Revista Art-emis
Sistemul terorist luptă cu disperare pentru supravieţuire (4) PDF Imprimare Email
Ing. Eugen Zainea   
Duminică, 08 Octombrie 2017 12:31

Sistemul terorist Eugen Zainea 4Nu se poate să nu remarc încăpăţânarea demnă de o cauză mai bună a domnului Iohannis, care persistă în ideea fixă că justiţia română la ora actuală este atât de perfectă încât trebuie să rămână neatinsă şi că întruchiparea ei actuală, „împărăteasa" D.N.A. şi a României, Kovessy (oare în ţâfna maladivă a domniei sale, dl preşedinte n-o fi măcar gelos pe dragostea neţărmurită şi suspectă pe care i-o poartă acestei persoane occidentul?). Fiindcă, în toiul scandalului imens în care se scaldă această justiţie şi al nenumăratelor dovezi apărute zilnic ale abuzurilor inimaginabile ale D.N.A. (procurori care terorizează familiile celor cercetaţi, dând telefoane la şcoală la copiii minori ai acestora, la părinţi sau chiar bunici!), multe dintre ele de acum confirmate de anchete ale Inspecţiei Judiciare a C.S.M., aflat într-una dintre numeroasele sale călătorii externe între două navete Bucureşti-Sibiu şi retur, tocmai la Tallin, afirmă că ar fi primit de la lideri europeni îngrijorări privind propunerile de modificare a Legilor justiţiei. „Ştiţi cum se desfăşoară astfel de întâlniri: ajungem pe rând şi stăm o oră în hol la discuţii. Şi atunci, sigur, suntem toţi politicieni şi lideri, preşedinţi sau prim-miniştri. Şi când te întâlneşti cu cineva: « Bună ziua, cum e la tine? ». Și se face un schimb de experienţă. Şi, da, lumea a menţionat îngrijorări în legătură cu anumite evoluţii care poate ar contraveni ideii de stat de drept"[24].

Dincolo de faptul că această relatare este teribil de neconvingătoare, fiindcă este intenţionat vagă, nu menţionează concret că preşedintele sau premierul „X" a spus cu subiect şi predicat că el e preocupat de modificarea legilor justiţiei din România, dar ne dă o idee despre cum interpretează lucrurile domnul Iohannis. Adică, chiar de s-ar fi schimbat, în grabă şi formal, astfel de idei, ele nu au nicio valoare practică, fiind vorbe de clacă, aruncate la o şuetă purtată în clipe de plictis, într-un hol, înainte de momentul intrării într-o consfătuire, fie ea şi informală, sau de un dineu oferit de gazde din politeţe. Pornind de la astfel de vorbe de clacă, este de-a dreptul jenant să faci aprecieri de genul celor făcute cu morgă de dl preşedinte: „După părerea mea, este nevoie de o nouă negociere a conţinutului cu sistemul de justiţie, fiindcă oamenii de acolo sunt oameni foarte bine calificaţi, sunt magistraţi care cunosc sistemul, cunosc legile. Deci, nu vorbim de nişte oameni care nu cunosc conţinutul, ei îl cunosc foarte bine, şi cred că înţelept ar fi să se revină la faza de discuţie cu sistemul"[25].

Această intervenţie a prilejuit o replică foarte firească a ministrului Toader[26]: „Textele de lege nu se negociază. Iniţiatorul unui act legislativ, indiferent de ierarhie, se raportează la soluţia legislativă, la normele de tehnică legislativă şi propune o formulă de redactare, care ajunge în final în Parlament unde au loc dezbateri, argumente pro şi contra, modificări, îmbunătăţiri ale soluţiilor propuse de iniţiatori. [...] Problema cu avizul nefavorabil am mai explicat-o. Este un aviz consultativ. Am anumite rezerve faţă de acest aviz negativ consultativ pentru că în proiectul de lege Ministerul Justiţiei a reţinut foarte multe dintre propunerile formulate chiar de către C.S.M. Cele mai multe propuneri vin de acolo. Înţeleg, prin urmare, că C.S.M. a dat aviz negativ pe soluţii propuse de C.S.M. [...] Nu se pune problema rescrierii proiectului pentru că are foarte multe soluţii venite de la C.S.M. Are foarte multe soluţii de punere de acord cu propunerile Curţii. Nu ai ce să rescrii acolo. E vorba doar de câteva soluţii, puncte asupra cărora opiniile sunt diferite. În rest, există o convergenţă. Eu mă aşteptam să primesc de la C.S.M. avize punctuale pe fiecare soluţie legislativă, nu unul în bloc. Noi ne facem datoria aşa cum scrie la carte, aşa cum scrie în legea 24/2000 privind tehnica legislativă".

