Tranziţia, ca timp istoric, vizează un hotar, depăşirea unor situaţii provizorii tulburi, edifică o stare de fapt căutată, premeditată. Modernizarea României, în ultimele două secole, a fost una relativă, fragmentară, imperfectă. De la fanarioţi încoace ne aflăm într-o perpetuă societate de tranziţie. Una din explicaţiile acestei nesfârşite stări de tranziţie poate consta în faptul că entitatea statală românească „modernă" a fost constituită pe un fundament greşit/eronat. Iar vinovatul nu este străinul, ci noi înşine. Adică cei care au constituit statul (începând cu Al. I. Cuza). Noi nu am creat o civilizaţie românească modernă, a noastră, ci am imitat-o, am preluat-o de la alţii (de la francezi, de exemplu). Iar cei care au făcut-o (tot de la Cuza încoace), au făcut-o prost. Statul român „modern", din chiar momentul edificării sale, a fost unul parazitar, tratându-şi cetăţenii ca supuşi, agresându-i permanent. Rasismul social, la români, a fost o realitate: mai mult decât în Rusia ţarilor; comportamentul „elitei" noastre politice faţă de naţiune a fost unul dispreţuitor, vindicativ şi răzbunător, în situaţiile de grave tulburări sociale. Inegalitatea socială, la noi, a reprezentat o realitate îndelungată. Străinul, şi nu elita, a impus egalitatea tuturor românilor în faţa legii (vezi Convenţia de la Paris, 19 august 1858). Când Mihail Kogălniceanu, ca prim-ministru al României, a emis o circulară prin care interzicea latifundiarilor să-i bată pe săteni, aceştia, de cum au primit ordinul respectiv, când li se năzărea, îi culcau pe ţărani la pământ (ordinul lui Kogălniceanu fiind prins după gât) şi ordonau bătaie, şi iar bătaie, strigând, între timp, către torţionar: „Păziţi porunca stăpânirii, măi! Să nu vă atingeţi de ea!" (de hârtie, adică...). Cazul de mai sus l-am găsit în „Amintirile" lui Radu Rosetti şi este mai mult decât grăitor. Aşa-zisa modernizare a României + hai să fim în ton cu I. L. Caragiale – de la 1848 încoace, a fost mai mult decât relativă, a fost începută şi amânată la nesfârşit, nearticulându-se într-un sistem instituţional care să fi avut drept scop ocrotirea şi prosperitatea românului, ci reversul. Statul român, în ultimele două secole, a tratat proprii cetăţeni nu ca pe cetăţeni, ci ca supuşi, ca pe o masă amorfă; deriva noastră istorică, pe acest teren, este o certitudine. Că am dreptate nici nu se pune problema. Gravele crize sociale traversate de societatea românească (1888, 1907, etc.), dovedesc justeţea punctului meu de vedere. România „modernă" a reglementat relaţiile de proprietate în favoarea unei oligarhii care, cu foarte puţine excepţii, n-a vrut cu nici un chip să renunţe la privilegii. Aşadar, în România „modernă" românul nu a fost tratat de stat ca şi cetăţean, cu respectul ce-l merita, din plin, ci ca supus bun de pus la muncă peste puteri, furat, minţit, bătut tocmai de statul pe care el îl ţinea pe umeri, îi asigura existenţa...

În toată aşa-zisa perioadă modernă, calitatea de cetăţean a românului a fost mereu violată; libertatea lui, în ciuda Constituţiilor existente, a fost golită de conţinut, pocită, limitată, călcată în picioare. A trecut un secol de la disperata revoltă a ţăranului român (1907), o tragedie naţională autentică – dar despre ea nu se mai vorbeşte aproape deloc. Iar această tragedie a fost posibilă după cinci decenii de „modernizare" în care „elita" politică şi supervizorul ei, Carol I, au dat, din plin, măsura marilor „responsabilităţi" de care au fost animaţi. Cu cât ne îndepărtăm de un eveniment istoric major, noi, în loc sa-l aşezăm acolo unde-i locul, să-l evaluăm la dimensiunea exactă, ca semnificaţie, îl ignorăm, evitându-l, sau îl coborâm în derizoriu, atribuindu-i alte cauze decât cele reale, şi, evident, cu totul alte explicaţii/semnificaţii. În anii din urmă, Carol I (1866 – 1914) este perceput şi considerat drept artizanul unei autentice modernizări a statului român, această judecată, asupra primului rege al României, determinându-i pe unii (de ex: H. R. Patapievici) să-l aşeze pe un piedestal foarte, foarte înalt. În realitate, Carol I, cu excepţia unei sobrietăţi personale remarcabile, a fost un om mic, foarte mic. Iar calităţile pe care, astăzi, unii i le atribuie, au fost sau foarte mici (inexistente), sau tot atâtea defecte. Cu toate că putea fi mare, (deoarece avea putere reală), el a ales să fie mic, meschin, orgolios, riguros până la obsesie, nu în problemele reale/mari, ci în cele mici, de protocol, de faţadă. Tot se scrie/se spune admirativ cum a fost, el, Carol I, comandantul trupelor româno-ruse la Plevna (1877), omiţându-se/ignorându-se că n-a fost mare ispravă să se plimbe călare, la km buni departe de gloanţele turceşti, în jurul aceleiaşi Plevne încercuite. I se mai pune pe umeri, ca un act de cutezanţă, trecerea Dunării de către armata română, la 1877. O minciună! Dacă ar fi fost după voinţa lui Carol I armata noastră n-ar fi trecut Dunărea, ci am fi primit independenţa, cu dispreţul de rigoare, de la ruşi... Ion C. Brătianu l-a forţat, literalmente, l-a obligat, în ciuda voinţei sale, să accepte ca armata română să nu stea cu arma la picior, pe linia Dunării, să se implice într-un conflict de care depindea şi soarta sa.

