Revista Art-emis
O numărătoare negociată politic PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chişinău   
Miercuri, 19 Aprilie 2017 16:13

Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, AȘM, ChișinăuPopulația Republicii Moldova la „recensământul" din 12-15 mai 2014

Într-o lucrare de demografie istorică a Uniunii Sovietice apărută în S.U.A. în plin proces de perestroikă gorbaciovistă, cunoscutul disident sovietic Dmitri Veresov avea să constate, cu justificat temei că, în privința statisticii demografice sovietice, orice autor bine intenționat are de soluționat, în prealabil, o veritabilă dilemă între o încredere totală și o suspiciune profund întemeiată față de orice statistici oficiale sovietice[1]. Mutatis mutandis, o situație asemănătoare sau chiar mai gravă, se constată în privința statisticii demografice din Republica Moldova, care, la peste un sfert de secol de la proclamarea independenței de stat, nu reușește (sau nu dorește?) nicidecum să se debaraseze de sechelele trecutului sovietic, nici măcar în privința terminologiei utilizate în cadrul statisticii demografice oficiale. O probă elocventă în această privință servește recensământul populației și al locuințelor din 12-15 mai 2014, rezultatele căruia au fost recent aduse la cunoștința opiniei publice[2].

Organizat conform prevederilor Legii 90 din 26 aprilie 2012, prin care rezultatele finale urmau a fi prezentate în termen de 27 de luni de la realizare, - respectiv, pe 25 august 2016, - rezultatele celui de-al doilea recensământ al populației Republicii Moldova au fost aduse la cunoștința opiniei publice abia la începutul lunii aprilie 2017, în mijlocul mai multor acuzații de organizare defectuoasă și de trucare a datelor acestuia, de unde și lipsa cvasitotală de credibilitate și întemeiate suspiciuni de falsificare a recensământului. „A crescut sau nu de zece ori numărul celor ce se declară români?", „Rezultate surprinzătoare și interese uriașe în spatele recensământului din Republica Moldova", „Recensământul din 2014 lasă statistica din Chișinău fără directori", „Recensământul din Republica Moldova ca război informațional identitar", „Un război informațional câștigat? Miturile fondatoare ale Republicii Moldova - managementul percepției", - sunt titlurile doar câtorva din numeroasele analize apărute pe urmele imediate ale publicării rezultatelor recensământului.

Neîncrederea față de rezultatele recensământului din 2014 provine, în mare parte, din defectele sale organizatorice, fiind de consemnat faptul că operațiunile acestuia au început cu Lucia Spoială în calitate de șefă a Biroului Național de Statistică (B.N.S.), pentru ca prelucrarea datelor să fie preluată de un al doilea șef, Marin Gospodarenco, în timp ce rezultatele recensământului au fost aduse la cunoștința opiniei publice de către actualul șef al Biroului, Vitalie Valcov. De rând cu defecțiunile organizatorice, chestionarul în calitate de principal instrument de lucru al recensământului a conținut, încă de la început, o confuzie identitară voită, urmărind un indiscutabil scop politico-ideologic prin echivalarea abuzivă a „etniei" cu „naționalitatea"[3].

Dincolo de îndemnurile de a privi recensământul din 2014 „ca un exercițiu pur statistic și fără conotații politice", gravele carențe constatate au provocat comentarii pe cât de severe, pe atât de întemeiate ale rezultatelor acestuia, motivele fiind oferite de înșiși organizatorii recensământului. Șefa B.N.S., Lucia Spoială, a declarat, bunăoară, la un moment, că datele recensământului populației și al locuințelor din 2014 vor fi inevitabil publicate cu o aproximație de ± 6 %, lucru inadmisibil în cazul unui recensământ. În plus, în chiar primele zile ale anului 2015, majoritatea instituțiilor de presă din Republica Moldova au primit un e-mail cu „rezultatele preliminare" ale recensământului, ce păreau să fi venit din partea Biroului Național de Statistică. Conform acelor date, 1.655.326 de locuitori sau 56,8 % din populația totală s-ar fi declarat moldoveni de naționalitate, 23,2 % sau 675.299 de locuitori s-au declarat români, 7,6 % sau 221.992 s-au declarat ucraineni și 5,46 % sau 159.065 de locuitori s-au declarat ruși. Totodată, 40,3 % din cei recenzați sau 1.174.635 de locuitori au declarat că limba lor maternă este limba română, în timp ce 1.117.535 de locuitori sau 38,4 % au declarat limba moldovenească, iar 383.970 de locuitori sau 13,2 % din total consideră limba rusă drept limba maternă.

