Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 25 Aprilie 2018 16:18

Acad. Ioan Aurel PopAtacul mediatic murdar ?i calomnios al revistei „22" s-a soldat cu un binemeritat e?ec. Publica?ia, un fel de oficios al sfor?itoarei „Open Society Institute" (Funda?ia pentru o Societate Deschis?) a „binef?c?torului" omenirii George Soros ?i-a desconspirat ?i de aceast? data inten?iile abjecte, contrare intereselor României. Nu degeaba Viktor Orban i-a închis „pr?v?lia" budapestan?... Trecând cu con?tiin?a împ?cat? ?i senin?tate peste mizeriile hodoriste, Pre?edintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop[1] ?i-a exprimat inten?iile privind activitatea sa în calitate conduc?tor al celei mai înalte institu?ii ?tiin?ifice ?i culturale a României pentru perioada urm?toare, o parte dintre acestea fiind enun?ate în textul care urmeaz?. (Ion M?ld?rescu).

Academia Român? are cam tot ce îi trebuie ca s? func?ioneze impecabil: un program trasat acum mai bine de 150 de ani ?i adaptat mereu, are în sine min?ile cele mai luminate, are un prestigiu extraordinar, în ciuda încerc?rilor de subminare a acestui prestigiu, are o editur?, are unele dintre cele mai bogate ?i valoroase biblioteci din România, are publica?ii periodice care concureaz? cu brio pe plan mondial, are cercet?torii cei mai aviza?i etc. Totu?i, lumea mileniului al treilea s-a schimbat mult ?i fa?? de ceea ce era societatea la 1990, dar?mite fa?? de ceea ce era la 1866, când s-a creat înaltul for academic românesc. Academia trebuie s? intre într-o nou? dinamic?, iar acest lucru este posibil numai prin concursul tuturor membrilor s?i, care, dincolo de marea lor expertiz? în toate domeniile, trebuie s? aib? con?tiin?a implic?rii în societate, în mersul bun al societ??ii, în recâ?tigarea încrederii românilor în ?tiin??, cultur?, educa?ie, ca valori supreme ale reu?itei în via??. Academia trebuie s?-i conving? pe români, creând premise pentru aceasta, c? „locul românilor este în România" - cum se spunea pe vremuri - ?i c? un cet??ean nu trebui s? se întrebe atât ce a f?cut ?ara pentru el, cât ce a f?cut el pentru ?ar?[2] - cum scrie pe mormântul celui de-al 35-lea pre?edinte american, John Fitzgerald Kennedy, mort pentru ?ara sa.

Traiul în comunitatea numit? România presupune unitate, altruism ?i d?ruire, dreptate ?i adev?r, flancate de bun?tate, demnitate ?i onoare, adic? o serie de valori morale pe care Academia Român? este datoare s? le cultive cu toate mijloacele sale. Academia are toate mobilurile ?i mijloacele ca s? reînvie aceste valori, dar are nevoie de un nou entuziasm, de încurajare ?i de sus?inere din partea statului. Restul va veni de la sine ?i va fi de bun augur! Gândurile cu care am preluat conducerea Academiei sunt împ?r?ite între admira?ie pentru înaltul for ?i team? de marea r?spundere pe care am primit-o, între dorin?a de a face cât mai mult ?i mai bine ?i dezam?girea fa?? de erodarea încrederii românilor în institu?ii ?i în valori, între convingerea c? în Academie se poate construi ?i ezitarea fireasc?, în condi?iile marasmului din societatea noastr? ?i chiar din lume. Mi-a pl?cut mereu s? fiu optimist, dar m-am str?duit s? r?mân realist. Academia Român? nu este specializat? în comunicarea cu mass-media ?i nici în gestionarea, conform exigen?elor secolului al XXI-lea, a dialogului cu lumea dinamic?, cinic? ?i digitalizat? de ast?zi. Pe de alt? parte, Academia Român?, spoliat? de c?tre regimul comunist de cea mai mare parte a bunurilor sale imobiliare, se afl? antrenat?, de decenii întregi, în multe procese de recuperare a propriet??ilor. Or, unele dintre aceste propriet??i au înc?put, dup? 1989, pe c?i cel mai adesea ilicite, pe mâinile unor firme, companii, trusturi multina?ionale etc. extrem de puternice ?i de influente, care au tot interesul s? compromit? institu?ia.

