rilor Axei ?i a partenerilor din În?elegerea Balcanic?. La aceast? solicitare, Berlinul, Roma, Belgradul, Atena ?i Ankara fie au dat sfaturi de acceptare a ultimatumului sovietic, fie s-au eschivat de la obliga?iile pe care le aveau, reconfirmând astfel completa izolare politic? ?i militar? în care se g?sea România.

În urma dezbaterilor din cele dou? Consilii de Coroan?, r?spunsul final al guvernului român la cererea sovietic? preciza c? „pentru a evita gravele urm?ri pe care le-ar avea recurgerea la for?? ?i deschiderea ostilit??ile în aceast? parte a Europei, se vede silit s? primeasc? condi?iile de evacuare specificate în r?spunsul sovietic"[11]. Ocuparea Basarabiei ?i nordului Bucovinei de c?tre Armata Ro?ie a fost înso?it? de ocuparea abuziv? ?i a ?inutului Her?a, care nu f?cea parte nici din Bucovina, nici din Basarabia, ci era parte a vechiului Regat al României. În urma celor dou? note ultimative, România a fost constrâns? s? cedeze U.R.S.S. un teritoriu de 50.762 km2, cu o popula?ie de 3,9 milioane de locuitori, dintre care majoritatea erau români.

Actul de for?? al U.R.S.S. a încurajat Ungaria ?i Bulgaria s?-?i prezinte propriile preten?ii teritoriale. În zilele ultimatumului sovietic, ambele ??ri au întreprins ample m?suri militare la grani?ele cu România, manifestându-?i chiar inten?ia de a ataca statul român. Solicit?rile revizioniste ale acestora erau sus?inute de Germania, care în scrisoarea din 15 iulie 1940, adresat? regelui Carol al II-lea, preciza c? „numai atunci când va interveni o reglementare în?eleapt? a problemelor deschise între România, Ungaria ?i Bulgaria va avea un sens pentru Germania de a clarifica posibilitatea unei colabor?ri mai strânse ?i pentru aceasta s? se preia în aceste condi?iuni obliga?iuni mai largi"[12]. În caz de refuz, Hitler amenin?a direct cu distrugerea României. Sub presiunea evenimentelor, guvernul român s-a hot?rât s? înceap? negocierile cu Ungaria la Turnu Severin, la 16 august 1940, iar cele cu Bulgaria, s? se desf??oare la Craiova, începând cu 19 iulie acela?i an.

Tratativele de la Turnu Severin au avut loc în perioada 16-24 august, delega?ia român? fiind condus? de Valer Pop, iar cea a Ungariei de Andras Hory[13].

Concep?iile asupra rezolv?rii problemelor bilaterale erau îns? total opuse. România se pronun?a pentru schimbul de popula?ie, iar ulterior s? se discute anumite rectific?ri de frontier? în favoarea Ungariei. Liderii de la Budapesta porneau de la o idee contrar?, respectiv cedarea unui teritoriu românesc ?i ulterior s? se convin? asupra unui schimb de popula?ie. În conformitate cu aceast? tez?, delega?ia ungar? a revendicat 69.000 km2 cu 3,9 milioane locuitori, din care 2,2 milioane români ?i numai 1,2 milioane unguri. Delega?ia român? a respins categoric aceste cereri, sus?inând în continuare ideea schimbului de popula?ie[14].

La 24 august 1940, negocierile s-au întrerupt, delega?ia ungar? refuzând s? ia în considerare baza de discu?ii propus? de partea român?.Întreruperea negocierilor româno-ungare ?i tensiunea deosebit? la grani?ele estice ?i vestice ale României l-au determinat pe Hitler s? intervin? direct[15].

La 27 august 1940, guvernul german a solicitat României ?i Ungariei s?-?i trimit? reprezentan?ii împuternici?i la Viena. Delega?ia român?, format? din 22 persoane, era condus? de ministrul de Externe Mihail Manoilescu ?i Valer Pop. Ne?tiind precis care erau scopurile reuniunii, delega?ia român? a plecat cu un amplu material cartografic ?i arhivistic, care avea ca scop convingerea celor dou? mari puteri de veridicitatea punctului de vedere românesc. La Viena, delega?ia român? a fost pus? îns? în fa?a unei hot?râri deja luate - cedarea unei por?iuni de teritoriu na?ional în favoarea Ungariei.

În ziua de 29 august 1940, mini?trii de Externe german ?i italian au cerut ultimativ primirea arbitrajului Axei. În caz contrar, Germania ?i Italia amenin?au c? România va fi atacat? de Ungaria ?i URSS, iar statul român va fi desfiin?at[16]. În aceste împrejur?ri, factorii de decizie de la Bucurelti au fost constrân?i s? cedeze Ungariei, prin cel de-al doilea dictat de la Viena, nord-vestul Transilvaniei, respectiv 43.492 km2 ?i o popula?ie de 2.667.000 locuitori, dintre care 50,2 % erau români.

Ultimul episod al dramei române?ti a avut loc la 7 septembrie 1940, la Craiova, unde s-a semnat tratatul româno-bulgar, prin care sudul Dobrogei (Cadrilaterul), cu o suprafa?? de 6900 km2 ?i o popula?ie de 400.000 locuitori, era cedat Bulgariei. Astfel, în mai pu?in de trei luni de zile, România a pierdut 99.926 km2 ?i 6.829.238 locuitori, reprezentând 1/3 din teritoriu ?i popula?ie.

2. Vulnerabilit??ile statului ?i societ??ii române?ti interbelice - elemente care au avut o influen?? major? în luarea deciziilor de cedare f?r? lupt? a unor p?r?i din teritoriul na?ional în vara anului 1940

Pr?bu?irea grani?elor ?i destr?marea României Mari la numai 22 de ani de la crearea sa nu poate fi în?eleas? ?i explicat? invocând doar situa?ia geopolitic? ?i geostrategic? grav? din vara anului 1940, deficien?ele din înzestrarea ?i preg?tirea pentru lupt? a armatei. Ar fi doar o parte a adev?rului ?i numai o fa?et? a realit??ilor din acea perioad?. Deciziile de cedare f?r? lupt? a unor p?r?i din teritoriul na?ional, în opinia noastr?, î?i au originea ?i în marile probleme cu care s-au confruntat statul ?i societatea româneasc? interbelic?, care au accentuat vulnerabilit??ile, conflictele interne ?i starea de insecuritate a României Mari. Apreciem c?, dintre acestea[17], dou? au avut un impact semnificativ: caren?ele regimului democratic interbelic ?i compromiterea monarhiei în fa?a opiniei publice[18].

În eviden?ierea lor, trebuie s? avem ca reper metodologic ?i aprecierile regretatului academician ?i istoric Florin Constantiniu, care, în Prefa?a la lucrarea O istorie sincer? a poporului român, men?iona: „Dac? vrem, a?a cum repet?m mereu, s? înv???m ceva din istorie, atunci ea trebuie cunoscut? « a?a cum a fost » (Ranke), cu cele bune ?i rele ale ei. ?i a? îndr?zni s? spun c?, de obicei, se înva?? mai mult dintr-un e?ec decât dintr-o izbând?. Dac? vrem s? evit?m r?ul, trebuie s?-i cunoa?tem cauzele. Nu facem un serviciu unui bolnav t?inuindu-i maladia, ci spunându-i realitatea pentru a ?ti cum trebuia s? se trateze. Acesta ?i este rostul înf??i??rii p?catelor din trecutul nostru. Nu pentru a-l întuneca sau diminua, ci pentru a îndrepta sau preveni repetarea unor gre?eli, care, nem?rturisite, continu? s? apese, s? stinghereasc? sau chiar s? blocheze progresul societ??ii române?ti" [19].

Astfel, dup? revenirea pe tron a regelui Carol al II-lea, deficien?ele structurale ale democra?iei române?ti s-au accentuat, la deteriorarea acesteia contribuind mai mul?i factori interni ?i externi. Acordarea votului universal în anul 1918 nu a fost înso?it? de ac?iuni ale liderilor politici pentru educa?ia civic? ?i politic? a cet??enilor, ace?tia urm?rind doar câ?tigarea alegerilor, ?i implicit a puterii[20]. P. P. Negulescu sesiza, înc? din anul 1926, aceast? vulnerabilitate a sistemului politic românesc, afirmând urm?toarele: „Supralicitarea demagogic? a celor ce voiau s? acapareze, cu orice pre?, corpul electoral - promisiunile irealizabile ce se f?ceau, cu inim? u?oar?, la fiecare pas, calomnierea neru?inat? a adversarilor (subl. în textul original), f?r? nici o team? de sanc?iuni - au pricinuit alter?ri îngrijor?toare ale sufletului maselor. Au alimentat curentele subversive, au a?â?at urile de clas? ?i, mai ales, au provocat o descurajare ?i o dezorientare profund? a p?r?ii celei mai bune a corpului electoral[21].

Dup? ob?inerea mandatului parlamentar, „ale?ii na?iunii" uitau de promisiunile din campanie ?i î?i schimbau radical atitudinea, fapt relevat în mod sugestiv de Tudor Tudorel - Brani?te, care îi întreba pe cet??enii României în urm?toarea manier?: „A?i asistat la ?edin?ele din aceste zile? Sub cupola înfierbântat? de soare, cel mult dou? duzini de bravi deputa?i ascult? ?i din când în cînd aplaud?. Unde sunt ceilal?i? Unde sunt cei care s-au b?tut pe un mandat, cei care la alc?tuirea listelor au amenin?at cu demisia din partid dac? nu vor fi candida?i, cei care afirmau cu o splendid? seriozitate c? se pr?bu?e?te ?ara dac? nu vor fi trimi?i în Camer?? Unde sunt zelo?ii reprezentan?i ai na?iunii, care se b?teau cu pumnii în piept de dragul aleg?torilor? În ce chip îi reprezint? pe ace?ti aleg?tori? Cum le ap?r? interesele? Cum î?i îndeplinesc mandatul - mandatul care l-au cucerit cu jertfe sau umilin?e, prin amenin??ri sau concesii?"[22].

Trebuie men?ionat ?i faptul c? votul universal s-a introdus într-o societate complet nepreg?tit? pentru acest exerci?iu democratic, iar introducerea primei majoritare constituia expresia inconsisten?ei regimului democratic românesc[23]. Aceasta improviza?ie electoral?, în care un partid ce nu ob?ine majoritatea, prime?te aleator voturile unor alegatori care ?i-au exprimat op?iunea pentru o alt? forma?iune politic?, poate chiar contra partidului beneficiar, a fost o oglind? fidel? a naturii aproximative a sistemului democratic din România. Chiar ?i principiul elementar al deciziei majorit??ii era afectat. În baza votului universal s-a ridicat mult? „pleav? politic?", de dreapta ca ?i de stânga, la sate, la ora?e ?i pân? pe treptele Palatului Regal[24]. Din nefericire pentru ?ar?, genera?ia ctitorilor Marii Uniri a disp?rut nea?teptat de repede, iar cei foarte pu?ini la num?r r?ma?i au fost dep??i?i rapid de valul nou-veni?ilor ?i de cursul evenimentelor. Noua genera?ie politic?, de dup? 1930, nu mai sem?na cu genera?ia „b?trânilor". Corup?ia, parvenitismul ?i violen?a[25] au înlocuit comportamentul civilizat al vechii elite politice. Fenomenul era, desigur european, dar aceast? generalitate nu-1 face mai atractiv. Ca urmare, oamenii noi, care nu ar fi putut ap?rea f?r? liberalizarea vie?ii politice de la începutul anilor '20 ?i care ar fi trebuit s? consolideze România Mare, în fapt au distrus-o, cu mult înainte de dezmembrarea ei de c?tre puterile totalitare ?i sateli?ii lor[26].

