Revista Art-emis
Dogma holocaustului ?i delictul neg?rii sale (2) PDF Imprimare Email
Col. (r) Vasile Zarnescu   
Joi, 14 Aprilie 2016 22:00

Vasile-I-Z?rnescu - Holocaustul - Gogori?a diabolic?-2„Dogma holocaustului si delictul neg?rii sale" - Conf. univ. dr. Alexandru Amititeloaie

Partea a II-a

Precizare: în volumul „HOLOCAUSTUL - GOGORI?A DIABOLIC?. Extorcarea de «bani de holocaust»", autorul nu neag? holocaustul, ci face analiza propagandei holocaustice, de la 1869 pân? în zilele noastre. O.U.G. 31/2002 emis? de guvernul Adrian N?stase - eminamente anticonstitu?ional? -, a fost „rev?zut?" ?i „ad?ugit?", apoi „cosmetizat?" dup? canoane externe impuse. Pe parcurs, a fost „îmbog??it?" cu abuzuri ?i sanc?iuni, iar în vara anului trecut, transformat? în Legea-f?r?-de-lege 217/2015. „Ale?ii neamului", gr?bi?i s? plece în concedii pe t?râmuri exotice, au votat-o în mod iresponsabil a?a cum le-a fost servit?, „la foc automat". Consecin?e:
- au fost schimbate denumiri de str?zi din localit??ile României;
- au fost demontate sau demolate unele busturi ?i statui;
- au fost retrase titlurile de „Cet??ean de onoare" acordate de consiliile locale din România unor personalit??i ?i/sau martiri ai vremilor trecute.
Aspect discriminatoriu al aplic?rii diferen?iate a legilor statului român: în timp ce eroii-martiri ai Neamului Românesc sunt pe nedrept re-condamna?i, busturile criminalilor de r?zboi maghiari (declara?i ca atare prin sentin?e definitive) au împânzit localit??ile ??rii sub directa coordonare a reprezentan?ilor neorevizionismului hungarist. (Ion M?ld?rescu).

„Facem precizarea c?, în lumea civilizat?, nici nu se pune problema ca atitudinea pe care oamenii o adopt? fa?? de holocaust s? fie legiferat?. Crimele petrecute în lag?rele de exterminare naziste sunt repudiate ?i condamnate de opinia public? în mod natural, firesc, f?r? a fi nevoie de amenin?area legii. Tragismul lor este suficient pentru a trezi reac?ii de groaz?, repulsie ?i aversiune. În acela?i timp, tema holocaustului este una dintre cele mai intens cercetate ?i studiate, având înc? multe necunoscute asupra c?rora trebuie s? se fac? lumin?. Pe de alt? parte, sunt ?i mul?i impostori care, urm?rind s? trag? foloase de pe urma acestei tragedii, impieteaz? memoria atâtor victime, alterând, totodat?, ?i starea fireasc? de compasiune pe care o simte umanitatea. Cadrul normativ la care ne referim interzice practic cercet?rile cu privire la holocaust. Cercetarea implic? polemici, reconsider?ri, controverse ?i revizuiri istorice; or, procedându-se astfel, exist? riscul de a se intra sub inciden?a legii care, dup? cum am precizat, condamn? orice pozi?ie contrar? celei hot?râte în Raportul final „Elie Wiesel". Dar, acest personaj este acuzat, în presa occidental?, de impostur?, pentru faptul c? n-ar fi supravie?uitor al lag?relor naziste, a?a cum afirm?, falsificându-?i biografia ?i c? ar fi transformat holocaustul într-o afacere personal?. Ca dovezi ar fi m?rturia evreului supravie?uitor din lag?rul de la Buchenwald, Samuel Jakubowits, care afirm? c? cel care i-a fost coleg de camer? nu este Elie Wiesel, ci Lazar Wiesel, precum ?i faptul c? lui Elie Wiesel îi lipse?te tatuajul de pe mâna stâng?, care se aplica tuturor de?inu?ilor din lag?re[8].

