Donald Trump ?i Noua Ordine Mondial? - Al Treilea R?zboi Mondial (2) Imprimare
Ing. Ovidiu M. Curea   
Duminică, 12 Martie 2017 15:15

AntiTrumpCorpora?iile multina?ionale ?i transna?ionale

Istoria multina?ionalelor începe cu mult timp în urm?, tocmai în perioada colonialismului european din secolele al XVI-XIX-lea. Atunci, monarhiile europene din acele vremuri (mai pu?in cele din Spania ?i Portugalia) î?i administrau ?i dezvoltau teritoriile de peste m?ri prin intermediul unor "arenda?i", corpora?iile multina?ionale, organiza?ii economico-financiare, care controlau produc?ia de bunuri ?i servicii într-una sau mai multe ??ri, altele decât ?ara lor proprie unde î?i aveau sediul central. Aceste corpora?ii multina?ionale au avut un rol determinant în toat? evolu?ia ulterioar? a climatului economic, social ?i politic al planetei. Plecând de la obliga?ia lor de fond de a duce produsele coloniilor în metropole, ele au contribuit direct la dezvoltarea comer?ului interna?ional, a c?ilor de comunica?ie de pe mare ?i uscat. Pe rutele comerciale astfel trasate între colonii ?i metropole multina?ionalele au creat pie?e intermediare de m?rfuri ?i servicii de unde ob?ineau noi ?i însemnate câ?tiguri suplimentare.

Mai departe, din dorin?a de extindere a afacerilor ?i de m?rire a profitului s-au implicat ?i în activit??ile de explorare, pentru descoperirea de noi zone furnizoare de materii prime. Odat? descoperite aceste noi zone le-au populat apoi cu coloni?ti care s? asigure for?a de munc? necesar? în exploat?rile deschise. Profitul net realizat din aceste activit??i era investit, conform în?elegerilor cu monarhiile suverane, în ??rile de ba?tin?, în afar? de cele necesare dezvolt?rii bazelor de produc?ie din colonii care erau realizate cu acordul metropolelor. Rezultatul net al activit??ii corpora?iilor multina?ionale a fost îmbog??irea metropolelor ?i exploatarea coloniilor. Vorbim de rezultatul net pentru c?, în valoare absolut?, ?i via?a coloniilor a înregistrat la început un reviriment prin faptul c? resursele lor naturale, necunoscute ?i neexploatate pân? la venirea coloni?tilor, acum scoase la suprafa??, le ofereau ?i lor câ?tig, desigur dispropor?ionat cu câ?tigurile metropolei. Dispropor?ia a continuat s? creasc? pe m?sur? ce resursele coloniilor erau tot mai exploatate ?i câ?tigurile tot mai mult canalizate c?tre metropole. Unele dintre corpora?iile multina?ionale au fost implicate inclusiv în comer?ul cu sclavi finan?ând flotele ?i porturile destinate acestui tip de comer?.

Acumul?rile de capital ale multina?ionalelor au devenit atât de importante încât acestea ajunseser? s? împrumute cu bani însele case regale din ??rile lor de re?edin??, în perioadele de crize sau de r?zboaie, ceea ce a stârnit la un moment dat nemul?umirea, invidia ?i îngrijorarea statelor monarhice. A fost prima fractur? istoric? dintre na?ional ?i multina?ional. Pentru remedierea situa?iei, în secolul XIX, statele coloniale în cauz? au renun?at la serviciile corpora?iilor, preluând în administrare direct? coloniile de?inute. Era îns? târziu, corpora?iile controlau deja afacerile economice coloniale, iar influen?a lor a continuat s? persiste, chiar s? creasc? prin cump?rarea ?i infiltrarea oficialit??ilor coloniale. Dup? aceast? dat?, corpora?iile multina?ionale se transform? în corpora?ii transna?ionale, care, spre deosebire de primele nu se identific? cu o na?iune anume, având opera?ii ?i centre în diferite ??ri, în func?ie de condi?ii, fiecare dintre oficii având anumite grade de independen??, dar legate între ele printr-o politic? comun?. Royal Dutch Shell, de exemplu, are sediul principal la Haga, în Olanda, dar este înregistrat? oficial în Anglia, la Londra ?i are prezen?e în peste 60 de ??ri.