„Modernizarea" statului român de după alungarea lui Al. I. Cuza a fost apreciată, de o lume întreagă, cu ocazia lui 1907. Cu nici câteva luni înainte de răscoală (1906 ) toţi lingăii politicii româneşti s-au înghesuit să pupe mâna (înmănuşată, fireşte) a lui Carol I, (cu ocazia „grandiosului" jubileu), ridicându-i osanale peste osanale, de a-i fi crezut că România, sub domnia lui, trăieşte un nou secol al lui August! Ca şi în cazul lui Ion Iliescu, slugărnicia multora faţă de „salvatorul" naţiei, de astă dată în cazul lui Carol I a fost mai mult decât greţoasă. Individul, ce era pupat în fund ca un creator de destin românesc, nu avea decât aparenţele măreţiei. În lunga sa domnie niciuna din marile probleme ale societăţii româneşti n-a primit rezolvarea cuvenită. A fost solidar, pe acest teren, cu oligarhia politică şi economică, făcând (mai bine spus nefăcând nimic) prea puţin pentru rezolvarea lor. Cele câteva mii de ţărani ucişi, cu prilejul represiunii armate din anul 1907, nu i-au smuls nici o tresărire de conştiinţă. Aprecierea unui important om politic român, în privinţa lui Carol I, o consider extrem de corectă/pertinentă: „În timpul lui Carol I problemele vitale ale României au fost sau amânate, sau aparent rezolvate, pierzându-se, astfel, ani întregi, care ar fi putut să fie ani de înfăptuiri rodnice şi de progres efectiv" (I. G. Duca, „Amintiri politice", vol. I, Colecţia „Memorii în mărturii", Ion Dumitru – Verlag, Munchen, 1981, p. 104). Mai mult decât atât, după lichidarea câtorva mii de ţărani, într-un Ordin către Armată, el mulţumeşte acesteia „cu inima caldă", pentru că a răspuns „chemării" sale, atunci când fusese ameninţată „fiinţa scumpei noastre ţări"! (Alex. M . Stoenescu, „Istoria loviturilor de stat în România", vol. II, p. 169). În ceea ce priveşte soluţiile de redresare a României eu le cred, pe toate, utopii. Nici un reprezentat al adevăratei elite româneşti de astăzi n-o să reuşească să penetreze, să se implanteze în interiorul sistemului politic. De altfel, însăşi elita reală a ţării (şi nu doar cea de astăzi) nu doreşte să acceadă la putere. Poate greşesc. Nu că nu doreşte, nu poate. Elita noastră reală este dezbinată. Nimeni nu-i solidar cu nimeni, la modul real. Fiecare luptă pe cont propriu; peste tot grupuri/grupuleţe. Şi atunci cum să pătrunzi într-un sistem cum este cel politic actual? Te pomeneşti că puterea o fi vreo povară pe care o pot duce doar politicienii. Şi este o povară, nu glumă. Altfel văd eu situaţia. Anume, accesul la Putere, în România, să-l poată avea doar oamenii de calitate (caracter, simţul responsabilităţii, solidari cu naţiunea din care fac parte, inteligenţi fără patima banilor, altruişti, demni în tot ceea ce ţine de neamul lor, buni, foarte buni cunoscători ai realităţilor de astăzi). Schimbarea de aici ar putea veni, de la un asemenea mod de a face politică. Desigur, nu există nici o şansă în această direcţie. Iar articularea unei noi entităţi statale, nu articularea, cât transformarea statului existent într-unul modern-european eficient şi corect (în sens de legal) în relaţiile cu cetăţenii este posibilă doar sub influenţa decisivă a Federaţiei Europene. Numai că, în absenţa unor reacţii viguroase, majore, din partea naţiunii, adică în absenţa unei reacţii politice ce ar avea drept efect izgonirea din fruntea ţării a actualei „clase politice" – nici Europa nu poate face nimic.

