Au votat cu valul.

Valul de mizerii născute din pasiuni greu de explicat la rece s-a domolit. Unii mi-au explicat, chiar, că au prestat pe bani în sensul acesta. Totuși, încep să primesc mesaje prin care votanții lui Iohannis dau semne că sunt conștienți de incapacitatea acestuia de a face minuni, de a pune România pe portativul „lucrului bine făcut”. Mai mult, aflu că mulți dintre votanții lui Iohannis nu au încredere în el ca om, însă… au votat cu valul, împotrivă. Cum așa, români? Sunt adeptul regulilor de bun simț, dar mai ales al convențiilor care spun că odată ce ai ales, mergi până la capăt. Este omenesc să te răzgândești, este firesc să îți schimbi poziția, însă găsesc total inadecvat să vezi oameni maturi care acționează și votează, într-un fel sau altul, doar pentru că sunt dominați emoțional. La 25 de ani de la schimbarea regimului politic, în România încă nu s-a înțeles că noua formulă politică impusă, democrația, este o variantă care manifestă multe dintre carențele de onestitate și decență ale comunismului. Odată cu revoluția new-media, cu apariția noilor forme de isterizare în masă, românul s-a adaptat, a „intrat în rând”, și iată cum execută la comandă ordinele celor care au interese. Fie că aceştia sunt din interiorul sau exteriorul României. Și totuși, cum să spui liniștit, la numai câteva zeci de ore de la votul dat pentru victoria unui candidat, că ești conștient de lipsurile, incapacitatea și impostura acestuia? Sunt mesaje primite din partea unora care au stat ore în șir la coadă, alții au ieșit pe stradă manifestând isteric, iar alții au ajuns să-și urască pătimaș apropiații. Dacă acesta este electoratul candidatului A.C.L., mandatul de președinte și cel de guvernare pe care care și-l dorește noul președinte vor trebui să fie unele apropiate de perfecțiune. Altfel, mă tem că aceia care l-au votat bezmetic, conștienți de jocul în care au intrat, se vor întoarece la fel de violent împotriva lui Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis este sau nu gay?

Iar acum, întrebarea. Câți dintre românii care au ales președintele  ar mai fi votat la fel știind că trimit în fruntea țării un candidat suspectat gay? Că anturajul acestuia, din mediul economic, politic și mass-media, este constituit din membri ai comunității gay? Câtă vreme este președintele tuturor românilor, în fața cărora nu ar trebui să aibă secrete, președintele Klaus Iohannis ar trebui să ofere un răspuns public și simplu la întrebarea: dacă este sau nu gay? Este o chestiune pe care am abordat-o în luna septembrie în articolul „Reacţia electoratului român în faţa unui prezidenţiabil gay”[1] și care, în secolul al XXI-lea, devine un subiect public în țările considerate avansate, prin urmare, nu constituie o problemă. Este însă o problemă pe care președintele Iohannis trebuie să o lămurească, la fel de simplu și de clar cum trebuie să lămurească problema implicării în adopțiile de copii și afacerile imobiliare. Privind evoluția, implicarea și susținerea jucătorilor externi în politicile naționale, trebuie să constatăm o realitate. Aceea a promovării liderilor naționali din cadrul comunității L.G.B.T. Este ușor, mai ales pentru susținătorii lui Iohannis, internauții, să descopere că Albania, Finlanda, Belgia, Luxemburg, Scoția (pentru a da câteva exemple) au lideri membrii ai comunității L.G.B.T., tot mai prezenți la nivel de afirmare în spațiul public. Prin urmare, se poartă.[2]