Ca un comentariu, chiar din surse judecătoreşti[27], aflăm că 58% din propunerile ministrului Toader provin de la magistraţi si de la C.S.M.! Dl Iohannis nu suflă însă o vorbă despre abuzurile grave ale D.N.A., ale Laurei Codruţa Kovessy şi ale celor câţiva subalterni pe care îi foloseşte în acest scop (nu pot să nu-i atrag atenţia dlu Iohannis că şi aceste persoane se află printre „specialiştii bine calificaţi, care cunosc sistemul, cunosc legile", despre care vorbea în intervenţiile citate), constatate şi amendate de Curtea Constituţională şi de Inspecţia Judiciară a C.S.M. Astfel, potrivit relatărilor presei[28], dna Kovessy şi subalternii se fac vinovaţi de abuzuri, ilegalităţi şi obstrucţionare a activităţii de control al Inspecţiei Judiciare. Conform Referatului Inspecţiei Judiciare, din 19 septembrie, la nivelul D.N.A. a fost organizată o comisie de inventariere a dosarelor întocmite de procuroarea Mihaiela Iorga Moraru. Echipa de control era formată din consilierul Laurei Codruţa Kovesi, judecătorul Dana Tiţian, şi procurorii Claudiu Dumitrescu şi Gabriela Popa

Ordinul prin care s-a dispus acest control a fost emis în mod nelegal, afirmă inspectorii judiciari. Aceştia îşi motivează concluzia prin faptul că legea stabileşte că judecătorii detaşaţi îşi păstrează calitatea, astfel încât ei nu pot efectua un control faţă de un procuror. „Având în vedere că Tiţian Dana, judecător detaşat în funcţia de consilier personal al procurorului şef al D.N.A., care şi-a păstrat calitatea de judecător [...], a fost desemnată să controleze activitatea unui procuror de către procurorul şef al D.N.A., apreciem că, prin activitatea pe care a desfăşurat-o, şi anume aceea de control efectiv cu privire la activitatea desfăşurată de un procuror, atribuită doar unui procuror, judecătorul detaşat Tiţian Dana a înălcat prevederile legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii", se arată în documentul IJ.

Conform sursei citate, atât echipa de control, cât şi procurorul şef al D.N.A., Laura Codruţa Kovesi, au refuzat să prezinte inspectorilor judiciari dosarele întocmite de procurorul Mihaiela Iorga Moraru. „Având în vedere atitudinea procurorului şef direcţie, Laura Codruţa Kovesi, constând în aceea [...] unui refuz categoric al prezentării dosarelor, [...] precum şi atitudinea membrilor comisiei de control, consilier Tiţian Dana şi procuror şef serviciu judiciar Popa Gabriela, care au tergiversat activitatea pe care o desfăşurau, toate cu scopul vădit de a extrage din sfera controlului dosarele repartizate unui procuror, [...] apreciem că cele relatat constituie indicii cu privire la săvârşirea abaterii de obstrucţionare a activităţii de inspecţie a inspectorilor judiciari, prin orice mijloace", precizează sursa citată. Referatul este întocmit de inspectorii judiciari Monica Pleşea, Daniela Sanda Mateş şi Mihaela Hitruc.

