În aceste momente în care situația României a ajuns într-un punct foarte critic. înclinând balanța spre dizolvarea identității statale, ultima șansă de salvare a neamului românesc rămâne instaurarea unui regim naționalist tradiționalist. Cu atât mai mult cu cât tendința europeană actuală, în sfera politicului, înclină vertiginos spre naționalism. Țări precum, Polonia, Grecia, Serbia, Ungaria, Macedonia, Albania, Islanda și altele s-au îndepărtat de șablonul politicianismului occidental, implementând un model de guvernare propriu, independent, în folosul exclusiv al țării lor. România, parcă urmărită de un blestem vechi, nu-și mai poate scoate capul din mocirla în care au târât-o străinii de neam care au avut interesul doar să o distrugă. Și, cum acest deziderat s-a dovedit a fi imposibil, ticăloșiții neamului, iudele și călăii și-au lăsat urmașii să le îndeplinescă misiunea distructivă.

Poporul român este cel mai vechi popor european așezat de aproape 7.000 de ani între hotarele aceluiași teritoriu din care au fost smulse de-a lungul istoriei provincii mari de către vecinii noștrii „binevoitori''. Singurul vecin al României, care s-a dovedit a fi cel mai drept a rămas... Marea Neagră. Mai mult de două milenii de cotropire, războaie, campanii de denigrare și falsificare a istoriei n-au reușit să ne șteargă de pe hartă. Suntem un popor binecuvântat, îl avem pe Dumnezeu care ne apără! Atunci, întreb: unde erau Statele Unite ale Americii, care își dispută supremația cu rușii asupra noastră, în acele vremuri când Burebista (anul 70 înainte de Hristos) îi supunea pe celți și pe bastarni punând stăpânire peste toată România de azi? Regatul lui Burebista se întindea, cum este bine știut, de la Dunarea mijlocie până la gurile Bugului și de la Carpații Păduroși pâna la Munții Balcani. Statul nou creat era cunoscut sub numele de Dacia. În jurul anului 48 î.Hr. Burebista era numit într-o inscripție greacă „cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia și stăpânitor peste tot ținutul de dincolo și dincoace de fluviu". El a înțeles marea amenințare care venea din partea romanilor care stapâneau Grecia și Macedonia.

Ne dau nouă lecții de istorie, americanii? Acești barbari proveniți din tagma mișelească a statelor colonizatoare - Anglia, Olanda, Franța - care au jefuit și supus mai mult de o treime din planetă? Unde era Rusia, ghimpele din coasta României, dușmanul cel mai aprig dintre vecinii noștrii, când Decebal ducea cele mai grele lupte, dar glorioase împotriva celui mai mare imperiu al acelor vremuri, Imperiul Roman? Rușii (slavii de răsărit) au apărut în Europa aduși de hoardele mongole din Asia de care s-au despărțit, așezându-se pe teritoriul actual al Rusiei. Cu toate că propaganda rusească atribuie poporului rus originea pur ariană, adevărul este că ei nu sunt nici măcar slavi la origine; elementul lor etnic principal descinde din vița khazară. Balaurul din Răsărit care a încercat de atâtea ori să ne inghită prin jafuri teritoriale, asimilare culturală și etnică, dar puterea lor colosală nu a reușit să distrugă coordonatele puternice ale neamului nostru greu încercat. Nici rușii și nici americanii nu ne sunt prieteni și nici un alt stat de pe acest pământ. Suntem doar un trofeu râvnit pentru bogăția resurselor teritoriale și poziția strategică importantă. Însă Rusia și-a impus naționalismul ca politică de stat, și, în acest fel, a devenit un stat puternic închegat. Acest exemplu îl putem lua noi de la ruși...

Să ne luăm ca pavăză credința strămoșească, exemplul marilor personalități istorice care și-au jertfit viața pentru înfăptuirea unității de neam. Avem în față fundamentul necesar pentru a ne întări mijloacele de luptă împotriva sistemului care ne oprimă. Nu suntem singuri și nici lipsiți de putere, așa cum vor ei să ne facă să credem. În noi sălășluiește o putere infinit mai mare decât a lor: suntem conectați permanent la sursa unei forțe uriașe numită conștiința colectivă, despre care mulți n-au cunoștință. Această capacitate persistă în formă latentă și de aceea stăpânitorii (Oculta Mondială) fac tot posibilul să anihileze această putere prin controlul eficient al maselor. Manipularea mediatică și controlul prin mijloacele de spionaj tehnic și informatic contribuie cel mai sigur la contracararea oricărei forme de protest împotriva sistemului. Mecanismul de control al elitelor vizează ținerea oamenilor într-o stare de ignoranță, teamă și conflict între ei. Adevărata putere o au cei mulți, adică noi, obidiții, manipulații, sclavagizații, monitorizații, nedreptățiții... Noi avem puterea de a ne decide singuri destinul și, totuși, am renunțat și renunțăm atât de ușor la acest drept fundamental dăruit de către Dumnezeu. Și tot pentru Dumnezeu trebuie să încetăm să ne mai complacem în postura de cobai ai sistemului criminal globalist. Actul de manipulare mentală săvârșit asupra noastră poate să înceteze în momentul în care vom conștientiza că avem o personalitate proprie, un mod de gândire propriu care poate lucra constructiv pentru schimbarea societății. Acel grup parazitar din vârful piramidei, numit „Frăția" ne folosește slăbiciunile ca principal instrument pentru cucerirea puterii globale, însă n-au ajuns la performanța de a controla total fiecare individ în parte, le este imposibil, de aceea recurg la politicile criminale de reducere masivă a populației globului.