De asemenea, printre cauzele care au stat la baza deterior?rii st?rii de spirit ?i a climatului politic intern din România interbelic?, a fost ?i faptul c? o parte important? a presei a manifestat subiectivism ?i intoleran??. Situa?ia în acest domeniu s-a depreciat continuu, ?antajul ?i calomnia fiind practici curente în presa româneasc? interbelic?[27]. În leg?tur? cu aceste st?ri de fapt, Nicolae Iorga aten?iona, înc? din anul 1920: „starea de dup? r?zboi, când presa ar avea cea mai mare oper? mobilizatoare de îndeplinit, tocmai atunci presa român? a contribuit esen?ial s? îndu?m?neasc? oamenii, s? fac? a se urî oameni care se du?m?neau ?i f?r? de acestea ?i nu mai trebuia s? vie ?i presa ca s? toarne un pic de otrav? pentru a se face irespirabil aerul din via?a noastr? politic?"[28].

Un alt fapt care a determinat deteriorarea sistemului democratic românesc interbelic a fost cel al discrepan?ei majore între legisla?ia existent? ?i modul ei de aplicare. În leg?tur? cu aceast? caren??, Ion Mihalache aten?iona: ,,Am avut totdeauna impresia c? aceast? Constitu?ie e o hain? larg?, dar cu un guler strâmt care sugrum?, pentru c?, Constitu?ia a sugrumat clasa ??r?neasc? c?reia i-a lipsit orice mi?care politic? [...]. Nu se poate zice c? pentru ??r?nimea româneasc? a existat vreodat? Constitu?ie în aceast? ?ar?; jandarmul, doroban?ul, primarul, ace?tia au fost Constitu?ia pentru ??ranul român totdeauna. ?i sunt cunoscute cazuri ca acelea îns??i Constitu?ia a fost confiscat? ca bro?ur? subversiv? la sate, de administra?ia partidelor politice"[29].

- Va urma -

Not?: Textul face parte din comunicarea prezentat? în cadrul Sesiunii de comunic?ri ?i dezbateri ?tiin?ifice „Retr?iri istorice în veacul XXI", Edi?ia XIV/VI - „1918-2018 Centenarul Marii Uniri", organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 7-8 septembrie 2017, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS.

-------------------------------------------------
[1] Florin Constantiniu, în „Adev?rul", 9 decembrie 1992. Despre implica?iile pactului Ribbentrop-Molotov asupra României a se vedea ?i Florin Constantiniu, Între Hitler ?i Stalin. România ?i pactul Ribbentrop-Molotov, Editura Danubius, Bucure?ti, 1991, Pactul Ribbentrop-Molotov ?i consecin?ele lui pentru Basarabia, culegere de documente, Universitas, Chi?in?u, 1991, Emilian Bold, Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop-Molotov. Antecedente ?i consecin?e, Institutul European, Ia?i, 1995.
[2] Arhivele Na?ionale Istorice Centrale (în continuare se va cita ANIC), fond Ministerul Propagandei Na?ionale. Studii ?i Informa?ii, dosar nr.118, f. 2.
[3] Ion Mamina, Consilii de Coroan?, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1997, p.176-187.
[4] Ibidem, p.184.
[5] Constantin Argetoianu, Însemn?ri zilnice, vol. 7, p.115-116.
[6] Ibidem, p. 116.
[7] Petre Otu, Îmbr??i?area anacondei. Politica militar? a României în perioada 1 septembrie 1939-22 iunie 1941, Editura Militar?, Bucure?ti, 2006, p.63.
[8] Ibidem, p. 63.
[9] Petre Otu, op. cit., p. 95
[10] Mircea Mu?at, Ion Ardeleanu; România dup? Marea Unire, vol.1, partea a II-a, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1988, p. 1079.
[11] Rela?iile româno-sovietice, Documente, vol.II, 1935-1941, Editura Funda?iei Culturale Române, Bucure?ti, 2003,
p. 348-349.
[12] Mihail Manoilescu, Memorii iulie-august 1940. Dictatul de la Viena, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1991, p. 71-75
[13] Din delega?ia român? f?ceau parte, printre al?ii, generalul Corneliu Dragalina, Sabin M?nuil?, directorul Institutului de Statistic?, Gheorghe Cru?escu, ministrul român la Budapesta, diplomatul C.D.Hiott ?.a, iar din cea maghiar?, generalul Istvan Naday, sub?ef al Marelui Stat-Major, Laszlo Bardossy, ministru ungar la Bucure?ti ?.a.
[14] Valer Pop, B?t?lia pentru Ardeal, Editura Colosseum, Bucure?ti, 1991, p. 68.
[15] Contele Galleazzo Ciano, Jurnal politic, traducerea Drago? Nedelcescu, Editura Ellit, p. 220-222.
[16] Valer Pop, op. cit., p.182-183.
[17] Cristian Troncot?, România ?i frontul secret (1859-1940), Editura Elion, Bucure?ti, 2008, p. 115. Printre vulnerabilit??ile statului ?i societ??ii române?ti interbelice autorul men?ioneaz?: organizarea politic? pe criterii etnice a minorit??ilor, extremismul politic, caren?ele regimului democratic, contrastele social-economice, conflictul dintre genera?ii, existen?a structurilor informative paralele cu cele oficiale ale statului, compromiterea monarhiei în fa?a opiniei publice.
[18] Aspecte referitoare la caren?ele ?i vulnerabilit??ile statului ?i societ??ii române?ti interbelice ?i consecin?ele acestora în luarea deciziilor de cedare f?r? lupt? a unor p?r?i din tetioriul na?ional în vara anului 1940 au fost prezentate de autor ?i în cadrul articolului 26 iunie – 30 august 1940. O radiografie a vulnerabilit??ilor statului ?i societ??ii române?ti interbelice, în „Acta Carpatica II", Sesiunea na?ional? de comunic?ri ?tiin?ifice organizat? în cadrul manifest?rilor „Zilele Andrei ?aguna", Edi?ia a XXIII-a, sec?iunea, „75 de ani de la Marele Refugiu Românesc (28 iunie 1940)", Sfântu Gheorghe, 27.06.2015, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2015, p. 337-352.
[19] Florin Constantiniu, O istorie sincer? a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, Bucure?ti, 1998, p. 14.
[20] Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918-1940), Editura Paideia, Bucure?ti, 1999, p. 339.
[21] P. P. Negulescu, Partide politice, Editura Cultural? Na?ional?, Bucure?ti, 1926, p. 37-38.
[22] Tudor Teodorescu-Brani?te, Oameni ?i paia?e, Bucure?ti, Editura pentru Literatur?, Bucure?ti, 1967, p. 81-82.
[23] Ion Agrigoroaiei, România interbelic?, vol. I, Editura Universit??ii ,,Alexandru Ioan Cuza" Ia?i, 2001, p. 78. Legea electoral? din 27 martie 1926 prevedea c? repartizarea mandatelor pentru Adunarea Deputa?ilor se efectua dup? totalizarea voturilor ?i calcularea ponderii partidelor la nivelul întregii ??ri, astfel: partidul care ob?inea cel pu?in 40% din totalul voturilor beneficia de prima majoritar?, primind 50% din mandate; restul de 50% din mandate se repartizau între toate partidele (listele) participante, inclusiv cel majoritar.
[24] Cristian Troncot?, Istoria serviciilor secrete române?ti. De la Cuza la Ceau?escu, Editura Ion Cristoiu, Bucure?ti, 1999, p. 88.
[25] Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România 1821-1999. vol. 3, Cele trei dictaturi, Editura RAO, Bucure?ti, 2002, p. 21-22. De?i formal exista un Parlament, modul în care erau ale?i parlamentarii devenise un proces viciat. Pe timpul campaniilor electorale din perioada interbelic?, ora?ele ?i satele se confruntau cu violen?e, abuzuri ?i falsific?ri ale rezultatelor votului. Relevante în acest sens sunt însemn?rile lui Grigore Gafencu referitoare la campania electoral? din 1931, când a candidat pentru Camera Deputa?ilor la Caliacra: ,,S-au arestat delega?ii ?i candida?ii, s-au furat urnele ?i c?r?ile de aleg?tori, s-au b?tut mai ales, s-au schingiuit ?i snopit sub lovituri de ciomege sute ?i mii de aleg?tori. [...] Am fost respins de la sec?iile de votare cu baioneta în piept. Un colonel isteric – Bolintineanu – urla de diminea??: ‹‹da?i-i înd?r?t, sparge?i capetele cu patul pu?tii››. La o sec?ie – singura! – delega?ii au p?truns în urma judec?torului. Au fost da?i afar? de judec?tor ?i de un c?pitan de infanterie. Pretutindeni, jandarmii ?i armata, comanda?i de b?t?u?i, brutalizau, amenin?au ?i împiedicau de la vot cet??enii. Sub ochii mei se petreceau scene de barbarie, de vulgaritate, de la?itate abject?. P?rea o revolu?ie a uniformelor militare ?i administrative, o revolu?ie a statului, prin organele sale con?tiente ?i incon?tiente împotriva cet??eanului ‹‹civil›› (subl. în textul original). [...] La fiecare mi?care eram aresta?i ?i trebuia s? ne liber?m cu for?a. La Sec?ia de votare Ceamurlia suntem opri?i de solda?i din cavalerie. Se încarc? în fa?a noastr? carabinele. Doi b?t?u?i macedoneni, dintre care unul, un criminal cunoscut, comanda armata" (Grigore Gafencu, Însemn?ri politice, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1991, p. 143-144).
[26] Cristian Troncot?, op. cit., p. 88.
[27] Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX..., p. 339.
[28] Dezbaterile Adun?rii Deputa?ilor, nr. 31, ?edin?a din 28 iulie 1920, p. 533.
[29] Dezbaterile Adun?rii Deputa?ilor, nr. 32 din 28 iulie 1920, p. 558.

 
B?t?lia Fifor-C?prar
Col. (r) Marin Neacsu   
Duminică, 04 Noiembrie 2018 19:21

CiteƟte mai mult...B?t?lia politic?

Am spus demult, iar acum ?i speciali?tii din media au sesizat c? ministrul Fifor a cam dat pe sub mas? lui Dragnea ?i ca urmare face obiectul remanierii. Degeaba s-a pozat el cu buchetul de ghiocei de 25 Octombrie, soarta îi este decis?. Ar mai fi o salvare, s? cad? Dragnea înainte de remaniere, dar nu are cum c? nici Iohannis nu vrea asta. Unii spun chiar c? de fapt dou? capete sunt urm?rite în mod deosebit, al lui Toader ?i al lui Fifor, ceilal?i sunt a?a la num?r, ca s? justifice remanierea ?i s? nu zic? lumea c? are cineva ceva cu cei doi. Despre înlocuirea lui Toader am mai spus, despre a lui Fifor la fel, vreau doar s? precizez c? pe lâng? faptul c? a cochetat cu rebelii lui Firea ?i Kati Andronescu, c?reia îi d?duse chiar mân? liber? pentru negocierea unui secretariat al guvernului pentru problemele rezervi?tilor, ceva de genul celui al revolu?ionarilor care a avut ca principal scop b?garea dihoniei între eroi, urma?i, revolu?ionari ?i mai ?tiu eu cum î?i spun, el a mai cochetat ?i cu Iohannis ?i filiera european? privind înzestrarea armatei, (vezi cazul corvetelor pentru care s-a b?tut recent palma cu francezii, dar ?i decizia de achizi?ionare a 3.265 de platforme multifunc?ionale pe ro?i, amânat? pentru data de 8 noiembrie) din care aliatul strategic a fost scos din c?r?i. Dragnea, care joac? totul pe mâna lui Trump, inclusiv ambasada din Israel, nu a v?zut cu ochi buni - fiind probabil ?i urecheat de afaceri?tii americani - trimiterea banilor c?tre U.E. a?a c? trebuie musai s? îl schimbe, dac? vrea s? mai stea la masa lui Trump.

