Revista Art-emis
Revolta românească împotriva dublei măsuri a Comisiei Europene PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Joi, 29 Noiembrie 2018 18:56

PE-JustitieAşa cum am precizat şi cu prilejul rostirii „discursului de cinci minute" al actualului prim-ministru al României de la Parlamentul European, când adevărul este spus cu demnitate, apartenenţa la vreo formaţiune politică sau de altă factură a vocii care îl rosteşte are mai puţină importanţă, scopul real fiind slujirea interesului national. Este şi cazul discursurilor de la Parlamentul European susţinute de Maria Grapini, al analizei pertinente a Ramonei Mănescu, prin care a demonstrat ipocrizia Occidentului şi a explicat unde este, cu adevărat, marea corupție din Uniunea Europeană, că aceasta nu este în România, așa cum vor să arate unii și alții, ci în țări precum Germania sau Olanda dar şi discursul europarlamentarului Emilian Pavel din data de 26 noiembrie 2018, prin care aminteşte că la 1 ianuarie 2010 a expirat clauza de salvgardare inclusă în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană care se impunea Mecansim de Cooperare şi Verificare (M.C.V.). De la acea data, M.C.V. nu mai are baza legală, iar România, la fel ca restul statelor membre U.E. are dreptul de a accede la spaţiul Schengen. În cele ce urmează vă supunem atenţiei punctual de vedere al celor trei europarlamentari români, lăsând la aprecierea Măriei Sale cititorul să tragă concluziile pe care le crede de cuviinţă. (Redacţia ART-EMIS)

Parlamentul European a adoptat marţi, 13 noiembrie 2018, rezoluţia nelegislativă privind statul de drept în România cu 473 voturi pentru, 151 de voturi împotrivă şi 40 de abţineri, un text care afirmă „profunda preocupare" a eurodeputaţilor faţă de reforma legislaţiei judiciare şi penale din România şi „condamnă intervenţia violentă şi disproporţionată a forţelor de poliţie în timpul protestelor de la Bucureşti" din luna august. În cadrul rezoluţiei, Parlamentul European invită autorităţile române să pună în practică garanţii pentru evitarea ocolirii mecanismelor de verificare şi echilibrare şi să se opună măsurilor care ar duce la dezincriminarea corupţiei în rândurile funcţionarilor de stat. Astfel, potrivit listei finale a voturilor nominale, eurodeputaţii români din grupul PPE Daniel Buda, Marian-Jean Marinescu, Siegfried Mureşan, Cristian Dan Preda, Mihai Ţurcanu, Traian Ungureanu, Adina Vălean şi Theodor Stolojan sunt printre cei care au votat în favoarea rezoluţiei, la fel ca fostul ministru al justiţiei Monica Macovei, membră a grupului Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (E.C.R.). Eurodeputatul P.P.E. Csaba Sogor (U.D.M.R.) s-a abţinut de la vot[1].

Vocile României

Maria GrapiniMaria Grapini - „Ne dați rețete pe care nu le aplicați în țara dvs. Noi, România, nu am încălcat Tratatul, în schimb U.E. încalcă tratatul și regulamentul Schengen"

„Nu am votat rezoluție, pentru că este o rezoluție a ipocriziei, nu privind statul de drept din România. De ce doresc Parlamentul European, Comisia, anumiți parlamentari să fie pusă țara mea la colț? Pentru că nu vrea să accepte să fie țară de mâna a doua? Pentru că vreți să ne dați rețete pe care nu le aplicați în țara dvs? De ce nu exportați ceea ce ne puneți în rezoluție la dvs. acasă? De ce intrați în subsidiaritate? În ce țară s-a mai amestecat U.E. la schimbarea unui șef de instituție? De ce trebuie să raportăm noi când se schimbă constituțional un șef de instituție, fie el și procurorul general? S-a creat o criză, o țară a procurorilor, lăsați-ne în pace! Vrem să apărăm cetățenii, să se respecte tratatul! Noi, România, nu am încălcat Tratatul, în schimb U.E. încalcă tratatul și regulamentul Schengen. Nu ne lăsați în spațiul Schengen deși n-avem garduri, n-avem jurnaliști omorâți. Nu România e în grupul celor 9 state în care e cea mai mare corupție din istoria U.E.! De ce nu se aplică aceeași unitate de măsură? Sunt revoltată, consider că e o nedreptate pentru țara mea și pentru cetățenii mei"[2]

Ramona Mănescu Ramona Mănescu - „Vânând pești mari în România, U.E. a uitat de balenele din Occident"