Dup? o perioad? de regrupare, aceste corpora?ii multina?ionale devenite transna?ionale s-au dezvoltat într-un ritm sporit, nestingherite acum de vechea leg?tur? tutelar? cu o structur? na?ional statal?. Puterea lor era economic? impresionant? le oferea pârghiile necesare pentru a putea influen?a direct sau mascat politici na?ionale, evenimente istorice, partide, guverne, alian?e sau ideologii. R?zboaiele, revolu?iile, revoltele nu au putut niciodat? fi f?cute decât cu bani, cu mul?i bani, cu finan??ri substan?iale, iar aceste finan??ri au venit întotdeauna de la cei care au dispus de resursele necesare, iar resursele au urmat constant drumul c?tre transna?ionale. Fie c? e vorba de revolu?ia francez?, de cele dou? r?zboaie mondiale, de revolu?ia rus?, chinez? sau de minuscula revolu?ie cubanez?, toate s-au înf?ptuit cu sprijin financiar al marilor companii. Nici aventura lui Hitler nu ar fi avut loc dac? nu ar fi beneficiat de sprijinul firmelor, b?ncilor ?i institu?iilor controlate de Rothschild, de Standard Oil, Banca de Reglement?ri Interna?ionale, Krupp, Siemens, Thyssen, Bosh, Allianz, ITT, General Motors etc., firme care dup? r?zboi au cunoscut dezvolt?ri spectaculoase (a se vedea cartea lui Jim Mars, Guvernarea din Umbr?).

În Europa din timpul celui de Al Doilea R?zboi Mondial cuprins? de fl?c?ri de gloan?e ?i sânge Elve?ia r?mânea neatins? ?i prosper?. De ce? Pentru c? din transna?ionalele bancare de acolo se finan?au ambele tabere, colo?i bancari înfiin?a?i înc? din secolul al XIX-lea ?i substan?ial crescu?i în perioadele r?zboaielor, colo?i transna?ionali care, în 2007, au ajuns s? manevreze aiuritoarea sum? de 2 700 miliarde USD, acolo?i dintre care amintim: UBS AG, Union Bank of Switzerland, (fondat? în 1862) cu o valoare de capital de 2 200 miliarde Euro; Credit Suisse (fondat? în 1856) cu o valoare de pia?? de 95 miliarde USD; Julius Bär Group Ltd. (fondat? în 1890) cu o valoare de capital în sum? de 282.5 miliarde USD.

Dup? încheierea conflagra?iilor izbucnite cu sprijinul larg al transna?ionalelor, dup? ce autorit??ile statale din ??rile învinse erau debilitate, când sistemele lor economice ?i juridice se aflau în ruin?, transna?ionalele veneau s?-?i culeag? dobânda la creditele acordate înving?torului. Exemple putem lua de oriunde ?i din perioade diferite. S? observ?m numai câteva mai apropiate de timpurile prezente, din Libia lui Gaddafi, din Irak-ul lui Saddam, sau chiar din România lui Ceau?escu. S? observ?m cine de?ine controlul economic în aceste ??ri dup? schimb?rile suferite în ultimele decenii, ca s? descoperim ?i cine le-a finan?at. S? observ?m c? economia româneasc?, dup? 1989, în propor?ie de 90% a trecut în mâna unor gigan?i transna?ionali dintre care amintim: ArcelorMittal cu vânz?ri de 57 miliarde USD ?i fabrici în 19 ??ri; Coca-Cola HBC, companie luxemburghezo-americano-englez? cu sediul în Elve?ia, cu 56 de fabrici în 28 de ??ri, cu vânz?ri de 6,5 miliarde USD ?i venituri de 2,3 miliarde; Orange cu cifr? de afaceri de 41 miliarde Euro, 34 milioane clien?i în 13 ??ri; Carrefour cu 11 935 magazine în 30 de ??ri, 360 000 angaja?i ?i venituri de 4,5 miliarde Euro; Renault cu 120 000 de angaja?i în 36 de ??ri ?i venituri anuale în valoare de 45 miliarde Euro; OMV cu vânz?ri anuale de 19 miliarde Euto ?i 22 500 angaja?i; Deloitte cu o cifr? de afaceri de 36,8 miliarde USD, cu 244 400 angaja?i în 150 de ??ri (practic pe tot globul); Ernst & Young cu venituri anuale în valoare de 30 miliarde USD, 231 000 angaja?i în 150 de ??ri.