Probabil pornind de la acest caz, cele cinci minunate judecătoare din Consiliul Superior al Magistraturii care înţeleg să-şi facă datoria, să onoreze mandatul dat de colegii care i-au trimis în C.S.M. şi să nu închidă ochii la abuzuri şi chiar ilegalităţi au luat atitudine faţă de statutul magistraţilor delegaţi în C.S.M[29]. Judecătoarele Simona Marcu, Lia Savonea, Nicoleta Ţânţ, Gabriela Baltag şi Evelina Oprina din C.S.M. i-au transmis marţi, 3 octombrie 2017, o cerere preşedintei Consiliului Superior al Magistraturii, judecătoarea Mariana Ghena, în care îi solicită să convoace de urgenţă Secţia pentru judecători pentru data de 4 octombrie 2017, în vederea dezbaterii şi luării unei hotărâri asupra încetării detaşării tuturor judecătorilor care activează în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi ale căror mandate au depăşit durata maximă de 6 ani, 3 ani + 3 ani, prevăzută de art. 58 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Judecătoarele din C.S.M. la care m-am referit apreciază: „Considerăm că o astfel de practica este nelegală". S-a ajuns astfel în situația ca 15 judecători şi 12 procurori să fie detaşaţi în C.S.M. peste limita prevăzută de lege, de 6 ani, (3 ani + 3 ani), existând în C.S.M. judecători şi procurori detaşaţi de 10, 11, chiar şi 12 ani. Judecătoarele vorbesc despre „un artificiu juridic" prin care s-a procedat la prelungirea perioadei de detaşare peste durata maximă prevăzută de lege. Ca o constatare, probabil că această ilegalitate flagrantă a fost posibilă din partea C.S.M. tocmai fiindcă respectivii procurori şi judecători sunt „aleşi pe sprânceană", răspunzând docil la comenzi, precum am văzut mai sus că a procedat consiliera dnei Kovessy, Dana Tiţian. Ar mai fi de remarcat faptul că la D.N.A. pare să existe practica să-şi aleagă, cum spuneam, „pe sprânceană" colaboratorii, fiindcă, în urmă cu vreo două săptămâni a intervenit o controversă între împărăteasa Kovessy şi Ministrul de interne Carmen Dan pe tema ofiţerilor de poliţie detaşaţi la D.N.A. ca ofiţeri de poliţie judiciară. Fiindcă la câteva zile după ce D.N.A. solicitase încetarea detaşării la D.N.A. a 18 ofiţeri de poliţie, stăpâna D.N.A. a solicitat printr-o adresă trimisă ministerului... detaşarea la D.N.A. a cinci ofiţeri, dar nominalizaţi de D.N.A.! În aceste condiţii, mi s-a părut de bun simţ răpunsul doamnei Ministru Carmen Dan, care, la lamentările publice ale şefei D.N.A. a răspuns că nu I se pare firesc ca D.N.A. „să facă recrutări" în Ministerul de interne!

Nu pot să nu fac observaţia că la momentul scrierii acestor rânduri (seara de 6 octombrie 2017), nu există informaţii că dna Mariana Ghena, preşedinta C.S.M., ar fi dat curs solicitării scrise a celor cinci colege judecătoare din C.S.M... Probabil că este una dintre speţele în care doamna preşedintă nu are drept de a decide, ci trebuie să ceară aprobări...superioare. Poate chiar şi de la ambasadele străine! În aceeaşi ordine de idei este de semnalat că au apărut în presă[30] prime informaţii despre ce au scris inspectorii din colectivul Inspecţiei Judiciare care au efectuat controlul dispus de Ministrul justiţiei Tudorel Toader la D.N.A.

