Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 27 Mai 2018 15:49

Romania Centenar 1918-2018„Iertat s?-mi fie, ?i sper s? nu fiu interpretat politic, dar nu am g?sit, ca istoric, nici o ini?iativ? cu adev?rat semnificativ? de politic? extern? a Romāniei de dup? 1989. Sigur, se spune c? am aderat la NATO ?i am intrat īn Uniunea European?, dar aceasta nu era o politic? romāneasc?, ci una global?". (Ioan Scurtu)

Marea unire de la 1918 nu ocup? un loc semnificativ īn manualele ?colare.

Īn Romānia, īn programa ?colar?, nu mai exist? un obiect ?colar care se nume?te „Istoria romānilor". Aceast? materie a fost scoas? din īnv???mānt de regimul democratic de dup? 1989, de?i acest obiect exista de la Legea īnv???māntului din timpul lui Cuza. Ca urmare, este evident c? Marea Unire nu poate s? ocupe un loc semnificativ īn manualele ?colare. [...] Opinia mea ferm? este c? manualele de istorie nu fac educa?ie patriotic? ?i nici preg?tire ?tiin?ific? elevilor din Romānia de ast?zi. Īn Anul Centenar, nu se dore?te marcarea Marii Uniri a?a cum se cuvine [...] īn afar? de ni?te declara?ii, nu exist? sus?inere material? pentru organizarea de ac?iuni īn acest sens.

Problema esen?ial? este c? la nivel central, la nivel de Pre?edin?ie, la nivel de Guvern, la nivel de Parlament nu se face nimic. Doar ni?te vorbe, ni?te declara?ii, dar f?r? o sus?inere material?. [...] Opinia mea clar? este c? de la nivel central nu se dore?te marcarea a?a cum se cuvine a Centenarului. ?i am g?sit o explica?ie: de vreme ce pre?edintele U.D.M.R. a zis c? nu are ce s?rb?tori la 1 decembrie, partidul aflat la guvernare, avānd nevoie de voturile U.D.M.R., a considerat c? nici el nu are ce s?rb?tori la 1 decembrie. Sigur, īn preajma evenimentului, o s? se organizeze o ?edin?? a Parlamentului, o s?-?i dea decora?ii reciproc, medalii, poate vor avea loc ni?te serb?ri cāmpene?ti sau mai ?tiu eu de care, dar este clar c? nu va r?māne nimic semnificativ realizat de actualii guvernan?i la Centenarul Marii Uniri", a ad?ugat Scurtu.

Contextul istoric īn care s-a realizat Marea Unire este unul complex ?i ?ine atāt de evolu?iile la nivel european - era īn plin? desf??urare Primul R?zboi Mondial, care la vremea respectiv? se numea Marele R?zboi - apoi din zona sud-est european? ?i mai ales est european?, cu evenimentele din Rusia. Īn al treilea rānd, de situa?ia intern?, unde - dup? victoriile ob?inute īn vara anului 1917, la M?r??ti, M?r??e?ti, Oituz, ca urmare a ie?irii Rusiei din r?zboi, prin Decretul asupra p?cii, din noiembrie 1917 - Romānia a fost nevoit? s? mearg? pe linia armisti?iului ?i apoi a p?cii separate. S-a ajuns la chemarea la Guvern a lui Alexandru Marghiloman, pre?edintele Partidului Conservator, care r?m?sese īn teritoriul ocupat de germani, austro-ungari, turci ?i bulgari. El a fost cel care a negociat ?i a semnat, īn aprilie 1918, pacea cu Puterile Centrale, o pace impus?, care n-a fost ratificat? de regele Ferdinand ?i ca urmare, potrivit Constitu?iei Romāniei, nu a avut o valoare juridic?.

Alexandru Marghiloman a fost un nedrept??it al istoriei, cum spune?i dumneavoastr?, atāt īnainte de 1944, cāt ?i dup?, iar reabilitarea lui s-a produs abia īn urm? cu doi-trei ani ?i mai ales īn acest an. Aceasta pentru c?, r?mānānd īn teritoriul ocupat, a fost socotit colabora?ionist de cei care s-au retras la Ia?i ?i au continuat s? cread? īn victoria Antantei. Unii l-au considerat tr?d?tor. Iorga īnsu?i, care, sigur, e un mare istoric, nu a ezitat s?-i aplice un asemenea calificativ. Dup? 1944-1945, Marghiloman a devenit indezirabil pentru c? a avut un rol foarte important īn unirea Basarabiei cu Romānia. ?i cum Basarabia era socotit? de sovietici ca fiind teritoriul lor, este lesne de īn?eles c? Marghiloman era „un expansionist, expresia imperialismului, sluga Germaniei ?i a Austro-Ungariei".