Este adevărat că, în scurt timp după ce mass-media a făcut publice acele date prealabile, Biroul Național de Statistică a infirmat informațiile referitoare la naționalitate și limba vorbită, nu însă și la celelalte compartimente ale chestionarului recensământului, ceea ce i-a determinat pe sociologi și analiștii politici să afirme că rezultatele prealabile au fost făcute publice cu obiectivul expres de „a-i liniști pe stataliștii din Republica Moldova", după ce au fost „negociate" în prealabil cu principalii actori ai vieții politice. „Rezultatele nu sunt reale, sunt doar aruncate pe piață ca să întărească pe cei care doresc statalitatea artificială a unui stat, la rândul său artificial, - astfel a comentat rezultatele prealabile ale recensământului din 12-15 mai 2014 directorul Centrului Român de Studii și Strategii, Eugen Popescu[4]. Nu au fost de natură să clarifice situația nici rezultatele finale ale recensământului populației și al locuințelor, aduse la cunoștința opiniei publice la aproape 3 ani de la operațiunile propriu-zise, după efectuarea unei anchete interne la B.N.S. și a unei inspecții financiare, cu misiunea verificării corectitudinii utilizării finanțelor alocate pentru recensământul din 2014. La fel ca în cazul rezultatelor preliminare, datele finale ale recensământului rămân defectuoase și impracticabile la compartimentele privind structura etnică și limbile vorbite, și utilizabile cu maximă prudență la restul compartimentelor[5].

Conform metodologiei utilizate de organizatorii recensământului, persoanele recenzate au fost grupate în cele cu reședință obișnuită, - persoanele care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova o perioadă mai mare de un an, indiferent de cetățenie, - și cele absente o perioadă mai mare de 12 luni, aflându-se peste hotarele Republicii Moldova. Din acest punct de vedere, la recensământul din 2014, numărul total al persoanelor recenzate a fost de 2.998.235, inclusiv 2.789.205 de persoane cu reședință obișnuită. Din motive încă neexplicate, în mun. Chișinău populația nu a fost recenzată în totalitate, gradul de acoperire constituind doar 59 %, în timp ce restul populației a fost recenzată în proporție de 91 %. La fel ca la recensământul precedent, autoritățile separatiste din raioanele de Est ale Republicii Moldova au refuzat să se conformeze acelorași rigori, astfel încât recensământul a fost posibil doar în interfluviul pruto-nistrean, constatându-se, pentru prima dată după 1959, o reducere a numărului total al populației sub cifra de 3 milioane de locuitori, anume 2.998.235 de persoane de ambe sexe. Comparativ cu recensământul din 5-12 octombrie 2004, populația Republicii Moldova s-a redus în 10 ani cu circa 400.000 de locuitori (circa 12 % din total), cifră echivalentă cu numărul de migranți aflați la muncă peste hotarele Republicii Moldova, mult inferioară celei vehiculate anterior (între 600.000 și 1 milion de persoane).

Conform datelor recensământului, în Republica Moldova există 1.259.207 de locuințe, din care sunt ocupate doar 82,9 %, celelalte 17,1 % fiind pustii. Cele mai multe locuințe neocupate se atestă în zona de Nord a Republicii Moldova, în special în raioanele Dondușeni și Soroca, unde ponderea locuințelor pustii depășește 25 % din total. Din punctul de vedere al structurii pe sexe, populația Republicii Moldova constă din 48,2 % bărbați și 51,8 % femei, la 100 de persoane de sex feminin revenind 93 de persoane de sex masculin. Considerată pe grupe de vârstă, structura populației Republicii Moldova a înregistrat schimbări esențiale la toate cele trei categorii, constatându-se o clară tendință de îmbătrânire demografică a populației. Astfel, se atestă o reducere cu 2,7 % a ponderii persoanelor sub vârsta de 16 ani între cele două recensăminte, o reducere a ponderii populației în vârstă aptă de muncă (16-61 de ani pentru bărbați și 16-56 de ani pentru femei) și o creștere cu 3,7 % a populației peste vârsta aptă de muncă, ajungându-se la 18,5 % din total. Unul din motivele contestării recensământului din 2014 constă în neconcordanța datelor furnizate de B.N.S. și listele electorale cu care operează Comisia Electorală Centrală, constatându-se o diferență de circa 600.000 de persoane cu drept de vot, cifră suficientă pentru deturnarea rezultatelor oricărui tip de scrutin.