Nu ne pronun??m asupra acestui subiect, îl va l?muri, dac? va considera necesar, chiar personajul în cauz?; noi vrem doar s? demonstr?m, ?i cu acest exemplu, c? tema holocaustului va provoca înc? multe polemici, reconsider?ri ?i revizuiri, motiv pentru care, în numele adev?rului, ele nu trebuie cenzurate cu amenin?area legii. Revenind la textul de incriminare, atragem aten?ia înainte de toate c? el este imprecis ?i nu se încadreaz? în rigorile care trebuie s? caracterizeze un act normativ, mai ales unul de natur? penal?. Aceast? imprecizie oblig? organele de aplicare s? apeleze la serviciile de consultan?? ale I.N.S.H.R.-E.W., condi?ii în care acest organism dobânde?te, aproape direct, atribu?ii judiciare. Odat? ce autoritatea acestuia se înt?re?te, exist? chiar riscul ca instan?ele s? devin? instrumente la dispozi?ia sa. Practica judiciar? de pân? la adoptarea legii 217 s-a confruntat, dup? cum se subliniaz? în expunerea de motive, cu diverse plângeri, sesiz?ri ?i reclama?ii depuse la Parchet, fiind îns? finalizate cu închiderea dosarului înc? din faza de cercetare, motivul fiind tocmai imprecizia actului normativ care d?dea na?tere la confuzie în ceea ce prive?te încadrarea juridic? a faptelor reclamate. Prin urmare, ini?iatorii legii ?i-au propus s? dea textelor ordonan?ei un con?inut mai clar, pentru ca „nega?ioni?tii de ast?zi s? nu mai g?seasc? sc?p?ri"[9]. Dup? cum vom demonstra, noul con?inut al ordonan?ei este chiar mai confuz decât cel ini?ial, fapt explicabil având în vedere c? proiectul de amendare n-a fost gândit s? creeze armonie social? ?i un climat s?n?tos de convie?uire - care este, de fapt, rostul oric?rui act normativ -, ci s? realizeze un instrument juridic la dispozi?ia I.N.S.H.R.-E.W., cu care acesta s? anihileze orice atitudine sau ac?iune care i-ar periclita interesele.

În aceast? chestiune se evit?, de fapt, esen?ialul ?i anume c? faptele la care se refer? ordonan?a nu pot fi, logic, incriminate. Pentru ca fapta de negare, contestare, aprobare, sau minimalizare s? aib? sens, prima condi?ie care se cere este aceea ca aspectul, procesul, fenomenul etc. la care se refer? s? aib? valoare de adev?r absolut. Dac? ar fi a?a, atunci Institutul Na?ional de Studiere a Holocaustului din România ar r?mâne f?r? obiect. Ce-ar mai avea el de studiat, de cercetat, de investigat, dac? holocaustul ar fi un subiect f?r? necunoscute. Dar nefiind a?a, pentru c?, în privin?a unor evenimente istorice, permanent apar date care reclam? anumite revizuiri, institutul are, cu alte cuvinte, de lucru. În aceste condi?ii nu risc? oare s? încalce ?i el interdic?iile impuse de lege? Dac?, s? zicem, în urma studiilor pe care le întreprinde, institutul se va convinge ?i va face public c? num?rul victimelor holocaustului din România nu este de 400.000, dup? cum se afirm? acum, ci de 100.000 sau chiar mai pu?in, acest fapt, fiind o „minimalizare", va întruni elementele constitutive ale infrac?iunii prev?zute la art. 6 din O.U.G. 31/2002, ceea ce angajeaz? r?spunderea penal? a institutului. Sintagma „minimalizarea în mod evident" este atât de evaziv?, încât ea poate fi aplicat? oric?rei afirma?ii, pentru c? ce s? însemne altceva „în mod evident" dac? nu „dup? bunul plac". De fapt, toate modalit??ile în care poate fi înf?ptuit? aceast? infrac?iune comport? o diversitate de interpret?ri. Aceasta face ca o atitudine, un gest, o afirma?ie etc. s? dobândeasc? semnifica?ie juridic? inclusiv atunci când n-ar avea leg?tur? cu holocaustul, creându-se, astfel, pentru autorit??i un spa?iu discre?ionar de ac?iune mult prea larg. În aceste condi?ii libertatea, în general, ?i cea de exprimare, în special, sunt dependente de voin?a arbitrar? a Puterii. Aceasta este o dovad? concludent? c? libertatea de con?tiin??, revendicat? înc? din zorii Rena?terii ?i consacrat? ast?zi în constitu?ii ?i instrumente juridice interna?ionale, devine o iluzie când Puterea ajunge s? devin? captiv? unor cercuri de interese oculte.

