Revista Art-emis
Învinge terorismul pacea? PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Nicolae Radu   
Miercuri, 04 Ianuarie 2017 15:07

Prof. univ. dr. Nicolae Radu, art-emisAnul 2016 s-a încheiat în sunet de clopot pentru o Europă cernită! Dacă în plan intern existenţa noastră este marcată de dăunătoare şi interminabile frământări ale jocurilor de putere, în plan extern lucrurile sunt cu mult mai grave, ţări precum Marea Britanie, Franţa, Germania fiind permanent ameninţate de organizaţii teroriste mai mult sau mai puţin cunoscute! Începutul de mileniu III anunţă pericole greu de anticipat, de la acţiunile unor organizaţii teroriste puternice sau ale unor „lupi singuratici", cu manifestări ce ţin de dezechilibrul psihic şi până la calamităţi naturale, gen cutremure şi inundaţii. Loviturile asupra unei moscheei din Zürich, camionul de 25 de tone care a lovit în plin zeci de oameni prezenţi într-una din pieţele de Crăciun din Berlin, atentatul comis asupra ambasadorului rus la Ankara, Andrei Karlov sunt acţiuni ce trebuie să aducă la masa cooperării decidenţii politici în vederea iniţierii unor măsuri concrete şi o mai temeinică colaborare a serviciilor de intelligence. Asasinarea ambasadorului Andrei Karlov, în timp ce susţinea un discurs în la o expoziţie de artă fotografică în Ankara, demonstrează fără nicun dubiu că terorismul se reconfigurează concomitent cu războiul pentru resurse. Nimic nu este întâmplător, dar mi-ar place să cred că asasinarea ambasadorului rus în Turcia nu ţine de acţiuni comandate cu scopul de a tensiona relaţiile existente între preşedintele rus Vladmir Putin şi preşedintele turc Recep Tayyp Erdogan.

România nu este un stat izolat de pericolul terorismului! Privind doar din perspectiva alianţelor din care ţara noastră face parte, imprevizibilitatea celor care îşi doresc control în Europa sau a celor ce se simt ameninţaţi de obiectivele mai mult sau mai puţin transparente ale acestor alianţe nu face decât să atragă atenţia serviciilor noastre de securitate asupra unor posibile acţiuni teroriste. Nu pot să nu reamintesc declaraţia unui fost director al S.I.E., potrivit căruia „România nu a fost niciodată o ţară care să vină într-o zonă confruntaţională cu ţările arabe. În perioada comunistă, relaţia României cu Orientul Mijlociu era foarte bună, în România s-au format generaţii întregi de persoane de etnie musulmană educate în universităţile româneşti. Încă persistă în Orientul Mijlociu impresia generală cu privire la România - ţară prietenă"[1]. Aş vrea să cred că aceste aprecieri sunt încă valabile, Plecând de la faptul că strategiile de acţiune ale S.R.I.-S.I.E. sunt concepute ca permanent preventive şi axate pe cunoaşterea şi reducerea factorilor de risc ce ar putea influenţa creşterea nivelului de ameninţare teroristă. Conştientizănd că terorismul a devenit foarte puternic, capabilităţile sale fiind multiplu amplificate prin finanţări suspecte şi condamnabile, reconsolidarea posibilităţilor de răspuns din partea serviciilor de securitate şi la o foarte bună colaborare între serviciile de informaţii[2] se impune sine die. Problematica cooperării în domeniul intelligence-lui trebuie să urmeze relaţia simplu-complex, în baza căreia coordonarea activităţilor serviciilor de intelligence/informaţii în plan intern, regional şi internaţional[3] trebuie reconfigurată şi adaptată situaţiei nou creată. În acest context, migraţia (însoţită de numeroasele ei semne de întrebare - n.r.), multitudinea fronturilor deschise pentru controlul de resurse, instabilitatea politică în Orientul Mijloc şi în alte zone ale planetei, toate acestea nu fac decât să ne atragă atenţia că loviturile pot apărea oriunde şi oricum, în pofida acţiunilor operative de cunoaştere iniţiate de C.I.A., M.O.S.S.A.D., Ф.С.Б. (F.S.B.), D.G.S.E., M.I.6... Chiar şi în aceste condiţii, bătălia nu este pierdută!