Academicienii nu sunt oameni de afaceri ?i pornesc întotdeauna, în demersurile lor, de la principiul onestit??ii, al bunei cuviin?e ?i al fair-play-ului, or, lumea afacerilor imobiliare este plin? de rechini, gata s? profite de aceste sl?biciuni. Pentru c? adev?rul ?i dreptatea au ajuns, în unele cazuri, în societatea noastr?, s? fie considerate „sl?biciuni". Academia Român? face parte dintre institu?iile de temelie ale statului român modern, între care se afl? ?i ?coala, biserica, s?n?tatea etc. Niciuna dintre acestea nu a sc?pat de tirul detractorilor! Statutul ?i rolul Academiei Române în societate sunt trecut clar în legi, regulamente, în cutum? ?i tradi?ie. Conform lor, Academia Român? este cel mai înalt for de consacrare a valorilor ?tiin?ifice ?i culturale ?i de cercetare din România ?i a?a trebuie s? r?mân?.

Pentru perspectiv? am selectat idei fire?ti, pe care le ?tiu din teorie, dar ?i din practica mea cotidian? ca rector al Universit??ii „Babe?-Bolyai". Nu am respectat regula alc?tuirii unui „proiect de management", fiindc? Academia nu este o firm? lucrativ?, adic? aduc?toare de profit material, nici echip? sportiv? ?i nici ansamblu artistic. Academia este empireul min?ilor celor mai luminate ale na?iunii, care opereaz? cu idei, cu concepte, cu teoreme ?i postulate, cu precepte morale. De aceea, am vorbit de convingeri ?i de temeri, de speran?e ?i de certitudini, de conduita etic? din Academie, de solidaritatea necesar? între membri, de nevoia de întinerire, de primire în înaltul for a celor mai mari speciali?ti din toate domeniile, de respectul pentru profesionalism ?i specialitate, de emergen?a cercet?rii academice în cele circa 70 de institute ?i centre ale sale, în cele patru filiale alea sale de la Ia?i, Cluj-Napoca, Timi?oara ?i Chi?in?u. Am vorbit ?i despre rela?ia Academiei cu societatea, cu politica, cu instruirea ?i cu educa?ia, despre finan?are ?i despre patrimoniu. Sunt atâtea probleme încât ele, dac? nu sunt gestionate corect, pot deveni cople?itoare. Sunt îns? convins c? prestigioasa institu?ie are în sine for?a rena?terii sale perpetue.

Academia Român? are obliga?ia - prin lege, prin statut ?i prin cutum? - s? fie „vocea" cea mai autorizat?, mai îndrept??it? ?i mai ascultat? a intelectualilor din România, a vârfurilor ?tiin?ei, artei, culturii în general, s? dea tonul în cercetarea ?tiin?ific? ?i în crea?ia de marc?. Academia Român? trebuie s? intervin?, cu solu?iile sale echilibrate ?i corecte, în cele mai importante chestiuni ale na?iunii române, ale statului, în deciziile istorice care au în vedere viitorul poporului român. Motiva?ia, în afar? ce cea relevat? mai sus, este simpl?: institu?ia a fost gândit?, înc? din epoca lui Alexandru Ioan Cuza - perioada de mare efervescen?? unionist? ?i de a?ezare a bazelor României moderne - s? reuneasc? toat? inteligen?a româneasc?, de pe toate meridianele, ?i s? pun? aceast? for?? imens? în serviciul na?iunii. Pentru aceasta, Academia trebuie s? fie mai activ?, mai vie, mai prezent? în societate, s? comunice mai bine cu societatea, de pe o pozi?ie de mare prestigiu, de respect ?i de demnitate.

Membrii Academiei Române sunt de trei categorii: coresponden?i, de onoare ?i titulari. Am fost cel mai tân?r dintre to?i membrii, la alegerea mea ca membru corespondent, în 2001 ?i am r?mas mul?i ani cu aceast? calitate. Apoi, în 2010, am devenit cel mai tân?r dintre membrii titulari ai Academiei, singurii care pot fi numi?i, conform legii, „academicieni". De vreo câ?iva ani, au fost primi?i în înaltul for ?i colegi mai tineri decât mine, ceea ce reprezint? o împlinire important? ?i o mare speran??. Cutuma de a primi în institu?ie numai personalit??i deplin consacrate ?i afirmate în domeniile lor are rosturile sale, dar este mai nou? ?i s-a impus definitiv doar în timpul regimului comunist. Pân? la finalul epocii interbelice, au fost primi?i în Academie ?i „tineri geniali", de la Titu Maiorescu pân? la Nicolae Iorga. De exemplu, Silviu Dragomir - un mare istoric transilv?nean ?i profesor universitar la Cluj - a fost ales membru corespondent în 1916, când avea 28 de ani ?i membru titular în 1928, când avea 40 de ani. Exemplele ar putea continua.