Raportat la textul incriminator, ne punem întrebarea dac? nu cumva ?i pre?edintele Israelului, Shimon Peres, ar putea fi acuzat de negareShoah international sau minimalizare a holocaustului, pentru faptul c?, în august 2010, în timpul vizitei oficiale efectuat? la Bucure?ti, a declarat c? „...românii au salvat vie?ile multor evrei de aici, 400.000 de evrei"[10], înaltul oficial contrazicând, astfel, Raportul „Elie Wiesel", care pune pe seama României tot 400.000 de evrei, care ?i-ar fi g?sit sfâr?itul sub regimul Antonescu. Aceast? declara?ie ar fi trebuit s? polarizeze aten?ia mass media, s? provoace dezbateri în spa?iul public care s? detalieze ?i s? explice con?inutul ei. Nu s-a întâmplat, îns?, nimic din toate acestea, fapt care ne înt?re?te convingerea c? holocaustul este tratat ca o dogm? ?i, pe diverse c?i, dezbaterile asupra lui sunt descurajate.

Sub inciden?a legii ar putea intra chiar ?i citarea unor m?rturii, dac? sunt contrare verdictului dat de Institut, indiferent cât sunt ele de credibile, cel pu?in prin statutul ?i pozi?ia social? a autorilor. De exemplu, istoricul evreu Nicolae Minei Grünberg a afirmat c?, „în România, holocaustul nu a avut loc"[11], fostul ?ef-rabin al evreilor din Cluj, Moshe Carmilly Weinberger, a m?rturisit ?i el c?, „...atunci când lumea a privit insensibil? spectacolul nimicirii evreilor europeni, România a fost dispus? s? primeasc? refugia?ii evrei ?i a fost gata s? deschid? pentru ei porturile sale"[12]; pre?edintele Uniunii Comunit??ilor Evreie?ti din România în timpul r?zboiului, Wilhelm Filderman, într-o declara?ie din 1955 f?cut? în S.U.A., spune, f?r? rezerve, c? „... popula?ia român? nu este antisemit?, iar vexa?iile de care au suferit evreii au fost opera nazi?tilor germani ?i a G?rzii de Fier"[13]. ?i evreul Nicolae Steinhardt a contestat holocaustul românesc, afirmând c? „... mare?alul Antonescu a refuzat s? execute programul de exterminare a popula?iei evreie?ti, prescris cu str??nicie de st?pânul de atunci al Europei. Mare?alului Antonescu nu i-a lipsit curajul de a spune nu - ?i nu încape îndoial? c? nu-i va fi fost u?or ?i c? refuzul acesta a însemnat ?i asumarea unor riscuri imense"[14]. Din p?cate pentru Guvernul României, devenit prizonierul unor grupuri de interese care se folosesc de holocaust în planurile lor oculte, astfel de m?rturii sunt, cu bun? ?tiin??, ignorate.

Nici obiectul acestei infrac?iuni nu poate fi definit cu claritate, pentru ca incriminarea s? aib?, într-adev?r, rol protector, ca în cazul celorlalte valori ap?rate prin m?suri penale. Prin incriminarea omorului este ap?rat? via?a, prin incriminarea furtului este ap?rat? proprietatea, prin incriminarea faptelor de corup?ie este asigurat? buna func?ionare a institu?iilor statului etc. Prin incriminarea faptei de negare a holocaustului ce valori sunt protejate? Un punct de vedere exclusivist cu privire la un eveniment istoric, dramatic, într-adev?r, dar aflat înc? în studiu?! Dac? obiectul acestei infrac?iuni este unul de substrat ?i scopul urm?rit se confirm? a fi unul mercantil, înseamn? c? în conflict cu legea ?i cu morala nu sunt cei care au un alt punct de vedere cu privire la holocaust decât cel „oficial", ci cei care-l exploateaz? pentru ni?te câ?tiguri extrem de maculate. Înc? din 1993, la Ministerul Afacerilor Externe s-a depus o cerere de c?tre unele organiza?ii evreie?ti, pretinzându-se plata unei desp?gubiri de 1,5 miliarde de dolari pentru Holocaust[15]. Nu se ?tie dac? i s-a dat sau nu vreo rezolvare. Ceea ce se ?tie este c? s-au intensificat continuu presiunile asupra guvernului, ajungându-se ca ast?zi culpa României pentru holocaust s? fie legiferat?, iar orice alt punct de vedere s? devin? un delict. În acest timp, activele ??rii au ajuns în mâna str?inilor"[16].