B?t?lia „speciali?tilor"

Cu cine s? fie schimbat Fifor? Dou? nume se ridic? unul mai n?praznic decât cel?lalt. Nu ?tiu cum facem noi, dar de 30 de ani am mers doar din lac în pu? ?i tot a?a facem ?i acum. În locul lui Fifor se înghesuie s? vin? Dorel C?prar, ?eful comisiei pentru Ap?rare din camera deputa?ilo ?i C?t?lin R?dulescu. C?prar e bun, are nume de militar, prenume de erou na?ional (c? doar Dorel a devenit simbol al prostiei autohtone) ?i fa?? de comic vestit al ecranului, dac? îl punem lâng? renumitul poli?ist Robi din Las Fierbin?i deci toate ingredientele pentru a fi uns ?ef la ap?rare, acolo unde face fiecare ce vrea, nu numai H?p?u ?i Zisu, ci ?i Olgu?a, Kati ?i oricine are chef. P?i dac? e de râs ?i batjocur?, m?car s? fie oficial. Cel?lalt candidat, domnul R?dulescu, are ?i el leg?turi strânse cu armata ?i o experien?? vast? în domeniu c? doar a participat la revolu?ie ?i a primit un AKM de la armat?, ca orice român, cum spunea chiar el. C? dup? aia a negat c? ar fi primit arma de la armat?, c? a primit-o la revolu?ie, c? ar fi tras cu ea, sau chiar c? ar avea-o, e alt? treab?, chestia e c? experien?a lui „Mitralier?" va cânt?ri greu. Deci Fifor va fi înlocuit de un c?prar sau de o mitralier?.

B?t?lia avizelor

Pân? atunci îns?, Fifor stric? socotelile c?prarului. Cum ? P?i regulamentar, din mers cu scurte opriri. În luna iunie 2018, trei deputa?i, printre care ?i domnul C?prar, introduc un proiect de lege privind modificarea legii 80. Pe data de 20 septembrie proiectul prime?te aviz favorabil, dar cu ceva palme peste fa?? de la Consiliul Legislativ. Pe data de 3 octombrie 2018, domnul C?prar prime?te o alt? palm?, dar cu piciorul, din partea Comisiei pentru drepturile omului, culte ?i problemele minorit??ilor na?ionale, în sensul c? prime?te un aviz negativ. Toate ca toate, dar dac? cite?ti de ce a dat respectiva comisie aviz negativ, te apuc? râsul. Citez: „Ini?iativa legislativ? de la punctul 2 a fost avizat? negativ de c?tre deputa?ii Comisie, cu majoritate de voturi - dup? ce au ascultat interven?ia dlui Andrei George, consilier la Ministerul Ap?r?rii Na?ionale, care a spus c? Guvernul nu sus?ine ini?iativa, întrucât s-ar crea confuzie între armele ?i specialit??ile militare ?i ar cre?te perioada de activitate pân? la pensie cu 2 ani, ceea ce ar înc?lca drepturile câ?tigate de militari privitoare la pensionare". Cu alte cuvinte, domnul Fifor a dat „pas" proiectului ini?iat de chiar cel care vrea s? îi ia locul ?i care acum este ?eful Comisiei pentru Ap?rare din Camera Deputa?ilor. Nu-i a?a c? e de râs? M? întreb care va fi soarta domnului consilier Andrei Gheorghe de la M.Ap.N., dac? Fifor va fi înlocuit de C?prar. Oricum sunt convins c? domnul C?prar va lua în discu?ie propriul proiect ?i îi va da aviz pozitiv înainte de a se stabili cine îl va înlocui pe Fifor. Mai ?ine cineva cont de art 5 c din legea 346/2006? P?i de ce ar ?ine, atâta vreme cât de Constitu?ie î?i bat joc chiar judec?torii C.C.R.?

Pe data de 9 octombrie a.c. proiectul domnului C?prar prime?te, a?a cum era de a?teptat, o palm? ?i de la Comisia pentru Munc? a domnului Solomom iar pe 16 octombrie, o mângâiere de la Comisia pentru egalitatea de ?anse între b?rba?i ?i femei. De aici situa?ia începe s? semene cu renumitul caz Toader-Laz?r, pentru c? pe 31 octombrie 2018 vine ?i punctul de vedere al Guvernului, semnat de chiar doamna Viorica în ?edin?a de guvern din data de 24 octombrie 2018. Interesant este c?, infirmând cele trecute în raportul de respingere al Comisiei pentru drepturile omului, culte ?i minorit??i unde se spune negru pe alb c? domnul Andrei, consilier la Ministerul Ap?r?rii Na?ionale, „a spus c? Guvernul nu sus?ine ini?iativa".

În numele cui o fi vorbit domnul consilier, dac? prin avizul din data de 24, guvernul a r?spuns într-un inconfundabil stil Viorica D., c? punctul de vedere al guvernului, este c? „Parlamentul va decide asupra oportunit??ii adopt?rii acestei ini?iative legislative". Suntem de râsul lumii. Ce punct de vedere e ?sta? Asta este o prevedere legal?, nu un punct de vedere. Doamna Viorica nu a fost în stare s? spun? dac? e de acord sau nu cu proiectul, poate tocmai pentru faptul c? a auzit c? domnul C?prar este candidat la func?ia de ministru al ap?r?rii ?i nu a vrut s? ?i-l urce în cap . Rezult? c? de fapt domnul a vorbit doar în numele ministrului ap?r?rii, nu al guvernului a?a cum apare în raportul comisiei, dac? nu cumva c? „guvernul" s-a r?zgândit. Cine l?mure?te acest aspect? A?a ceva, numai la noi se poate întâmpla. Pentru cine e curios ce cuprindea proiectul domnului C?prar, textul proiectului de lege poate fi citit[1]. Viitorul armatei... vom tr?i ?i-l vom vedea.

---------------------------------------------
[1] http://www.cdep.ro/proiecte/2018/400/00/4/pl531.pdf
Bibliografie web
http://www.cdep.ro/comisii/drepturile_omului/pdf/2018/pv1003.pdf
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=17217
http://www.cdep.ro/proiecte/2018/400/00/4/pvg404_2018.pdf
http://www.cdep.ro/proiecte/2018/400/00/4/pl531.pdf

 
Maria Her?a   
Duminică, 04 Noiembrie 2018 18:58

CiteƟte mai mult...Se pare c? Moscova nu poate ceda Chi?in?ul; are aici ni?te restan?e pe care vrea s? le recupereze. ?i cand e momentul cel mai bun dac? nu în preajma alegerilor parlamentare, atunci cand partidele î?i caut? sprijin politic atat pe interior cat ?i pe exterior. Cu siguran??, to?i liderii politici vor încerca în aceste preg?tiri c?tre alegeri s?-?i ata?eze poze cu diverse personalit??i politice convenabile lor. S? ne amintim de scrutinul electoral din 2014, cand amenin??rile anterioare ale Kremlinului n-au prea înfrico?at moldovenii. Rezultatul alegerilor parlamentare din noiembrie 2014 au demonstrat atunci c? moldovenii au ales Europa. Mai mult de-atît, partidele pro-europene ob?inuse majoritatea necesar? pentru a forma ?i un nou guvern. C? nocturn, c? prin tr?d?ri, c?... la deal sau la vale, precum se vehiculeaz? ?i pân? ast?zi, e o alt? tem? de discu?ii. Pan? la urm?, politica e arta compromisului ?i a negocierii.

Cât de hot?rât? este Rusia de a men?ine fostele republici sovietice pe o les?, ne-am convins în to?i anii de „independen??". Kremlinul a încercat în Republica Moldova o varietate de scenarii: de la sprijinul armat a separatismului (de la începutul anilor ',90, o parte a Moldovei, Transnistria, este sub controlul regimului sprijinit de Moscova ?i necontrolat de Chi?in?u) ?antajul cu gazele, expulzarea în mas? a cet??enilor moldoveni afla?i în Rusia sau impunerea unui embargou pe m?rfurile moldovene?ti. Lumea sa uitat la toate acestea indiferent?. Cu toate acestea, Rusia niciodat? nu intervenise atât de activ în campania electoral? precum înaintea alegerilor parlamentare din 2014. Însu?i Putin a f?cut acest lucru, personal, acceptand în Kremlin pe liderii Partidului Sociali?tilor pro-Kremlin, Igor Dodon ?i Zinaida Greceanîi. Vestita fotografie cu Putin ?i mereu prezent? în mass-media rus?,a devenit pentru sociali?ti atu-ul principal în lupta electoral? pentru voturi.

Moscova indica în mod direct spre Dodon - care acum e ?i pre?edintele Republicii Moldova - ca spre un politician care ar putea realiza cu u?urin?? ridicarea embargoului rus ?i va fi de acord s? scad? pre?ul petrolului ?i gazului rusesc. Cu toate acestea, trucurile Moscovei nu au func?ionat. Dodon ?i Grechanaia puteau ob?ine putere în ?ar? întrun singur caz: dac? Rusia ar fi trimis „oamenii verzi"... Dup? alegerile parlamentare din noiembrie 2014 majoritatea le-au o?inut democra?ii pro-europeni sus?inu?i de politicienii occidentali care în ultimele luni în prag de alegeri, vizitau des Republica Moldova. ?i acest lucru, f?r? îndoial?, a fost un mare succes. Mai ales pentru c? Rusia, în special introducand embargo-ul, impunea Republicii Moldova s? pl?teasc? scump pentru ambi?iile pro-europene. Singura întrebare r?mas? era: ce vor face democra?ii cu victoria lor. Dac? vor efectua reforme, dac? vor elibera ?ara de corup?ie, vor înfrânge s?r?cia, vor îmblînzi oligarhii ce guverneaz? ?ara, atunci Moldova va începe s? ias? din groap?, s?-?i sporeasc? bog??ia ?i s? consolideze democra?ia. Pentru fostele republici sovietice, precum Belarus sau Armenia, care au acceptat voluntar s? intre sub aripa rus?, acest lucru posibil, a servit ca un exemplu care, în fa?a lui Putin poate nu doar rezista, ci ?i, cu sprijinul Occidentului, se poate câ?tiga. De o asemenea Moldov? Kremlinul se temea.

Ast?zi democra?ii moldoveni au dat-o pe una-Pro-Moldova, cic? o cale pe-a patra band?. Joaca la dou? capete a guvern?rii actuale din Republica Moldova nu mai prinde nici la Vest, nici la Est. Joaca de-a U.E. nu mai place Bruxelles-ului, iar direc?ia, chiar ?i camuflat?, cic? spre Europa, nu place Moscovei. În prag de noi alegeri, partidul de guvern?mînt nu prea are de ales, cercul s-a îngustat. ?ederea pe dou? scaune nu poate aduce beneficii politice. Acum, dac? democra?ii moldoveni nu reu?esc, tot ei impu?i de Moscova, atunci Putin va lansa imediat o contraofensiv? pe acest front. Deci, r?zboiul pentru Moldova nu s-a terminat înc?...

