Despre prostituţia din România
şi consemnările lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (decembrie 1964)

Supravegherea informativă a unor cetăţeni străini aflaţi în mod temporar în România, precum şi a anturajului acestora, s-a desfăşurat în mod oficial şi organizat încă de la sfârşitul primului război mondial.[1] Acţiunile de acest gen au continuat după încheierea celui de-al doilea război mondial sub diverse forme, iar Direcţia Generale a Securităţii Poporului (înfiinţată la 28 august 1948) a preluat sarcina respectivă prin crearea unei structuri subordonate specializate în acest sens.[2] Deoarece mediile frecventate de cetăţenii străini în România erau diverse, cadrele Securităţii au creat numeroase reţele de informatori, prin care au fost supravegheate inclusiv femeile din anturajul diplomaţilor străini acreditaţi la Bucureşti. Astfel, generalul Alexandru Drăghici a putut afla informaţii despre prostituatele din Capitală, iar raportul întocmit de acesta la 21 decembrie 1964 a ajuns pe masa de lucru a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Liderul suprem al P.M.R. a adnotat documentul respectiv de mai multe ori şi, potrivit rezoluţiei puse de acesta pe raportul ministrului Afacerilor Externe, a avut loc la un moment dat o discuţie între Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Alexandru Drăghici despre modul cum trebuia procedat pentru eradicarea fenomenului prostituţiei din Bucureşti. Publicăm, în continuare, raportul inedit al generalului Alexandru Drăghici, împreună cu consemnările manu, sublinierile şi adnotările făcute de Gheorghe Gheorghiu-Dej cu un creion de culoare verde (în prima parte a documentului), precum şi cu un creion colorat special, cu două capete (albastru şi roşu).

[Rezoluţie:] În atenţia Tovarăşului]. Drăghici
A se proceda potrivit schimb[ului]. de păreri

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE STRICT SECRET
Cabinetul Ministrului 21 decembrie 1964
Ex. Nr. 1
NOTA Nr. 391

Priveşte: aspecte din comportarea unor femei din anturajul diplomaţilor sau a altor categorii de cetăţeni străini aflaţi temporar în R.P.R.