Transna?ionalele au acumulat averi imense care au nevoie de tot mai mult spa?iu pentru a fi reinvestite ?i nel?sate prad? devaloriz?rii. Nici investi?iile considerate mult timp cele mai profitabile, cele legate de arme ?i resurse energetice nu mai ajungeau s? acopere rotirea capitalurilor acumulate. Crearea de conflicte a oferit posibilitatea corpora?iilor s? vând? m?rfuri ambilor beligeran?i, de la fiecare ob?inând în plus, promisiuni de tratamente preferen?iale dup? ce ar fi câ?tigat confrunt?rile. Averile s-au acumulat ?i mai mult, cereau tot mai mult spa?iu de manifestare. Spre sfâr?itul secolului XX, pe locul întâi între investi?iile cele mai profitabile a ajuns s? fie considerat?, c?utat? ?i impus? a?a zisa datorie - suveran?, adic? datoria extern? f?cute de c?tre un stat suveran, stat care urmau s? devin? contribuitor ve?nic la transna?ional?, creditorul unor datorii contractate la ele direct sau mascate în institu?ii interna?ionale (destul de str?vezii de altfel) ?i imposibil de achitat atât datorit? condi?iilor de contractare, cât mai ales piedicilor, capcanelor ?i presiunilor exercitate asupra politicienilor din respectivele state. România, de exemplu, care în 1990 avea peste 2 miliarde dolari credite acordate în diferite state ale lumii, a ajuns treptat la o datorie extern? aprox. 100 miliarde de Euro, iar economia româneasc? în propor?ie de 90% a trecut în mâna companiilor str?ine, corpora?ii care, datorit? legisla?iei interne "recomandate" din afar?, beneficiaz? de un sistem de impozitare diferit (preferen?ial) fa?? de sistemul de impozitare aplicat firmelor na?ionale.

Corpora?iile transna?ionale au ajuns s? de?in? averi colosale, greu de imaginat. Exemple sunt multe ?i gr?itoare. Hongkong and Shanghai Banking Corporation (H.S.B.C.), un conglomerat de 32 de companii r?spândite pe toate continentele cu afaceri în sistemul bancar, financiar, asigur?ri, asisten?? managerial? pentru guverne, institu?ii ?i firme, intermedieri contacte interna?ionale, media (Twitter, Facebook, LinkedIN, YouTube, WeChat and Instagram) ?i fondat? în anul 1865 cu scopul de a finan?a comer?ul dintre Europa cu India ?i China, H.S.B.C. dispune în prezent de o re?ea format? din 4 400 oficii r?spândite în 71 de ??ri deservind un num?r de 46 milioane clien?i. Conform datelor furnizate de The Global 2000, la nivelul anului 2008 vânz?rile anuale ale HSBC se ridicau la suma de 146,50 miliarde dolari (de 2,5 ori bugetul României pe anul 2017 proiectat la 65,16 miliarde dolari), iar valoarea activelor era de 2 349 miliarde dolari (de 12 ori Produsul Intern Brut al României estimat pentru 2017 la 194 miliarde dolari).

O alt? transna?ional? de frunte, Royal Bank of Scotland, are vânz?ri anuale de 108,45 miliarde dolari ?i active de 3 807,51 miliarde dolari (de aproape 20 de ori PIB-ul României). Alte transna?ionale au vânz?ri anuale mai mari decât tot Produsul Intern Brut al României, care este de 194 miliarde dolari, precum Total cu 200 miliarde anual, Wal-Mart Stores - 378,80 miliarde dolari, Chevron - 204 miliarde dolari. ?i exemplele pot continua. Conform Fortune Global 500, primele 500 de companii din lume au realizat în anul 2015 venituri totale în valoare de 27 666 miliarde dolari ?i profituri în valoare de 1 500 miliarde dolari, folosind munca a 67 milioane de angaja?i. În ansamblul lor, companiile transna?ionale desf??oar? peste 66% din comer?ul interna?ional. Prin lan?urile lor de filiale, transna?ionalele sunt implantate în toate ??rile, atât în cele dezvoltate cât ?i cele în curs de dezvoltare. De?in lan?uri economice care pleac? de la procesele de extragerea a materiilor prime ?i la prelucrarea lor, pân? la comercializare, trecând prin transporturi, comunica?ii, ?i toate celelalte segmente economice (service, proiectare, cercetare, management, marketing, banking, asigur?ri etc.). O statistic? Le Monde concluziona c?, în 2016, doar 1 % din popula?ia Terrei de?inea mai mult de 50 % din P.I.B.-ul mondial, iar tendin?a de concentrare a averilor este în continu? cre?tere, prev?zându-se pentru c? în anul 2020, 1% din popula?ie va de?ine 54 % din bog??iile produse la nivel mondial.