Printre neregulile depistate de inspectori se numără tergiversarea unor anchete, dosare în care nu s-au făcut acte procedurale pentru o perioadă îndelungată sau redistribuirea/ repartizarea haotică a dosarelor, potrivit raportului Inspecţiei Judiciare.Potrivit sursei citate, Inspecţia Judiciară a depistat o cauză mai veche de 11 ani, una de pe 7 ani, două dosare mai vechi de şase ani, trei mai vechi de cinci ani şi opt mai vechi de patru ani. În cazul şefei D.N.A., raportul notează: „În ceea ce priveşte comunicarea cu procurorul-şef direcţie, Laura Codruţa Kovesi, care nu a fost analizată prin prisma atribuţiilor în cadrul echipei de control, ci doar prin prisma constatărilor directe ale echipei de inspectori, s-a constatat o comunicare defectuoasă a acesteia, comunicare caracterizată prin tendinţa de a-şi menţine propria părere şi a se impune în adoptarea deciziilor, precum şi prin aceea că se caută explicaţii exterioare persoanei sale, în cazul în care nu obţine rezultatele urmărite. În acest mod se evită recunoaşterea propriei responsabilităţi în situaţii de eşec şi se reduc şansele conducătorului de a-şi forma o imagine realistă despre evenimente şi de a identifica măsurile de corecţie reclamate de situaţiile anterioare".

În raport, inspectorii vorbesc şi despre controlul dosarelor care erau intrumentate de procurorii Doru Ţuluş şi Mihaiela Iorga, revocaţi de şefa D.N.A. „În ceea ce priveşte dosarele repartizate spre soluţionare procurorului Ţuluş Doru-Florin, şi acesta revocat din funcţie, deoarece procurorii cărora le-au fost repartizate dosarele nu au avut timpul necesar de a le studia, verificarea cauzelor s-a făcut doar pe fişe transmise inspectorilor, ceea ce nu constituie o verificare reală în cadrul unui control managerial. [...] Dat fiind refuzul constant de a fi prezentate spre verificare dosarele repartizate spre soluţionare procurorului Moraru Iorga Mihaela, care a fost revocat din funcţia de control la D.N.A., nu s-a putut efectua controlul ritmicităţii administrării probelor în aceste cauze", se notează în raport.

Potrivit sursei citate, inspectorii au cerut verbal şi scris procurorului şef pe 10 și 17 august situaţia cauzelor care au fost soluţionate cu netrimiterea în judecată în 2016 şi în care au existat măsuri de supraveghere tehnică ce trebuie comunicate în 10 zile de la încetarea măsurii fiecărui subiect al mandatului, iar aceasta a răspuns, verbal şi scris, că nu există pentru anul 2016 situaţii de acest gen. „Din cauza neprezentării situaţiei referitoare la comunicarea prevăzută de art 145 Cpp pentru anul 2016, nu a putut fi verificată comunicarea către toţi subiecţii măsurilor de supraveghere tehnică, a acestei măsuri. Totodată, inspectorilor judiciari le-a fost prezentată doar situaţia soluţiilor de clasare dispuse prin ordonanţă, nu şi a celor dispuse prin rechizitoriu"[31], se menţionează în documente. Că D.N.A. şi şefa acestei structuri se comportă ca un stat în stat şi reprezintă nu interesele cetăţenilor României şi ale statului român, ci interese oculte, posibil străine, o demonstrează plângerea penală depusă de judecătoarea Florica Roman împotriva ambasadorului american la Bucureşti Hans Klemm şi a fostului preşedinte al Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, pentru cumpărare şi trafic de influenţă[32], care a fost clasată. La sesizările judecătoarei împotriva acestei soluţii, făcute la procurorii ierarhici superiori s-a răspuns de către D.N.A. în acelaşi mod.

Şi pentru că tot am ajuns la acest punct, reamintesc faptul că au trecut deja mai bine de 10 zile de la publicarea în mai toată presa a denunţului fostului ministru Gabriel Sandu şi nu avem nicio informaţie despre vreo acţiune decisă de D.N.A. pentru clarificarea lucrurilor de o gravitate extremă specificate în denunţ. Lucru profund suspect. Nici măcar unul dintre comunicatele de presă, care apar extrem de prompt altminteri, atunci când D.N.A. sau împărăteasa se scutură de orice acuzaţii lansate în spaţiul public sau chiar în documente oficiale (a se vedea comunicatul D.N.A. care încearcă să răspundă acuzaţiilor apărute în presă în fragnente din actul de control al Inspecţiei Judiciare a C.S.M.). Oare se încearcă, la niveluri foarte înalte, muşamalizarea revoltătoare a acestui uriaş scandal?