Abia īn ultima vreme el a putut s? apar? īn prim-plan, pentru c?, acesta este adev?rul adev?rat, a fost prezent la Chi?in?u īn ziua īn care s-a votat unirea Basarabiei cu Romānia. Acolo a rostit un discurs, declarānd c? guvernul romān īmbr??i?eaz? ideea unirii ?i accept? condi?iile pe care Sfatul ??rii inten?ioneaz? s? le adopte; dup? care s-a retras. Sfatul ??rii a putut s? delibereze īn tihn?, a votat, dup? cum bine se ?tie, cu o covār?itoare majoritate pentru unire. Au fost doar cāteva voturi īmpotriv?, apar?inānd unor minorit??i, dar trebuie s? spun c? ?i din rāndul acestora au fost unii care au votat pentru. S-au ab?inut destul de mul?i, tot din rāndul minorit??ilor, argumentānd c? nu aveau mandat de a vota unirea, pentru c? atunci cānd ei au fost ale?i īn Sfatul ??rii nu se ridicase problema unirii Basarabiei cu Romānia ?i ca atare nu putuser? s? primeasc? un asemenea mandat.

Dup? vot, Marghiloman a fost invitat īn sala unde se afla Sfatul ??rii ?i a rostit un discurs foarte frumos īn care a ar?tat c? Basarabia va putea s? se dezvolte īn cadrul Romāniei, basarabenii realizāndu-?i, prin acel act din 27 martie 1918, idealul pentru care cei mai mul?i fii ai s?i au luptat. Tot Marghiloman a fost cel care, īntorcāndu-se la Ia?i, a propus regelui, īn calitate de ?ef al Guvernului, Decretul lege de ratificare a Unirii Basarabiei cu Romānia ?i decretul prin care doi reprezentan?i ai Basarabiei intrau īn Guvernul Romāniei. Astfel, īnc? din momentul unirii, Basarabia a devenit parte a satului romān ?i a participat efectiv la conducerea acestuia.

Voin?a de unire a Basarabiei ?i Bucovinei cu Vechiul Regat īn des?vār?irea actului istoric de la 1 Decembrie 1918

Cānd, īn august 1916, Romānia a intrat īn r?zboi, al?turi de Antanta – din care f?cea parte ?i Rusia, al?turi de Fran?a, Marea Britanie, Italia – evident c? Basarabia era sacrificat?. Nu se punea problema eliber?rii Basarabiei, pentru c? Imperiul Rus st?pānea acest teritoriu ?i Romānia era aliat? cu acest stat. A urmat o lec?ie a istoriei: Basarabia a fost cea dintāi provincie care s-a unit cu Romānia. Sigur c? ?i datorit? contextului interna?ional, mai ales ca urmare a Revolu?iei ruse, care a lansat, īnc? din martie 1917, ideea autodetermin?rii na?ionale pe baza c?reia popoarele anexate de Imperiul Rus ?i-au proclamat autonomia ?i apoi independen?a. Este vorba despre Finlanda Estonia, Letonia, Lituania, Polonia ?i, evident, Basarabia.

Dup? Revolu?ia din octombrie 1917, problema autodetermin?rii a c?p?tat o turnur? cu totul nou?. Lenin a lansat ideea, a semnat decretul asupra p?cii ?i cel privind autodeterminarea popoarelor din Rusia pān? la desp?r?irea de statul existent. Dar, dup? scurt timp, el a considerat c? autodeterminarea nu trebuia s? duc? la desprinderea de statul rus ?i a folosit o expresie: „libertatea divor?ului nu īnseamn? neap?rat dreptul la divor?". S-a procedat astfel īntr-o manier? specific? bol?evismului: pe lāng? guvernele na?ionale s-au creat structuri bol?evice din oameni care au putut s? fie racola?i. Īn sprijinul acestora a venit Armata Ro?ie ?i īn felul acesta s-au constituit guverne paralele, urm?rind, de fapt, s? anexeze teritoriile care ī?i proclamaser? autonomia sau independen?a la Rusia bol?evic?.

Īn Basarabia s-a īncercat acela?i sistem, numai c? nu a reu?it pentru c?, la solicitarea Sfatului ??rii, armata romān? a intrat īn Basarabia ?i a asigurat realizarea dezideratelor moldovenilor: proclamarea independen?ei la 24 ianuarie 1918 ?i apoi a unirii la 27 martie 1918. Au fost, īn 1918-1920, mai multe īncerc?ri de a anexa Basarabia la Rusia bol?evic?. A avut loc interven?ia energic? a armatei romāne, s-au īnregistrat mul?i mor?i, inclusiv un general romān - Stan Poeta? - a c?zut īn lupta pentru asigurarea libert??ii basarabenilor ?i realizarea voin?ei lor de a se integra īn cadrul statului romān.