În România nu există presă liberă și, din acest motiv, formele de manifest ale naționaliștilor puri nu pot străbate în atenția oamenilor. Conducătorii noștrii ne oropsesc și ne stigmatizează orientarea naționalistă. Din cauza luptei naționaliștilor, puțini la număr, alogenii din structurile statului au convenit să stipuleze cât mai multe legi anti-naționale. Scoaterea din manualul de istorie a mai multor personalități care și-au adus contribuția la bunul mers al societății românești din timpurile lor, scoaterea din școli a religiei oficiale creștin ortodoxă, ceea ce au făcut și comuniștii, că doar ei, cei care ne guvernează azi, sunt urmașii ciumei comuniste. Interzicerea simbolurilor naționale este cea mai aberantă lege prin care s-a mers prea departe. Este o politică dictatorială, neagresivă în plan fizic, exercitată pe căi lăturalnice, justificate de nevoia de a împiedica manifestările extremiste... Adică voi, călăilor, fără Dumnezeu, fără identitate, fără scrupule, îmi interziceți să îmi manifest identitatea de neam? Ați ajuns să-l contestați pe marele poet Mihai Eminescu pentru că acesta, cu geniala lui gândire și moralitatea curată, prin patriotismul lui devotat, a luptat pentru drepturile neamului său asuprit? Ați diabolizat până la extrem rolul pe care l-a jucat „Mișcarea Legionară" în societatea românescă interbelică.

Mișcarea naționalist-legionară de sub conducerea Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu a fost cea mai dreaptă ocârmuire din câte au existat vreodată, cel puțin din istoria modernă; stă dovadă faptul că acestei grupări i s-au alăturat marile personalități ale vremii: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Țuțea, Radu Gyr, Constantin Noica, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, Vasile Voiculescu, Traian Trifan, Lucian Blaga, Duhovnicul Arsenie Papacioc, Ilie Tudor, Părintele Calciu Dumitreasa. Unele dintre aceste personalități au fost ideologi de seamă ai legionarismului manifestându-se foarte activ în cadrul mișcării. Cu toată mizeria aruncată asupra Mișcării Legionare, această forță a constituit în anii ei de glorie cel mai puternic zid de fier în calea expansiunii comuniste. Regele Carol al II- lea, din al cărui ordin a fost ucis Căpitanul și camarazii lui apropiați, a avut interesul să înlăture din cale opozanții care îi dezaprobau modul abuziv, imoral, dictatorial, contra interesului național, de a conduce statul. Camarila carlistă, dirijată din umbră de nefasta Elena Lupescu, evreica subordonată cercurilor sioniste care lucrau pe ascuns pentru distrugerea României, l-a influențat pe rege în luarea celor mai nefaste decizii care au avut repercursiuni grave asupra viitorului țării.

Din ignoranță sau în mod voit, regele „play-boy" a refuzat să aloce bani pentru echiparea și dotarea corespunzătoare a armatei române, încât, în prag de război, în anul 1940, în lungul șir de pierderi teritoriale care au avut loc, România se afla în situația cea mai dificilă din câte au existat în istoria modernă. O Românie fără armată, o Românie izolată pe plan internațional. Regele a căutat salvarea de la dezastru în persoana unui român providențial, Generalul Ion Antonescu pe care îl trimisese în surghiun la Mănăstirea Bistrița, pentru că militarul de excepție a avut îndrăzneala să-i ceară socoteală pentru modul său dezastruos de a conduce țara. Ion Antonescu a fost singurul om capabil să scoată țara din haosul în care a fost aruncată de către rege în acea perioadă. I s-a reproșat și i se impută lui Antonescu alianța cu Germania, însă cei fără dreaptă judecată nu înțeleg că nu exista o altă posibilitate de a ieși din impas.
Practic, Antonescu a ales unica soluție de salvare. Își închipuie cei care îi tot blamează politica, ce s-ar fi întâmplat dacă Antonescu i s-ar fi împotrivit lui Hitler? Deveneam o a doua Polonie sau Iugoslavie, sfâșiată în bucăți și împărțită între germani și sovietici. Antonescu n-a fost executat pentru că ar fi comandat uciderea în masă a evreilor - o minciună ordinară -, deoarece el a văzut un pericol doar în evreii din Basarabia și Bucovina care se manifestau foarte ostil față de populația majoritar românească. Comisarii sovietici, în majoritate evrei care coordonau activitatea în teritoriile românești, se manifestau cu o violență ieșită din comun față de români.