Clasa politică românească postdecembristă este târâtă de toate relele posibile şi imposibile (cu minime si notabile excepţii). Aproape nu există trepăduş (indiferent de culoare politică) care să nu saliveze vizibil la gândul că va ajunge sus, în frunte, acolo unde destinul său se împlineşte plenar! Doar un miracol ne mai poate scăpa de aceste lepre; cum să-i izgoneşti, prin ce mijloace, gândindu-mă că, ei, politicienii au pus gheara definitiv şi pe avuţia naţională? Cum să acceadă la putere elita noastră reală când e calică? Şi nu-i solidară în interiorul ei? Iar statul o tratează cu ostilitate sau indiferenţă. Ne trebuie o mare sforţare, la nivelul naţional, pentru a ne scutura de pe grumaz acest balast împuţit ce-şi zice „clasă politică". Iar sursa tuturor nenorocirilor noastre de după 1989, am mai zis-o, dar o voi mai repeta oricât/oricând, a fost, şi încă continuă să fie, Ion Iliescu. Dacă a făcut ceea ce a făcut (umplerea „vidului" de putere de după 1989 cu comunişti, ura atroce faţă de tot ceea ce este autentic românesc, eliberarea criminalilor de la revoluţie, mineriadele, asmuţirea slugilor sale (cât de multe sunt!) asupra bogăţiilor ţării, elaborarea unui sistem legislativ premeditat ambiguu, care a permis golirea naţiunii de toate avuţiile sale, edificare unor instituţii aparent democratice dar, care, exercitându-şi atribuţiile, au impus/impun arbitrariul şi nedreptatea ş.a.), Ion Iliescu a făcut-o deliberat, iar a remedia un rău aşa de mare este o chestiune de generaţii. Cazul lui Ion Iliescu şi cel al restauraţiei neocomuniste patronate de el, edificarea „democraţiei" în România de către el şi masa de hoţi si slugi din jurul său este unic în toată istoria Europei. Culmea este faptul că el a fost ajutat să ajungă, să rămână, să se menţină la putere de însăşi naţiunea pe care el a dispreţuit-o şi urât-o atât de mult! Iarăşi caz unic în istorie, cazul său. Mă întreb: cum am fi vrut noi să arate România ultimelor două decenii dacă nu aşa cum arată, gândindu-mă la indivizii ce i-au girat destinul?

În România de după 1989 „democraţia" a fost construită de foştii tovarăşi şi de structurile Securităţii. Unul n-a fost pedepsit pentru crimele comise (nu există crimă mai mare decât să-ţi asupreşti propriul popor prin: foame, dispreţ, abuzuri şi umilire); toţi şi-au găsit, ce găsit, împlinit, destinul în România lui Ion Iliescu!!! În situaţia de care vorbesc, forţând lucrurile, s-ar fi putut afla Germania de după ultimul război mondial, anume, în partea de Germanie aflată sub ocupaţia vesticilor, când s-a constituit R.F.G. ar fi fost puşi în fruntea bucatelor nu cei care s-au opus naziştilor, ci chiar naziştii înşişi. Adică, ei, naziştii, să fi realizat democraţia în Germania, ei să-i fi învăţat pe compatrioţi cum e cu libertatea şi demnitatea umană? În ciuda unei vinovaţii de netăgăduit, lăsând deoparte subiectivismul de care pot fi acuzat, primul preşedinte postdecembrist este încă liber, vorbeşte, scrie cărţi (e mare intelectual), sfătuieşte, este consultat ca un veritabil guru. Mai mult, tocmai el care şi-a lichidat adversarii (contestatarii politici) cu bâta şi glonţul, este perceput ca şi un veritabil pedagog politic al naţiunii... Aşadar, o singură: scoaterea din viaţa publică a întregii clase politice (cu excepţii notabile), interzicerea accesului la orice demnitate nu doar a foştilor activişti/securişti, ci a tuturor acelora care timp de 23 ani (cu puţine şi notabile excepţii) au stat în fruntea naţiunii storcând-o şi de ultima redută din viaţa unei naţiuni: speranţa de mai bine. Dispreţul/ura/cinismul clasei politice faţa de naţiune se observă şi din următorul caz: torţionarii Securităţii, activiştii Partidului Criminalilor Români (P.C.R.) au acum, în 2012, pensii de 20 – 30 milioane pe lună. Ţăranul/Muncitorul care au asudat zeci de ani ca să hrănească păduchii din frunte, au, tot astăzi, tot în 2012, pensii de 1 (un) milion sau 3-4 milioane pe lună. Acesta este „statul de drept democratic şi european" construit în România ultimelor două decenii, unul al inechităţilor/nedreptăţirilor sociale extreme. Iar nedreptatea la care asistăm neputincioşi (căci nu avem nicio posibilitate de a interveni) se va accentua, cred, va creşte în viitor construindu-se, în fapt şi pentru o lungă perioadă de timp, un tip de stat-monstru, dominat în exces de o birocraţie atotputernică, trufaş-cinică, obraznică chiar cu cei cărora îi datorează existenţa. Acuşi se face peste un secol şi jumătate de când politicienii români au pornit să modernizeze societatea românească! Iar rezultatul este copleşitor, în sens negativ. Nu cred că există vreun stat în Europa (cu excepţia Rusiei, dar Rusia nu aparţine Europei, nici Asiei, ea fiind o lume aparte) în care instituţiile statale să funcţioneze, deliberat, într-o asemenea manieră încât pot abuza cetăţeanul cu orice prilej în care acesta vine în contact cu respectivele instituţii.