Addenda

„Statul român nu mai apar?ine românilor!" (Acad. Dinu Giurescu)

Paradoxul acestui excelent articol este c?, de?i pleac? de la premise eminamente false, ajunge la concluzii corecte - îndeosebi cele referitoare la odioasa Lege 217/2015 ?i la fel de criminalul I.N.S.H.R.-E.W. Astfel, este absolut fals c? ar fi existat un holocaust al jidanilor. Înc? din anii '60 s-a dezvoltat mi?carea numit? „revizionist?" a intelectualilor, a istoricilor ?i cercet?torilor care au început s? combat? dogma „holocaustului", propagat? de c?tre cercurile mai mult sau mai pu?in oculte ale organiza?iilor jid?ne?ti sioniste. Aceast? mi?care revizionist? începuse, de fapt, imediat dup? încheierea faimosului Proces de la Nürnberg, numit ?i „al înving?torilor" ?i, deci, p?rtinitor din start, ca reac?ie tocmai la falsitatea respectivului proces! Autorul articolului, d-l Alexandru Amititeloaie, înc? ancorat puternic în propaganda holocaustist?, scrie convins despre „lag?rele de exterminare", în genere, ?i despre „exterminarea" jidanilor de c?tre germani, în cadrul „solu?iei finale". Nu a existat nici o exterminare ?i nici o solu?ie final?. A demonstrat-o complet, printre mul?i al?ii, Arthur Butz în consistenta sa carte, „În?el?toria secolului al XX-lea"[17]. De asemenea, prizonier al aceleia?i perfide propagande jid?ne?ti, prof. A. Amititeloaie scrie mereu despre „evrei". Nu a existat un popor numit „evreu"! Chiar unii jidani one?ti scriu despre „Inventarea poporului jidovesc"[18]!

Ceea ce foarte pu?in? lume ?tie - ?i continu? s? se b?l?ceasc? în ignoran?a sa! - este faptul c? îns??i cifra celor „?ase milioane de jidani" care ar fi fost „uci?i" de germani este fals?, iar contestarea ei este f?cut? de mul?i jidani, chiar de una dintre holocaustiste ca Hannah Arendt, denigratoare acerb? a României, în cartea sa celebr? fiindc? este citat?, dar nu este ?i citit?, în care scrisese „cu mânu?a ei": „Astfel, num?rul total al victimelor Solu?iei Finale este o simpl? presupunere - între patru ?i ?ase milioane - ?i nu a fost niciodat? confirmat, la fel ca ?i num?rul total al victimelor din fiecare ?ar? implicat?" (s.n. - V.I.Z)[19]. Printre jidanii one?ti care au denun?at scornelile propagandei holocaustice se num?r? ?i Norman Finkelstein, cu deja cunoscuta lui carte în România, „Industria Holocaustului". O sintez? destul de cuprinz?toare a falsei, dar bine construitei propagande holocaustice a realizat-o subsemnatul, în cartea „Holocaustul - gogori?a diabolic?", publicat? în august 2014[20]. În octombrie 2015, Gerhard Menuhin - fiul violonistului Yehudi Menuhin - a stârnit un nou uria? scandal în lumea jid?neasc? prin cartea sa „Tell the truth and shame tehe devil"[21], în care scrie ceea ce afirmasem ?i eu, c? holocaustul este cea mai mare escrocherie din toate timpurile. Gerhard Menuhin este nepotul rabinului Moshe Menuhin, care a publicat, în 1963, cartea - confiscat? ?i ars? de sioni?tii din „S.U.A. - The Decadence of Judaism in Our Time"[22]. Dar, cum am spus, concluziile autorului sunt corecte: I.N.S.H.R.-E.W. este antina?ional ?i existen?a sa constituie un atentat la securitatea na?ional?. ?i este sus?inut de statul român fiindc?, a?a cum subliniase ?i acad. Dinu Giurescu, „statul român nu mai apar?ine românilor", ci este contra românilor, precum demonstreaz? ?i autorul acestui articol antologic în literatura revizionist? româneasc?.