 
Cristian Ghinea   
Duminică, 04 Noiembrie 2018 18:33

CiteƟte mai mult...Înainte de a deschide cartea, am st?ruit o clip? asupra graficii copertei ?i a titlului volumului Mihaelei Ro?u Bîn?. „Genul feminin" mi s-a p?rut a ascunde o capcan? înc? din titlu. A?a cum am afirmat ?i cu alte prilejuri, din start v? spun c? nu-mi place categorisirea de „literatur? feminin?". Este un gen - ca s? fiu în nota autoarei - un gen inventat, cu o u?oar? nuan?? de perversitate. Adic?, avem literatura - literatur? ?i literatura feminin?, o chestie separat?, ca ?i romanul poli?ist sau literatura ?tiin?ifico - fantastic?, exilate în ni?te ni?e artificiale, aparte fa?? de... oare fa?? de ce? De literatura adev?rat?? Nu rezonez la astfel de categorisiri.

A?a cum muzica e bun? sau mai pu?in inspirat?, de la clasic la cyber punk sau dark wave, la fel stau lucrurile ?i cu literatura. ?i cum am pune împreun?, în cadrul aceleia?i zise categorii, autoare - ?i aici m? refer la proz? - precum Nina Ceranu (cu lumea ei dur?, bolov?noas?, încrâncenat?, populat? cu personaje puternice, f?r? compromisuri) ?i Veronica Balaj (cu al s?u ritm alert, al respira?iei întret?iate, în care emo?iile sunt într-o continu? alergare, la întrecere cu viteza bulversant? a lumii moderne). Evident, doar valoarea paginilor pe care le scriu le apropie pe cele dou? autoare care îmi plac, de aceea le-am ?i amintit numele. „Genul femininal Mihaelei Bîn? este o carte relevant? nu numai pentru c? pune la dispozi?ia cititorului o experien?? de via??, pentru c? r?spunde la întreb?ri esen?iale pe care cititorul ?i le pune, iar atunci când, omene?te, nu o face, sugereaz? c?i de mîntuire.

F?r? s?-mi dau seama, citind cartea, am trecut rapid de pagina 100. Înainte de capitolul „Silvia", mi-am permis un scurt popas, pentru a m? întreba de ce se cite?te u?or aceast? carte, pentru c? este o calitate în sine s? atragi înc? de la început cititorul de partea ta. ?i aici a? sublinia ideea de intimitate, o dimensiune esen?ial? a romanului de debut al Mihaelei Ro?u Bîn?. Felul în care autoarea transmite, cu o ?oapt?, universul ei intim cititorului, este o art? în sine. Iar cititorul e câ?tigat, din start, ca un confident, ca p?rta? la o experien?? de via??. Mihaela Bîn? nu st? la taclale, la o cafea. Ea implic? cititorul pe un plan profund, îl face complice ?i, din start, î?i câ?tig? un loial partener de drum.

Spre deosebire de poezie, proza necesit? experien?? de via??. Întâmpl?rile din cartea Mihaelei Bîn? sunt puse sub semnul unui destin care se încheag? ?i cap?t? sens sub ochii no?tri. Intui?ia, privirea intens?, cercet?toare, le ghideaz? pe eroinele acestui roman, care ar putea da titluri de capitole, ca la Faulkner: Anca, Silvia, Lisaveta, Anca. Un roman nu numai modular, cum bine remarca un critic avizat, ci ?i o carte în care cititorul pare a dispune, prin mâna complice a autorului, de o telecomand? magic?, cu care poate „accelera" anumite pasaje, dar are ?i prtivilegiul de a contempla, în slow motion, momentele cheie, precum ritualul de trecere al celor 50 de ani. Mereu exist? posibilitatea rewind, derularea înapoi a nara?iunii, pentru a te ancora în reperele esen?iale, primordiale. Anun?at? de premoni?ia unui vis ap?s?tor, tulbur?tor, fractura real? ?i metaforic? a bornei celor 50 de ani este mai important? decât pare la prima vedere în economia romanului. Agonia, teama de abandon, revenirea la vechile nelini?ti, anticiparea confrunt?rii cu neantul, toate preg?tesc rena?terea din ghipsul umed a unei eroine care reînva?? s? fac?, în cârje, c?tinel-c?tinel, primii pa?i pe drumul vie?ii.

„Celor pe care îi alege, Dumnezeu le trimite mesageri", spune autoarea, la pagina 63. Mai tîrziu, g?sim alt citat esen?ial pentru ideea de destin, de nimic întâmpl?tor, de liant al vie?ilor Anei, Silviei, Elisavetei. Iat? ce spune Mihaela Bîn? la pagina 137 a romanului ei: „o parte din stropii reci ?i limpezi alunecar? de-a lungul palmelor, prelungindu-se pe lespezile pietruite ale peronului. Urm?ri pre? de câteva secunde ?erpuirea separat? ?i apoi unirea lor într-un singur fir. Ca ?i vie?ile oamenilor". Anca, Silvia, Elisaveta, sunt femei puternice, aflate la r?spântii. Femei puternice ?i totu?i, atît de vulnerabile, fascinante, imprevizibile, care-?i construiesc destinele prin ne?tinute acte de erosim s?vâr?ite, în tain?, zi de zi. Cu spaimele ?i speran?ele lor, toate la genul feminin.

Indirect, „Genul feminineste ?i un eseu asupra lumii b?rba?ilor. Nu voi st?rui asupra personajelor masculine ale c?r?ii, precum deloc confortabilul terapeut, bine plasat în intrig?, dar g?sim aici teme care ar trebui s? preocupe mai mult societatea româneasc? de azi. O lume ancorat? înc? în prejudec??i, dup? ce a trecut, paradoxal, în anii comunismulu, a trecut printr-o perioad? de fals empowerment, de aparent? „promovare" a femeilor. Axiome strâmbe, care vin dintr-un trecut în care era de la sine în?eles c? - citez de la pagina 207, „femeia este pe locul doi în ordinea firii, n?scut? fiind din coasta lui Adam". Transmise din trecut, astfel de stereotipuri toxice r?bufnesc în zilele noastre - vezi nenum?ratele derapajele misogine postate azi pe re?ele de socializare, ca „bancuri" cu blonde, moldovence, cu femei care sunt inevitabil proaste sau u?uratice, ?i care - vezi Doamne! - nu ?tiu s? conduc? o ma?in?, de?i exist? exemple de campioane de raliuri care mai sunt ?i blonde, pe deasupra. F?r? a face din asta un subiect, ferindu-se de un ton didactic, autoarea „Genului feminin" aminte?te discrim?rile impuse din leag?n ?i limitele resim?ite, înc? din primii ani, în ce prive?te accesul la educa?ie: „?coala nu era la mare pre? în cazul sexului feminin, clasele primare erau arhisuficiente".

Sunt episoade precum ?ocul produs în societatea tradi?ional? de la sat al apari?iei primei femei pe biciclet?, cu detalii revolt?toare care se suprapun perfect cu pove?tile mamei mele. Prin recursul la memorie, Mihaela Bîn? d?râm? mituri ofensatoare de gen: „îi uimea h?rnicia moldovencelor, lini?tea cu care î?i vedeau de muncile împov?r?toare, f?r? lament?ri ?i vorbe de prisos" (pag. 163-164). Lumea femeilor ?i cea a b?rba?ilor ajung, metaforic, în coliziune direct? în episodul teribil al luptei de la Oarza. Câinii r?zboiului contra celor care, cu lacrimi în ochi, încearcau s? salveze copiii, speran?a zilei de mâine contra anihil?rii. Aici ar mai fi multe de spus dar, cine ?tie, poate chiar autoarea ne va dezv?lui mai multe, în a?teptatele „genurile" viitoare, ca ?i regizorul polonez Krzysztof Kie?lowski în ale sale „Trei Culori".

Finalul c?r?ii apar?ine ie?irii din labirint, eliber?rii personale, într-un impresionant pelerinaj spre Dealul Apari?iilor, spre iluminare. Pelerinaj s?vâr?it, deloc întâmpl?tor, al?turi de mama care a în?eles s? se retrag? discret, pentru a transmite ?tafeta fiicei, a?a cum au f?cut-o, cu în?elepciune, toate celelalte femei din carte.

„Tr?ia cu certitudinea c? Dumnezeu este unul singur, c? el a croit ?i croie?te destinul fiec?rei f?pturi, dup? planul voin?ei lui", spune autoarea la pagina 218. To?i am zâmbit cel pu?in o dat? în via?? când ni s-a vorbit de predestinare, to?i am cl?tinat neîncrez?tori din cap, pentru c? ne-a fost mai comod a?a. ?i la un moment dat, invariabil, ajungem s? p?trundem aceste vorbe, aflate „în marginea dogmelor sau deasupra lor" ?i s? le d?m dreptate, compunând retroactiv piesele care compun mozaicul vie?ii. Mul?umiri pentru Anca, pentru Silvia, pentru Lisaveta, pentru toate cele care vor mai veni de acum înainte, ?i pentru promisiunile acestui volum!

 
Redactia ART-EMIS   
Miercuri, 31 Octombrie 2018 21:18

CiteƟte mai mult...De?i institu?iile abilitate ?i Departamentul „Centenar" se mobilizeaz? cu viteza melcului, manifest?rile consacrate Centenarului înf?ptuirii României Mari continu? prin eforturile unor patrio?i. Dup? recentele întâlniri de suflet ale istoricilor, o?tenilor ??rii ?i iubitorilor de istorie de la Maia - Ialomi?a, Foc?ani ?i Comana, organizate cu sprijinul autorit??ilor locale, bihoreni au sunat din tulnic pentru adunarea românilor din întreaga ?ar?. În zilele de 1-3 noiembrie 2018, la Muzeul Ora?ului Oradea - Complexul Cultural, se vor desf??ura lucr?rile Simpozionului „Eroii Primului R?zboi Mondial ?i ai Marii Uniri" având ca teme principale Primul R?zboi Mondial - pentru România 1916-1918-1919 - cu urmarea sa fireasc?, actul de la 1 Decembrie 1918.
Simpozionului va prilejui ?i lansarea unor volume reprezentative:
- Viorel Faur, Centenarul Unirii. Contribu?ia bihorenilor la actul istoric de la 1 Decembrie 1918;
- Viorel Faur, Antonio Faur, Centenarul declara?iei de autodeterminare na?ional? a românilor din Transilvania, Banat, Cri?ana ?i Maramure?;
- Augustin ??r?u „Românii din Cri?ana în Primul R?zboi Mondial.
De asemenea, oaspe?ilor li se va oferi o vizit? la Muzeul Municipal din Oradea ?i o excursie tematic? „Pe urmele martirilor bihoreni".