Din punct de vedere confesional, datele recensământului din 2014 arată că 96,8 % din numărul total al populației se consideră creștini ortodocși, probând o creștere cu 1,3 % comparativ cu recensământul anterior. Datele respective sunt însă puternic contestate chiar de unii preoți din Republica Moldova, care susțin că procentajul creștinilor din recensământ este o cifră falsă. Astfel afirmă, bunăoară, parohul Bisericii din Ghidighici, Maxim Melinti: „Cifra aceasta este luată din pod. Faptul că persoana este botezată, asta n-o face a fi un creștin ortodox. Nu botezul mă face mântuit, ci faptele și credința mea. Pentru a combate rezultatele acestui sondaj, mergeți în noaptea Învierii prin cluburi, restaurantele din capitală și vedeți câtă lume stă și serbează Învierea lui Hristos în club, și nu în biserică. Sunt o mare parte din oameni care sunt credincioși doar în noaptea de Paști sau de Bobotează", - spune parohul[6]. Preotul mai susține că, în realitate, doar 20 % din populație ar fi creștini ortodocși, și nu 96,8 % cum spun datele recensământului.

În fine, nu însă și în ultimul rând, așa cum au menționat mai mulți sociologi și analiști politici, miza majoră a recensământului din 12-15 mai 2014 a fost cea identitară, urmărindu-se mai degrabă inducerea de percepții și echivalențe false, decât obținerea unor informații corecte, mai ales la rubrica privind structura etnică și lingvistică a populației. În linii mari, a fost reeditată tehnica și practicile recensământului din 2004 la capitolul respectiv. Tabel 1 N.EnciuRecensământul din octombrie 2004 a arătat că, în Republica Moldova, din totalul celor 3.388.071 de persoane, 2.579.202 sau 76,1 % erau moldoveni; în 1989, conform ultimului recensământ sovietic, moldovenii constituiau 2.513.447 sau 69,9 % din total, atestându-se, prin urmare, o creştere de 6,2 %. În acelaşi timp, conform datelor oficiale, românii ar fi constituit doar o minoritate etnică, în număr de 70.275 de persoane sau 2,1 % din total, faţă de 2.477 de persoane în 1989 sau 0,1 % din total. Minorităţile etnice în ansamblu constituiau 23,9 % din total în 2004 faţă de 30,1 % în 1989, atestându-se o descreştere de 6,2 %. În perioada intercenzitară (1989-2004), fluxurile migratorii au influenţat descreşterea ponderii ucrainenilor cu 2,9 %, iar a ruşilor, cu 4 %. În acelaşi timp, ponderea găgăuzilor sporise cu 0,3 %, ajungându-se la 4,4 % din total, iar a bulgarilor s-a redus cu 0,1 %. Pe de altă parte, conform datelor publicate de agenţia de ştiri Olvia Press, în Transnistria 31,9 % s-au declarat moldoveni la recensământul din 2004 (faţă de 39,9 % în 1989), 30,3 % ruşi (faţă de 25 % în 1989) şi 28,8 % ucraineni (faţă de 28 % în 1989)[8].