La sfârşitul anului 1962, organele noastre au întocmit un material pentru informarea conducerii de partid şi de stat în care, pe baza unor cazuri concludente, au fost propuse unele măsuri menite să reducă numărul femeilor din anturajul străinilor. Concomitent, s-au folosit şi alte metode pentru a le determina să întrerupă legăturile stabilite: influenţarea lor, darea în grija părinţilor, audieri, avertizări, cercetarea unora dintre ele etc.[3] Deşi mai multe eleve şi studente au fost exmatriculate din şcoli şi facultăţi şi cu toate că s-au iniţiat şi alte procedee cu caracter educativ, se constată că măsurile respective nu şi-au atins pe deplin scopul. Acest fapt este demonstrat prin aceea că şi la ora actuală, în jurul diplomaţilor sau a altor categorii de străini se află numeroase femei care, în dorinţa de a obţine unele avantaje materiale sau de a duce o viaţă mai uşoară, se pretează la acte de imoralitate. Din materialele de care dispunem reiese că majoritatea acestor elemente au intrat în legături cu cetăţeni străini la diferite baruri, restaurante etc. şi au o comportare cu totul necorespunzătoare.[4] În special în ultimii doi ani de zile, în localurile de noapte au apărut numeroase femei de moravuri uşoare care, ignorând regulile elementare de bunăcuviinţă, se aşează la mesele ocupate de străini, le solicită băutură, ţigări ori bani, îşi arogă titluri pe care nu le au (profesoare, inginere etc.) şi se antrenează în discuţii cu aceştia, calomniind ţara noastră.[5] Dintre numeroasele elemente din această categorie, redăm următoarele cazuri:
- Mărăscu Georgeta – fără ocupaţie, în vârstă de 23 ani, domiciliată în Bucureşti, Str. General Alexandru Radovici nr. 7, condamnată în anul 1963 pentru prostituţie, în perioada 1962-1963 a întreţinut relaţii amoroase cu 24 de cetăţeni străini şi peste 30 de români, de la care a primit în schimb bani şi obiecte de îmbrăcăminte. Deşi a fost avertizată de organele noastre de câteva ori, apoi condamnată [la] 10 luni [de închisoare] pentru prostituţie, în prezent – aflându-se în libertate - îţi petrece majoritatea timpului în baruri şi restaurante, unde acostează cetăţeni străini.
- Lupu Veturia - din str. Vasile nr. 44, practică prostituţia, întreţinând raporturi sexuale cu numeroşi cetăţeni străini: italieni, francezi, englezi, spanioli, nemţi etc., de la care pretinde bani şi cadouri. Pentru comportarea sa, a fost avertizată de către organele de miliţie şi s-a luat măsura de a fi încadrată în câmpul muncii, dar a refuzat să lucreze.[6] Cu toate că în anul 1962 a fost condamnată la un an şi jumătate [de] închisoare corecţională pentru prostituţie, în prezent continuă să se afle în anturajul străinilor.
- Boldur Mihaela – născută în anul 1946, domiciliată în Bucureşti, Str. Ştefan Furtună nr. 2, identificată ca legătură apropiată a diplomatului ghanez Duncan William Samuel, precum şi a altor cetăţeni străini, se antrenează în discuţii tendenţioase, relatându-le unele aspecte ce le cunoaşte de la rudele şi cunoscuţii săi.[7] Astfel, într-unul din procesele-verbale de interogatoriu, sus-numita a declarat: „... I-am spus lui Duncan William că membrii de partid au salarii mari şi că pentru banii ce îi primesc nu produc nimic. Acest fapt l-am auzit din discuţiile pe care tatăl meu vitreg – Paul Matache, grafician – le purta cu diferiţi prieteni ai lui, cu care se întâlnea deseori la locuinţa noastră [...] El m-a întrebat dacă ştiu că funcţionarele de la legaţia ghaneză sunt informatoarele Securităţii, la care am răspuns că s-ar putea să fie. [...] La întrebarea diplomatului ghanez Duncan, i-am răspuns că Securitatea îl urmăreşte şi pe el şi ştie tot ce face la legaţie ... De altfel, de câte ori mergeam împreună, el se uita înapoi să vadă dacă este urmărit ...".[8] Deşi cu ocazia cercetării Boldur Mihaela a fost serios avertizată, iar ea a promis că va întrerupe relaţiile cu diplomatul, după aceea a reluat legăturile cu Duncan William. De asemenea, s-a stabilit că sus-numita întreţine raporturi sexuale şi cu un număr apreciabil de cetăţeni români, de la care primeşte „cadouri".

În situaţii relativ similare sunt şi următoarele: Fatol Felicia, fără ocupaţie, născută în anul 1946, domiciliată în Bucureşti, Calea Victoriei nr. 190, avertizată în anul 1963 pentru comportarea sa, dar continuă să aibă relaţii cu diferiţi străini; Irina Giurgiuveanu, domiciliată în Str. N. Titulescu nr. 70, fără ocupaţie, condamnată în anul 1958 la doi ani şi şase luni închisoare corecţională pentru prostituţie, a continuat şi după aceea să aibă legături cu străinii, de la care a obţinut: ceasuri, stofe, bani etc.; Neacşu Aurelia, soră medicală la Policlinica nr. 2 a U.C.E.C.O.M.-ului; Constantin Veronica, elevă la Şcoala tehnică de activişti culturali; Velescu Elena, picoliţă la zahanaua „Mercur", căsătorită; Socoteanu Paula, din str. Edgar Quinet nr. 5, împreună cu fiica sa Gaby - de 17 ani - organizează petreceri la domiciliu, unde sunt invitaţi şi străinii pe care-i cunosc; surorile Paraschiva şi Viorica Vasile, care folosesc casa lui Socoteanu pentru a avea raporturi sexuale cu străinii; Chirca Liana Daniela - născută în anul 1940 – domiciliată în str. Radu Greceanu nr. 15, condamnată în anul 1962 pentru prostituţie, frecventează şi ea domiciliul lui Socoteanu Paula, unde se întâlneşte cu străini, primind în schimb „cadouri" şi bani.[9] Menţionăm că sus-numita a întreţinut relaţii intime cu 8 străini şi 15 români, primind obiecte şi sume de bani variind între 25-200 lei.