Comunic?ri

- Dr. C?lin Ghemi? (Muzeul ??rii Cri?urilor) - Generalul Traian Mo?oiu în medalistica vremii
- Col. (r) Dr. Constantin Mo?incat (Asocia?ia Na?ional? a Cavalerilor de Clio), Col. (r) Dan Poinar (Asocia?ia Na?. Cultul Eroilor)
- Dr. Mihai Georgi?? (Arhivele Na?ionale-Bihor) - Un memoriu al parlamentarilor români din Bihor ?i S?tmar privind rectificarea grani?elor la Conferin?a de Pace de la Paris
- Dr. Milian Radu (Arhivele Na?ionale-Bihor) - Regatul Român în fa?a idealului na?ional. Oameni ?i fapte în perioada neutralit??ii
- Dr. Silviu Sana (Biblioteca Jud. Bihor) - Considera?ii privind implicarea clerului greco-catolic din Episcopia de Oradea în Marea Unire de la 1 decembrie 1918
- Col. Ioan Pobirci, col. Ioan Cristian Pobirci (Inspectoratul de Jandarmi Bihor) - Jandarmeria ardelean? înainte ?i dup? Marea Unire
- Dr. Augustin ??r?u (Muzeu Ora?ului Oradea) - Despre dimensiunile jertfei ofi?erilor români ardeleni sau despre politica de desfiin?are a elitei unui popor (1914-1918)
- Col. (r) Prof. univ. dr. Constantin Hlihor (Universitatea Na?ional? de Ap?rare „Carol I") - 1918. Românii transilv?neni ?i revolu?ia unit??ii na?ionale din Imperiul Austro-Ungar
- Col. (r) Prof. univ. dr. Dumitru Preda (Liga Cultural? a Românilor de Pretutindeni) - Eliberarea ?i unirea Bucovinei cu ?ara-mam? în 1918 rolul factorului militar (1)
- Dr. Neculai Moghior (Muzeul Militar Na?ional-Bucure?ti) - C?l?toria regelui Ferdinand ?i a reginei Maria în Ardeal
- Dr. col. prof. univ. Vasile Tutula (ANCMRR-Cluj) - Românii ardeleni se adreseaz? Guvernului Român de la Ia?i (octombrie-noiembrie 1918)
- Dr. prof. Ana Cristina Scurtu (Asocia?ia Cultural? ASTRA Dobrogean?) - Regimentul 9 Vân?tori, drumul de lupt? de la Constan?a la Oradea în perioada 1916-1919
- Dr. Klara Guseth (Arhivele Na?ionale-Maramure?) - Contemporani cu Unirea. Contribu?ia maramure?enilor la s?vâr?irea ?i des?vâr?irea Unirii
- Dr. Mihaela Sabou (Arhivele Na?ionale-S?laj) - Eroii t?cu?i ai S?lajului
- Dr. Paula Virag (Muzeul Jude?ean Satu Mare) - Evolu?ii demografice în comitatul Satu Mare în perioada Primului R?zboi Mondial
- Ionel Burlacu (Arhivele Militare Române) - Români ardeleni refugia?i în România
- Dumitru Noane (Muzeul Ora?ului Oradea) - Oradea în Primul R?zboi Mondial. R?zboiul „celor de acas?"
- Dr. Lucian Petra? (Arhivele Na?ionale-Arad) - Dinasticismul la românii ar?deni în preajma Marii Uniri
- Dr. Iulian Bo?oghin? (Arhivele Militare Române) - Gânduri ?i fapte împ?rt??ite celor dragi de prizonierii KuK din Rusia ?i Italia
- Prof. univ. dr. Gabriel Moisa (Universitatea Oradea) - Percep?ii bihorene ale Marii Uniri în perioada interbelic?
- Lector univ. dr. Radu Româna?u (Universitatea Oradea) - titlu rezervat
- Ion M?ld?rescu (Asocia?ia ART-EMIS) - titlu rezervat ?i clipul video „Mesaj la Centenar"
- Dr. Augustin Mure?an (Muzeul Jude?ean Arad) - titlu rezervat
- Dr. Cristian Apati (Arhivele Na?ionale-Bihor) - Eroi români din plasa Tinca
- Dr. Cristina Pu?ca? (Muzeul Ora?ului Oradea) - Gheorghe Borda?iu, înv???tor ?i preot, un unionist la Alba Iulia
- Dr. Lumini?a Moga (Biblioteca Jude?ean? Bihor) - Victor Oni?or în Primul R?zboi Mondial - Florin Pop, Lumini?a Marinela Dudás, Lauren?iu Tibor Dudás (Arhivele Na?ionale-Satu Mare) - Popp S. Aurel. personalitate marcant? a S?tmarului
- Col. Grigore Barto? (Asocia?ia Cultural? „Avram Iancu" - Bihor) - titlu rezervat
- Prof. Nicolae Dinescu (U.Z.P.R. - Râmnicu Vâlcea) - titlu rezervat
- Gen. Ioan D?nil? (A.N.V.R. Bucure?ti) - Vasile Stoica Avrigeanul în slujba României Mari cu arma în mân? sau cuvântul
- Dr. Costin Scurtu (Muzeul Militar Na?ional-Constan?a) - Generalul Ilie ?teflea, originar din M?rginimea Sibiului, la datorie în cele dou? conflagra?ii mondiale
- Dr. Cristina Bo?oghin? (Arhivele Militare Române) - Spicuiri din coresponden?a de pe front a militarului Laz?r Coriolan cu Ana Lungu
- Dr. prof. univ. gen. Vasile Cret (ANCMRR Bihor) - Generalul Iosif Iacobici, între datoria de militar ?i realitatea de român
- Buciuman Ana Maria (Arhivele Na?ionale-Maramure?) - av. dr. Ioan P. Olteanu - deputat în primul Parlament al României Mari
- Dr. Marius Uglea (Arhivela Na?ionale-Maramure?) - Preot Iuliu Ardelean - de la Unire la represiunea comunist?;
- Drd. Racol?a Amalia (Arhive Na?ionale-Maramure?) - av. Gavril Buzura - lider al mi?c?rii na?ionale din ?ara L?pu?ului
- Mure?an Diana (Arhivele Na?ionale-Maramure?) - preot Nicolae Gherman - delegat la Marea Adunare Na?ional?
- Dr. D?nu? Pop (Arhivele Na?ionale-S?laj) - Un cronicar al vremurilor al Marelui R?zboi ?i al Marii Uniri - preotul Gavril Câmpeanu
- Dr. Marin Pop (Muzeul Jude?ean Zal?u) - Aurel Hetco (1884-1967) - personalitate marcant? din genera?ia Marii Uniri
- Dr. Claudiu Porumb?cean (Muzeul Jude?ean Satu Mare) - ?tefan Benea pe frontul Primului R?zboi Mondial. O relatare emo?ionant? despre Cr?ciunul anului 1915
- Dr. Marta Cordea (Biblioteca Jude?ean? Satu Mare) - Emil Ti?c? (1881-1965) pe frontul Primului R?zboi Mondial
- Dr. Viorel Câmpean (Biblioteca Jude?ean? Satu Mare) - ?tefan Benea, Ioan Steer ?i Emil Ti?c?, trei destine îngem?nate
- Col. Voicu ?ichet (A.N.C.M.R.R.-Satu Mare) - Satu Mare, un jude? cu multe opere comemorative de r?zboi închinate eroilor din prima conflagra?ie mondial?
- Narcisa Furdea (Arhivele Na?ionale-Arad) - Aspecte privind situa?ia evreilor în timpul regimului antonescian
- Dr. Cornel Durgheu (Universitate Oradea) - Eroii neamului martiri Ioan Ciorda? ?i Nicolae Bolca? în percep?ia ?i expresia artistic? proprie a artistului bihorean

 
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 31 Octombrie 2018 20:58

CiteƟte mai mult...Dubla aniversare, a Centenarul Marii Uniri ?i a Centenarul Primului R?zboi Modial constitue un binevenit prilej pentru o retrospectiv? asupra preg?tirii celor dou? evenimente în planul activit??ii serviciilor secrete. În anii premerg?tori, spionajul ?i contraspionajul Puterilor Centrale , pe de o parte, ?i Antatntei, pe de alt? parte, au ini?iat opera?iuni de mare anvegur? care au acoperit toate domeniile vie?ii sociale. Cunoa?terea ?i vulnerabilizarea, ori, dup? caz, securizarea, poten?ialului economico-militar, tehnico-?tiin?ific, politico-diplomatic, demografic ?i moral-religios al adversarilor sau alia?ilor a constituit premisele victoriei finale ?i, deopotriv?, a e?ecului în prima mare conflagra?ie mondial? a omenirii, soldat? cu încheierea ultimei epoci imperiale a lumii.

Pozi?ia geostrategic? ?i resursele de materii prime ale Regiunii Balcanice , respectiv interesele imperiilor Rus ?i Austro-Ungar poten?au amenin??rile la adresa popoarelor din acest spa?iu, ceea ce generat ?i pericolele din partea serviciilor secrete. România conta ca una dintre cele mai bogate ??ri în petrol, cereale ?i lemn. Relieful oferea importante linii de fortifica?ii naturale, iar popula?ia oferea o for?? militar? combatant? de peste o jum?tate de milion de oameni. Pe cale de consecin??, ?ara era ?inta expansiunii economice externe ?i a spionajului str?in, iar când avem în vedere amenin??rile din partea serviciilor secrete, ar fi imprudent s? nu se manifeste aceea?i m?sur?, omnidirec?ional? a vigilen?ei, fiindc? oricând prietenul de azi putea fi inamicul de mâine. Asta fiindc? politica nu s-a supus niciodat? legilor ?i nici moralei. Un r?zboi mondial soldat cu pr?bu?irea imperiilor multietnice avea ca important? consecin?? formarea statelor na?ionale unitare.

Dup? cum afirma Nicolae Titulescu : „Problemul care se pune azi României e înfrico??tor, dar simplu : sau România pricepe datoria pe care i-au creat-o evenimnetele în curs, ?i atunci, istoria ei abia începe, iar viitorul ei va fi o r?zbunare prelungit? ?i m?rea?? a umilin?elor ei seculare; sau România, mioap? la tot ce e „mâine"cu ochii mari deschi?i la tot ce e „azi" nu pricepe ?i înlemnit? st? pe loc, ?i atunci istoria ei va înf??i?a pentru vecie exemplul unic ?i mizerabil al unei sinucideri vie?uite! Din împrejur?rile de azi, România trebuie s? ias? întreag? ?i mare! România nu poate fi întreag? f?r? Ardeal; România nu poate fi întreag? f?r? jerf?"[1].

La rândul s?u, frunta?ul politic conservator Nicolae Filipescu rezuma: „Dorin?a mea e s? intr?m în ac?iune indiferent de timp ?i de împrejur?ri...al?turi de Fran?a, Rusia ?i de Anglia, cu toate perspectivele de a înf?ptui idealul na?ional"[2]. Într-un asemenea context, serviciile secrete române?ti au avut ca obiectiv promovarea ?i sus?inerea proiectului politic na?ional al unit??ii teritoriale a poporului român. Adversarii proiectului uni??ii na?ionale au exercitat puternice presiuni politice asupra regelui Carol I, care încheiase în anul 1893 un tratat secret de alian?? cu Austro-Ungaria, iar prin opera?iuni secrete au scos din conservare agentura de mare anvergur? creat? de Max Ronge ?i aflat? în leg?tura mini?trilor lega?iilor la Bucure?ti ale Germaniei, Hilmar von dem Bushe[3] ?i Austro -Ungariei, Ottokar Czernin[4], a consulilor ?i viceconsulilor Puterilor Centrale de la Constan?a ?i Ia?i.