Confruntarea na?ional-transna?ional, Al Treilea R?zboi Mondial

Lupta transna?ionalelor cu autorit??ile na?ionale pentru câ?tigarea de spa?iu, lupt? început?, dup? cum am v?zut, în sec. XIX, s-a transformat în zilele noastre într-un conflict deschis sub conceptul instaur?rii "Noii ordini mondiale". Ideea de baz? a acestui concept este trecerea de la civiliza?iile na?ionale, la o civiliza?ie global?, a întregii planete. Pentru atingerea acestei etape, considerat? superioar? în dezvoltarea omenirii, se are în vedere, în principal:
- Debilitarea statelor pân? la desfiin?are
- Desfiin?area grani?elor statale
- Atenuarea pân? la dispari?ie a sentimentului na?ional
- Amestecul na?ionalit??ilor ?i raselor
- Uniformizarea legisla?iei
- Uniformizarea culturii
- Desfiin?area familiei
- Desfiin?area religiei
- Instituirea unei autorit??i unice mondiale
- Controlul ?i supravegherea strict? a individului prin mijloace informatice

Probabil c? acesta va fi viitorul, ne place sau nu, pa?ii f?cu?i în aceast? direc?ie putând fi observa?i cu u?urin?? în zilele noastre. Transna?ionalele de?in averi care dep??esc bugetele ?i chiar PIB-urile multor ??ri, puterea lor de decizie este mai mare decât puterea multor guverne, iar prin reprezentan?ii lor plasa?i în posturi importante ?i dota?i cu mijloace pe m?sur? pot influen?a în propor?ii diferite deciziile oric?rui guvern de pe planet?, chiar pe cele ale marilor puteri, pot induce curente de opinii, crea mi?c?ri ?i reorient?ri sociale.

A?a cum se întâmpl? întotdeauna în fa?a marilor schimb?ri, exist? îns? ?i reac?ii de respingere, unele chiar puternice, care se ciocnesc cu tendin?ele noilor procese. Este ceea la ce asist?m ast?zi cu surprindere dac? nu facem leg?tura cu motivele ?i cauzele lor. Actualele reac?ii de respingere a civiliza?iei globale vin din partea unor lideri importan?i ai lumii de azi, mai greu de neutralizat, adep?i ai men?inerii civiliza?iilor na?ionale: liderii Rusiei ?i Statelor Unite, respectiv, Vladimir Putin ?i Donald Trump. Ne putem întreba de ce nu intr? în aceast? categorie ?i liderii chinezi. China, datorit? popula?iei sale ?i a indicelui de cre?tere al acesteia are a fortiori o voca?ie universal?, contribuind la amestecul popula?iilor ?i raselor. Au mai fost câ?iva lideri care s-au opus mersului vremii ?i au încercat s? consolideze elementul na?ional (Ceau?escu, Saddam ?i El Kadafi), dar ei au putu fi înl?tura?i cu u?urin??. Cu Trump lucrurile sunt mai complicate datorit? for?ei sale economice personale ?i deloc de neglijat ?i a talentului oratoric de a se adresa maselor. El se poate opune cu acelea?i arme cu care este atacat, dar, pân? la urm?, va fi ?i el domolit a?a cum se întâmpl? ?i cu Papa Francisc I, un alt r?zvr?tit împotriva domina?iei transna?ionalelor. Rela?iile cu Putin r?mân în statu-quo, acesta fiind spre sfâr?itul celor trei mandate, ac?iunile urmând a cunoa?te intensific?ri în preajma alegerilor de anul viitor de la Moscova când, teoretic, Putin ar mai putea candida pentru un nou mandat.

Moneda care se bate acum în S.U.A. pe subiectul presupusei colabor?ri dintre Trump ?i Putin din campania electoral? american?, are ca scop tocmai s? împiedice orice încercare de unire a for?elor celor doi na?ionali?ti (termen devenit peiorativ) împotriva for?elor transna?ionale ale globaliz?rii. La noi în ?ar? observ?m cum promotorii proiectelor cu voca?ie na?ional?, oricât de mici ar fi ele sunt urgent ?i vehement comb?tu?i, contesta?i ?i înl?tura?i. Uniunea European? a fost imaginat? ?i creat? ca o etap? regional? în drumul spre globalizare. Pre?edintele Consiliului European, Donald Tusk, atr?gând aten?ia în mod cinic: „Trebuie s? fie foarte clar c? dezintegrarea Uniunii Europene nu va duce la nici o restaurare mitic? ?i total? a suveranit??ii ??rilor sale membre... doar împreun? vom putea fi total independen?i", renun?ând la „egoismul na?ional" care „încearc? s? se transforme într-o alternativ? la integrare". Confruntarea global - na?ional se poart? pe întreaga planet?, adversarii nu mai reprezint? state sau na?iuni, ei se pot reg?si în interiorul acelora?i grani?e, acelora?i ora?e, acelora?i forumuri, colectivit??i, forma?iuni politice sau administrative. R?zboiul global-na?ional, interna?ional-local nu se poart? nici cu arme albe, nici cu arme de foc, nici cu arme de distrugere în mas?, se poart? cu arme economice. Este mult prezisul ?i temutul al treilea r?zboi mondial, dup? care va veni „adev?rat? epoc? de aur a omenirii", cine o mai apuc?.

Grafica - I.M.

footer