Că Laura Codruţa Kovessy a beneficiat mult prea mult de impunitate, astfel încât şi-a permis să sfideze toate autorităţile statului roman o dovedeşte Decizia recentă a Curţii Constituţionale referitoare la sesizarea preşedinţilor celor două camere ale parlamentului pentru constatarea unui posibil conflict între Parlament şi Ministerul Public, ca urmare a refuzului repetat al şefei D.N.A. de a se prezenta în faţa comisiei parlamentare de anchetă privind celebra seară a turului doi al alegerilor prezidenţiale din 2009, respectiv a refuzului procurorului general a Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., Augustin Lazăr, de a lua măsuri împotriva acesteia. Curtea Constituţională a admis cererea privind constatarea unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public şi Parlament.

O dovadă elocventă că s-a ajuns la un stadiu în care gravele probleme constatate la acest moment în justiţie, doar presupusă şi afirmată de unii a fi independentă, nu mai pot fi ignorate, ascunse sub preş iar soluţiile nu mai pot fi blocate, sub pretextul fals şi diversionist invocat în principal de procurori, de preşedintele Iohannis şi de unii ambasadori occidentali la Bucureşti, în frunte cu dl Klemm, al „punerii în pericol a statului de drept" şi că o majoritate în creştere a societăţii româneşti nu se mai lasă dusă de nas cu astfel de lozinci şi este îngrijorată real şi pe bună dreptate o reprezintă tot mai multe luări de poziţie în presă, cum este cea a lui Ioan Buduca[33], sau excelenta analiză[34] a profesorului Andrei Marga.

Nu pot încheia acest ciclu fără a prezenta un număr de sugestii personale, care ar putea contribui la clarificările atât de necesare şi la refacerea cadrului constituţional şi legal în care trebuie să se desfăşoare activitatea justiţiei într-un adevărat stat de drept. Aş sugera domnului Ministru al justiţiei, profesor universitar doctor Tudorel Toader, să mai aibă o întâlnire cu conducerea Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România şi a Asociaţiei Magistraţilor din România, pentru a demonstra că propunerile de actualizare a legilor justiţiei şi de punere în acord a acestora cu Deciziile adoptate de Curtea Constituţională de-a lungul multor ani, nerezolvate conform prevederilor constituţionale şi legale, ţin cont de opiniile magistraţilor. Cu atât mai mult cu cât una dintre obiecţiile principale a magistraţilor, cea referitoare la statutul Inspecţiei Judiciare este, practic, rezolvată prin ideea exprimată de dl ministru de transformare a ei într-o autoritate de sine stătătoare. În acest fel, însă, dl Toader ar contribui la necesara alegere a apelor de uscat la care se referea cu durere Comunicatul A.M.R. emis după respingerea în bloc de către plenul C.S.M. a propunerilor. Şi ar dovedi clar că ministerul pe care îl conduce cu competenţă şi onestitate înţelege să se plaseze, alături de judecători, adică de cei care înfăptuiesc justiţia în orice stat democratic şi în slujba şi interesul cetăţeanului, după cum bine afirmă scrisoarea foarte recentă a unor judecători de la diferite instanţe din ţară, în frunte cu judecătoarea Dana Gârbovan, preşedinta U.N.J.R., scrisoare postată de aceasta pe pagina sa de Facebook.

Am citit „Răspuns la scrisoarea unei judecătoare de la C.A. Oradea", pe care l-aţi postat pe data de 5 octombrie 2017 pe blog-ul personal, şi am constatat suprinse cât de diferit înţelegem fiecare menirea unui judecator. Răspunsul în cauză a fost dat unei scrisori deschise adresate judecătorilor de către judecatoarea Florica Roman de la Curtea de Apel Oradea, în care a punctat o serie de probleme din sistemul judiciar pe care aceasta le-a constatat. Dincolo de tonul arogant şi autosuficient al articolului dumneavoastră, precum şi de faptul că, prin abordarea pur formală şi zeflemistă faţă de chestiuni atât de importante din justitie, confirmati multe dintre problemele punctate de doamna judecător Florica Roman, sunt câteva chestiuni punctuale la care dorim să raspundem. Întâi pentru că, judecatori fiind, nu dorim în niciun caz să ne identificăm cu modelul de judecător pe care l-aţi creionat şi cu care vă identificaţi. În al doilea rând, articolul cuprinde o serie afirmaţii false şi bagatelizări ale unor chestiuni importante din justiţie care trebuie lămurite.
1. Aţi spus: « noi nu servim cetăţenii, ci deservim legea ». Ca judecători am depus un jurământ, care începe aşa: « Jur să respect Constitutia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei ». Persoana, cetăţeanul cu drepturile sale inalienabile, este în centrul dreptului, iar ca judecători aceste drepturi ale persoanei am jurat să le apărăm. Repetăm, să le apărăm!