Īn octombrie 1920, prin Tratatul de la Paris, semnat de Romānia pe de o parte, Fran?a, Marea Britanie, Italia ?i Japonia de cealalt? parte, s-a confirmat unirea Basarabiei cu Romānia. Basarabia, cea care p?rea abandonat? īn 1916, a fost prima provincie istoric? unit? cu Romānia ?i, īntr-un fel, modelul aplicat de basarabeni s-a pus īn practic? ?i īn cazul bucovinenilor ?i ardelenilor. Prin structuri alese, reprezentative, īn cazul Bucovinei - Congresul General, īn cazul Transilvaniei - Adunarea Na?ional?, s-a hot?rāt Unirea provinciilor respective cu Patria Mam?.

Unirea Basarabiei cu Romānia a constituit o lec?ie a istoriei la modul general. Pe de-o parte a fost acest exemplu pe care l-au dat basarabenii ?i care a fost aplicat de bucovineni ?i de ardeleni, iar pe de alt? parte este vorba despre faptul c? romānii au realizat Marea Unire prin vot, decis de organisme reprezentative, alese īn chip democratic.
Nu se poate spune c? Romānia a anexat aceste teritorii - cum s-a sus?inut īn istoriografia sovietic? ?i īn bun? parte se sus?ine ?i ast?zi īn istoriografia rus?, ?i culmea este c? ?i īntr-o anumit? parte a istoriografiei din Republica Moldova - c? armata regal? romān? ar fi anexat Basarabia, cānd īn realitate exist? decizia Sfatului ??rii, care s-a exprimat īn chip liber.

Unele voci afirm? c? aceasta o consfin?ire a dorin?ei romānilor de a tr?i uni?i īntr-un singur stat ar fi fost rezultanta unei conjuncturi istorice. Mul?i vorbesc pentru c? nu ?tiu sau pentru c? au un anume interes s? fac? asemenea afirma?ii. Īn Basarabia a fost o situa?ie oarecum specific? ?i interesant?. Regimul ?arist a desf??urat o campanie foarte dur? de rusificare: a exclus ?i interzis limba romān? din ?coli, din biseric?, din pres?, din orice manifestare public? ?i a impus limba rus?. Func?ionarii administrativi erau adu?i din Imperiul Rus ?i foarte pu?ini dintre ei erau moldoveni, dintre cei care ī?i īnsu?iser? limba rus? ?i pactizaser?, ca s? spun a?a, cu Imperiul Rus.

Aceast? politic? de rusificare nu a afectat īn mod substan?ial ??r?nimea, pentru c? [...] aceasta era, īn covār?itoarea ei majoritate - 95%, analfabet? ?i ca atare n-a putut s? fie rusificat? prin ?coal?. Ea a tr?it īn cadrele tradi?ionale: ?i-a p?strat limba, ?i-a p?strat religia, ?i-a p?strat obiceiurile, ?i-a p?strat toate formele de existen?? de dinainte de unire. ?i cānd, īn prim?vara anului 1917, ca urmare a evenimentelor din Rusia, a avut posibilitatea s? se manifeste, aceasta s-a exprimat plenar.

S? v? dau un exemplu. Unul dintre intelectualii importan?i ai Basarabiei - Ion Incule?, care f?cuse studii la Sankt Petersburg, era profesor de liceu acolo, intrase īn politic? dup? evenimentele din martie 1917, fusese ales membru īn Consiliul Municipal al Capitalei Rusiei - a fost trimis de Guvernul provizoriu īn Basarabia ca s? promoveze Revolu?ia rus? ?i īn acest teritoriu. Cānd a ajuns īn Basarabia, a g?sit o stare de spirit - generat? īn principal de ??r?nime, a?a cum am spus - care l-a determinat s? se ata?eze acestei mi?c?ri unioniste. El avea s? fie ales pre?edintele Sfatului ??rii ?i sub conducerea sa a fost decis? unirea Basarabiei cu Romānia.

Iat? deci cum ceea ce p?rea ca fiind un bun cā?tigat pentru Rusia prin politica sa de a ?ine popula?ia īn ignoran??, a constituit, de fapt, o pierdere uria??, pentru c? spiritul na?ional s-a p?strat tocmai prin aceast? ??r?nime. Asta apropo de ce spun unii, c? basarabenii erau analfabe?i ?i ca atare nu ?tiau pe ce lume tr?iesc, c? doar vreo cā?iva intelectuali au hot?rāt s? se ata?eze Romāniei, cānd īn realitate ??ranii ar fi stat la coarnele plugului ?i ?i-ar fi v?zut de via?a lor de zi cu zi. Nu este deloc adev?rat. Dovada cea mai clar? este limba romān?, o limb? unitar? pe īntreg spa?iul unde romānii sunt majoritari. Limba romān? nu are dialecte, cum au multe alte limbi ?i asta sigur c? īi uime?te pe unii, dar noi trebuie s? lu?m īn calcul realitatea.