Făcând publice datele prealabile ale recensământului din 5-12 octombrie 2004, oficialii Biroului Naţional de Statistică au considerat necesar să insiste asupra faptului că „înregistrarea răspunsurilor la întrebările chestionarelor de recensământ a fost făcută la libera declaraţie a cetăţenilor",- asigurare privită atunci cu mult scepticism nu numai de către specialiştii din Republica Moldova, ci şi de reprezentanţii Consiliului Europei. Astfel, John Kelly, președintele grupului de observatori europeni, a menţionat atunci că 7 din cele 10 echipe de observatori au raportat cazuri în care recenzorii încurajau respondenţii să se declare moldoveni, şi nu români[9]. Ceva mai târziu însă, acelaşi reprezentant al Consiliului Europei a precizat că, „grupul de experţi n-a contestat informaţiile publicate, ci doar a atenţionat asupra faptului că informaţiile cu privire la unele aspecte, cum ar fi naţionalitatea, limbile vorbite şi persoanele plecate peste hotare necesită o cercetare şi o evaluare mai profundă, pentru a garanta credibilitatea datelor"[10].

Investigaţiile efectuate de diferite grupuri de ziarişti au confirmat realitatea că, în cadrul recensământului din octombrie 2004, în mai multe localităţi din Republica Moldova recenzorii au refuzat să noteze în chestionar cuvintele „limba română" şi „român", completând formularele cu creionul, obligându-i însă pe respondenţi să semneze cu pixul, ocolind întrebările despre limbă şi naţionalitate. În satul Pelinia, bunăoară, recenzorii care urmau să-i intervieveze pe cei peste 14 mii de locuitori ai satului, au completat singuri chestionarele, afirmând că, „pentru a completa chestionarul unui pensionar, nici nu este nevoie să te deplasezi la casele oamenilor"[11].

Se confirma, în atare mod, ipoteza potrivit căreia „diminuarea cotei cetăţenilor care se autodefinesc drept români constituie un scop strategic al regimului comunist de la Chişinău", că „actualul regim nu va accepta sub nici o formă legiferarea existenţei în Republica Moldova a unei populaţii româneşti cât de cât importante"[12], acest lucru venind în contradicţie cu „Concepţia politicii naţionale de stat a Republicii Moldova", concepţie în care „naţiunea moldovenească" era argumentată într-o manieră invenţionistă / instrumentalistă, după care naţiunile se creează prin proiect, de sus în jos, în care un rol crucial îi revine statului. Altfel spus, „am creat Republica Moldova, acum urmează să creăm naţiunea moldovenească". Situaţia cu încercarea de partajare a „moldovenilor" de români s-ar fi clarificat întrucâtva dacă Biroul Naţional de Statistică ar fi dat, la acel recensământ, concomitent cu structura etnică a populaţiei, şi datele privind limbile vorbite în Republica Moldova. S-ar fi constatat, în acest caz, o situaţie mai rar întâlnită în practica realizării recensămintelor, când o parte din moldoveni ar fi declarat că vorbesc limba română; sau, şi mai real, situaţie în care, în cadrul aceleiaşi familii, tatăl şi mama s-ar fi declarat moldoveni vorbind limba moldovenească, în timp ce fiul şi fiica, copiii acestora, s-ar fi declarat români vorbind limba română. Aşa cum s-a afirmat, nepublicarea datelor privind limba vorbită nu putea fi explicată altfel, decât un răgaz luat de acea guvernare în vederea ajustării cifrelor recensământului la „nevoile" ideologiei acestuia[13].

În atare mod, primul recensământ al populaţiei Republicii Moldova din 2004, aşteptat atât de specialişti, cât şi de opinia publică, în loc să clarifice importantele aspecte privind identitatea etnică a populaţiei, nu a făcut decât să le complice şi mai mult. Din nefericire, confuziile la acest capitol s-au accentuat și mai mult după anunțarea rezultatelor celui de-al doilea recensământ al populației din 2014. Conform asigurărilor B.N.S., la recensământul din 2014, la fel ca la cel precedent, „înregistrarea datelor despre etnie, limba maternă, limba vorbită de obicei s-a efectuat la dorința și libera declarație a persoanei", afirmații ce nu corespund realităților. Astfel, la recensământul din 2014, s-ar fi declarat moldoveni 75,1 % din populație, români - 7,0 %, ucraineni - 6,6 %, găgăuzi - 4,6 %, ruși - 4,1 %, bulgari - 1,9 %, țigani (romi) - 0,3 % și „alții" - 0,5 %. Comparativ cu recensământul din 2004, ponderea populației care se identifică drept moldoveni s-ar fi redus cu 1,0 %, în timp ce numărul persoanelor care s-au declarat români ar fi crescut cu 4,8 % față de 2004. În același timp, ponderea populației de etnie rusă și ucraineană s-ar fi micșorat cu, respectiv, 1,9 și 1,8 %, pe când cea a etnicilor bulgari, găgăuzi și țigani (romi) nu ar fi suportat modificări Tabel 2 N.Enciuesențiale.

