Natura în anul de ieri şi în clipa de acum
Natura aşezată în calea unui vînt călduţ, rumoarea ei blajină, gîndul pictorului plin de copaci în anul de ieri şi în clipa de acum, prind fine rădăcini în aerul nobil cu miros de vară, în snopul de flori şi de spice, în zarea verde-tremurîndă a unui deal. Dorinţa verticalităţii, copacii, mereu copacii suverani şi însinguraţi (copacii mor în picioare), vorbesc despre aspiraţia maestrului spre înalt, despre drumul spre împlinire, spre punctul luminos care leagă totul: natura ca o creştere, ca sămînţă a unui copac ce se înmulţeşte, se toarce în încrengătura unui apus, a unei amiezi, a răsăritului de cîmpie dulce ca mierea sau a văii bătute de vînt de la dreapta la stînga, de la stînga la dreapta, poartă privitorul prin ţinuturi ce-şi aşteaptă troienele sau fantasmele policrome pe cărări line, prin poieni populate de verde şi galben, de lumini de curcubeu.
Cît de falnic ne privesc din rame anotimpurile Mosoia!, cînd un înger înfrigurat le deschide pleoapele în tăcerea vorbitoare sau într-o izolare anahoretică. Natura aţipeşte sau se trezeşte sub un soare edenic, respiră tainic şi blînd, conturată parcă în transă cu peneleul. Substanţa pînzelor stă în construirea relaţiilor dintre detalii, în felul în care circulă lumina în mod natural de pe o nuanţă pe un detaliu şi reciproc. Elaborarea meticuloasă exaltă doar punctul vital al culorii, cel care susţine echilibrul compoziţional şi cromatic. Împădurind universul cu flori şi verdeaţă, atingînd cu puteri şi vibraţii natura din pînze, la fel ca Anteu din legendă, pînă şi aerul are substanţă şi reflexe pline de sensuri. Într-un petic de cîmp, unduit nu de vînt, ci de un bal de vibraţii, pomii par vii, cerul pare aproape, iarba şi florile încărcate de rouă. Natură statică, structuri vegetale şi case, poveştile din rame spun poveşti de mătase, ce nu pot îmbătrîni nicicînd, niciodată.
Aducînd vremii armonie şi un colţ de natură în plus, maestrul îi redă verii trupul de verde şi galben, sfărîmat de modernul din viaţă, zugrăveşte cu nespusă iubire natura în exigenţe de stil. Prin calcul artistic, cu alte cuvinte, este meşter de pînze, el face natura să semene din nou cu aceea făcută la Geneză de Domnul. Aşa mi-am imaginat întotdeauna un pictor: un om care aude frumos prin toate simţurile. Cu această carte de vizită, maestrul Consstantin Mosoia, în mîna căruia arta vibrează precum sunetul în arcuşul unui violonist de marcă, a cucerit întreaga lume.
Grafica - Ion Măldărescu