Consider c?, mai ales în ?tiin?ele fundamentale, în care rezultatele excep?ionale pot veni de pe la 20-30 de ani, ar trebui încuraja?i tinerii prin primirea lor timpurie în înaltul for. Ar fi absolut necesar un echilibru ?i în Academia Român?, care s? îmbine în?elepciunea ?i experien?a seniorilor cu energia ?i for?a discipolilor lor de excep?ie. Tinerii intr? greu ?i pentru c? împlinirile de valoare pe t?râmul ?tiin?ei vin greu. Din p?cate, rareori mai vezi ast?zi - în epoca atâtor ispite cronofage - tineri care s? stea în laborator, în bibliotec?, în atelierul de crea?ie ore, zile, luni, ani în ?ir, f?r? alt? grij? decât cunoa?terea, descoperirea, inven?ia. Exist? o letargie a avânturilor investigatoare, letargie care trebuie repede eliminat?, pentru ca omenirea s?-?i reg?seasc? direc?ia, voca?ia, impulsul spre viitor.

Ca urmare a materialui publicat de Revista „22", declar: „Prezen?a numelui meu pe acea list? nu are nicio leg?tur? cu vreo presupus? colaborare a mea cu serviciile secrete de odinioar?, ci cu alegerea mea în func?ia de pre?edinte al Academiei Române. Sunt cel pu?in dou? argumente extrem de puternice: mi s-au cerut de mai multe ori adeverin?e din partea C.N.S.A.S. ?i acestea certific? necolaborarea mea; nu aveam cum s? influen?ez emigra?ia româneasc? fiindc? nu mi s-a permis s? plec la nicio manifestare peste hotare, iar la Budapesta, Moscova sau Varna - unde am fost - nu aveam pe cine s? influen?ez! Dincolo de lista respectiv?, titlul articolului era v?dit tenden?ios ?i inexact. Faptul compromite ?i activitatea C.N.S.A.S., institu?ie altminteri absolut necesar? pentru asanarea moral? a societ??ii române?ti".

În ceea ce-i prive?te pe tinerii cercet?tori, ace?tia nu pot fi stimula?i decât prin cointeresare, iar cointeresarea aceasta are mai multe paliere. Primul este cel material, adic? salarii bune ?i alte stimulente. A trecut vremea în care savan?ii fl?mânzeau la propriu de dragul ?tiin?ei. Omenirea noastr? tangibil? s-a obi?nuit cu un confort material ridicat. Pe de alt? parte, ca s? faci cercetare azi, mai ales în ?tiin?ele fundamentale, tehnice, biologice, psihologice etc., este nevoie de aparatur? performant?, sofisticat? ?i foarte scump?. Dac? nu ne zbatem s? avem a?a ceva în România, în zadar predic?m r?masul tinerilor pe loc, acas?, la Dun?re ?i la Carpa?i, lâng? p?rin?i ?i bunici. Genera?iile mai vechi avem în minte exemplele marilor savan?i ?i scriitori români de odinioar?, c?rora, dup? studiile f?cute în Occident, nici nu le trecea prin gând (celor mai mul?i) s? nu revin? în România. Azi, mentalitatea s-a schimbat mult, odat? cu sl?birea leg?turilor de familie, dar ?i a leg?turilor etnice ?i na?ionale. Tinerii sunt mult mai mobili ?i unii pleac? ?i din spirit de aventur?, din dorin?a de a ?oca, de a fi teribili?ti. Este îns? evident c? „locul românilor este în România" ?i c? trebuie s? facem eforturi financiare foarte mari pentru a reduce „scurgerea de creiere"... Academia ar trebui s? ia ?i m?suri proprii în acest sens, ca, de exemplu, instituirea de burse mai multe pentru tineri, c?utarea de stimulente mai eficace, str?dania de dotare a institutelor cu aparatura cea mai performant? etc.

Este foarte clar c? tinerii cercet?tori care lucreaz? în institu?iile statului trebuie s? fie pl?ti?i mai bine de c?tre stat. Dac? nu se întâmpl? acest fapt, atunci Academia trebuie s?-l determine ?i s?-l impun? organismelor politice decidente. Cum ar putea fi mai vizibil? munca institutelor de cercetare ale Academiei Române din Cluj, Ia?i, Timi?oara, Bucure?ti? Se ?tie prea pu?in despre rezultate acestora. Academia are colabor?ri numeroase ?i foarte fructuoase cu academii ?i institute de mare prestigiu de pe toate meridianele ?i mai ales cu cele din Europa ?i America. Între cele 72 de institute ?i centre de cercet?ri ale Academiei, localizate în Bucure?ti, Ia?i, Cluj-Napoca, Timi?oara, Sibiu, Craiova, Târgu Mure?, R?d?u?i etc., unele sunt de foarte mare performan??, pline de dinamic? ?i de realiz?ri recunoscute.