La 16 august 1916 a fost fotocopiat ?i dosarul secret al ambasadorului german, cu peste 200 de documente, cuprinzând partidele, politicienii, generalii ?i ofi?erii, parlamentarii, gazetarii ?i samsarii corup?i care au fost recruta?i ?i tr?dau România. Date fiind implica?iile scandalului politic pe care l-ar fi generat darea în vileag a numelor tr?d?torilor, prim ministrul Ion I.C. Br?tianu a dispus s? se treac? totul sub t?cere „pentru a nu se demoraliza armata ?i popula?ia, dar Siguran?a s?-i supravegheze strict ?i s? le dejoace ac?iunile." Iancu Panaitescu[5], directorul general al Poli?iei ?i Siguran?ei Generale a procedat în consecin?a dispozi?iei primite . Filajul de intimidare ?i alte forme de supraveghere, pe unii i-a descurajat, pe al?ii i-a înt?râtat, dintre cei trimi?i în prima linie a frontului , unii au fost uci?i de glon?, al?ii s-au sinucis, ori au trecut la inamic.

Printr-o puternic? ?i periculoas? propagand? favorabil? intereselor Puterilor Centrale se influen?a ?i manipula opinia public?, în care scop s-au corupt politicieni ?i patroni de pres? ?i ziari?ti. In acest sens, esterelevant? telegrama strict secret? trimis? de ministrul de externe austro-ungar Leopold Graf Berchtold, ?efului Marelui Stat Major, Franz Conrad von Hötzendorf, prin care i se aducea la cuno?tin?? c? : „[...] pentru influen?area opiniei publice din România ?i anume, atât a personalit??ilor politice, cât ?i a ziarelor, am întreprins deja de cât?va vreme împreun? cu guvernul german o ac?iune secret? pentru a c?rei scop am pus la dispozi?ia ambilor no?tri reprezentan?i la Bucure?ti sume de bani în cantitate extraordinar?. Aceast? ac?iune, care nu trebuie for?at? ?i care necesit? a fi condus? prin intermediari, cu cele mai mari precau?iuni, decurge cu succes, rezultatele urmând a fi curând sim?ite"[6].

Pozi?ia unor politicieni, generali, înal?i ofi?eri ori func?ionari, intelectuali, scriitori, arti?ti ?i formatori de opinie, printre care Alexandru Marghiloman, Petre Carp, Costache Lupu, Alexandru Beldiman, Tzigara Samurca?, Dumitru Ni?escu, Gala Galaction, Constantin Stere, Ioan Slavici, Tudor Arghezi, Victor Brani?te , generalul Zottu, coloneii A. Sturdza, V.Verzea, Cr?iniceanu ?.a. au faclitat opera?iunile secrete ?i succesele spionajului Puterilor Centrale.

Printre ziarele care au preg?tit psihologic ocupa?ia german? a României se num?rau „Ziua", „Seara", „Moldova", „Minerva", „Dreptatea". Intermedierea finan??rii a fost asigurat?, în principal, de bancherul Rozelius, de directorul unei societ??i petrolifere cu capital german, Gunther, agentul comercial Hennenvogel ?i agentul de publicitate Iwersen. Din dosarul afacerii de spionaj Gunther afl?m c?: „Dosarul Gunther, precum ?i alte documente descoperite la sediul societ??ii petroliere cu capital german, dar ?i la diferite b?nci au l?murit multe afaceri de corup?iune s?vâr?ite în timpul neutralit??ii ?i au dovedit nu numai procedeele îndr?zne?e ale corup?torilor germani, dar din nefericire ?i pu?ina rezisten?? sufleteasc? a unei p?r?i din p?tura conduc?toare a ??rii"[7].

Re?elele informative ale patrio?ilor români din teritoriile supuse puterilor imperiale În contrapondere la „pu?ina rezisten?? sufleteasc?" a unora din elita politic? a vremii, mii de patrio?i români din Ardeal s-au înrolat voluntar pe frontul secret deschis de serviciile de informa?ii, atât de c?tre cele civile, dar mai cu seam? de c?tre Sec?ia I-a Informa?ii din Marele Stat Major ( din 1916 Marele Cartier General) al Armatei Române.

Sec?ia I Informa?ii Major al Armatei române ?i-a extins activitatea de penetrare informativ? în Transilvania, Banat ?i Bucovina, folosind în acest sens, aproape exclusiv români „de-ai locului", anima?i de un înalt sim? patriotic. Ace?tia nu ?i-au cru?at via?a pentru idealul unit??ii na?ionale, au lucrat în condi?ii extrem de periculoase, num?rându-se printre eroii anonimi care au f?urit România Mare. Crearea re?elelor de informa?ii din Transilvania a fost coordonat?, la fa?a locului, de generalul Traian Grozea ?i ofi?eri din Sec?ia I-a Informa?ii din Marelui Stat Major. În scurt timp au fost activate mai multe reziden?e ale structurilor informative militare, dar ?i a celor civile române?ti, în zonele Banat, Cluj-Bistri?a, Bra?ov-Bran, Oituz-Buz?u ?i în nordul Bucovinei, luându-se, practic, sub control informativ toate trec?torile, dar ?i garnizoanele unde erau dispuse trupe austro-ungare.

În activitatea de culegere ?i furnizare de informa?ii necesare Armatei române au fost atra?i ?i frunta?i ai românilor transilv?neni, printre care Iuliu Maniu ?i doctorul Aurel Vlad. Contraspionajul austro-ungar din Cluj raporta cu îngrijorare : „În anul 1915, deputa?ii Maniu ?i ?erban au furnizat poli?iei secrete române informa?iuni militare" ?i c? „doctorul Aurel Vlad a fost ?i el atras la aceast? activitate". Preo?ii Sebastian Stanca, Avram Stanca ?i Adam Basarab au acoperit informativ regiunea Petro?ani, iar preo?ii George Negoescu, George Hamzea, Ioan Coman ?i Ioan Modroiu, regiunea Buz?u- Oituz, avocatul doctor în drept Nicodim Cristea ?i studentul George Fodocean, regiunea Cluj-Bistri?a. Ghi?? Pop, îndrumat de colonelul Nicoleanu din Sec?ia I-a Informa?ii, a constitut cîteva nuclee informative în Ardeal, comerciantul Ioan Bulza a cules informa?ii din zona Bra?ov.

Au fost ?i transilv?neni care s-au oferit voluntar pentru misiuni periculoase. Astfel, Matei C. Cosma a trimis un memoriu ministrului de interne prin care cerea îns?rcinarea sa pentru sabotarea c?ilor de comunica?ie folosite de inamic, respectiv s? mineze c?i ferate, poduri ?i tunele pentru a rupe leg?turile Ardealului cu Ungaria. Vasile Branca a acceptat s? fie infiltrat într-un deta?ament de diversiune ?i sabotaj al armatei imperiale, care avea misiunea de a distruge vapoarele ru?e?ti care transportau pe Dun?re armament ?i muni?ii pentru Serbia. La momentul oportun, Branca a dejucat planul diversionist, predând deta?amentul poli?iei de siguran?? române. Maria Manciulea ?i Lucre?ia Cârje din F?g?ra? au depistat ?i denun?at autorit??ilor militare române c?l?uzele false ale inamicului, care îndrumau gre?it coloanele militare române?ti.

„Clubul spânzura?ilor "

Cele mai importante „nuclee" informative din Transilvania au fost conduse de avocatul Spiridon Boita ?i înv???torul David Pop. Gruparea lor informativ? (între 200 - 300 de membri) a intrat în legend? drept „Clubul spânzura?ilor" din Bra?ov, deoarece potrivit tradi?iei justi?iei militare austro-ungare fiecare spion prins sfâr?ea prin a fi condamnat la moarte prin spânzur?toare. Recrutarea lui Spiridon Boi?a s-a f?cut de c?tre generalul Traian Grozea ?i profesorul Udrea, fost profesor la Liceul din Salonic. El a organizat ?i un Centru de culegere de informa?ii în ora?ul Cluj, iar printre colaboratorii s?i s-au num?rat Nicolae Telianu - pentru Tulghe?, Gheorghe St?niloiu- pentru Râ?nov, Picu B?ncil? -pentru Bran. Iat? cum relata ziarul „Diminea?a", din 25 noiembrie 1937, m?rturisirea lui Spiridon Boita despre începuturile activit??ii sale pe frontul secret : „Într-o bun? zi m-am pomenit cu ni?te domni din Regat, care m-au îmbiat s? lucrez pentru autorit??ile române?ti. Erau profesorul Udrea, care a func?ionat la Liceul comercial din Salonic, ?i generalul Grozea.M-am a?teptat s? m? viziteze. Au fost ?i pe la al?ii, c?ci rosturile lor prin p?r?ile noastre datau mai de mult.Am primit. ?in minte c? m-am sf?tuit o noapte întreag? cu nevasta. So?ia mea e de origin? ungureasc?, dar s-a ar?tat cînd ne-am luat o femeie vrednic? de o adev?rat? românc?. Nu numai c? m-a ajutat n toate, dar a suferit cu mine rigorile lungi ale temni?elor maghiare"

Spiridon Boita a îndeplinit misiuni informative în Timi?oara, Szeged, Szolnok, precum ?i în Bucovina, reu?ind s? procure planurile fortifica?iilor din Carpa?i construite de-a lungul Mure?ului ?i Oltului transilvan. A ac?ionat travestit în geamba?, muncitor de fabric?, t?ietor de copaci în p?durile de frontier?, negustor etc. În rezidentura lui Spiridon Boita au activat la un moment dat aproape 200 de colaboratori. Informa?iile culese au fost transmise în Regat prin intermediul ?efului Poli?iei din Predeal. Spiridon Boita a executat o important? misiune în Ungaria ?i Banat, unde a trebuit s? verifice informa?iile potrivit c?rora Germania ?i Austro-Ungaria ?i-au retras o parte din trupe pentru a le concentra împotriva Serbiei. În aceast? misiune a fost urm?rit ?i arestat la Timi?oara, dar a fost pus în liberatate, datorit? calit??ilor sale de a-?i motiva prezen?a ?i legenda ac?iunile în teatrul opera?iunilor militate. Din Timi?oara a plecat la Vâr?e?, unde a aflat de la un colaborator ?vab (colaborator al Serviciului de informa?ii al Armatei române) c? Puterile Centrale au adus trupe din Gali?ia pe frontul sârbesc.

Pentru verificarea informa?iei a plecat la Szeged, cu scopul de a ob?ine, de la oamenii pe care-i avea acolo, elemente suplimentare privind efectivele ce au tranzitat prin gara ora?ului ?i înzestrarea lor de lupt?. Mai mult, a prelevat p?mînt de pe ro?ile tunurilor, care a fost expertizat la Bucure?ti de pedologi ?i geologi, constatându-se c? provine din Gali?ia ?i din apropiere de Var?ovia, În aceast? misiune, Spiridon Boita a avut o „umbr? protectoare" ce l-a urmat pas cu pas ?i pe care a sim?it-o: „Un personaj misteriospe care n-am putut niciodat? s?-l identific supraveghea ca un factor de prim ordin în ierarhia secret? a organiza?iei modul cum se îndeplineau instruc?iunile ?i cum lucra echipa. Am avut nu odat? dovada c? nimic nu-i sc?pa din activitatea noastr? misteriosului personaj. Era în curent cu toate mi?c?rile, ?tia cu o uimitoare precizie cum s-a procedat într-o anumit? misiune mai grea, dac? rezultatul era cel conform cu realitatea. Era cu un ochi a?intit din umbr? asupra întregii noastre organiza?ii"(„Diminea?a", 26 noiembrie 1937).