?i v-a? mai da un exemplu. Este cunoscut faptul c? Badea Cār?an, un ??ran din Cār?i?oara, din Ardeal, a devenit unul din cei mai activi oameni care transportau c?r?i īn limba romān? din Regat īn Transilvania, unde, de asemenea, se promova o politic? de distrugere a identit??ii na?ionale, īn cazul acesta de maghiarizare. ?i cānd vame?ii unguri l-au oprit la un moment dat zicānd c? acolo este grani?a, el a avut aceast? replic?: „Cine-a mai v?zut grani?? īn interiorul unei ??ri?" Deci, pentru el, ?ara era īntreag?, chiar dac? se stabiliser? ni?te hotare, īn cazul acesta cu Transilvania, īn alte cazuri cu Bucovina sau cu Basarabia. Romānii au sim?it īntotdeauna c? sunt romāni, indiferent unde locuiau. ?i vorbesc de marea mas? a romānilor, nu doar de cā?iva intelectuali care, prin studii ulterioare, ar fi ajuns la concluzia c? ar exista un popor romān. Poporul romān a existat prin el īnsu?i.

Dup? īncheierea r?zboiului, evident c? a trebuit s? se īncheie pacea. ?i pacea a fost isc?lit? la Versailles, localitate lāng? Paris. Principalul tratat, cel cu Germania, s-a semnat īn Sala Oglinzilor, īn ziua de 28 iunie 1919, acest tratat purtānd ?i semn?tura lui Ion I. C. Br?tianu, pre?edintele Consiliului de mini?tri al Romāniei. Br?tianu - documentele vorbesc - a fost mai curānd īntristat la semnarea acestui tratat. Unul dintre colaboratorii s?i, Alexandru Lapedatu, membru al delega?iei Romāniei la Conferin?a p?cii de la Paris, s-a aflat al?turi de Br?tianu īn momentul īn care, dup? semnarea tratatului, to?i ?efii de delega?ii ?i ceilal?i membri au ie?it pe teras? ?i au admirat cum se tr?geau 21 de salve de tun pentru a anun?a victoria deplin? a Antantei asupra Puterilor Centrale ?i, īndeosebi, asupra Germaniei. Atunci Br?tianu a avut aceste cuvinte: „Nu poate s? fie īngenunchiat īn acest fel un popor de 80 de milioane. Prev?d c? va izbucni din nou un r?zboi". ?i, īntr-adev?r, dup? cum binese ?tie, dup? 20 de ani a izbucnit cel de-al Doilea R?zboi Mondial.Pentru Romānia, Tratatul de la Versailles avea o importan?? deosebit? pentru c?, pe de-o parte se anula Tratatul de la Buftea-Bucure?ti, din aprilie 1918, Germania era obligat? s? pl?teasc? desp?gubiri de r?zboi Romāniei pentru jaful practicat īn teritoriul ocupat, pentru emiterea de lei f?r? acoperire care au fost pu?i īn circula?ie ?i īn felul acesta s-a devalizat o bun? parte din avu?ia na?ional?. Pe de alt? parte, Germania se obliga s? recunoasc? grani?ele care vor fi stabilite prin celelalte tratate.

A urmat Tratatul cu Austria ?i, sigur, cel mai important pentru noi ?i mai ales cel mai comentat - Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920. Vreau s? fac aici o precizare: istoricii maghiari ?i ast?zi sus?in c? Romānia a c?p?tat Transilvania prin Tratatul de la Trianon. Dar nu numai ei. Am fost zilele trecute la Sfāntu Gheorghe ?i la hotelul unde am stat era un pliant de prezentare īn care se scria c? Transilvania a fost anexat? de Romānia la 4 iunie 1920. Precizez c?, la fel ca ?i īn cazul Basarabiei ?i al Bucovinei, ?i īn situa?ia Transilvaniei, dup? ce regele a ratificat actul de unire, a numit prin decret distinct trei reprezentan?i ai Transilvaniei īn Guvernul Romāniei. ?i, ca urmare, din decembrie 1918, Transilvania era parte integrant? a Romāniei. Īn noiembrie 1919 au avut loc alegeri parlamentare īn urma c?rora, la 1 decembrie 1919, deci la exact un an de la Unire, īn fruntea Guvernului Romāniei a fost numit un ardelean, Alexandru Vaida-Voevod, vicepre?edinte al Partidului Na?ional Romān. ?i atunci cum Marile Puteri au dat Romāniei Transilvania la 4 iunie 1920, cānd la 1 decembrie 1919 primul ministru al Romāniei era un ardelean? Este un nonsens. Propaganda este propagand? ?i ī?i are rolul ei. Noi discut?m īns? din punctul de vedere al adev?rului istoric, nu al propagandei.

