În listele electorale pentru alegerile aflate pe rol sunt mai multe persoane decât numărul populației adulte a României Guvernul ne minte, clipă de clipă, în dimensiuni greu de imaginat și cu toată candoarea de care este în stare nebunul inocent. Numai că miniștrii și cei din fruntea guvernului, premierul Ponta și vicepremierii Dragnea și Oprea nu par să fi cunoscut vreodată inocența. Primul tur al alegerilor prezidențiale nu ne-a dezvăluit, ci ne-a reconfirmat irefutabil, în toată urâțenia ei pestilențială, mizeria din sufletele și caracterele bufonilor politici ajunși în tronurile puterii prin perpetue minciuni, înșelătorii și dedublări de personalitate. În lungă vară fierbinte a anului 2012 era, cât pe cât, să explodeze bombă secretului în care este ascuns numărul real al populației cu drept de vot. În plin scandal al mistificării rezultatelor referedumului de demitere a cetățeanului Traian Băsescu din funcția de Președinte al României, afirmăm:„[...] scandalul listelor electorale este atât de imens și cu consecințe atât de devastatoare, încât interesul înmormântării lui - dacă se poate în Groapă Marianelor (cel mai adânc punct al Pământului, aflat în Oceanul Pacific la 11.034 metri sub nivelul apelor) - va deveni periculos de contagios, impunând fie trimiterea unora în carantină, fie achiesarea un monstruos compromis.” În listele electorale pentru alegerile electorale aflate pe rol sunt cu mult mai mai multe persoane decât numărul populației adulte a României. Declinul demografic în care a intrat România în utimul sfert de veac este deja un dat statistic, o concluzie dramatică, expusă constant în toate analizele cu cel mai înalt gir științific. Deși faptele evidente nu pot contestate, decât de nebuni, Guvernul o face, ori de câte ori este în joc interesul păstrării puterii, împotrivă voinței poporului căruia i se uzurpeaza suveranitatea.
În anul 1992, România avea 16.597.508 alegători. Peste patru ani, la alegerile prezidențiale din 1996, numărul alegătorilor a crescut la 17. 218. 654 (+ 621. 146, față de 1992). La alegerile din luna decembrie 2000, numărul alegătorilor a fost 17. 699.727 (+1.102.219, față de 1992), pentru ca alegerile din decembrie 2004 să se ajungă la 18.449.344 (+1.851.836 față de 1992) iar în anul 2009 la 18.303.224 de cetÄteni cu drept de vot (- 146.120 față de alegerile prezidențiale anterioare). Datele oficiale pentru alegerile prezidențiale pe rol indică un număr de 18.313.698 cetățeni români cu drept de vot la data de 12.09.2014 (+ 10.474 față de anul 2009). Recensământ populației din annul 2011 arată că numărul locuitorilor României este aproape egal cu cel din anul 1965, adică 19.043.000, în condițiile în care atunci există o creștere naturală de 115 mii persoane, iar în prezent o scădere naturală de 55 mii persoane. Din anuarele statistice aflăm că populația școlară este de 4.404.581 tineri, din care care se scad, cu suficientă marjă de siguranță, 907.353 studenți, care au drept de vot. Ce rezultă? Că numărul votanților nu are cum depăși, nici cifra din 1992 și nici pe cea rezultată din scăderea numărului minorilor din totalul populației recenzate, adică 16 milioane și ceva... Alte calcule indică vreo 15.800.000!
Ca la întrecerile socialiste, pe cuvântul de pioneri al triadei Ponta-Dragnea-Oprea!
La marja de aproape două milioane a numărului populației, mai trebuie să ne reamintim de cca. o jumătate de milion de coduri numerice personale fără „adrisant”, cifră adusă în discuție la fecare contestare a alegerilor și a „plajei de eroare”... Că Guvernul ne minte o demonstrează și faptul că între două recensăminte, cel din anul 2002 și cel din 2012, deși populația țării a scăzut cu 2,6 milioane de locuitori, cea din listele electorale se situează, cu o nesemnificativă excepție, în trend puternic crescător. Ca la întrecerile socialiste, pe cuvântul de pioneri al triadei Ponta-Dragnea-Oprea! Dar și cu o perpetuă complicitate a tuturor guvernelor anterioare, care și ele au păzit cu strajnicie acest secret teribil al numărului populației României.
În listele electorale, în loc de doi votanți, apar șase!
O mică taină a falsurilor din listele electorale am deslușit-o cu prilejul votului de duminică, 2 noiembrie 2014. Un cetățean a sesizat că în lista erau înscriși și copii săi, plecați pe la casele lor de vreo 15 ani și care, între timp, se află, fiecare, la al treilea domiciliu, dar ei figurează în listele electorale de la toate cele trei domicilii din 1992, când au votat prima dată. Deci, în loc de doi votanți, în liste apăr șase! La un moment dat, în evidențele Casei Naționale a Asigurărilor pentru Sănătate, pe lângă populația României, mai era încă una, care numeric putea fi a Ungariei, Bulgariei sau Greciei! Sarabandă cifrelor din evidența populației generează o perpetuă minciună în construcția bugetului, planificarea veniturilor și a cheltuielilor se face pe bază de minciuni statistice.
Guvenul ne minte. Cât ne vom mai complace într-o perpetuă minciună?
Relațiile cu Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional, Bancă Mondială, O.N.U. și alte oganisme internaționale sunt și în ceata minciunii. Premierul și vicepremierii se contrazic, mai zilnic, în declaraţiile publice. Deci, asta poate însemna ignoranță, minciună, ori, și una și alta. Esențialul rămâne. Guvenul ne minte. Ne minte fiindcă nu este cinstit și mereu are ceva de ascuns. Ascunderea adevărului în legătură cu numărul populației votante este unul dintre cele mai grave atentate la mecanismele de funcționare a democrației, prin care se viciază fundamental bazele constituționale ale puterii. Ce baze constituționale ale puterii asigură un guvern care, pentru alegerea Președintelui României de către cetățenii români din străinătate, nu a creat posibilități de exercitare a votului nici pentru a zecea parte din cei cu drept de vot. Un număr de de 294 de secții de votare înseamnă că pot vota cca. 235.000 de alegători. Dar că nici aceștia să nu poată vota, s-a legiferat inepția declarației pe proprie răspundere, că alegătorul român din străinătate nu va vota multiplu. Unde să voteze multiplu?! Câte secții de votare există, în Canada, ori Australia, de exemplu, și ce distanţe se află între ele, că să fie posibil un eventual vot multiplu?! Iarăși, avem dovadă unei alte minciuni, de această data legitimată.
Un guvern nu minte dacă a preluat puterea prin mijloace cinstite şi dacă nu s-a abătut de la pactul politic legat iniţial cu electoratul. La prima trădare, prima minciună! La fiecare nouă tradare, o nouă minciună! Cât ne vom mai complace într-o perpetua minciună?