„În 2004, Comisarul european pentru extindere, Gunter Verheugen, vorbea în fața Parlamentului European despre stadiul procesului de aderare la Uniunea Europeană a României și Bulgariei. Spunea atunci că speră ca « justiția va ajunge să-și facă datoria așa cum trebuie » și că « și peștii mari vor ajunge după gratii, nu doar persoanele mai puțîn însemnate ». Au trecut de atunci 14 ani și România a furnizat o grămadă de pești, și mari și mici, în numele justiției. Dincolo de granițele României, în restul Uniunii Europene, lucrurile par însă să aibă doar nuanțe de roz. Percepția cetățenilor privind corupția, din țări precum Germania, Olanda sau Danemarca, confirmă această. Atunci oare de ce încearcă Parlamentul European, pentru a două oară din 2016 încoace, să convingă Comisia Europeană asupra « Necesității unui mecanism cuprinzător pentru democrație, statul de drept și drepturi fundamentale »? Înțelegem din asta că cei 54% dintre olandezi, care spun că în țară lor corupția este un fenomen rarisim, se înșeală.

Rezoluție Parlament European

În documentul pe care l-am votat joi în Parlamentul European, alături de colegii mei atragem atenția asupra unei realități pe care Comisia, susținută de mai multe State Membre extrem de influențe, o ignoră. Punctul « N » spune: « rapoartele anterioare privind combaterea corupției la nivelul U.E. și rapoartele de țară din 2018 din cadrul semestrului european arată că în diferite state membre corupția stârnește motive serioase de îngrijorare, erodând astfel încrederea cetățenilor în instituții și în statul de drept ».

Situație mult mai gravă

Din textul Rezoluției putem ghici o situație mult mai gravă pe care Bruxelles-ul, Berlinul, Amsterdamul sau Parisul nu sunt dispuse să o admită public. În timp ce est-europenilor li se predau lecții de anti-corupție, problemele se acumulează sub preșul mare al nepăsării, iar Europa întreagă alături de cetățenii săi vor deconta efectele.

Scandal uriaș în Danemarca

Dar despre ce probleme vorbim? Cel mai bun exemplu este actualul scandal care vizează Danske Bank, cea mai mare banca comercială din Danemarca și cu o tradiție de aproape 150 de ani, « un giga scandal » așa cum l-a descris chiar Margrethe Vestager, Comisarul European pentru Competiție. Acest scandal a pornit odată cu deschiderea unei investigații cu privire la o afacere de spălare de bani, în valoare de peste 200 miliarde EURO, printr-o sucursala a Danske Bank din Estonia. Banii negri ar proveni din Rusia și sunt conectați atât cu familia președintelui Putin cât și cu serviciile secrete rusești.
Din păcate, acest scandal nu este singurul de acest fel. El vine după cazul care a implicat ING, cea mai mare banca olandeză. Acest dosar a fost finalizat în 2018 cu o amendă de 900 milioane USD pentru spălare de bani în perioada 2010-2016. În cazul ING apare legătură cu VimpelCom (VEON acum), companie controlată de firma Altimo a oligarhului rus Mikhail Fridman, și care a transferat cu ajutorul ING o mită de peste 114 milioane USD în Uzbekistan pentru accesul la piață locală de telecom.

Alt caz de corupție - Deutsche Bank

Un alt caz recent se referă la Deutsche Bank, cea mai mare banca din Germania. Această a acceptat să plătească o amendă de 630 milioane USD din 2017 pentru spălarea a 10 miliarde USD, bani proveniți tot din Rusia. La fel, nu poate fi trecută cu vederea BNP Paribas, cea mai mare banca a Franței, și amendă record de 8,9 miliarde USD din 2014, pentru spălare de bani, pentru clienți din Sudan, Iran și Cuba. Trei ani mai târziu, BNP Paribas a mai plătit 10 milioane de euro amendă pentru lipsa de interes în a implementa măsurile împotriva spălării banilor. Toate aceste scandaluri s-au finalizat cu înțelegeri între avocați, recunoașterea acuzațiilor și plata penalităților. O întrebare legitimă este: până unde au mers investigațiile în aceste cazuri? De asemenea, a fost clarificată bănuiala implicării autorităților statului în sensul facilitării, acoperirii sau împărțirii beneficiilor obținute din astfel de practici ilegale? Dacă ar fi un singur caz, probabil că recursul la lege și explicația unor greșeli individuale ar putea fi acceptabilă. Din păcate vedem un adevărat model, împărtășit de cele mai puternice țări europene, care implică sume uriașe, încălcarea cu bună știință și timp de ani de zile a unora dintre cele mai importante legi europene, corupție și favorizarea unor puteri străine, recunoscute că adversare ale proiectului European.