Este de notat că, în cadrul recensământului din 2004, „alții" în compartimentul privind naționalitatea populației recenzate au constituit cifra de 36.150 de locuitori sau 1,07 % din total în interfluviul pruto-nistrean și 30.251 de locuitori sau 5,45 % din total în raioanele de Est ale Republicii Moldova. În aparență, într-un contrast pozitiv, la o primă vedere, cu recensământul precedent, cel din 2014 a trecut la rubrica „alții" doar 10.900 de locuitori sau 0,5 % din totalul populației dintre Prut și Nistru. Aparentul paradox al situației constă însă în faptul că, în pofida pretinsei „rigurozități" cu care a fost recenzată populația la capitolul privind structura etnică, suma naționalităților din interfluviul pruto-nistrean depășește proporția necesară de 100,00 %, iar, luându-se în calcul comunitatea de evrei de 1.600 de locuitori și cea a polonezilor de 1.400 de locuitori, totalul general al naționalităților depășește chiar suma de 100,1 %. O situație identică se constată inclusiv în privința limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, suma lor constituind 103,0 % (!).

Dincolo de numeroase acuzații privind angajarea unui număr insuficient de recenzori în cadrul recensământului din 2014, sau de instruire insuficientă a acestora, de completare cu creionul a formularelor, eșecul recensământului din 2014 iese în evidență mai ales la principalul capitol privind structura etnică, confesională și lingvistică a populației, făcând datele acestuia, practic, inutilizabile. Totodată, așa cum pe bună dreptate au observat mai mulți analiști, în ciuda defecțiunilor evidente și a lipsei de credibilitate, recensământul din 2014 ilustrează cu prisosință intenția „părții de a deveni întreg", iar datele acestuia vor sta, cu siguranță, la baza actualelor și viitoarelor politici și mesaje ale guvernărilor de la Chișinău, Moscova sau Tiraspol în direcția României.

--------------------------------------------------------
[1] Д. Вересов. Историческая демография СССР. Vermont, Chalidze publ., 1987, 306p. // Демографические процессы в СССР. 20-80-е гг. (Современная зарубежная историография) / АН СССР. Москва: ИНИОН, 1991. С. 105.
[2] http://www.statistica.md/print.phpI=ro&idc=479&id=4162
[3] http://www.timpul.md/articol/dan-dungaciu-noi-suntem-transnistreni-capcana-echivalarii-etniei-cu-nationalitatea-in-recensamantul-din-r-moldova-59241.html
[4] http://www.infoprut.ro/35222-frauda-rezultatele-recensamantului-comentate-dur.html
[5] Aici și în continuare, datele finale oficiale ale recensământului din 12-15 mai 2014 sunt preluate de pe portalul Biroului Național de Statistică http://www.statistica.md/pageview.php?I=ro&idc=479
[6] http://www.unimedia.info/stiri/video-maxim-melinti-procentajul-crestinilor-din-recensamant-este-o-cifra-falsa-131577.html
[7] „Jurnal de Chișinău", an. VI, nr. 380, 20 mai 2005.
[8] „Flux", nr. 32 (512), 9 septembrie 2005; „Timpul", nr. 32 (214), 9 septembrie 2005.
[9] „Timpul de dimineață", nr. 38 (154), 15 octombrie 2004.
[10] „Timpul de dimineață", nr. 36 (60), 1 iunie 2005.
[11] „Flux", nr. 41 (471), 22 octombrie 2004.
[12] „Jurnal de Chișinău", an. V. nr. 249, 20 ianuarie 2004.
[13] „Literatura și Arta", nr. 22 (3118), 2 iunie 2005.
[14] http://www.statistica.md/pageview.php?I=ro&idc=479

footer