Nu sunt adeptul „teoriilor conspiraţiilor", dar lumea întreagă are nevoie de măsuri concrete şi nu de vorbe, pacea fiind bunul cel mai de preţ pentru fiecare dintre noi. În timp ce terorismul loveşte cu sânge rece, răspunsul se lăsă aşteptat, iar responsabilitatea este pasată, de cele mai multe ori, de la un partid politic la altul. Acţiunile post 9/11 septembrie 2001 au arătat unei lumii întregi imagini incredibile, cu o Americă lovită şi aflată sub impactul panicii. Al Qaeda nu a iniţiat regretabilele lovituri la voia întâmplării, dispunând de un puternic suport logistic şi de oameni precum Mohamed Atta sau Hani Anjour antrenaţi şi pregătiţi să moară pentru o cauză de ei ştiută! Deşi existau informaţii cu privire la iminenţa unor atacuri, amploarea şi importanţa acestora au fost neglijate sau minimalizate de către serviciile de informaţii. În mod cert, în contextul atentatelor din ultimele zile, terorismul este o realitate cruntă, cu impact asupra siguranţei oricărui stat şi cu efecte asupra încrederii populaţiei în eficienţa decidenţilor şi a serviciilor de securitate specializate.

Faptul că Rusia a calificat împuşcarea mortală a ambasadorului rus la Ankara drept atac terorist nu face decât să atragă atenţia că terorismul este omniprezent, pentru combaterea acestuia fiind necesare conjugări de forţe în mod pragmatic şi nu doar în cuprinsul unor declaraţii belicoase, fără conţinut de cele mai multe ori. De ce insist asupra acestui lucru? În contextul atentatelor din ultimele zile din Turcia, Elveţia şi Germania, devine tot mai evident faptul că niciun stat nu mai poate crede în intangibilitatea propriilor măsuri de securitate, organizaţiile teroriste de tipul Statul Islamic, Al Shabbab, Jabhat Fatah al-Sham, fostă „Frontul Al-Nusra", filiala siriană a Al-Qaida, Bokko Haram cunoscut sub numele de „Statul Islamic al Provinciei Africa de Vest" fiind posibil înfiltrate în întreaga lume! În aceste condiţii, previziunile Dr. Alba Popescu, expert în spaţiul african şi doctor în securitate naţională şi informaţii, se confirmă: „foarte curând Africa va deveni principalul furnizor de insecuritate în Europa. Actualul val de migraţie va parcurge automat rutele africane, care sunt controlate în proporţie de 100% de islamişti în conjuncţie sau nu cu reţele de criminalitate organizată"[4].

Din punctul de vedere al autorităţilor noastre, România este o ţară aflată departe de atacurile teroriste. Şi totuşi, privind spre atacurile de la Nisa şi din Berlin, nimic nu pare imposibil! Îmi este foarte greu să accept ce s-ar întâmpla o astfel de acţiune la o petrecere de revelion în spaţii publice sau la o oră de vârf în metroul din Bucureşti, când jumătate din locuitorii capitalei se află în subteran! Cu toate acestea, am speranţa că serviciile noastre interne de securitate au forţa necesară pentru a ţine departe de noi acest pericol cu posibile consecinţe greu de anticipat. Cu ceva speranţă de adevăr, Jonathan Fine, un redutabil expert israelian în problematica terorismului atrăgea atenţia că : „România nu este în vârful listei negre (shitlist) a Statului Islamic sau a al Qaeda, dar este într-o poziţie tranzitorie geopolitică, între Turcia, Orient şi Europa şi de aceea cred că interesul vostru major trebuie să fie să preveniţi că România să fie folosită ca o rută de tranzit"![5]. Considerând experienţa distinsului profesor, cercetător la Institutul Internaţional pentru Combaterea Terorismului (I.D.C. Herzylia, Israel), nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva tocmai faptul că România este folosită ca ruta de tranzit a făcut că organizaţiile teroriste să nu acţioneze pe teritoriul ţării noastre, interesul acestora fiind şi acela de a-şi păstra libere posibilităţile de mişcare?!