Cu prilejul discut?rii Tratatului cu Austria, Marile Puteri au hot?rāt ca statele succesoare s? semneze, pe lāng? acest tratat, ?i un altul, zis al minorit??ilor, prin care s? se oblige s? acorde drepturi egale pentru minorit??ile care intrau īn statele respective. Ion I.C. Br?tianu, ?eful delega?iei romāne, a ar?tat c? Romānia acordase depline drepturi minorit??ilor na?ionale. Īn primul rānd pentru c?, odat? cu semnarea decretelor de unire, membrii minorit??ilor na?ionale au devenit ?i ei cet??eni romāni. Deci, īn mod automat, to?i locuitorii Basarabiei, Bucovinei ?i Transilvaniei au devenit to?i cet??eni romāni, bucurāndu-se de acelea?i drepturi ?i libert??i cu cei din vechiul Regat.

Problema a fost pentru evreii din vechiul Regat, pentru c? exista, īnc? dup? R?zboiul de Independen??, acea prevedere privind acordarea drepturilor politice pentru evrei, iar Parlamentul Romāniei a hot?rāt s? le acorde drepturi individuale. Deci, fiecare s? solicite ?i pe baza acestor cereri, discutate ?i aprobate de Parlament, s? se acorde dreptul de cet??enie. Īn mai 1919 s-a adoptat un decret prin care ?i evreii din vechiul Regat primeau cet??enia romān? īn bloc. Nu trebuiau s? fac? niciun fel de argumenta?ie, s? aduc? acte sau s? justifice. Locuitorii evrei din Romānia care nu optau pentru o alt? cet??enie deveneau īn mod automat cet??eni romāni. A?a īncāt preten?iile Marilor Puteri de a se īnscrie īn Tratatul minorit??ilor drepturi pentru minorit??ile na?ionale din Romānia nu aveau obiect. Dar interesant este c? Br?tianu a spus: „Noi suntem de acord s? semn?m acest tratat care, de fapt, dubleaz? ceea ce noi am hot?rāt. Dar am dori, pentru c? aici se discut? despre egalitatea statelor, despre democra?ie, despre Liga Na?iunilor, despre tot ce īnseamn? organizarea lumii pe noi baze, ca aceste obliga?ii s? fie asumate de toate statele care fac parte din Liga Na?iunilor". Fran?a ?i Marea Britanie aveau colonii, Statele Unite aveau afro-americani ?i nu acceptau s? acorde drepturi pentru minorit??ile proprii, a?a cum pretindeau romānilor ?i atunci sigur c? Br?tianu era privit ca un individ care prea mult crede c? Romānia trebuie s? fie egal? cu Marile Puteri. De altfel, pre?edintele american Woodrow Wilson i-a dat ?i o replic? lui Br?tianu. A spus c? īnaintea conferin?ei de pace fiecare ?ar? reprezint? for?a sa militar?. ?i, evident, c? for?a militar? a Romāniei nu era egal? cu a Fran?ei, Marii Britanii sau a Statelor Unite.

Īnc? din timpul r?zboiului, regina Maria, profitānd de faptul c? era rud? cu ?arul Rusiei ?i cu regele Marii Britanii, le scria mereu cerāndu-le ca aceste state s?-?i respecte angajamentele luate prin Conven?ia din 4 august 1916, pe baza c?reia Romānia a intrat īn r?zboi, ?i anume de a ajuta ?ara noastr? cu trupe - īn cazul Rusiei ?i Fran?ei, cu armament - īn cazul Fran?ei ?i Marii Britanii. Deci regina a fost un factor activ īn sus?inerea intereselor Romāniei. Apoi, dup? ce Romānia a fost nevoit? s? mearg? pe calea armisti?iului, regina a scris ?i a st?ruit īn ideea c? ?ara sa a fost obligat? s? īncheie un asemenea armisti?iu, c? nu l-a acceptat de bun?voie, c? regele Ferdinand nu a semnat acest document ?i ca atare el nu este recunoscut ?i nu poate fi acceptat de Antanta.

A venit Unirea, spre marea satisfac?ie a romānilor, inclusiv a reginei Maria ?i - cum se īntāmpl? īn istorie ?i evenimente fericite - chiar īn ziua de 1 decembrie 1918, cānd regele Ferdinand ?i regina Maria se īntorceau din exilul de doi ani de la Ia?i, la Alba Iulia se vota unirea Transilvaniei cu Romānia. La vremea respectiv? spa?iul cel mai mare din Bucure?ti era cel din fa?a Universit??ii, la statuia lui Mihai Viteazul. Acolo s-a ?inut o mare adunare la care s-a luat act de acest eveniment extraordinar. Īn īnsemn?rile ei zilnice, Regina Maria apreciaz? c? a tr?it cea mai fericit? zi din via?a ei.