Se constată că în anturajul diferitelor categorii de cetăţeni străini se află şi numeroase femei care nu au domiciliul stabil în Bucureşti, asigurându-şi existenţa din practicarea prostituţiei. Asupra acestora, organele de miliţie au întreprins măsuri repetate de retrimitere în localităţile unde domiciliază însă, la scurt interval, ele au reapărut în anturajul străinilor aflaţi în Bucureşti.
- Astfel, numita Doleanu Anica – născută în anul 1940, în comuna Sîncraiul Almaşului, regiunea Cluj – fără ocupaţie, a fost avertizată de mai multe ori pentru comportarea sa necorespunzătoare şi apoi condamnată pentru delictul de furt, prostituţie şi vagabondaj. În anii 1962 şi 1963, organele de miliţie au luat măsura de a o trimite în localitatea natală, însă după puţin timp ea a reapărut în Bucureşti, continuând să întreţină relaţii cu cetăţeni străini, de la care obţine „cadouri" şi bani. Asemănătoare este şi situaţia numitelor: Chichea Zamfira şi Otineanu Eugenia, toate fără ocupaţie, domiciliate în provincie, care practică prostituţia în Bucureşti, iar vara pe litoral.

Cu toate măsurile luate până în prezent, numărul femeilor din anturajul diplomaţilor se menţine ridicat, existând pericolul atragerii a noi elemente tinere spre asemenea „preocupări". De exemplu, în numai două luni şi jumătate (1 iulie – 15 septembrie a.c.) în compania diplomaţilor au fost identificate 32 de femei, cifra reală fiind mult mai mare dacă avem în vedere că nu toţi membrii reprezentanţelor diplomatice s-au aflat sub observaţie. Dintre cele 32 de femei, 9 sunt eleve şi studente, 19 salariate, iar 4 fără ocupaţie. Următoarele exemple sunt mai semnificative:
- Dulan Florica, născută la 18 iulie 1945, absolventă a Şcolii medii nr. 36 – Bucureşti, a apărut ca legătură frecventă a diplomatului egiptean Mahmud Badamy, începând din luna iunie a.c. S-a stabilit că sus-numita a prezentat acestuia şi alte tinere, împreună cu care îl vizitează la domiciliu. Pentru a preveni perpetuarea unor astfel de relaţii, Dulan Florica a fost audiată şi i s-a interzis să mai continue legăturile cu Mahmud Badamy.
- În anturajul aceluiaşi diplomat a apărut şi numita MIHAI Elena, născută la 22 ianuarie 1922, funcţionară la Institutul de ştiinţe economice „V.I. Lenin" – Bucureşti. Cu toate că este căsătorită şi are un copil, se întâlneşte frecvent cu diplomatul, întreţinând relaţii intime prin parcurile Capitalei. În discuţiile pe care le poartă, Mihai Elena se dedă la comentarii şi afirmaţii calomnioase la adresa ţării noastre. Soţul ei – Mihai Anton, membru P.M.R. – este candidat în ştiinţe medicale şi funcţionează ca medic primar la spitalul „Colţea".
- Rosetti Diana – născută în anul 1944 – domiciliată în Bucureşti, Str. Titus nr. 33, studentă în anul III la Facultatea de comerţ exterior, începând din august 1963 întreţine relaţii intime cu diplomatul ghanez DUNCAN William, care o vizitează la domiciliu.
- Tot ca legături ale lui Duncan William au mai fost identifiacte: Colcea Georgeta - născută în anul 1943 în Craiova şi Kasemiresch Hanelore, născută în 1944 în Braşov, ambele studente la I.S.E., domiciliate la căminul institutului din str. Piaţa Amzei nr. 3; Mihai Manuela Emilia - născută în anul 1944, salariată la Întreprinderea „Bela Breiner"; POPESCU Elena – născută în anul 1944, coafeză; Haiden Maria - născută în 1943, funcţionară la „Librăria noastră" nr. 9 şi altele.
- Ungureanu Doina - născută în 1944, studentă în anul III la Facultatea de filologie; Chicuţa Valeria - născută în 1937, funcţionară la aeroportul Băneasa, precum şi Ciurtin Viorica – născută în 1939, contabilă la Sfatul popular al regiunii Bucureşti, au fost identificate ca legături ale unuia din paznicii de noapte de la ambasada franceză etc.

