Factorii de mediu

Încă din Antichitate se ştia despre importanţa climei, a apei şi a habitatului unde oamenii erau trăiau şi erau aşezaţi. Astfel celebrul medic Hippocrat a scris la acea vreme un tratat care s-a numit „Despre ape aer şi locuri” (Boia,1999) şi în care a abordat calităţile de mediu ale diferitelor habitate geografice în păstrarea cât mai eficientă a sănătăţii vieţii oamenilor. În ţara noastră longevitatea începe să fie recenzată ca fenomen în ultima jumătate a secolului trecut. Cele mai multe cazuri sunt înregistrate în arealul Deltei Dunării, în judeţul Vrancea şi în anumite regiuni din Nordul ţării. Această sănătate şi prelungire a vieţii este întâlnită şi în diverse zone geografice ale lumii cum ar fi: Munţii Caucaz, Podişul Caşmir, Anzii Cordilieri sau în ţări precum India, Ecuador, China, Japonia, Cuba, Grecia, Islanda, Azerbaidjan, Georgia, Abhazia. De asemenea în ţările nordice ale Europei (Norvegia, Suedia, Finlanda) se întâlnesc foarte mulţi centenari.

Hrana este cel mai important produs al mediului extern care ne influenţează cel mai mult organismul deoarece trebuie să aducem zilnic un aport nutriţional nescesar transformării în energie: să ne amintim de interdicţia ridicată la musulmani de a nu consuma alcool şi carne de porc. Ne dăm seama ce ravagii sociale ar produce în acea atmosferă caldă aceste produse dăunătoare organismului uman. Dacă hrana este una ecologică produsă cu mijloace naturale şi nemodificată genetic putem spera la o stare de sănătate care să asigure înaintarea în vârstă. Dar cu metodele actuale de conservare a alimentelor pe bază de emulgatori, acidifianţi, îndulcitori sintetici, prevalenţa aspartan-ului în produsele de cofetărie, e-uri şi alte substanţe chimice este greu de crezut că se mai poate păstra starea de sănătate pentru o perioadă mai lungă de timp.

Statistici internaţionale cu privire la alimentaţie: după cum se observă că în ţările dezvoltate se are în vedere susţinerea unui standard de viaţă decent şi chiar „elevat” pentru cetăţenii „norocoşi” din ţările avansate care încep să fie deplasaţi cu ajutorul pompierilor: 1.588.869.284 persoane supraponderale; 529.623.095 persoane obeze; 470.901.308 $ bani cheltuiţi pentru tratarea bolilor legate de obezitate în S.U.A. (sursa:www.worldometers.info/ro/).

În opoziţie cu situaţia prezentată mai sus avem următoarea situaţie provocată de malnutriţie la 24 martie 2014: 30.261 Oameni care au murit de foame în lume; 892.597.703 Persoane subnutrite.

Diferenţiat pe genuri pentru ţara noastră avem următoarea situaţie, cu toate cã speranţa de viaţã a bărbaţilor este mai micã decât a femeilor (71 ani faţã de 78,2 ani), speranţa de viaţă sănătoasă a bărbaţilor este mai mare decât cea a femeilor (57,5 ani faţã de 57,1 ani), (Sursa INS).

Clima ţării noastre cu toate că suferă astăzi transformări vizibile datorită modificărilor catastrofale produse în biodiversitate de anumiţi oameni ignoranţi se mai poate încă denumi „temperat-continentală”. Aerul curat şi atmosfera ionizată în zone precum Herculane, Balvanyos, Băile Felix, Predeal, Buşteni sunt propice pentru amelioarea şi vindecarea multor afecţiuni. De asemeni temperaturile extreme cu toate că au început să apară în anumite zone nu depăşesc totuşi perioade scurte de timp ca manifestare.

Apa este un lichid indispensabil vieţii fără de care am muri în câteva zile. Pentru menţinerea unei stări optime de sănătate trebuiesc consumaţi cel puţin doi litri de apă zilnic şi de asemenea evitat consumul de apă de la robinet chiar dacă este „potabilă”.

Apa. Statistici internaţionale

Stadiul terminal: disoluţia fizică şi moartea

De la începuturile existenţei umane pe pământ, credinţa oamenilor în viaţa de apoi a fost o realitate culturală evidenţiată în actualitate prin nenumărate descoperiri arheologice. Osemintele sau mumiile descoperite în mormintele acelui timp îndepărtat erau colorate cu ocru roşu sau hematit şi astfel semnificau viaţa; alături se găseau diverse obiecte necesare defunctului în viaţa următoare: talismane, pietre pictate, obiecte casnice, statuete, arme, alimente şi băuturi, etc. Devine clar că acei oameni care mureau refuzau ideea unei dispariţii în neant şi astfel prin alocarea materială necesară în cotidian „se asigurau” cu un confort minimal, pe cât se putea similar realităţii pe care o părăsiseră (Eliade, 1999). Acest ritual al înmormântărilor cu obiecte pentru cealaltă lume va fi regăsit mai târziu în aproape toate culturile mari ale umanităţii: maya, inca, astecă, indiană, egipteană, chineză. Poziţia ghemuit a acestor fiinţe indentificate în sepulturile străvechi semnifică poziţia copilului înaintea naşterii adică erau pregătiţi să renască pentru o nouă viaţă. Încă din paleolitic poziţia mormintelor era orientată spre răsărit, semnificând legătura dintre sufletul plecat şi traiectoria soarelui. Aveau deci în mod categoric credinţa unei renaşteri ori reânvieri într-o altă lume, în lumină (Eliade,1999). Conform religiei creştine moartea fizică este declanşată automat de moartea spirituală sau de „căderea în păcat” după cum se spune în Genesa şi după cum spune canonul bisericesc „nu este om fără de greşală...”.

