Jandarmeria RomanaConform legii, personalul militar al Jandarmeriei Române se compune din cadre militare, elevi şi studenţi ai instituţiilor militare de învăţământ. Potrivit actelor normative care reglementează statutul juridic al acestor categorii de personal, jandarmii se bucură de drepturi şi libertăţi la fel ca orice persoană cu cetăţenie română, prevederile constituţionale fiind, în aceeaşi măsură, valabile şi pentru această categorie de cetăţeni. La o analiză atentă a drepturilor şi libertăţilor prevăzute în Constituție, se observă că toate sunt valabile şi pentru personalul Jandarmeriei Române, cu excepţia dreptului la grevă, dreptului de a fi ales, libertăţii întrunirilor şi dreptului la asociere. De altfel, spre deosebire de alte categorii de cetăţeni ai ţării noastre, legea prevede pentru jandarmi şi unele interdicţii şi restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor ce le revin, de care aceștia sunt obligați să țină seama, în caz contrar, suportând rigorile legii. Tot în conformitate cu prevederile legale, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate au obligaţia de a nu efectua activităţi care contravin demnităţii, prestigiului şi normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

În aceste condiţii, şi-n acest cadru juridic, îşi îndeplinesc atribuţiile şi misiunile date în competenţă jandarmii şi îşi duc traiul lor de zi cu zi, cu bucurii, cu griji, frustrări, satisfacţii şi insatisfacţii, speranţă şi năzuinţă spre mai bine şi cu nădejdea îndreptăţită că arma „oamenilor de arme", pe care ei o slujesc cu osârdie, îşi va recăpăta cu vremea locul şi rolul statornicit dintotdeauna pe filele istoriei. Acestor oameni, membri cu statut special ai societăţii, legea le cere să apere ordinea şi liniştea publică, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, proprietatea publică şi privată, să acţioneze pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor şi a altor încălcări ale legilor în vigoare, să protejeze instituţiile fundamentale ale statului şi să combată actele de terorism.

Toate aceste cerinţe se materializează în atribuţii concrete stipulate în conţinutul legii la care am tăcut referire, atribuţii care trebuie îndeplinite de către fiecare jandarm numai cu respectarea principiului legalităţii şi a celorlalte principii care călăuzesc viaţa şi munca jandarmilor. Dacă toate misiunile date în competenţa jandarmilor trebuie îndeplinite cu profesionalism şi în condiţii de maximă legalitate, cele referitoare la apărarea ordinii publice, cu atât mai mult trebuie tratate cu toată seriozitatea şi responsabilitatea, întrucât acest tip de misiuni intră cel mai mult în interferenţă cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Aceasta pentru că astfel de misiuni presupun contactul direct cu publicul în timpul mitingurilor, manifestaţiilor, procesiunilor, dar, mai ales, în timpul activităţilor sportive de amploare cum sunt meciurile de fotbal din Liga I şi cele internaţionale.

Sunt nenumărate cazurile când, în timpul misiunilor de apărare a ordinii publice, jandarmii sunt nevoiţi să intervină în forţă pentru restabilirea ordinii tulburată de anumiţi indivizi certaţi cu legea, îndeosebi la unele meciuri de fotbal din Liga I sau internaționale, când acești indivizi aduc injurii sau lovesc jandarmii, devastează stadioanele unde se desfăşoară meciuri ori magazinele de pe traseele de deplasare sau molestează, pur şi simplu, cetăţeni nevinovaţi sosiţi pe stadioane pentru a urmări în linişte un spectacol fotbalistic. Chiar şi-n astfel de cazuri, jandarmii au obligaţia să respecte drepturile şi libertăţile celor împotriva cărora acţionează, să cunoască şi să respecte restricţiile şi limitele prevăzute de lege în modul de acţiune, în aşa fel încât acţiunea lor să aibă drept efect doar repunerea legii în drepturile ei fireşti şi nu abuzul de putere sau excesul de zel. Sunt persoane care acuză jandarmii de violenţă pe stadioane, de încălcarea drepturilor omului în raporturile lor cu indivizii care tulbură ordinea publică, de molestarea unor aşa zise persoane nevinovate etc. Nu negăm faptul că, aşa cum înţelepciunea populară pe bună dreptate a afirmat că „pădure fără uscături nu există", şi jandarmii au „uscăturile" lor care, în asemenea ipostaze, depăşesc limitele şi restricţiile la care am făcut referire mai înainte şi acţionează cu exces de zel, fapt pe care-l dezavuăm apriori.

Dar, ne întrebăm pe bună dreptate, cei care acuză jandarmii de violenţă şi de nerespectarea drepturilor omului, nu şi-au pus la rândul lor întrebarea dacă şi drepturile jandarmilor sunt încălcate? Atunci când aceştia sunt înjuraţi, scuipaţi, jigniţi, loviţi cu pietre, huiduiţi, ei nu sunt oameni care au dreptul la demnitate? În orice stat civilizat din lume, în astfel de momente forţele de ordine impun respectul legii cu forţa şi nu cu rugăminţi sau cu fuga din faţa adversarului. Sintagma „în slujba cetăţeanului", caracteristică Jandarmeriei Române, înseamnă asigurarea drepturilor şi libertăţilor majorităţii cetăţenilor în dauna unei minorităţi, care se manifestă astfel încât încalcă drepturile majorităţii la demnitate, la libera circulaţie, la exprimare etc, ori tocmai împotriva unei astfel de minorităţi acţionează jandarmii şi atunci care este temeiul acuzaţiilor ce li se aduc?

Pe de altă parte, sugerăm acuzatorilor să se gândească ce e în sufletul unui jandarm care se află în dispozitivul de apărare a ordinii publice la diverse manifestații, mitinguri, întreceri sportive etc. Aceştia sunt oameni, nu maşini, oameni care, unii dintre ei se confruntă cu grave probleme sociale, lipsa locuinţei, soţia şomeră, părinţii bolnavi, copiii la şcoală, rate la bănci, un salariu care abia le ajunge de azi pe mâine, aspecte care le afectează capacitatea de reacţie, mai ales că de multe ori ele se îngemănează cu frigul pătrunzător sau temperaturile ridicate, pe care le suportă cu mult timp înainte de a începe manifestația respectivă, la care se adaugă şi insultele şi injuriile celor a căror protecție au obligația să o asigure. Şi de ce să nu recunoaştem că orice om, pus în situaţii limită, când viaţa îi este în pericol, acţionează şi sub impulsul spiritului de conservare sub imperiul căruia se găseşte permanent.

De aceea, ca o concluzie, drepturile şi libertăţile constituţionale sunt valabile pentru toţi cetăţenii României, indiferent de naţionalitate, vârstă, sex, sau de domeniul unde lucrează, inclusiv pentru jandarmi, care sunt obligaţi să apere şi să respecte drepturile cetăţenilor cu care vin în contact, dar şi cetăţenii au obligaţia de a respecta drepturile şi libertăţile oamenilor de arme, care nu au altă menire decât aceea de a fi în slujba acelor cetățeni.
11 august 2018