Revenind la Conferin?a p?cii, men?ionez c? a existat o iluzie a clasei politice romāne?ti, a regelui ?i a reginei, a lui Br?tianu īndeosebi, c? Romānia va fi tratat? pe picior de egalitate cu statele din Antanta. Ori, a?a cum am spus, fiecare īnsemna cāt era for?a lui militar? ?i ca atare Romānia nu putea s? fie socotit stat egal cum pretindea Br?tianu. S-a creat o imagine negativ? despre activitatea delega?iei romāne la Paris ?i un anume disconfort īn dialogul dintre Br?tianu ?i liderii Conferin?ei de Pace. Īn aceste circumstan?e, regina Maria a cerut permisiunea Guvernului, a regelui, s? mearg? la Paris s? arate fa?a frumoas? a Romāniei, adic? chipul ei. ?i, īntr-adev?r, a fost primit? de to?i liderii conferin?ei, inclusiv de pre?edintele Statelor Unite, a fost decorat?, a fost primit? īn Academia de Arte Frumoase de la Paris. Regina a schimbat oarecum imaginea Romāniei, dar aceasta n-a putut s? duc? la modificarea atitudinii generale fa?? de Romānia, care a trebuit s? semneze Tratatul minorit??ilor ?i, īn genere, s? accepte deciziile Marilor Puteri.

Trebuie s? subliniem c?, īn esen??, acele hot?rāri au fost corecte, mai ales clauzele teritoriale. Conferin?a P?cii de la Paris a confirmat actele de unire ?i realizarea Romāniei Mari, a Romāniei Īntregite.Fiind vorba de unirea unor teritorii care tr?iser? sub regimuri diferite: rusesc īn Basarabia, austriac īn Bucovina, unguresc īn Transilvania, urm?rile realiz?rii Marii Uniri au fost complexe. Cu legisla?ie diferit?, cu ?coli organizate diferit, cu justi?ie specific?. Trebuia s? se realizeze o armonizare, o integrare a provinciilor unite īn cadrul statului romān. De aceea, pān? īn aprilie 1920 au existat structuri autonome provizorii, care s? realizeze aceast? unificare. Au fost Directoratele din Basarabia, au fost Secretariatele de Serviciu din Bucovina, a fost Consiliul Dirigent din Transilvania. Repet, īn Guvernul Romāniei erau reprezentan?i ai acestor provincii, dar structurile respective aveau aceast? menire, de a contribui la armonizarea rela?iilor dintre provinciile istorice romāne?ti.

Īn primul rānd, foarte important? a fost reforma agrar?. Popula?ia Romāniei, fiind īn majoritatea ei covār?itoare alc?tuit? din ??rani, preocuparea lor de baz? era s? ob?in? p?mānt, s? aib? loc Reforma agrar?. De aceea, s-a ac?ionat ?i de la nivel central ?i de la nivelul acestor structuri locale s? se adopte legi pentru aceast? reform?. ?i, pān? la urm? s-au votat legi distincte pentru Reforma agrar? īn Vechiul Regat, īn Basarabia, īn Bucovina, īn Transilvania, prin care s-a realizat la vremea respectiv? cea mai masiv? muta?ie de proprietate arabil? din Europa, de la marii proprietari la micii proprietari, la ??r?nime. Reforma agrar? a fost un element esen?ial de coeziune la nivel na?ional.

Īn al doilea rānd, a fost decizia de na?ionalizare a īntreprinderilor economice – industriale, comerciale, bancare. Na?ionalizarea a īnsemnat preluarea acestor īntreprinderi, care se aflaser? īn proprietatea cet??enilor apar?inānd statelor īnvinse cu care Romānia a fost īn r?zboi, de c?tre cet??enii romāni. Nu era vorba de statul romān. S-au emis ac?iuni care au fost cump?rate de cet??eni romāni, indiferent de etnie, īn a?a fel īncāt consiliile de administra?ie au devenit majoritar romāne?ti.

Un rol important l-a avut politica ?colar?. S-a introdus limba romān? pe tot teritoriul romānesc, inclusiv īn ?colile ungure?ti. Au fost ?i alte m?suri prin care s-a realizat o unificare care, sigur, a necesitat mari eforturi. S-au īnregistrat ?i anumite gre?eli privind maniera īn care s-a īnf?ptuit acest obiectiv. De exemplu, īn Transilvania func?ionarii etnici maghiari au refuzat s? depun? jur?māntul fa?? de statul romān. ?i atunci au fost īnlocui?i, pentru c? trebuiau s? fie cet??eni loiali statului romān. Īn Basarabia nu existau speciali?ti - juri?ti, profesori etc. - ?i atunci ace?tia au fost adu?i din Regat. Unii dintre ei s-au purtat abuziv, fapt care a fost speculat de propaganda sovietic?. Per total īns?, lucrurile au mers īntr-o direc?ie pozitiv?. Īn Romānia nu a existat o mi?care separatist?, secesionist?, cum s-a īnregistrat īn Cehoslovacia, sau īn Iugoslavia. Cum bine ?tim, īn 1939 – 1941 aceste state s-au dezagregat. Sigur, ?i cu presiuni din afar?, dar ?i pentru c? au existat acele mi?c?ri secesioniste īn interiorul statelor respective.