Înv???torul David Pop a fost recrutat cu ajutorul fratelui s?u, Romulus Pop (farmacist în Ploie?ti) ?i al so?iei acestuia. Despre David Pop, însemn?rile lui Maximilian Ronge sunt edificatoare asupra talentului ?i calit??ilor de spion ale acestuia :„David Pop era neobosit. Niciodat? nu st?tea, mai mult de o zi pe s?pt?mân?, în casa lui, era ve?nic în c?utare de noi colaboratori. Mai ales, îl g?sim dând târcoale în mediul militar. Pretutindeni e la pând?, pretutindeni caut? s? culeag? o informa?ie [...]. Câte nu iscode?te ! Ca s? se dea bine pe lâng? cucoane, le pofte?te în tr?sura lui, ?i fiindc? îl interesaz? lucr?rile de fortifica?ii, el frecventeaz?, îmbr?cat în straie de vân?tor, pe muncitoriicare treb?luiesc la aceste fortifica?ii. Când se brode?te în vreolocalitate se d? drept chiabur, jucând c?r?i, cu o gentile?e remarcabil?, cu solda?ii cantona?i. Îi las? pe parteneri s? câ?tige ?i profit? de buna lor dispozi?ie ca s? le scoat? informa?ii. Acesta este David Pop"(„Diminea?a", 26 noiembrie 1937).

Cum a reu?it spionul ?ef al Imperiului Austro-Ungar s?-l cunoasc? atît de bine pe David Pop? David Pop, spre deosebire de Boita, un taciturn viclean, era flecar, hazliu, galanton, imaginativ-combinativ, nu întotdeauna precaut, fapt pentru care a cazut într-o curs? întins? de Maximilian Ronge, care i-a trimis acas? ni?te „prieteni din regat", în realitate agen?i austro-ungari. Unul dintre „prieteni" i-a f?cut ?i o perchezi?ie discret?, descoperindu-i carne?elul cu numele colaboratorilor. Au urmat supravegherea, interceptarea coresponden?ei, a întâlnirilor ?i, inevitabi, arestarea principalului nucleu al „Clubului spânzura?ilor". Lui Spiridon Boita i-a fost arestat? so?ia, care era etnic? maghiar?, dar ?i fiica în vârst? de 11 ani. Au fost condamna?i la moarte prin spânzur?toare opt dintre inculpa?i, printre care Spiridon Boita, David Pop, Victor Pop, Ion Coman, Zaharia Munteanu, Nicolae Hamza.

La 27 octombrie 1918, organele revolu?ionare create în urma pr?bu?irii Imperiului Austro-Ungar ?i consiliile na?ionale române?ti au dispus amnistia tuturor condamna?ilor pentru participarea la lupta pentru eliberarea Transilvaniei. Când autorit??ile austro-ungare au estimat c? num?rul ardelenilor care furnizeaz? informa?ii inamicului român a trecut de 1.000, au ordonat mobilizarea ?i trimiterea în prima linie a frontului a tuturor intelectualilor români în vârst? de pîn? la 50 de ani.

Re?eaua bucovinean?

Un important „nucleu" informativ a fost constituit în nordul Moldovei, sub conducerea profesorului Aurel Moldovan, care a activat cu folos pe linia de frontier? ?i în Bucovina ocupat? de Imperiul austro-ungar. Profesorul Aurel Moldovan ?i-a ales colaboratorii dintre membrii familiei sale (fra?ii Dumitru, Iosif ?i Rudolf) ?i prieteni, precum profesorii Tofan ?i George Muntean, medicul Ilie Pitecaru, avocatul Nicolae Carabeovski, p?durarul Rudolf Findler etc. Fra?ii lui Aurel Modovan, Iosif ?i Rudolf au fost aresta?i ?i condamna?i la 15, respectiv 10 ani de închisoare. Pentru meritele sale, Aurel Moldovan a fost încadrat ca agent acoperit în Siguran?a General? ?i i s-a acordat dreptul de a se stabili în Bucure?ti. ?i al?i români bucovineni au fost încadra?i în Siguran?a General?. De pild?, la Poli?ia din Dorohoi erau Gheorghe Popa ?i Dimitrie Moldoveanu, care circulau ca agen?i acoperi?i, cu permise de circula?ie pe frontier?, emise, „în interesul siguran?ei statului", de c?tre Direc?iunea Poli?iei ?i Siguran?ei Generale.

Colaboratorii serviciilor secrete române?ti au fost instrui?i asupra categoriilor de informa?ii care prezint? interes, de unde ?i cum s? le ob?in?, modul de fixare, p?strare ?i transmitere, unii fiind dota?i cu aparate foto ?i alte mijloace tehnice. De asemenea, colaboratorii care aveau de îndeplinit misiuni dificile erau supraveghea?i în secret de ofi?eri sau agen?i califica?i ai serviciilor. Colaboratori de talia lui Spiridon Boita, David Pop sau Aurel Moldovan au ac?ionat ca reziden?i, care ?i-au creat nuclee informative în principalele ora?e ?i puncte de frontier?.

Regina spionajului - Maria B?lan

În Banat, organele de informa?ii române?ti au atras-o la colaborare pe Maria B?lan , care s-a c?s?torit cu un ofi?er de „ulani" din armata austro-ungar?. A primit indicativul „B-9" ?i a cules informa?ii din mediul ofi?erilor armatei austro-ungare privind dispunerea trupelor inamice în Banat, lucr?rile genistice efectuate la grani?a cu România ?i despre ac?iunile preconizate de spionajul austro-ungar împotriva României. Ziarul „Paris Soir", din 6 octombrie 1936, o evoca, la cinci zile dup? moartea ei :„...faimoasa Maria B?lan, regina spionajului, o Mata Hari a Ungariei ". Cotidianul italian „Tempo", din 10 octombrie 1936, nota: „ Planurile serviciului de spionaj erau dejucate [...] de o spionan? des?vâr?it?, pentru a c?rei capturare austriecii erau gata s? ofere sume fabuloase".

Svelt?, frumoas?, „toc înalt ?i minte brici", vorbitoare excelent? a limbilor sârbo-croat?, maghiar?, francez? ?i german?, fiica preotului român din Vâr?e? a adus mari servicii, atât României, dar ?i Serbiei aflate în r?zboi cu Puterile Centrale. C?s?toria Mariei B?lan cu ofi?erul austro-ungar, în fapt a fugit cu acesta de acas? la Timi?oara, fusese prima misiune important? primit? din partea unui agent al serviciilor române. Când a fost identificat? ?i arestat?, ?tirea a fost o lovitur? de tr?snet pentru numero?i generali ?i ofi?eri austro-ungari care-i fuseser? harnici curtezani. Nu a divulgat nici-un nume. A fost condamnat? la moarte prin spânzur?toare, sentin?a urmând a fi executat? în zorii zilei urm?toare pronun??rii, dar când trebuia dus? la e?afod, celula era goal?. Imediata ei apari?ie la Bucure?ti a dus la concluzia c? spionajul român, cu concursul colaboratorilor ?i patrio?ilor din Timi?oara i-au organizat evadarea. A fost r?spl?tit?, fiindu-i facilitat? ?ederea la Bucure?ti ?i Paris sub o alt? identitate pân? în anul 1928, când s-a întors la Vâr?e?, localitatea natal?. Pe data de 1 octombrie 1936, Maria B?lan a fost g?sit? moart?, otr?vit?, la mormântul p?rin?ilor.

Evaluând ansamblul ac?iunilor serviciilor secrete române?ti pentru eliberarea Transilvaniei ?i relizarea unirii, Maximilian Ronge a concluzionat :„România stabilise în Transilvania o vast? re?ea de spionaj . Serviciul de spionaj românesc a g?sit în sânulpopula?iei din Transilvania multe simpatii. Aceast? stare de spirit a fost exploatat? în 1916 (...) când au g?sit o sumedenie de oamenicare informau asupra mi?c?rii trupelor noastre (...) Pe de alt? parte ?i un oarecare num?r de preo?i, institutori ?i avoca?i transilv?neni s-au dat de partea n?v?litorului, sf?tuind solda?ii s? calce jur?mântul ?i s? dezerteze" ( solda?ii români din armata austro-ungar?). Pentru sl?birea bazei patriotice de sprijin, cca. 10.000 de români au fost ridica?i ?i str?muta?i în apropiere de Szolnok, al?i 400-500 interna?i în lag?rele de la Taplosulye ?i Ostffyaszonayfaja, numerosi patrio?i au fost întemni?a?i la Sopron, Seghedin ?i la Cluj. În anul 1916 au fost judeca?i de instan?ele ungure?ti pentru „tr?dare de ?ar?" (n.n. tr?darea Ungariei) 257 de români.

Ata?a?ii militari ai României la Berlin, Viena ?i Sofia - colonel Mircescu ?i c?pitan Gheorghe Rozin, coloneii Traian Stârcea ?i ?enescu au furnizat informa?ii exacte ?i deosebit de importante asupra inten?iilor, planurilor, capabilit??ilor ?i opera?iunilor militare ce vizau Romînia, dar generalul Zottu, ?eful Marelui Stat Major le-a calificat „exagerate", „îndoielnice", ori adnota : „se de?in date care le contrazic". Dup? dezastrul de la Turtucaia, generalul Zottu s-a sinucis. Au fost în mod exemplar la datorie Iancu Panaitescu, directorul Siguran?ei Generale, Romulus Voinesu, Inspectorul General al Poli?iei, comisarul Duca -Brigada Special? de Siguran?? din Constan?a.

?i unii oameni politici de marc? considerat c? este de datoria lor s? sus?in? efortul informativ secret:
- Primul ministru I.I.C Br?tianu s-a angajat în dezinformarea ambasadorului german;
- Titu Maiorescu, de?i filogerman, nu ac?ionat împotriva intereselor statului român. Dimpotriv?, a cules ?i furnizat informa?ii din anturajul ambasadorului Germaniei;
- Nicolae Iorga s-a angajat în preg?tirea contrainformativ? a popula?iei, semnând articole, precum „Cum ne putem lupta cu spionii ?" Ei, spionii Puterilor Centrale, scria Iorga: „[...] pot fi v?zu?i oriunde ?i oricând [...] o mare primejdie na?ional? [...] s? t?cem, s?-i refuz?m"[8].

Asemenea lui Iorga au procedat Mihai Sadoveanu ?i Octavian Goga , to?i trei colaboratori ai ziarului „România", ap?rut dup? suspendarea presei corupte de inamic.

Dosarele speciale ale r?zboiului secret
Dosarul „Gunther"

Constantin Kiri?escu în „Istoria r?zboiului pentru întregirea României" consemneaz?: „Dosarul Gunther, precum ?i alte documente descoperite la sediul societ??ii petroliere cu capital german, dar ?i la diferite b?nci au l?murit multe afaceri de corup?iune s?vâr?ite în timpul neutralit??ii ?i au dovedit nu numai procedeele îndr?zne?e ale corup?torilor germani, dar din nefericire ?i pu?ina rezisten?? sufleteasc? a unei p?r?i din p?tura conduc?toare a ??rii. "

Dosarul „Iwersen" (Ziarul „Capitala" din 30 martie 1930). Cine sau ce a fost Iwersen ?