Problemele Academiei nu sunt cunoa?terea de mare profunzime ?i nici crea?ia de vârf, ci comunicarea cu lumea ?i societatea. Ast?zi nu sunt pe val cei care ?tiu cel mai mult - ?tiin?a este bine înmagazinat? în aparate ?i u?or accesibil? - , ci aceia care ?tiu s? comunice pe în?eles, care influen?eaz? opinia public? prin forme eficiente de a se adresa oamenilor. Din acest punct de vedere, multe rezultate de excep?ie ob?inute de Academie ?i de cercet?torii ?i creatorii ei r?mân ascunse publicului, iar acest lucru trebuie remediat. În str?in?tate, aproape fiecare Academie are o „Young Academy" (Tân?r? Academie), unde sunt cei mai promi??tori cercet?tori din statul respectiv. Aceste academii ale tinerilor nu sunt chiar peste tot, dar avem destule exemple de bun? func?ionare a lor. De altminteri ?i A.L.E.E.A. (o organiza?ie a academiilor europene) încurajeaz? asemenea ini?iative. În urm? nu cu mul?i ani, s-a vorbit ?i la noi despre o asemenea „Young Academy", dar discu?iile nu s-au finalizat. Nu v?d niciun impediment de a avea o academie a tinerilor ?i pe lâng? Academia Român?, cu condi?ia ca noua crea?ie s? fie bine gândit?, bine organizat?, cu un statut clar etc. Fire?te, o astfel de ini?iativ? trebuie acceptat? de Biroul Prezidiului, de Prezidiul Academiei ?i, în final, aprobat? de Adunarea General?, forul suprem de conducere ?i de decizie al institu?iei noastre.

Academia Român? a fost ?i este deja implicat? în proiecte ?tiin?ifice de interes na?ional, european ?i mondial, cum sunt laserul de la M?gurele (ELI-NP) sau proiectul „Danubius-RI", g?zduit de România în Delta Dun?rii. Academia Român? acceseaz? de ani buni fonduri europene prin granturi de mare succes, dar nu o face înc? la intensitatea dorit?. Din p?cate, aceast? institu?ie-fanion a culturii române?ti, despuiat? de c?tre stat de bunurile sale dup? 1948, nu a fost ajutat? suficient de stat ca s? le recupereze. Logic era ca, din moment ce statul - nu mai conteaz? ce fel de stat era acela - a luat, tot el s? de înapoi, f?r? interminabile ?i umilitoare procese, f?r? chichi?e avoc??e?ti ?i judec?tore?ti complicate, f?r? ocuparea timpului ?i energiei Academiei cu a?a ceva. Sponsoriz?rile sunt de dorit ?i de c?utat întotdeauna, de?i la noi un exist? înc? un cadru legal favorabil ?i nici o mentalitate format? de decenii ?i secole în acest sens, ca în S.U.A., de exemplu. Dar, chiar ?i a?a, consider c? parteneriatele Academiei Române cu câteva dintre marile universit??i - care au aproape aceea?i menire în Cetate ca ?i Academia! - ar putea conduce la rezultate spectaculare, profitabile pentru to?i ?i, în primul rând, pentru români ?i România.

Not? : textul prezentat este o adaptare dup? interviul acordat de Acad. Ioan Aurel Pop publica?iei Adev?rul[3].

------------------------------------
[1] Ioan Aurel Pop C.V. http://www.ubbcluj.ro/cv/CV_Ioan-AurelPop_RO.pdf
[2] Nota redac?iei: cuvintele au fost enun?ate pentru prima dat? de poetul ?i filosoful libanez Khalil Gibran (1883-1931) care îndemna patrio?ii libanezi s? lupte împotriva Imperiului Otoman, dar atribuite incorect fostului Pre?edinte al S.U.A., John Fitzgerald Kennedy - http://www.lovendal.ro/wp52/kennedy-plagiatorul-nu-intreba-ce-poate-face-tara-pentru-tine-ci-intreaba-ce-poti-face-tu-pentru-ea/
[3] adev.ro/p7n1fa

footer