În creştinism se arată că omul trebuie să se împace cu sine şi cu Dumnezeu pentru a avea viaţa veşnică: în Ioan 3:16 se arată că: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea , că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară ci să aibă viaţa vecinică” (Biblia,1990, p.1028). Deci teologia prezumă tradiţional şi canonic faptul că mortificarea organismului vine printre alte surse accidentale, boli sau de conflict interuman şi de la moartea spirituală sau păcatul care afectează mintea. Aceasta la rândul ei afectează creierul care dă comenzi paradoxale corpului fizic. Apoi apare boala şi ulterior în funcţie de gravitatea stării, disoluţia. Nu în ultimul rând în canoanele religioase sunt emise dispoziţii despre sinucigaşi pentru a nu fi primiţi în biserică dacă au comis suicidul. Observaţiile şi cercetările ştiinţifice unanim acceptate evidenţiază stadiul terminal în următoarele dimensiuni: moartea biologică, moartea psihologică şi moartea socială (Verza,1994). Aici se cuvine să nuanţăm problema morţii: putem vorbi de moartea clinicăsau aparentă (vita minima maximum 3-5 minute) şi moartea biologică definitivă (Ana Muntean, p.183).

Moartea biologică se referă la degradarea totală a funcţiilor somatice vitale până la încetarea totală a activităţii electrice a creierului. Datorită progreselor medicine actuale totuşi uneori corpul poate fi menţinut în viaţă în mod artificial un timp dar procesul destructurării organice este ireversibil.

Moartea psihologică se concretizează prin anularea conştiinţei, comportamentului şi relaţiilor cu cei din jur. Unii muribunzi fac eforturi mari pentru a-şi conserva identitatea şi integritatea în timp ce alţii afişează resemnarea şi doresc să aibă o consiliere spirituală şi sau juridică în care să îşi poată exprima ultimele dorinţe. Atitudinea şi comportamentul oamenilor în faţa morţii sunt evidenţiate ştiinţific încă din 1969 de cercetătoarea E. Kubler Ross în lucrarea On Death and Dying. Autoarea descrie dinamica psihologică individuală cu privire la moartea iminentă: negarea şi izolarea, furia, negocierea, deprimarea şi acceptarea( Graţiela Sion, 2007, p.239).

Moartea socială cuprinde: consemnarea legală a decesului, înmormântarea, soluţiile legale cu privire la moştenire şi moştenitori; evocări ale trecutului celui dispărut, comemorări private sau publice (Verza, & Verza, 1994p.256).

„Iar din pomul cunoştiinţei binelui şi răului să nu mănânci căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit” (Genesa, 2:17). Interdicţia Marelui Creator a fost încălcată şi astfel câştigând conştienţa şi conştiinţa de sine am devenit tributari cu limitarea duratei vieţii. Poate că sub raport filosofic omul creat a ales libertatea în orice condiţii şi această dorinţă i-a fost în mod ironic acceptată.

Concluzii parţiale

Mămaliga de mei, ceaiurile antioxidante, evitarea radicalilor liberi, iaurtul, vinul roşu (un pahar), ciocolata neagră, produsele apicole, evitarea laptelui, evitarea cărnii cu excepţia peştelui, telomeraza, enzimele minune, optimismul manifest, gimnastica şi alimentaţia yoga, practicarea taoismului (tehnici de viaţă lungă), sexualitatea controlată, postul creştin, alchimia, habitatul liniştit (munte, mare, deltă), călătoriile în cosmos, accesul la cuceririle ştiinţei medicale- celule stem, biobricks, etc. precum şi veniturile suficente: iată lista ingredientelor unei speranţe de viaţă ceva mai lungi. De asemenea foarte important este să se păstreze echilibrul şi solidaritatea între generaţii cultivându-se comunicarea, respectul şi ajutorul tinerilor membri ai societăţii pentru vârstnici. Fără acest aport socio-afectiv cu rol de liant umanitatea s-ar putea destrăma în chip catastrofal. Dacă toate acestea nu funcţionează, bogaţii lumii pot beneficia primii, înaintea tuturor de tehnicile ştiinţifice ale criogeniei în speranţa unei reânvieri atunci când ştiinţa va avansa în cunoaştere, confirmând astfel şi în această situaţie legea lui Pareto.

Bibliografie selectivă

Bibliografie Web