International Center of PhotographyAm vizitat de mai multe ori Internaţional Center of Photography (I.C.Ph.), fondat de Cornell Capa (1918-2008), în memoria fratelui sau Robert Capa, unul dintre cei mai mari fotografi ai timpului sau, reporter de război, mort în timpul unei misiuni (a călcat pe o mină) în Indochina. Puterea şi importanţa acestui Centru a impus înfiinţarea unei şcoli, „School of the Internaţional Center of Photography". Invitaţia de a vizită această şcoală a fost o şansă extraordinară! Pe o vreme superbă, am trecut prin Central Park, apoi am mers pe cea mai frumoasă arteră a New York-ului, Avenue of the Americas, reper pentru ceea ce înseamnă imperiul zgârie-norilor americani, unul şi unul, de o frumuseţe arhitectonică deosebită. Pe această arteră, oricine păşeşte, se simte mândru că semeni de-ai săi au construit aşa ceva, fiindcă păşeşte pe un bulevard al eleganţei, al curăţeniei, al strălucirii oferite de oţel şi sticlă. Această arteră este paralelă cu Broadway, care dă în Times Square. Dar, de multe ori, merg pe Americas, apoi la străzile 44 sau 43 o cotesc spre Times Squares, unde este o sărbătoare neîntreruptă. Acum, acolo, pe câte un ecran mare, se transmit evenimentele la zi, cum a fost, recent, French Open, iar acum turneul de la Wimbledon, unde se poate urmări non-stop transmisia meciurilor. E o afluenţă de nedescris, în care turiştii sunt întâmpinaţi de păpuşi gigant, de animale şi personaje de circ sau filme S.F., de tot felul de elemente de atracţie continuă. În apropiere de acest loc, se află şi I.C.Ph. Plin de curiozitate, am urcat din stradă câteva trepte şi, pe o terasă, am dat peste o căsuţa din sticlă, pe care scrie „School of the Internaţional Center of Photography". Deci din exterior se vede această căsuţa, dar în interior se deschide o scară în spirală, cobori şi descoperi un întreg labirint. Descoperi, de fapt, un laborator modern, cu instalaţii care amintesc de N.A.S.A., oricum, care par rupte din sofisticatele filme ştiinţifico-fantastice. Un professor ne-a primit pe toţi cei invitaţi şi a spus că el este călăuza care ne arată şcoală. Şi a urmat o călătorie în „high tech", în ceea mai înalta tehnică, din laboratorul computerizat. Parcă eram în cosmos, în lumea imaginilor, aşadar, în plină civilizaţie a imaginii, ştiut fiind că azi bilioane de imagini se transmit simultan într-un minut, cât toate imaginile secolului al XIX-lea.

Fotografia a fost întotdeauna regina artei în America, ea stă la baza filmului, iar aici americanii au făcut un fantastic laborator foto, în care se predau cursuri de film şi de fotografie digitală. În fiecare sala studenţii învaţă altceva, cum să stăpânească lumina şi întunericul, cum să creeze imagini multimedia şi să le aplice spre folos social. Studenţii se aflau la lucru şi ne ofereau diferite probe ale muncii lor, de la fotografiere pe mari ecrane la developare, uscare şi la întreg procesul fotografic. Grupul aflat în vizită era mereu fotografiat şi aplicat digital în imagini uriaşe. Apoi am văzut sălile de transpunere a imaginilor pe film, camerele de subtitrare sau de aplicare a unor texte scrise pe fotografii... o adevărată vrajă supertehnică, cu ecrane şi computere peste tot. Mă gândeam că eu am urmat o facultate de teatru şi film la Bucureşti şi nu văzusem cum arată un computer, iar aici tinerii sunt înarmaţi cu sute de computere. Şi sunt tineri de pe întreg pământul, de toate culorile şi naţionalităţile. Studiul include profesii de top pentru a pregăti fotografi, editori, agenţi, curatori, tehnicieni şi realizatori de film. Sunt admişi şi studenţi care au diplomă de artă sau studii avansate de fotografie. Studiile sunt generale şi speciale, pentru fotografie artistică, documentară sau pentru fotojurnalism. Mi-a plăcut ideea din sectorul New Media Narratives, unde studenţii sunt încurajaţi să observe un subiect după elementele sale narative. Să faci dintr-o fotografie o poveste, indiscutabil, este ţelul oricărui artist fotograf. I.C.Ph. a fost înfiinţat cu peste 40 de ani în urmă şi a ajuns un laborator de prestigiu, fiecare student fiind învăţat să creeze în tradiţia marilor artişti fotografi Robert Capă, David „Chim" Seymor, Lewis Hine, Henri Cartier-Bresson şi alţii. Am primit tot felul de pliante şi materiale explicative, iar la sfârşit, după toată această călătorie iniţiatică în subteranele facerii de imagini, ni s-a oferit şansă să discutăm cu diferiţi profesori, specializaţi pe anumite probleme şi aflaţi la nişte măsuţe, cu scaune libere în faţă, care ne aşteptau. Un model de dialog, de rodnică iniţiere. Mi-aş dori că şi miniştrii culturii şi profesorii noştri de la Institutele de arte să vadă acest laborator, să modernizeze învăţămnâtul, să înveţe cum să-i facă pe studenţii lor cu adevărat competitivi şi folositori, capabili să aducă bucurie oamenilor.
Grafica - Ion Măldărescu