Într-un stat de drept, Constituţia şi legile au în centrul lor omul şi în folosul acestuia au fost create toate instituţiile statului; ansamblul de reguli, limitările drepturilor şi libertăţilor fiecaruia vin toate să răspundă acestui deziderat: protejarea în mod egal a fiecărui individ din societate. Legea nu vine în contra cetăţenilor, ci trebuie sa fie în serviciul lor. Acest simplu fapt deosebeşte un regim totalitar de o democraţie cu stat de drept. În primul caz legea este instrument de represiune contra cetăţeanului, în al doilea caz legea este un instrument de protecţie a drepturilor şi libertăţii cetăţeanului. Când, pretinzând că serveşti legea, desconsideri cetăţeanul, devii tu însuţi, judecătorul, un instrument al statului totalitar[35].

Prima observaţie ar fi că, în inconştienţa dumisale, dl Danileţ, se plasează în poziţia, vorba românului, a păcătosului care adevăr grăieşte. Fiindcă scrie cu propria mînă: „noi nu servim cetăţenii, ci deservim legea". Ei bine, da, dl Danileţ spune, de această dată, adevărul. Dumnealui şi ceilalţi judecători cu aceeaşi gândire şi mentalitate... de-servesc legea! Orice om de bun simţ, din această ţară sau din lumea largă, va şti, cu siguranţă, la lectura acestei scrisori, pentru care dintre cele două modele total opuse de justiţie şi de judecător trebuie optat. Pentru justiţia în folosul cetăţeanului sau pentru justiţia menită să-l oprime şi reprime pe cetăţean. Şi, ţinând cont de faptul că Dănileţ caratistul a fost membru în Consiliul Superior al Magistraturii şi a rămas şi după ce colegii care îl trimiseseră acolo l-au revocat cu o copleşitoare majoritate de voturi, e de înţeles pentru care dintre cele două modele de „justiţie" înclină (şi, posibil, şi de ce se întâmplă încă aşa!), din păcate, o majoritate, este drept că mult mai subţire decât cea din vremea lui Dănileţ şi a Alinei Ghica, a Consiliului Superior al Magistraturii!

Cum legea spune că procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea Ministrului justiţiei, îi sugerez domnului Ministru Tudorel Toader să facă o analiză a unei situaţii care mi se pare cel puţin ciudată, dacă nu chiar suspectă. Mă refer la activitatea extrem de intensă a unor unităţi teritoriale ale D.N.A., pe speţe care, la prima vedere şi chiar la o analiză mai atentă, nu se referă la unitatea administrative-teritorială pe care acestea ar trebui să aibă jurisdicţie. În acest sens, ar trebui să fie precizate mai strict limitele de jurisdicţie, ca şi limite ale dreptului conducerii D.N.A. de a delega atribuţii de cercetare penală altor unităţi teritoriale decât cele care ar trebui, în mod normal, să facă această cercetare. Pentru clarificarea motivului acestei sugestii, supun atenţiei, deopotrivă a domnului Ministru Toader, cât şi a opiniei publice extinderea ariei de competenţă, practic la nivelul întregii ţări, a D.N.A. Ploieşti, care ar necesita meditaţie pe acest subiect şi nişte explicaţii din partea factorilor competenţi. Nu de alta, dar ca să nu rămânem cu impresia (care, deocamdată, pare a fi chiar corectă!) că acest lucru se petrece pentru că în acea unitate a D.N.A. (şi nu e singura!), îşi desfăşoară activitatea procurori foarte dispuşi să răspundă oricăror comenzi, sau care au o concepţie extrem de aproximativă şi de precară despre ce înseamnă stat de drept (precum, bunăoară, personaje ca Negulescu „Portocală", Eva, Uncheşelu, Marius Iacob „Elodia" etc.).