Din studiul datelor pe care le deţinem, rezultă că o bună parte a femeilor din anturajul străinilor sunt minore. Imoralitatea în rândul acestor categorii de femei este generată - pe lângă acţiunea de influenţare - şi de faptul că unii străini, folosind sistemul „micilor tentaţii" şi exploatând lipsa lor de discernământ, le determină să întreţină raporturi sexuale, iar apoi le corup la perversiuni. De pildă, recent, în anturajul diplomatului egiptean Mohamed El Hady au fost identificate - pe lângă alte femei - opt minore, toate eleve, care îl vizitează la domiciliu în grup sau pe rând.[10] Cu unele dintre ele, diplomatul întreţine relaţii intime, iar pe altele continuă să le ademenească. Grav este faptul că elevele respective povestesc colegelor despre vizitele pe care le fac acestui diplomat, lucru ce tentează şi pe altele să le însoţească. Dintre minorele aflate în anturajul lui Mohamed El Hady menţionăm pe:
- Martinovici Corina, în vârstă de 12 ani, elevă la şcoala elementară nr. 101;
- Bărăscu Iuliana, în etate de 14 ani, elevă la şcoala generală de 8 ani nr. 24;
- Tincu Melania Virginia, născută în anul 1947, elevă la Şcoala medie nr. 35 „I. L. Caragiale". Sus-numita l-a vizitat pe diplomatul egiptean împreună cu Popescu Rodica – elevă în clasa a XI-a la Şcoala medie nr. 11 „Dimitrie Cantemir", membră U.T.M. şi cu PREDA Rozalinde, de asemenea elevă, domiciliată în str. Mihai Eminescu nr. 81. O influenţă negativă asupra minorelor o au şi unele pretinse manifestări culturale (reuniuni nesupravegheate, „ceaiuri" etc.), în cadrul cărora se observă tendinţa de a copia diverse aspecte ale decadenţei occidentale, ca: dansuri, scene erotice etc. Astfel, în grupul unor minore prostituate, cum sunt Vlad Valeria, Lupu Veturia, Teodorescu Mirela, Borş Cornelia etc. - stabilite ca legături ale străinilor – cu prilejul unor „ceaiuri" au fost interpretate dansuri decadente, ajungându-se până la dezbrăcarea completă a unor tinere în văzul celorlalţi participanţi.