Īn anii de dup? Marea Unire ?i pān? la Al Doilea R?zboi Mondial, Romānia a fost o putere regional?. A fost una dintre ini?iatoarele unor tratate care s? aib? la baz? statutul Societ??ii Na?iunilor. A īncheiat īn martie 1921 tratatul cu Polonia, apoi, tot īn 1921, pān? īn iunie, tratatul cu Cehoslovacia ?i cu Iugoslavia prin care s-a īnfiin?at Mica Īn?elegere. Īn 1934, īn februarie, s-a creat Īn?elegerea Balcanic? (Romānia, Grecia, Turcia, Iugoslavia). Ministrul de Externe al Romāniei, Nicolae Titulescu, a fost ales de dou? ori, īn 1930 ?i 1931, pre?edintele Adun?rii Generale a Ligii Na?iunilor. Glasul Romāniei era ascultat, ?ara noastr? era o prezen?? foarte semnificativ? pe plan european. Aceasta ?i pentru c?, īn perioada interbelic?, a avut loc o dezvoltare economic?, o cre?tere a rolului ?tiin?ei ?i culturii. Personalit??ile romāne?ti erau apreciate pe plan interna?ional. Iar toate acestea au contribuit la cre?terea prestigiului ??rii ?i, īntr-adev?r, Romānia era recunoscut? ca o putere regional? ?i chiar european?.

Ast?zi e mai complicat. Iertat s?-mi fie, ?i sper s? nu fiu interpretat politic, dar nu am g?sit, ca istoric, nici o ini?iativ? cu adev?rat semnificativ? de politic? extern? a Romāniei de dup? 1989. Sigur, se spune c? am aderat la N.A.T.O. ?i am intrat īn Uniunea European?, dar aceasta nu era o politic? romāneasc?, ci una global?, prin care statele care au f?cut parte din Tratatul de la Var?ovia au aderat la N.A.T.O., iar cele care erau membre īn Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.) au intrat īn Uniunea European?. Acesta a fost o caracteristic? a politicii europene ?i mondiale la care s-a asociat ?i Romānia.

Referindu-m? la ini?iativa Cooper?rii Economice a M?rii Negre, afost o reuniune la Bucure?ti, la care cele dou? mari puteri - Rusia ?i Turcia - nu au participat. Ideea a fost bun?, dar nu a fost sus?inut? printr-o politic? coerent?, astfel c? nu s-a putut realiza ceva semnificativ. Eu am fost, destul de mult? vreme, din 2004 pān? īn 2012, pre?edinte din partea Romāniei īn Comisia pentru Tezaur. Īn condi?iile īn care rela?iile dintre Romānia ?i Rusia au cunoscut o deteriorare continu?, era greu de presupus c? aceast? comisie ar putea s? ob?in? un succes ?i Rusia s? ne īnapoieze tezaurul. A?a īncāt eu am renun?at la a mai participa la o asemenea comisie, care nu avea nici o perspectiv?.

Istoricii romāni, cu pu?ine excep?ii - ale roller-i?tilor ?i neoroller-i?tilor, ace?tia din urm? sunt cei de dup? 1989 - au tratat a?a cum spun documentele, adic? Marea Unire a īnsemnat expresia dorin?ei ?i a voin?ei poporului romān, care s-a exprimat prin adun?ri alese īn chip democratic: Sfatul ??rii, Congresul General, Adunarea Na?ional?. A fost un factor pozitiv īn istoria noastr? na?ional?. Īn vremea lui Roller se spunea c? armata regal? romān? a cotropit ?i a anexat Basarabia, pe care a tratat-o ca pe o colonie, se spunea c? Transilvania s-a unit cu Romānia, dar, de fapt, s-a unit burghezia ?i mo?ierimea din Transilvania cu burghezia ?i mo?ierimea din Regat ca s? exploateze ?i mai crunt poporul muncitor. Acum lucrurile au evoluat, pentru c? nu se mai poate folosi acela?i limbaj, dar se cultiv? aceea?i idee ?i anume c? unirea nu a fost expresia dorin?ei romānilor ?i c? ea nu este un act viabil. Se spune c? romānii erau ni?te troglodi?i, ni?te incul?i, ni?te analfabe?i care habar nu aveau ce se īntāmpl? pe lume. Doar cā?iva intelectuali s-au īntrunit ?i au hot?rāt unirea, care este discutabil?. Mi-e penibil s? comentez asemenea scrieri ale unora care se pretind istorici romāni.