Spuneam că nu pot încheia fără o serie de sugestii şi propuneri adresate Parlamentului, ca unică instanţă legiuitoare primară. Iată care sunt acestea:

- elaborarea şi adoptarea în regim de maximă urgenţă a unei legi prin care să fie anulate toate protocoalele secrete încheiate între parchete şi instanţe şi, respectiv, instituţii de forţă ale statului (S.R.I., S.T.S. şi care vor mai fi fiind). Fac precizarea că legea trebuie să prevadă expres nulitatea de drept a tuturor protocoalelor dintre instituţiile de forţă şi ministere sau autorităţi ale statului (de exemplu ANAF, autorităţile vamale etc...), inclusiv a celor de care opinia publică şi, posibil, şi legiuitorul, nu au luat cunoştinţă încă!
- elaborarea şi adoptarea în regim de maximă urgenţă a unei legi care să readucă funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (C.S.A.T.) în limitele constituţionale. Această lege trebuie să interzică în mod expres C.S.A.T. să-şi atribuie anticonstituţional puteri legislative şi să declare nule de drept toate deciziile C.S.A.T. cu vocaţie legislativă, cu specificarea că nulitatea absolută se referă inclusiv la deciziile secrete, nepublicate în Monitorul Oficial şi despre care nu este exclus, în aceste condiţii, să nu aibă cunoştinţă decât un număr extrem de redus de „aleşi". Această lege trebuie să aibă prevederi punitive de natură penală împotriva tuturor celor care îndrăznesc să o încalce, inclusiv împotriva preşedintelui României;
- consider că trebuie ca Parlamentul să pună capăt pe cale legislativă practicii diferitelor instituţii şi autorităţi ale statului, inclusiv C.S.A.T., de a adopta decizii secrete, nepublicate în Monitorul Oficial, care pot crea efecte juridice pentru cetăţeni, fără ca aceştia să aibă cunoştinţă de ele (cu atât mai mult-şi mai grav!-cu cât astfel de decizii cu posibilă vocaţie legislativă pot fi invocate în instanţe de parchete, fără drept de acces al justiţiabililor la conţinutul şi prevederile lor!). Pentru cei care ar putea invoca, în cazul C.S.A.T., siguranţa naţională, care ar impune, chipurile, secretul, fac precizarea că, atâta vreme cât state care sunt marile puteri politice şi militare ale lumii (S.U.A., Federaţia Rusă, China) fac publice inclusiv Strategiile Naţionale de Securitate şi Apărare, nu există nicio justificare ca România să adopte în C.S.A.T. decizii secrete cu vocaţie legislativă, care pot avea prevederi restrictive de drepturi şi libertăţi de care cetăţenii să nu aibă cunoştinţă, la care ei să nu aibă acces;
- reanalizarea actelor în baza cărora funcţionează în momentul de faţă parchetele, clarificarea şi delimitarea precisă a atribuţiilor fiecăruia dintre ele, cu stipularea în legile de funcţionare a sancţiunilor, inclusiv penale, în cazul depăşirii acestor atribuţii. Mi se pare absolut necesară o asemenea intervenţie legislativă, pentru a pune capăt abuzurilor, în special celor ale D.N.A., care s-a ocupat frecvent-şi suspect!-în ultimii 12 ani de probleme care nu intrau în mod normal în limitele competenţelor sale, aşa cum au fost stabilite la înfiinţare ca unitate distinctă şi specializată a Ministerului Public. Ca să dau exemple concrete, D.N.A. a efectuat acte de urmărire penală în speţe în care prejudiciul estimat era mult inferior limitelor sale de competenţă. De asemenea, nu cred că cineva ar putea explica, în mână cu atribuţiile legale ale D.N.A., implicaţia sa în... cercetarea penală a desfăşurării referendum-ului de suspendare a preşedintelui Băsescu, din 29 iulie 2012;
- reanalizarea statutului de magistraţi al procurorilor, care, în opinia mea, nu se justifică. Pentru a vedea dacă opiniile, extrem de răspândite în societatea românească, de genul celei exprimate de mine sunt sau nu justificate, ar fi foarte oportun ca Ministerul justiţiei să facă o analiză şi să aducă la cunoştinţa opiniei publice în câte dintre statele lumii recunoscute ca stat de drept procurorii au statut de magistraţi;
- obligarea serviciilor secrete să dea publicităţii, sub sancţiune penală în cazul nerespectării, lista procurorilor şi judecătorilor care funcţionează ilegal ca ofiţeri acoperiţi. În acest sens, ar trebui stabilite pedepse aspre cu închisoarea atât pentru procurorii şi judecătorii care au acceptat, ilegal, să funcţioneze şi ca ofiţeri acoperiţi ai unor servicii secrete (mai ales că aceste categorii profesionale sunt obligate să depună anual o declaraţie pe proprie răspundere-fiind în deplină cunoştinţă de cauză, ca jurişti, care sunt consecinţele legale ale declaraţiei mincinoase!-), cât şi pentru ofiţerii serviciilor secrete care i-au recrutat şi pentru şefii ierarhici ai acestora, până la conducerea serviciilor în cauză. Pentru că în acest caz s-ar putea să ne confruntăm cu negări şi cu interzicerea accesului la documente, prin invocarea secretului de stat, ar putea fi promovată o lege specială, cu aplicabilitate limitată în timp (de exemplu, trei, până la maximum 12 luni), care să prevadă scutirea de pedeapsa penală a procurorilor şi judecătorilor care se autodenunţă în acest interval, ca şi a cadrelor serviciilor secrete cu implicaţii în recrutarea ilegală;
- pentru reprofesionalizarea treptată a procurorilor, limitarea legală a mijloacelor indirecte de probaţiune (interceptări, urmărire ambientală, denunţuri ale unor persoane aflate deja în cercetare penală pentru speţa în care fac denunţul sau pentru alte speţe etc.).