Existenţa femeilor de moravuri uşoare în anturajul cetăţenilor străini atrage după sine prejudicii dintre cele mai grave. Astfel:
- Numărul relativ mare al unor astfel de elemente creează străinilor impresii nefavorabile despre poporul nostru, a cărui imagine, până să fie cunoscută în adevărata sa lumină, este diformată (sic!) de comportarea necorespunzătoare a femeilor ce intră în anturajul lor. Edificatoare în acest sens sunt următoarele comentarii:
- Wilhelm Vleeschhower din Amsterdam, dintr-o discuţie cu un cetăţean român, a relatat că la 17 februarie a.c., în timp ce se afla la barul „Lido", a venit la el o individă de 16-18 ani, care iniţial i-a cerut o ţigară, apoi un foc, i-a dat de înţeles că-i place coniacul, iar în cele din urmă i-a cerut numărul camerei de la hotel. Wilhelm Vleeschhower a menţionat că barul era plin de asemenea femei, fapt ce l-a determinat să rămână neplăcut impresionat de acest „progres".[11]
- Middle Edward Lionel – specialist englez – paralel cu aprecierile favorabile făcute la adresa realizărilor de la noi, şi-a exprimat repulsia faţă de comportarea femeilor de moravuri uşoare. „ ... Mi se pare curios că într-o ţară ca a dv. – unde nimeni nu se poate plânge că nu găseşte de lucru / să existe asemenea elemente. Fapt este că acestea sunt numeroase. De exemplu, am sesizat o individă / despre care se spune că este profesoară. Aceasta vizitează zilnic barul „Lido", unde consumă o cafea şi un coniac, în aşteptarea eventualului client ...".[12] Mulţi dintre străini - datorită comportării sub orice critică a acestor femei / afirmă că „româncele pot fi uşor cumpărate în schimbul a câtorva ţigări sau a unei perechi de ciorapi".[13] Atitudinea josnică a unor astfel de elemente, adăugată la „scenele" de gelozie sau scandalurile pe care le provoacă uneori, contribuie la formarea unor impresii penibile din partea străinilor.
- Periculozitatea fenomenului îmbracă şi un aspect social prin aceea că, antrenându-se de la o vârstă fragedă în practicarea de relaţii şi perversiuni sexuale, se obişnuiesc cu desfrâul şi trândăvia, desconsideră munca, îndrumarea părinţilor, sfidează normele de conduită stabilite la şcoală, de organizaţia U.T.M., manifestând indiferenţă faţă de consecinţele vieţii pe care o duc sau de situaţia lor viitoare.
- Stabilirea şi menţinerea unor asemenea legături oferă posibilitatea diplomaţilor sau altor categorii de străini interesaţi să le exploateze în orb cu privire la aspectele ce le cunosc de la locurile de muncă sau din discuţiile purtate cu rudele, prietenii sau cunoştinţele lor, ori să le atragă în activitate duşmănoasă organizată.
- Pe lângă neajunsurile de ordin moral şi social ce decurg din comportarea uşuratecă a femeilor aflate în anturajul străinilor, problema prezintă serioase prejudicii şi în ce priveşte sănătatea publică. S-a stabilit că o bună parte din aceste elemente sunt purtătoare de boli venerice, constituind un mediu favorabil de transmitere a lor la cetăţenii români cu care au raporturi sexuale. Un rol important în ce priveşte răspândirea bolilor venerice îl au străinii care stabilesc relaţii intime cu româncele. Din datele obţinute de la Centrul dermato-venerian [din] Bucureşti, rezultă că numărul femeilor depistate ca fiind bolnave veneric este în continuă creştere.[14] În comparaţie cu anul 1962 - an cu cel mai scăzut procent de boli venerice din 1949 până în prezent - în 1963 s-a remarcat o sporire cu 80% a acestor cazuri, iar în 1964 - după datele preliminare - creşterea va depăşi 100%. Rezultă deci că, în numai doi ani de zile, perioadă ce corespunde cu creşterea numărului de femei în anturajul străinilor, cazurile de boli venerice, cu toate măsurile profilactice luate, s-au dublat. Semnificativ în ce priveşte pericolul şi rapiditatea extinderii acestor boli este următorul exemplu: 10 dintre femeile bolnave depistate au contaminat - într-un termen foarte scurt - 123 bărbaţi.

Printre bolile venerice cele mai răspândite, sifilisul ocupă un loc de frunte. În rândul persoanelor contaminate se găsesc un număr apreciabil de tinere dintre care unele nu au împlinit încă vârsta de 14 ani.[15] Din analiza materialelor existente pe linia comportării necorespunzătoare a femeilor aflate în anturajul străinilor, se desprinde concluzia că fenomenul atragerii a noi tinere pe calea desfrâului este în creştere. Una din cauzele principale care generează această stare de lucruri o constituie lipsa de preocupare a unor părinţi faţă de educaţia copiilor lor. Ei nu le urmăresc îndeaproape situaţia şcolară sau unii, deşi cunosc o serie de aspecte negative din educaţia lor, nu iau măsuri, complăcându-se în atari situaţii.

Frecvenţa mare a divorţurilor – care dezmembrează familiile – se repercutează în mod direct asupra copiilor care, lipsiţi de autoritatea ambilor părinţi sau încurajaţi de egoismul celui lângă care au rămas, îşi arogă „libertăţi" care-i duc pe căi greşite.[16] Sunt numeroase cazurile în care, deşi în procesul de divorţ s-a stabilit imoralitatea soţiei, i se încredinţează acesteia copilul minor spre creştere şi educare, pe considerentul că acesta este de sex feminin.[17] O altă cauză care generează imoralitatea în rândul tineretului constă în aceea că aparatul didactic din şcoli şi facultăţi nu-şi extinde – sau o face în prea mică măsură – munca de control şi îndrumare asupra activităţii extraşcolare a elevilor şi studenţilor, iar atunci când reuşeşte să descopere unele abateri grave, nu ia măsurile cele mai indicate pentru ca elementele imorale, descompuse, să nu influenţeze în rău educaţia masei tineretului studios. Apreciem că şi regimul „mixt" în care se desfăşoară cursurile, convieţuirea elevilor şi elevelor în tabere, creează şi alimentează un mediu nu tocmai corespunzător. În sfârşit, actuala legislaţie - în materie de prostituţie - se dovedeşte a fi necorespunzătoare, fapt ce nu concură la stăvilirea afluxului unor femei spre o viaţă depravată. Pe lângă faptul că străinii nu pot fi folosiţi cu eficacitate ca martori - în probarea cazurilor de prostituţie – suntem de părere că art. 434 [din] C[odul]. P[enal]. nu explică suficient situaţiile de instigare, complicitate, favorizare, îndemn, ademenire, constrângere sau înlesnire a faptelor de practicarea prostituţiei.[18]