Agentul M. 255 („Farmacistul") : „N-ai s? ?tii niciodat?...Unii spun c? a fost un om, al?ii c? a fost o firm?. Eu nu ?tiu cine a fost, tocmai pentru c? l-am cunoscut sub forma a vreo patru personagii. ?tiu unde a stat Iwesen, om sau firm?... E în fa?a Lega?iei germane pe strada Victor Emanuel. Pe atunci îi zicea strada Cosma. Aici, în aceast? cas? ?tears?... f?cut? anume s? nu fie luat? în seam? ?i s? nu atrag? aten?ia, a fost sediul ac?iunii Puterilor Centrale în timpul celor doi ani de neutralitate româneasc?. Un om care s-a schimbat de câteva ori ?i pe care îl chema invariabil Iwersen era patronul ?i ?eful. De aici porneau informa?iile tenden?ioase, articolele ?ablon r?spândite la ziare, fotografiile de propagand? pentru reviste. Aici se recrutau agen?ii. Se centralizau informa?iile. Se cultivau ziari?tii ?i se inspirau ziarele. Din când în când, o siluet? se oprea o secund? în fa?a casei, privea la stînga ?i la dreapta, apoi disp?rea prin porti?a modest?de lemn. Un om de leg?tur?care mergea apoi cu acesta la redac?ii, parlamentari ssau ?efi politici."

Referitor la procedeele folosite în opera?iunile de influen??, propagand?, contrapropagand? ?i deinformare: „Se lucra cu toat? gama mijloacelor. Cercurile conservatoare erau a?â?ate contra Fran?ei democrate ?i revolu?ionare, iar Germania era prezentat? ca o for?? feudal? simpatic? sentimentelor boiere?ti. Social-democra?ilor ?i cercurilor de stânga, în loc s? li-se vorbeasc? de o Fran?? democratic?, li se denun?a Rusia ?arist?, ororile Ohranei ?i calvarul nihili?tilor din Siberia. Femeilor li se vorbea despre oroarea r?zboiului, care ucide so?ii ?i copii. Fiecare sector de opinie public? î?i avea la oficina Iwersen raftul de farmacie cu doctoria propagandei potrivite. Iar la baz? erau banii, banii ?i iar banii."

Dosarele ziarului „Ziua" ?i „Ioan Slavici"

Ziarul „Ziua", cel fondat în anul 1994 de Sorin Ro?ca St?nescu, se revendica din „Ziua", ziar fondat în anul 1930, dar, în realitate, ziarul a ap?rut premerg?tor primulului r?zboi mondial, sub direc?ia lui Ioan Slavici, eminent pedagog, scriitor ?i jurnalist, membru corespondent al Academiei Române, de dou? ori arestat ca presupus agent austro-ungar ?i condamant la cinci ani de închisoare, dar eliberat la interven?iile lui Nicolae Iorga ?i Nichifor Crainic. Contrainforma?iile statului român au stabilit c? oficinele de spionaj austro-ungare ale lui Maximilian Ronge ?i cele germane ale lui Walter Nicolai, conduse de Iwersen, Hennenvogel ?i Gunther, l?sând impresia c? fac propagand? în favoarea Puterilor Centrale prin ziarele „Ziua", „Seara" ?i „ Minerva", culegeau informa?ii cu caracter politic, economic ?i militar. Referitor la acest aspect, ziarul „Capitala" din 26 martie 1936 relata c?: „Ziua" camufla Serviciul de spionaj politic. Propaganda care o f?cea era obiect secundar. Fiecare reporter era, f?r? s? ?tie, un agent. Aici, în aceast? oficin? se centralizau zilnic, de la guvern, dela taki?ti, de la filipescani, de la sociali?ti, toate informa?iile politice. Acest material brut era v?rsat mai departe ?i astfel se redacta zilnic diagrama atitudinilor politice fa?? de conflictul mondial. Pentru satisfacerea unei note personale, ministrul devenea indiscret. Pentru vanitatea unui elogiu de ziar, parlamentarul dintr-o comisie important? devenea vorb?re?. Agentul de la „Ziua" înregistra ?i asta era suficient. Cine rebuia s? ?tie, stia."

Ioan Slavici - A fost arestat ?i întemni?at la Fortul Domne?ti, în luna august 1916, dup? intrarea în r?zboi, fiind pus în libertate la 28 septembrie 1916, deoarece faptele re?inute nu se încadrau în prevederile legii spionajului. In perioada ocupa?iei germane a r?mas în Bucure?ti, fiind director la „Gazeta Bucure?tilor", pozi?ie din care a criticat panslavismul, dar ?i alia?ii francezi ?i britanici. A scris despre regele Ferdinand c? avea drept sf?tuitori doar Minciuna, Clevetirea ?i Prostia. Apoi, în martie 1919, a scris c? vrednici de cea mai aspr? osând? sunt oamenii politici care au înc?lcat tradi?ia secolelor de alian?? cu Curtea de la Viena. Peste un an, în 1918, eviden?ia c? înc? din secolul al XVIII-lea, Austria ?i Prusia au ?inut în frâu expansiunea ruseasc?, altminteri to?i românii ar fi avut soarta celor din Basarabia. In luna ianuarie 1919, Ioan Slavici a fost din nou arestat, judecat ?i condamnat la cinci ani de închisoare, fiind pus în libertate la 19 decembrie 1919, în urma inteven?iilor amintite ale lui Nicolae Iorga ?i Nichifor Crainic. Iat? ce a spus Slavici în ap?rara sa din ultimul cuvânt : „Domnul comisar regal nu e un om b?trân ca mine, ci e tân?r, levent, plin de vigoare. Nu e cu toate acestea în stare s? duc? în spinare toate câr?ile pe care le-am publicat în române?te, istorie, ?tiin??, literatur?, drame".

Gala Galation - „Ce a gre?it Slavici e simplu de tot [...] a avut nenorocirea s? nu poat? la b?trâne?e, s? zic? altfel decât a zis la tinere?e, în floarea vârstei".
Lucian Boia - „Dac? la unii scriitori precum Rebreanu sau Sadoveanu se constat? un u?or deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de caracter".

Dac? nu avea loc revolu?ia bol?evic?, primul r?zboi mondial s-ar fi încheiat printr-o pace separat? a Rusiei ?ariste cu Puterile Centrale, urmare a e?ecului Armatei Române, nu al Armatei Ruse, iar linia frontului rusesc din Moldova devenea noua frontier? a Imperiului Rus, urmând ca România s? fie împ?r?it? între Germania, Austro-Ungaria ?i Bulgaria. Asupra acestui plan, cunoscut ca „Planul Sturmer", au referit mai multe surse, printre care ?i germanofilul Petre Carp („Am avut mare noroc c? a izbutit revolu?ia ruseasc?, altfel eram piedu?i. Dac? mai dura ?arismul ?i Sturmer în capul guvernului, România era pierdut?"), francezii Stienon Charles în „Le Mystere roumanine et la defection russe", Paris 1918, pag. 221-222

Michel Prevost în „Românii ?i ru?ii", Bucure?ti , 1925, pag 15, Constantin Bacalba?a în „Capitala sub ocupa?ia du?manului, 1916-1918", Ed. Ancora, Br?ila, 1921pag. 163, dar ?i Vladimir Ilici Lenin în ale sale „Opere complete", vol. 30, Ed. Politic?, Bucure?ti, 1964, pag. 342.

S? fi ?tiut ?i Slavici despre planul ?i negocierile secrete ale guvernului ?arist, prin ministrul de externe Sturmer?!

Pe frontul secret nimeni nu a crezut niciun moment în neutralitatea Regatului României. Dimpotriv?, pe acest front s-a luptat acerb pentru preg?tirea inevitabilei confrunt?ri militare. Fiecare parte cu miza ei. Miza românilor a fost aceea de a alege între avea sau a nu mai avea o ?ar? a lor. Rusia imperial?, prin tainice în?elegeri cu Germania, Austria, Ungaria ?i Bulgaria, planificase înfrângerea României ?i încheierea unei p?ci separate, în urma c?reia î?i adjudeca Moldova, iar quadrupla alian?? a Puterilor Centrale î?i adjudecau celelate mari ?inuturi române?ti.

Revolu?ia din Rusia a dat peste cap „Planul Sturmer", al ministrului de externe (prim ministru interimar) al guvernului ?arist. Toate marile opera?iuni militare au fost sus?inute în preg?tirea, desf??urarea ?i izbânda lor de miile de patrio?i voluntari dedica?i sacrificiului pentru rena?terea ?i întregirea neamului în grani?ele unui stat puternic ?i de glorios viitor - România Mare. Aceste mii de patrio?i au constituit frontul secret - re?elele de informa?ii ale românilor din teritoriile supuse puterilor imperiale. Marea tr?dare de sus, de foarte de sus, chiar de la ?i de lâng? M?ria Sa, a fost înfrânt? de for?a ascuns?, dar de neînvins a celor de jos, c?ci ei aveau de ap?rat ogorul ce-i hr?nea ?i p?mîntul în care le hodineau întru ve?nicie mo?ii ?i str?mo?ii.

Not? : Contrainforma?iile statului român au reu?it s? fotocopieze, în luna octombrie 1944, toate documentele secrete din servieta ambasadorului austro-ungar Czernin, de care nu se desp?r?ea. A fost fotocopiat ?i cifrul. Întreaga coresponden?? a Ambasadei Austro-Ungariei la Bucure?ti a fost controlat?. Se pare c? opera?iunea fotocopierii s-a realizat când ambasadorul era cu Martha Bibescu. Similar, la 16 august 1916 au fost fotocopiat dosarul secret al ambasadorului german, peste 200 de documente, cuprinzând partidele, politicienii, generalii ?i ofi?erii, parlamentarii, gazetarii ?i samsarii corup?i care au fost recruta?i ?i au tr?dat România. Date fiind impluca?iile unei demasc?ri, Prim ministrul I.C, Br?tianu a dispus s? nu fie demasca?i tr?d?torii pentru a nu demoraliza armata ?i popula?ia, dar Siguran?a s?-i supravegheze strict ?i s? le dejoace ac?iunile.

----------------------------------------------------
[1] Titulescu, Nicolae, Discursuri, Editura ?tiin?ific?, Bucure?ti 1967, pag. 142
[2] Filipescu, Nicolae, Pentru România Mare, Bucure?ti, 1915, pag. 7-8
[3] Hilmar Freiherr von dem Bussche-Haddenhausen, diplomat german ce a îndeplinit misiunea de trimis extraordinar ?i ministru plenipoten?iar al Imperiului German la Bucure?ti pân? la intrarea României în Primul R?zboi Mondial.
[4] Ottokar Theobald Otto Maria Czernin, între 1913-1916, a fost ambasadorul
Austro-Ungariei la Bucure?ti
[5] Ion (Iancu) Panaitescu (n. 7 ianuarie 1875 - d. 1929) a fost director al Poli?iei ?i Siguran?ei Generale, considerat „p?rintele Siguran?ei". A studiat Dreptul. La 28 ani, era ?ef de serviciu la Poli?ia ?i Siguran?a General?, iar la 31 martie 1908 a fost promovat director al Direc?iei Poli?iei ?i Siguran?ei Generale. Printre decora?iile ?i medaliile cu care a fost distins se num?r? Ordinul „Steaua României", în grad de cavaler, „Coroana României" în grad de ofi?er, medaliile „B?rb??ie ?i Credin??", clasa I, „Avântul ??rii" ?i Medalia Jubiliar?. A fost comandor al Ordinului Franz Joseph (Austro-Ungaria), Sfânta Ana (Rusia), Sfântul Stanislas ?i Mântuitorul (Rusia). A demisionat din Ministerul de Interne în anul 1919. S-a stins din via?? în 1929.
[6] Kiri?escu, Constantin, Istoria r?azboiului pentru întregirea României, 1916-1918, edi?ia a II-a, vol. I, pag. 150-151
[7] Idem
[8] Nicolae Iorga, R?zboiul nostru în note zilnice, vol. I (1914-1916), pag. 205.

 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > SfñrƟit >>

Pagina 1 din 209