Scandalurile se sting în tăcere, prin înțelegere între avocați

Ar fi pueril să credem că toate acestea se întâmplă fără știință și acceptul tacit al leadershipului acestor mari puteri europene. Ce este și mai dureros este să vedem cum Germania, Olanda sau Franța, cu ajutorul unor români, au marcat România pe harta Europei că fiind « patria corupției ». Această în timp ce sute de miliarde, ce alimentează terorismul, traficul de arme, droguri și persoane, sau care țîn întregi regiuni ale globului în sub-dezvoltare, sunt trecute dintr-un cont în altul, prin cele mai mari și respectabile bănci, iar când fraudele sunt dovedite, scandalul se stinge în tăcere, printr-o înțelegere între avocați. Pornind de la versetul din Biblie « cel fără păcât dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra », mă întreb până când vom închide ochii la ipocrizia Europei și la faptul că dublul standard a devenit regulă? Este timpul că fiecare să-și rezolve propriile probleme și nu toată lumea să fie preocupată doar de neîmplinirile României, reale de alminteri, dar incomparabil mai mici că ale altora.

Raportul uitat din 2014

Puțini își aduc aminte de primul raport anticorupție dat publicității de Comisia Europeană la nivelul tuturor statelor membre UE, în 2014, și care arată că și statele Occidentale se confruntă cu serioase probleme în interiorul propriilor granițe. Spre exemplu, găsim acolo Germania cu o economie subterană de 13% (echivalentul a peste 487 miliarde USD, de două ori și jumătate cât întregul PIB al României la acel moment!). În realitate, « economia subterană » este doar un sinonim pentru corupție. Cu toate acestea, în 2017, 41% dintre germani erau convinși, conform Barometrului European privind Corupția, că acest fenomen este ceva rar sau inexistent în țară lor. Este evident că unii sunt foarte eficienți în a proiecta o falsă imagine de curățenie, atât înspre interior cât și înspre exterior. Faptul că și la Berlin și la București se discuta doar despre corupția din România, deși miliardele de euro spălate de Deutsche Bank fac mult mai rău întregii Europe decât orice s-ar putea întâmplă la București, contribuie la această percepție falsă de curățenie.

Așa cum un cetățean german, olandez sau francez are dreptul să știe care sunt problemele și nivelul corupției în alt Stat Membru, la fel și un român ar trebui să știe adevărată situație din alte țări. Nu este o curiozitate. Este vorba despre interesul nostru, având în vedere că realitatea a demonstrat, de multe ori, cum un grup foarte restrâns de State Membre influențează în mod hotărâtor politicile europene care ne afectează pe toți. În mod cert voi reveni într-un articol viitor cu detalii despre diferitele politici europene, despre cum sunt elaborate și influențate și mai ales cum aceste politici îi afectează pe români. Să nu fim naivi în a crede că punerea României la colț vine dintr-o dorința pură și altruistă de a respectă un set comun de valori. Dincolo de fațada sunt interese financiare, susținute și întreținute de venituri obținute prin acte de mare corupție, și nevoia de menținere a unui status quo în care unii dictează și alții execută. De asemenea, este timpul că și marile cazuri de corupție, de încălcare a legislației europene, dintre care am amintit câteva mai sus, în ciuda faptului că se încearcă minimizarea lor deși implică direct bani și beneficii pentru firme și indivizi, să fie analizate din punct de vedere al efectelor.

Când sumele vehiculate sunt de sute de miliarde, implicățiile trec de granițele unei singure țări. Sunt puse în pericol politicile de vecinătate, de apărare și de securitate ale unui întreg continent

Acestea nu sunt pure speculații. Legăturile apar scrise negru pe alb în diferitele rapoarte de investigație. Cel mai bun exemplu este documentul din august 2018 al BaFin (Autoritatea Federală de Supraveghere Financiară a Germaniei) ce analizează progresele înregistrate de Deutsche Bank. La un an după uriașa amendă încasată de Deutsche Bank, pentru spălare de bani, această continuă să aibă minusuri majore în a preveni spălarea banilor și finanțarea terorismului.