Pe de alt? parte, istoricii din Rusia ?i Ungaria nu accept? ideea Unirii Basarabiei ?i respectiv a Transilvaniei. Constat c? pozi?ia lor este promovat? ?i pe teritoriul Romāniei. Īn ultimii ani am mers īn Harghita ?i Covasna ?i am constatat c? la chio?curile amplasate pe trotuar se vānd tricouri cu „Nu! Nu! Niciodat?!", lozinca prin care s-a negat tratatul de la Trianon, sau cu „4 iunie 1920 - doliu na?ional". Se distribuie h?r?i īn care Transilvania este inclus? īn Ungaria. Pe teritoriul Romāniei! Am v?zut vase pe care era scris „Ungaria Mare, nu Trianon!". De?i, conform Constitu?iei, Romānia este stat na?ional-unitar, pe teritoriul ??rii noastre se desf??oar? o intens? propagand? revizionist?. Iar oficialit??ile romāne nu intervin īn nici un fel. Desigur, nu este de a?teptat ca istoricii din statele respective s?-?i schimbe pozi?ia. Din cāte ?tiu, īn Ungaria exist? un Comitet Trianon, care este finan?at serios, īn timp ce la noi s-au tot īnfiin?at comisii Centenar, care n-au primit buget ?i care nu pot s? fac? nimic. De altfel, īn aceste comisii nu figureaz? nici un istoric. Sunt tot felul de in?i care au diverse preocup?ri ?i rela?ii urm?rind s? aib? un atu īn cariera lor politic?.

Īn Romānia nu mai exist? un obiect care se nume?te Istoria romānilor. Aceast? materie a fost scoas? din īnv???mānt de regimul democratic de dup? 1989, de?i acest obiect exista de la Legea īnv???māntului din timpul lui Cuza. Ca urmare, este evident c? Marea Unire nu poate s? ocupe un loc semnificativ īn manualele ?colare. Unii profesori o trateaz? cu succes, al?ii cu mai pu?in suflet. Opinia mea ferm? este c? manualele de istorie nu fac educa?ie patriotic? ?i nici preg?tire ?tiin?ific? elevilor din Romānia de ast?zi. Activit??i dedicate Marii Uniri se desf??oar? īn ?coli, universit??i, societ??i, asocia?ii etc. Academia Oamenilor de ?tiin?? din Romānia are un īntreg program dedicat Marii Uniri. Problema esen?ial? este c? la nivel central, la nivel de Pre?edin?ie, la nivel de Guvern, la nivel de Parlament nu se face nimic. Doar ni?te vorbe, ni?te declara?ii, dar f?r? o sus?inere material?.

S-a creat īn timpul Guvernului Ponta un comitet care avea īn frunte pe primul ministru ?i mai mul?i mini?tri. A venit Guvernul Ciolo?, care a lansat sloganul „Romānia 100", de care a uitat, apoi Guvernul Grindeanu a īnfiin?at alt comitet. A venit Guvernul Tudose, care a creat ?i el un comitet. Guvernul D?ncil? a constituit ?i el un comitet. Īn toate aceste comitete nu figureaz? istorici. Opinia mea clar? este c? de la nivel central nu se dore?te marcarea a?a cum se cuvine a Centenarului. ?i am g?sit o explica?ie: de vreme ce pre?edintele U.D.M.R. a zis c? nu are ce s?rb?tori la 1 decembrie, partidul aflat la guvernare, avānd nevoie de voturile U.D.M.R., a considerat c? nici el nu are ce s?rb?tori la 1 decembrie. Sigur, īn preajma evenimentului, o s? se organizeze o ?edin?? a Parlamentului, o s?-?i dea decora?ii reciproc, medalii, poate vor avea loc ni?te serb?ri cāmpene?ti sau mai ?tiu eu de care, dar este clar c? nu va r?māne nimic semnificativ realizat de actualii guvernan?i la Centenarul Marii Uniri.

Noroc cu Biserica Ortodox?. Din ini?iativa ei se construie?te Catedrala Neamului. Sunt convins c? va fi inaugurat? pe 30 noiembrie 2018, a?a cum a declarat Patriarhul Romānei ?i astfel vom avea un monument reprezentativ care va r?māne īn istorie.

Not?: adaptare dup? dialogul dintre prof. univ. dr. Ioan Scurtu, membru A.O.?.R. ?i Daniel Popescu - AGERPRES[1].

------------------------------------------------------
[1] http://www.ioanscurtu.ro/interviu-agerpres-marea-unire-expresia-vointei-romanilor-evenimentul-nu-ocupa-un-loc-semnificativ-in-manuale/

footer