Mareșalul a fost executat pentru că a avut îndrăzneala să-l infrunte pe Stalin, evreul de la Moscova, luându-i de sub nas, în mod justificat, teritoriile care ne-au aparținut nouă de veacuri: Basarabia și Bucovina. Dacă Antonescu ar fi urât atât de tare evreii, ce l-ar fi împiedicat să-i predea pe toți germanilor? Există evrei care au recunoscut că nici un tren încărcat cu evrei din România n-a plecat la Auscwitz, evrei care au recunoscut că viețile lor au fost salvate de către Mareșal, care le-a permis să emigreze în Palestina. Iar aceștia au fost de ordinul sutelor de mii. Încă o minciună evreiască ce trebuie să fie demontată este aceea că evreii trimiși la Bug au fost plasați cu scopul de a fi exterminați. De ce nu se spune adevărul că intenția Mareșalului era aceea ca să fie salvați din mâinile germanilor? În tot acest timp cât au stat în lagăr, Antonescu a căutat sprijin la evreii bogați ca să-i ajute și, și mai mult decât atât, a făcut un apel internațional la americani și britanici să-i salveze, dar, din păcate, nu li s-a oferit niciun ajutor. Nu cumva acest refuz nejustificat vine încă odată în sprijinul teoriei conform căreia, evreii trebuiau sacrificați chiar de către cei din neamul lor, ca motiv pentru crearea mult așteptatului stat Israel? Astfel se justifică.

Lideri cum au fost Ion Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu nu se vor mai naște prea curând. Acești doi români providențiali au scris o istorie glorioasă: încercarea lor de a ieși de sub jugul sclaviei iudaismului mondial a demonstrat că se poate soluționa orice problemă de interes național dacă diriguitorii sunt insuflețiți în lucrarea lor de credință, onoare, disciplină, dragoste de țară și spirit de sacrificiu.

În zilele noastre, naționalismul a devenit o „sintagmă" diabolizată prin ascocierea intenționat greșită cu nazismul. Ca ideologie a apărut în secolul al XIX-lea, atunci când țările europene aflate sub hegemonia imperiilor Austro-Ungar și Otoman căutau să obțină dreptul la autonomie. Practic, ideologia naționalistă a avut un impact pozitiv asupra popoarelor subjugate de elementele străine, sporind sentimentul de mândrie națională în rândul populației. Apartenența maselor la această ideologie a menținut un echilibru major în desfășurarea corectă și bine închegată a unității statale. Nu-i nimic greșit să-ți iubești țara, să apreciezi valorile tradiționale și să le promovezi, să faci cult pentru simbolurile naționale și să arborezi drapelul și să îmbraci portul național, să-ți cunoști drepturile cetățenești și să nu tolerezi până la umilință comportamentul obraznic al etnicilor, care, de atâta timp, ne-au călcat în picioare, pe noi românii majoritari. În virtutea cărui drept?

Ridicăm moschei pentru musulmanii care ne-au prigonit și jefuit secole de-a rândul? Le dăm dreptul maghiarilor de a avea autonomie, acestor sălbateci veniți din stepele aride ale Asiei, care au ținut pământul sfânt românesc al Transilvaniei sub stăpânire aproape 1.000 de ani, când noi, cu câteva mii de ani înaintea năvălirii lor, scriam istoria lumii pe Tăblițele de la Tărtăria? Tolerăm țigănimea obraznică ce ne agresează fizic și mediatic prin propagarea (in)culturii ei? Nu avem nevoie de aceste importuri cultural denaturate, fiindcă românii au una dintre cele mai bogate, valoroase și tradiționale culturi europene. Prin conștientizarea propriei noastre valori, ca entități ce aparținem unui spațiu ancestral foarte vechi, vom putea renaște spiritual pentru unitate; astfel se va produce mobilizarea noastră generală pentru schimbarea societățății putrede și pentru înlăturarea segmentului parazitar care urmărește să ne transforme într-o masă de manevră robotizată. Cu credința că încă „mai avem o țară" cu români viteji care veghează și lucrează la îndeplinirea momentului mesianic profețit de către însuși sfântul părinte Arsenie Boca, vom renaște în trupurile dacilor neînfricați de odinioară.