Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 07 Noiembrie 2018 19:35

Catedrala-Mantuirii-Neamului - I.A.Pop

Dup? cre?tinarea noastr? în limba latin?, prin str?mo?ii no?tri daco-romani ?i proto-români, fapt petrecut înc? din mileniul I d.Hr., a urmat o îndelungat? perioad? de organizare a credin?ei ?i a vie?ii religioase, des?vâr?it? prin stabilirea ierarhiei de model r?s?ritean (bizantin) ?i bizantino-slav. Aceast? ierarhie s-a aflat ini?ial în raporturi cu Roma, iar apoi în leg?turi statornice, directe sau mediate cu Noua Rom? sau cu Ora?ul lui Constantin (Constantinopol). Vitregia vremurilor a voit ca locurile noastre de închin?ciune s? fie, secole la rând, simple ?i modeste, pentru c? Biserica semnifica în acele timpuri, în primul rând, turma ?i p?storul ei, preotul. Dup? fondarea primelor Valahii sau Romanii, spre finele mileniului I ?i mai ales dup? întemeierea statelor medievale române?ti (secolele al XIII-lea ?i al XIV-lea), s-au ridicat ?i la noi loca?uri de piatr? ?i de zid, unele dintre ele impresionante. Toate Bisericile ortodoxe autocefale au catedrale reprezentative pentru for?a credin?ei popoarelor lor. Biserica Ortodox? Român? este autocefal? din anul 1885, iar chestiunea unei catedrale a României s-a pus înc? de la finele secolului al XIX-lea, dup? ce ?ara î?i proclamase inde¬penden?a absolut?, dup? ce aceast? independen?? fusese confirmat? pe câmpurile de lupt? ?i recunoscut? de Europa, dup? ridicarea ??rii la rangul de regat (1881) ?i dup? ob?inerea autocefaliei.

Construirea Catedralei Na?ionale a reprezentat pentru fiecare popor ortodox o piatr? de încercare unic?, dup? care observatorii externi au m?surat tr?inicia credin?ei, for?a sa, prestigiul acelui popor. Românii sunt ast?zi, conform canoanelor Marii Biserici aflate înc? în vigoare, al doilea popor ortodox ca m?rime din lume, dup? poporul rus. Prin urmare, acum, la un secol de la Marea Unire, la aproape un secol de la ridicarea la rang de Patriarhie (în 1925) ?i la aproape un secol ?i jum?tate de la recunoa?terea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, construirea Catedralei Na?ionale încununeaz? o întreag? lucrare a poporului român asupra lui însu?i (cum ar fi spus Nicolae B?lcescu) ?i ne a?az? în rând cu lumea.

Ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului, cum a fost denumit? aceast? oper? înc? înainte de a exista, are mai multe ra?iuni, de la cele pur spirituale pân? la cele practice. Toate na?iunile ortodoxe au capitale ale credin?ei lor, au locuri supreme în care ierarhia superioar? intr? în interferen?? permanent? ?i activ? cu poporul, cu „turma". Sintonia aceasta se face, în ochii poporului, într-un loc ales, sfânt (sfin?it) ?i irepetabil. Vechea Catedral? Mitropolitan? a ??rii Române?ti de la Bucure?ti, urmând cronologic celor de Arge?, Câmpulung ?i Târgovi?te, este depozitara unei istorii sacre ?i laice pline de semnifica?ii, dar este complet neînc?p?toare.

Toate popoarele ortodoxe din jurul nostru, care au mult mai pu?ini credincio?i decât noi, au adev?rate catedrale, mari ?i impun?toare, pe care le arat? cu smerenie ?i cu mândrie îngem?nate lumii. Fire?te, se spune c? un credincios adev?rat se poate ruga oriunde Domnului ?i c? Domnul, dac? ruga vine din suflet ?i se face cu suflet curat, îi ascult? p?sul ?i îl iart?. Iertarea nu vine îns? de la sine, ci se face prin tainele biserice?ti, s?vâr?ite de preo?i, dup? rânduial?, dup? tradi?ie ?i dup? canoane. ?i apoi, nu numai indivizii au nevoie de iertare, ci ?i na?iunile, iar pentru neamuri („ginturi", cum se spune în vechile traduceri române?ti ale C?r?ii Sfinte), ceremoniile ?i locurile de ceremonie se cuvine s? poarte semnul solemnit??ii celei mai înalte ?i s? emane acea glorie (slav?) a lui Dumnezeu, menit? s? str?luceasc? în toat? splendoarea ei.

Aproape toate marile personalit??i religioase ?i mirene ale românilor s-au gândit la o catedral? na?ional? ?i au sus?inut proiecte în acest sens, de la principele ?i apoi Regele Carol I (1866-1914), Regele Ferdinand I (1914-1927), generalul Ioan Em. Florescu ?i Constantin Istrate pân? la Patriarhul Miron Cristea ?i prim-ministrul Ion I. C. Br?tianu. Dintre oamenii de cultur? îi amintim pe Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ioan Slavici, Petre Antonescu, al?turi de mul?i al?ii.