Terorismul și spălarea banilor nu apar întâmplător în aceeași frază

Să nu uităm că terorismul este problema indicată constant de 500 de milioane de europeni că fiind principala cauza de îngrijorare în ultimii ani. După înfrângerea ISIS în Siria și Irak, primul și cel mai important pas ce trebuie făcut pentru că această plagă să nu reapară în alte colțuri ale lumii, este tăierea surselor de finanțare. Iar ISIS are ca principala sursă de finanțare aceleași rețele de crimă organizată care folosesc băncile europene după bunul plac. Este evident că spălarea a sute de miliarde de euro nu finanțează doar plăcerile unor oligarhi ci și nevoile unor organizații teroriste. Din păcate, aceste cazuri de corupție și de încălcare a legislației europene nu vizează doar băncile. Este foarte proaspăt în memorie Exemplul GasGate, care a legat Gazprom de Germania prin prețuri preferențiale la gaz pentru unii și împovărarea altora. Investigația a fost condusă de DG Competition, concluzionata în 2018, și este dovadă vie a modului în care practici ilegale afectează și securitatea energetică a Europei, nu doar eficientă luptei împotriva terorismului. Și cum multe dintre aceste dosare implică Rusia, fie că este vorba de bani negri sau de gaz, nu mai trebuie să ne mirăm de puternică influență a Moscovei în interiorul U.E. Sutele de miliarde de euro transferate dintr-un cont în altul, gazul vândut mai ieftin celui puternic și mai scump celui mai slab - toate acestea nu doar că vulnerabilizează profund un continent întreg ci și cumpără bunăvoința, voturi sau închid în mod fericit anchete.

Regulile să fie egale pentru toți

Cei care trag ponoasele sunt cei mai mici, simpli cetățeni sau state europene mai puțin influente. Dacă vrem ca proiectul european să aibă un viitor solid, regulile trebuie să fie egale pentru toți și în practică, nu doar pe hârtie. România are un interes profund în a susține proiectul european pentru că bunăstarea românilor depinde în mare măsură de succesul U.E. Tocmai de aceea România și românii au o voce legitimă în a cere încetarea stigmatizării artificiale a țării noastre și abordarea cu curaj a marilor dosare care se strâng de ani buni și stau sub cheie la Bruxelles, Berlin, Amsterdam sau Paris. Românii poate își fac rău singuri. Știm că România are încă destule probleme de rezolvat pe plan intern pentru a deveni un bun partener extern. Cu toții trebuie să fim conștienți de această realitate și mai ales să facem pașii necesari în sensul rezolvării problemelor. Însă efortul trebuie să ne aparțină și nu trebuie să vină din exterior. În același timp, sutele de miliarde de euro spălate, subminarea siguranței energetice a Europei sau sabotarea luptei împotriva terorismului fac rău și românilor și celorlalți 480 de milioane de europeni. Este momentul ca zgomotul artificial al discuțiilor false să înceteze și să fie abordate problemele cu adevărat grave, care compromit întreagă construcție europeană"[3].

Emilian PavelEmilian Pavel - „Nu vreau ca țara mea, membră a Uniunii Europene, să aibă statutul de slugă în fața nimănui, indiferent că se numește Merkel, Macron, Juncker sau Timmermans"

„[...] Începând cu 2010, România nu mai are nicio obligație juridică față de M.C.V., așa că vă rog frumos să îmi indicați în baza cărui articol din Tratat încă acest MCV există? Vreau să îmi spuneți ce cadru legal stă în spatele acestui mecanism astăzi, în 2018? În acest Raport, de această dată, Comisia Europeană și-a depășit cu mult prerogativele pe care le are prin Tratatele și acordurile europene. Oricum dvs nu aveți competență de a institui astfel de mecanisme discreționar pentru doar două state. Ar trebui, dacă va place atât de mult acest mecanism și este atât de eficient să fie valabil pentru toate cele 28 de state, în curând 27.
Faptul că ați solicitat ca România să nu aplice legile votate ale Parlamentului național și validate de Curtea Constituțională este o ingerință directă și inacceptabilă în ordinea constituțională a unui stat membru. Dumneavoastră ați avut prin acest Raport o imixtiune directă în chestiuni ce țin exclusiv de suveranitatea Statului român. Aveți în Raport mențiuni care vizează direct persoane. Și mă refer aici la procedeul de numire a șefului D.N.A., doamna Florea, unde solicitați încetarea acestei numiri, deși nu s-a pronunțat în final președintele României. Mai solicitați suspendarea procedului de înlăturare a procurorului general, deși acesta respectă toate regulile și a fost organizat de către ministrul Justiției, punct cu punct, cum scrie în lege. Deci, iată, apărați o persoană și o discreditati pe cealaltă. Este inacceptabil ca României să i se solicite astfel de lucru, și Germaniei nu, având în vedere că în Germania a fost demis procurorul general după o singură zi pentru că l-a criticat pe ministrul german al Justiției. Cum va explicați domnilor această dublă măsură? Și repet, vreau un răspuns ferm la această întrebare.