Din cele de mai sus rezultă că, deşi au fost întreprinse o serie de măsuri menite să stăvilească afluenţa femeilor de moravuri uşoare în preajma cetăţenilor străini, numărul lor este în creştere. Printre acestea, un loc important îl ocupă minorele care se lasă ademenite de micile „atenţii" oferite de străini.[19] Întrucât stabilirea şi menţinerea unor asemenea legături dăunează educaţiei tineretului, creează prejudicii serioase societăţii în general şi securităţii de stat, considerăm necesară luarea următoarelor măsuri:
a) Elevele şi studentele din această categorie - în raport de măsurile luate anterior şi de poziţia lor actuală – să fie prelucrate pe şcoli şi facultăţi, iar de la caz la caz să fie exmatriculate, internate spre reeducare în colonii de minori sau plasate în producţie. Considerăm necesar ca prelucrările să fie organizate cu sprijinul Comitetelor raionale de partid şi U.T.M., accentuându-se în mod special pe latura educativă a acestei măsuri. Socotim de asemenea oportun ca la aceste prelucrări să participe întregul corp didactic şi părinţii elevilor şi studenţilor din şcoaşă sau facultatea respectivă.[20]
b) Aceeaşi măsură să se întreprindă şi în ce priveşte salariatele cunoscute cu asemenea „preocupări", ţinându-se seama de gravitatea faptelor lor, precum şi de conduita lor actuală.
c) Pentru femeile fără ocupaţie care practică prostituţia - dar nu pot fi condamnate din lipsă de probe justiţiabile – vor fi întreprinse măsuri de avertizare, audiere, amendare, reţinere până la 15 zile pentru cercetări, ridicarea buletinului de Capitală şi fixarea de domiciliu în teritoriu.[21]

Menţionăm că înainte de a se trece la traducerea în viaţă a măsurilor de mai sus, se va discuta cu persoanele în cauză, iar forurilor corespunzătoare li se vor prezenta materialele ce dovedesc comportarea nedemnă a femeilor respective.
d) Apreciem că este util să se revizuiască actuala legislaţie în materie de prostituţie, prevăzându-se agravante severe pentru cazurile de ademenire a minorelor, pervertirea ori îndemnarea lor spre asemenea practici.[22]
e) Deoarece se ridică numeroase probleme legate de educaţia tinerei generaţii – care pot avea consecinţe grave – considerăm necesar ca, prin organele lor de specialitate, Ministerul Învăţământului, Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale şi Uniunea Tineretului Muncitor să analizeze şi să elaboreze măsuri eficiente pe această linie.

VICEPREŞEDINTE AL CONSILIULUI DE MINIŞTRI
MINISTRU AL AFACERILOR INTERNE
(ss.) Alexandru Drăghici

A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. - Secţia Administrativ-Politică, dosar 14/1964, f. 1-15.