Catedrala Mântuirii Neamului este simbolul unit??ii noastre istorice întru credin?? ?i întru ?ar?. Catedrala nu jigne?te pe nimeni ?i nu este ridicat? împotriva nim?nui! Catedrala este pentru noi to?i ?i înseamn? numai iubire ?i bun?tate, îndreptate deopotriv? c?tre Dumnezeu ?i c?tre oameni. Catedrala noastr? pream?re?te Ortodoxia, în sensul de „dreapt? credin??" în Dumnezeu, dar îi recunoa?te pe to?i fiii acestui neam, indiferent de felul în care se roag? Domnului, ?i-i cheam? s? fie laolalt?.

Eu cred c? planul Domnului a fost acesta: s? izbutim marea lucrare în Anul Centenarului Marii Uniri, ca s? putem, peste alte centenare de la înf?ptuirea actului sublim din 1918, s? dovedim vrednicia unui popor cre?tin situat la Dun?re ?i în Carpa?i. Noi, românii, suntem n?r?vi?i s? ne autoflagel?m ?i s? ne nimicnicim singuri, dar Domnul nu ne las?, atunci când se cuvine s? fie a?a, s? ne pierdem cump?tul ?i ne conduce ?i spre gesturi de glorie. ?i apoi, la români exist? credin?a c? nici o oper? durabil? nu se poate face f?r? mare sacrificiu, precum gr?ie?te legenda me?terului Manole, legat? de zidirea altei catedrale, sfin?it? în prezen?a altui patriarh ecumenic, acum mai bine de jum?tate de mileniu. A?a ne-a fost nou? rânduit, ca abia dup? mai bine de cinci secole s? repet?m pe alte coordonate gestul sublim, închinând imn de m?rire Împ?ratului ceresc. Se poate ca, în marea lui în?elepciune, Mântuitorul s? fi împlinit opera abia acum, fiindc? acum se va fi împlinit sorocul sacrificiilor noastre...

Pe mine, ca istoric, denigr?rile ?i cârtirile de genul c? „avem nevoie mai mult de ?coli ?i spitale ?i mai pu?in de catedrale" nu m? mir? prea tare: toate marile construc?ii laice ?i religioase ale omenirii care ne încânt? ast?zi au fost contestate la vremea lor. Cei care contrapun catedrala altor construc?ii (institu?ii) nu sunt cre?tini ?i nu ?tiu c? cea mai înalt? ?coal? ?i cea mai trainic? s?n?tate nu sunt cele ale trupului, ci ale sufletului. Vindecarea odraslelor umane de ignoran?a min?ii (întunecimea) ?i de bolile trupe?ti (suferin?a fizic?) nu se face numai în ?colile institu?ionalizate de stat sau numai în spitalele slujite de medici, ci ?i în biserici. Chiar ?i filosofii greci precre?tini ?tiau c? vindecarea trupului f?r? lucrarea asupra sufletului este în?el?toare, neputincioas? ?i sortit? e?ecului. Nu din pricina catedralei nu avem noi ?coli ?i spitale destule, ci din alte pricini. Ba, a? spune c? nu lipsa de ?coli ?i spitale este necazul nostru cel mare acum, ci golirea lor de profesori, de elevi suficien?i ?i de medici. Iar ne?tiin?a de carte, abandonul ?colar, analfabetismul func?ional, plecarea medicilor ?i asisten?ilor medicali peste m?ri ?i ??ri nu se datoreaz? prea multor biserici ?i nici credin?ei prea arz?toare. Dimpotriv?! Ne ocup?m de m?runte lucruri, ne hr?nim trupul, dar nu ?i mintea, ne ag???m de scopuri lume?ti lipsite de moral?, de adev?r, de dreptate, de iubire ?i de bun?tate. Da, catedrala lucreaz? cu mijloacele sale sacre, ca ?i ?colile ?i spitalele, cu mijloacele lor lume?ti, la educarea ?i p?strarea în stare bun? a acestui popor. Dac? lucrarea aceasta nu este la în?l?imea dorit?, de vin? suntem noi, cu micimile noastre, cu vrajbele ?i cu urile noastre, cu felul de a-l huli pe Domnul ?i cu falsele crezuri pe care le etal?m f?r? jen?. Credin?a ?i Biserica ne îndeamn? la cump?nire, la cump?tare, la bine ?i la iubire de Dumnezeu ?i de oameni. Catedrala noastr? devine acum un simbol al tuturor acestor c?i d?ruite cu har[1].

Grafica - I.M.

-------------------------------------
[1] Adaptare dup? dialogul Acad. Ioan Aurel Pop - ziarul Lumina - http://ziarullumina.ro/catedrala-nationala-este-simbolul-unitatii-noastre-istorice-138709.html

footer