Toate Legile Justiției respectă cadrul și limitele constituționale

Acest lucru dvs nu îl respectați. Este inacceptabil că reprezentanții Comisiei să dea dispozițîi C.S.M., pe care de altfel l-ați și lăudat în luarea dumneavoastră de cuvânt, și să îi solicitați declanșarea înlocuirii conducerii Inspecției Judiciare, când, știți că reacție după ce ați publicat acest M.C.V., C.S.M. v-a răspuns printr-o scrisoare în care spune că în felul următor: « noi am solicitat înființarea acestei Inspecții Judiciare și am solicitat-o exact pentru a garanta independența magistraților ». Cum explicați răspunsul dat de C.S.M., după ce ați publicat acest raport, arătând practic că într-un fel mințiți. M.C.V. recomandă suspendarea Legilor Justiției, pentru că ar încalcă independența justiției. În realitate, C.S.M., garantul independenței Justiției, susține că în cadrul procedurilor privind adoptarea Legilor Justiției C.S.M. a avut o atitudine pozitivă, formulând numeroase propuneri menite să îmbunătățească reglementările legale în domeniu, multe dintre acestea fiind de altfel însușite în procesul legislativ. Dvs cereţi reluarea acestui proces și cereți o implicare mai puternică a C.S.M., și iată ce ne spune C.S.M.: că în acest proces care a stat la baza acestor modificări au jucat un rol important, au amendat aceste legi și foarte multe dintre propunerile lor au fost acceptate. Se contrazic.

Dragi colegi de la Comisia Europeană, vă rog frumos să îmi spuneți cine vă dă informațiile care stau la baza acestor rapoarte? De ce ascultați doar anumite surse și nu ascultați ce spun exact instituțiile pe care dvs. le vreți mai puternice și mai vocale? Vă rog să îmi spuneți exact ce informații stau la baza acestor rapoarte care sunt discreționare la adresa a două state membre. Aceste mecanism este unul politic, folosit politic de state membre care nu doresc că România și Bulgaria să ajungă în Schengen, pentru că le-ar crea probleme economice. Și să nu îmi spuneți Comisia Europeană, din nou, că acest raport nu are legătură cu Schengen pentru că ceilalți lideri europeni care sunt în consiliu și se opun întrării României și Bulgariei în spațiul Schengen exact acest lucru spun: cât timp avem M.C.V. nici nu ne gândim să votăm în J.A.I. intrarea în spațiul Schengen. Dacă îmi spune dvs mie aici că nu este adevărat acest lucru, permiteți-mi să nu va cred. Am să închei prin încă un lucru pe care dvs. îl cereți României. Îi cereți țării mele să își desconsidere propriul Parlament, să încalce propria Constituție și decizii Curțîi Constituționale și să oprească numirea unui candidat la șefia D.N.A. Asta cereți dvs. Să încălcăm legea într-un M.C.V. care să garanteze respectarea statului de drept. Aceste lucruri, dragi colegi, alimentează în țarA mea un sistem antieuropean, un mesaj antieuropean. Noi suntem proeuropeni, dragi prieteni, dar oamenii văzând cum folosiți acest mecanism într-un mod politic, îi duc în direcția greșită, în direcția antieuropeană. Iar noi nu vrem acest lucru, vrem să fim tratați egal și să avem de același comportament cum au și alte state membre, de aceleași drepturi și obligații. Vă mulțumesc"[4].

Grafica - I.M.

------------------------------------
[1] Agerpress https://www.agerpres.ro/romania-in-lume/2018/11/13/parlamentul-european-a-adoptat-rezolutia-privind-statul-de-drept-in-romania--209868
[2] vezi https://www.cotidianul.ro/maria-grapini-singura-voce-a-romaniei/ şi https://www.youtube.com/watch?time_continue=37&v=Frc01zd0iTM
[3] vezi https://www.dcnews.ro/rezolutie-pe-impotriva-romaniei-mega-scandalurile-de-coruptie-care-se-ascund-ramona-manescu-e-momentul-sa-inceteze_623878.html
[4] https://www.stiripesurse.ro/emilian-pavel-europarlamentar-psd-nu-vreau-ca-ara-mea-sa-aiba-statutul-de-sluga-in-fa-a-nimanui-indiferent-ca-merkel-macron-juncker-sau-timmermans_1303805.html

footer