-------------------------------------------------
[1] De exemplu, vezi Alin Spânu, Istoria serviciilor de informaţii/contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2010.
[2] Deoarece bibliografia referitoare la subiectul respectiv este vastă, ne vom limita la enumerarea tomurilor de documente editate pe care le considerăm a fi foarte importante pentru publicul larg, astfel: Securitatea. Structuri – cadre. Obiective şi metode, vol. I (1948-1967), vol. II (1967-1989), Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, coord. Florica Dobre, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2006; Florian Banu, «Un deceniu de împliniri măreţe». Evoluţia instituţională a Securităţii în perioada 1948-1958, Editura TIPO MOLDOVA, Iaşi, 2010.
[3] La marginea din stânga a paragrafului, Gheorghe Gheorghiu-Dej a trasat cu creionul o linie de culoare verde, în dreptul frazei: „[...] au fost propuse unele măsuri menite să reducă numărul femeilor din anturajul străinilor. Concomitent, s-au folosit [...]".
[4] La marginea din stânga a paragrafului, Gheorghe Gheorghiu-Dej a trasat cu creionul o linie verde.
[5] La marginea din stânga a paragrafului, Gheorghe Gheorghiu-Dej a trasat cu creionul o linie de culoare verde, în dreptul frazei: „[...] cetăţeni străini la diferite baruri, restaurante etc. şi au o comportare cu totul necorespunzătoare".
[6] La marginea din dreapta a paragrafului, Gheorghe Gheorghiu-Dej a trasat cu creionul o linie albastră, în dreptul frazei: „[...] comportarea sa, a fost avertizată de către organele de miliţie şi s-a luat măsura de a fi încadrată în câmpul muncii, dar a refuzat să lucreze".
[7] La marginea din stânga a paragrafului, Gheorghe Gheorghiu-Dej a trasat cu creionul o linie de culoare albastră, în dreptul frazei: „[...] se antrenează în discuţii tendenţioase, relatându-le unele aspecte ce le cunoaşte de la rudele şi cunoscuţii săi".
[8] La marginea din stânga a paragrafului, Gheorghe Gheorghiu-Dej a trasat cu creionul o linie verde.
[9] La marginea din stânga a paragrafului, Gheorghe Gheorghiu-Dej a trasat cu creionul o linie de culoare albastră, în dreptul frazei: „[...] nr. 2 a U.C.E.C.O.M.-ului; CONSTANTIN Veronica, elevă la Şcoala tehnică de activişti culturali; VELESCU Elena [...]".
[10] [Consemnare manuala: „Atenţie!"
[11] La marginile din stânga şi dreapta ale paragrafului, Gh. Gheorghiu-Dej a trasat cu creionul câte o linie de culoare roşie.
[12] La marginea din stânga a paragrafului, Gh. Gheorghiu-Dej a trasat cu creionul o linie de culoare roşie, în dreptul frazei: „[...] despre care se spune că este profesoară. Aceasta vizitează zilnic barul «Lido», unde consumă o cafea şi un coniac, în aşteptarea eventualului client ...".
[13] La marginea din stânga a paragrafului, Gh. Gheorghiu-Dej a trasat cu creionul o acoladă roşie.
[14] La marginea din stânga a paragrafului, Gh. Gheorghiu-Dej a consemnat manu: „Câte?"
[15] La marginea din stânga a paragrafului, Gh. Gheorghiu-Dej a trasat cu creionul două linii albastre.
[16] La marginea din stânga a paragrafului, Gheorghe Gheorghiu-Dej a trasat cu creionul două linii roşii, încrucişate.
[17] Alexandru Drăghici cunoştea faptul că Gh. Gheorghiu-Dej s-a aflat într-o situaţie similară: soţia sa a divorţat de acesta în perioada interbelică (Gheorghiu-Dej aflându-se, la acea vreme, în închisoare), iar cele două fiice rezultate în urma căsătoriei au fost încredinţate mamei lor. După ieşirea din detenţie, Gh. Gheorghiu-Dej nu a reluat legătura sentimentală cu mama fiicelor sale şi nici nu s-a recăsătorit, însă a avut grijă ca fetele sale să beneficieze de avantajele materiale şi financiare pe care acesta le avea în calitate de lider suprem al P.M.R.
[18] La marginea din stânga a ultimelor două paragrafe, Gh. Gheorghiu-Dej a trasat cu creionul două linii albastre, verticale.
[19] La marginea din stânga a paragrafului, în ultima sa parte, Gheorghe Gheorghiu-Dej a trasat două linii roşii, verticale, cu creionul şi o săgeată în dreptul cuvântului „Atenţie!"
[20] La marginea din stânga a paragrafului, în ultima parte, Gh. Gheorghiu-Dej a trasat o linie albastră, verticală, cu creionul, iar în dreptul frazei „să fie prelucrate pe şcoli şi facultăţi, iar de la caz la caz să fie exmatriculate, internate spre reeducare în colonii de minori", a consemnat manu, cu roşu: „Atenţie!"
[21] La marginea din stânga a paragrafului, Gheorghe Gheorghiu-Dej a trasat o linie roşie cu creionul.
[22] La marginea din stânga a paragrafului, Gheorghe Gheorghiu-Dej a consemnat manual: „Atenţie!"