În cazul specific al denunţului, ar trebui, pe de o parte, urmărit ca acesta să se facă de un făptuitor riguros înainte de începerea urmăririi penale pentru el, altminteri existând fireşti şi îndreptăţite dubii cu privire la realitatea denunţului şi la eventualele stimulente ce îi sunt oferite denunţătorului, care l-ar putea determina să facă denunţuri comandate. Totodată, posibilitatea de a face un denunţ, chiar şi în aceste condiţii, ar trebui limitată strict în timp de la data faptei comise de denunţător. În ce priveşte înregistrările audio, ele nu ar trebui admise ca probă în instanţe decât consecutiv unei expertize tehnice efectuată de o autoritate a cărei neutralitate şi imposibilitate de influenţare să nu poată fi pusă în discuţie şi cu drept de acces la înregistrarea originală, pentru a se înlătura nenumăratele cazuri, multe dovedite, dar neluate în considerare de instanţe, de înregistrări editate, adică asupra cărora s-au efectuat operaţii de natură a altera realitatea;
- efectuarea de către parlament a modificărilor legislative necesare pentru a nu se mai putea repeta niciodată o anomalie ca aceea care a făcut posibil, în anul 2012, ca judecătorii Cristi Dănileţ şi Alina Ghica, revocaţi cu majoritate covârşitoare de voturi de colegii care îi trimiseseră iniţial să-i reprezinte în C.S.M., au uzat de un subterfugiu pentru a-şi sfida colegii şi a-şi duce, liniştiţi şi netulburaţi de nimeni, mandatele până la capăt. În acest fel, se poate reda judecătorilor posibilitatea de a uza din nou de dreptul de a-i revoca pe aceia dintre cei aleşi iniţial care nu onorează încrederea cu care au fost investiţi.

Grafica - I.M.

--------------------------------------
307922/
footer