Realitatea invită la măsuri urgente! Trist este, însă, faptul, că voci mai mult sau mai puţin autorizate promovează prin mass-media scenarii invocând Jihadul într-o înţelegere greşită. Cu siguranţă, soluţia pentru pace nu înseamnă război împotriva Islamului! Pacea este dorită şi de musulmani, aşa cum este dorită şi de creştini, catolici sau iudei! Palestina se află în inima cetăţenilor ei, aşa cum Franţa se află în inima cetăţenilor francezi. România trebuie să rămână suflet din sufletul nostru! Şi totuşi, graniţele războiului hibrid se extind tot mai mult, sub diverse pretexte şi împing, din nefericire pentru noi, pacea tot mai departe de starea normală! Cu riscul repetării, susţin că deşi se apreciază că România este un furnizor de securitate[6], România are nevoie de securitate! Aşa cum am mai precizat, în timp ce cu S.U.A. România are un parteneriat strategic, Rusia ne priveşte cu suspiciune (justificată din punctul ei de vedere - n.r.)! Ce se întâmplă dacă Statul Islamic va fi atacat din România?! Ce se întâmplă dacă Rusia nu priveşte Baza Deveselu ca pe o unitate defensivă?! România şi Polonia au fost deja avertizate de liderul de la Kremlin, Vladinir Putin, că se află în vizorul rachetelor Rusiei![7]
 

Cine, ce are de câştigat şi ce rămâne de făcut?

Recalibrarea relaţiilor de bună vecinătate cu ţările vecine poate fi un punct de consolidare a păcii. Ungaria priveşte deja peste România spre Rusia sperând la revizuiri teritoriale în favoarea ei, Bulgaria determină nostalgii din vremuri trecute, Serbia a reactualizat perteneriatul cu Federaţia Rusă, în timp ce ţara noastră se află prinsă că un stat tampon între două fronturi şi, practic, înconjurată de forţe potenţial ostile! Să fie oare întâmplător că Rusia priveşte cu interes spre Bulgaria şi Republica Modova după recentele alegeri prezidenţiale?! Să fie întâmplătoare recentele intervenţii ale preşedintelui ucrainei privind modificări „paşnice" de teritorii? Răspunsurile pot fi multiple. „În primul rând, autorităţile române trebuie să conştientizeze pericolul militar real care pândeşte România, apoi să asigure capacitatea unei riposte, inclusiv prin cultivarea parteneriatelor bilaterale şi a aliaţilor din vest şi sud"[8]. Şi totuşi, ce se mai poate face? Întărirea capacităţilor de apărare ale României nu poate fi lăsată, iresponsabil, numai în seama N.A.T.O. Deşi este trecut de ceasul al 12-lea, se impune mai mult decât oricând un management politic responsabil şi o constantă cooperare a serviciilor de intelligence în vederea iniţierii unor măsuri de prevenire şi mai puţin pe explicaţii post - factum! Mai bine o investiţie inutilă decât una tardivă!

------------------------------------
[1] http://www.ziare.com/international/terorism/fost-sef-sie-despre-pericolul-terorist-pentru-romania-si-obisnuinta-serviciilor-inca-din-comunism-interviu/ accesat 17.12.2016
[2] David Stafford and Rhodri Jeffreys-Jones (eds), „American-British-Canadian Intelligence Relations 1939-2000", Special Issue of Intelligence and National Security, 15/2 (2000).
[3] Tiberiu, Tănase Puncte de vedere privind cooperarea între servicii de informaţii din spaţiul euroatlantic şi al UE, în Stabilitate şi securitate regională, sesiune de comunicări ştiiţifice cu participare internaţională, Bucureşti, 9-10 aprilie 2009, Editura UNAP, Bucureşti, 2009, p. 285.
[4]http://epochtimes-romania.com/news/alba-popescu-africa-va-deveni-principalul-furnizor-de-insecuritate-in-europa-video/ accesat 17.12.2016
[5]http://www.gandul.info/international/expert-antiterorism-din-israel-despre-elefantul-din-sufrageria-europei-romania-trebuie-sa-previna-folosirea-ei-ca-ruta-de-tranzit-pentru-teroristi/ accesat 20.12.2016
[6] https://www.antena3.ro/actualitate/klaus-iohannis-la-finalul-summitului-nato-romania-este-un-furnizor-de-securitate/ accesat 21.12.2016.
[7] http://www.mediafax.ro/externe/putin-avertizeaza-romania-si-polonia-ca-se-afla-in-vizorul-rachetelor-Rusiei/ accesat 11.12.2016.
[8]http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/06/17/generalul-degeratu-despre-conditiile-in-care-rusia-ar-putea-ataca-romania-porosenko-a-ordonat-armatei-sa-preia-controlul-frontierei-cu-rusia-lectiile-razboiului-din-irak-si-posibila-divizare-a-statului/ accesat 19.12.2016.

footer