--------------------------------------
[1] Înfiin?at? prin Hot?rârea Guvernului României nr. 672/5 mai 2004, publicat? în Monitorul Oficial nr. 436 din 17 mai 2004, hot?râre prin care ziua de 9 octombrie este declarat? „Ziua Holocaustului".
[2] Înfiin?at prin Hot?rârea de Guvern nr. 902 din 4 august 2005, publicat? în Monitorul Oficial nr. 758 din 19 august 2005.
[3] Raportul Comisiei Interna?ionale pentru Studierea holocaustului în România, Ia?i, Editura Polirom, p. 54.
[4] Alex Mihai Stoenescu, Armata, mare?alul ?i evreii, Bucure?ti, Editura RAO, 2010, p. 188.
[5] Citat? în Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 186.
[6] Dic?ionar explicativ ilustrat al limbii române, Bucure?ti, Editura ARC&GUVINITAS, 2007, p. 866, col. a doua.
[7] https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Vissarionovici_Stalin
[8] Ion Spânu, Iat? de ce Legea 217/2015, antilegionar?, nu condamn? comunismul: Directorul Institutului „Elie Wiesel" este fiul odiosului ideolog stalinist Radu Florian, Cotidianul, 12 august 2015, pe: http://www.cotidianul.ro/directorul-institutului-elie-wiesel-este-fiul-odiosului-ideolog-stalinist-radu-florian-266320/.
[9] Expunerea de motive la proiectul de lege pentru modificarea OUG 31/2002, semnat de ini?iatori (Crin Antonescu - senator P.N.L., Andrei Gerea - deputat P.N.L., George Scutaru - deputat P.N.L.), pe: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.lista?cam=2&anl=2015, consultat? la data de 27.10 2015.
[10] Pre?edin?ia României, Comunicat de pres?, 12 august 2010, surs?: http://www.presidency.ro/ (consultat? la 06 noiembrie 2015).
[11] Ion Coja, Holocaust în România?, Editura Kogaion, Bucure?ti, 2002, p. 8.
[12] Ibidem, p. 14.
[13] Ibidem, p. 15.
[14] Nicolae Steinhardt, Primejdia m?rturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Ed. Dacia, Bucure?ti, 1993.
[15] Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 722.
[16] Lumea, nr. 1(274), 2016, p. 39-44.
[17] Vezi ultimul episod aici: http://www.altermedia.info/romania/2014/04/07/inselatoria-secolului-xx-49/
[18] Shlomo Sand, The Invention of the Jewish People. Verso, London, New York, 2009. Vezi Shlomo Sand, Comment Le people Juif fut inventé, pe https://www.youtube.com/watch?v=0yjxkHXfJUs ;
Shlomo Sand - Les Juifs ne sont pas les descendents d'anciens Hebreux, pe https://www.youtube.com/watch?v=H169UHvDEr4; Shlomo Sand, Comment la terre d'Israel fut
inventée - Rencontre a l'iReMMO, pe https://www.youtube.com/watch?v=taAUXOTx8Qg;
Shlomo Sand, Comment j'ai cesse d'etre juif - Rencontre a l'iReMMO, pe https://www.youtube.com/watch?v=BjGMgnXg_oo; Conference avec Shlomo Sand, Si Netanyahou est juif, alors moi je suis bouddhiste, pe https://www.youtube.com/watch?v=jkkaiaHqGdQ
[19] Hannah Arendt, Eichmann la Ierusalim. Banalitatea r?ului, Bucure?ti, Editura Humanitas, 2007, p. 5
[20] http://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/606-601-061-1/Vasile-I-Zarnescu__Holocaustul-Gogorita-diabolica.html ?i http://www.altermedia.info/romania/2014/04/09/holocaustul-gogorita-diabolica/, postfa?? la The Hoax of the twentieth cebtury: The Case Against the Presumed Extermination of European Jewry.
[21] Gerhard Menuhin, Tell the Truth and Shame the Devil, The Barnes Review; Washington DC, 2015.
[22] Moshe Menuhin, The Decadence of Judaism in Our Time, In Two Parts: I. Palestine, the Jews and the Arabs II. The Case of the Jews and of Judaism Versus „Jewish" Political Nationalism - 1965, pe http://www.amazon.com/The-Decadence-Judaism-Time-Parts/dp/B000PFF3NY. Vezi ?i: Moshe Menuhin, The Decadence of Judaism in Our Time, The Institut for Palestine Studies, Beirut, 1969.

footer