Revista Art-emis
Rafinament nonconformist PDF Imprimare Email
Grid Modorcea, Dr. în arte   
Duminică, 08 Ianuarie 2017 16:53

Le divorceO lume cu totul aparte descoperim în „The divorce" (2003), în regia lui James Ivory, un film care surprinde obiceiuri şi comportamente franco-americane, reliefate subtil prin vizita pe care americanca Isabel Walker o face surorii sale Roxeanne, căsătorită la Paris cu un bărbat care o părăseşte tocmai când ea este însărcinată cu al doilea copil. O serie de relaţii noi apar în această aparent simplă poveste, care se termină cu moartea lui Charles, soţul lui Roxeanne, îndrăgostit de o femeie căsătorită, care va fi împuşcat, şi cu plecarea lui Isabel după ce sora sa a născut şi a făcut un nou contract cu editura pentru cartea la care lucra. Ea este poetă şi poezia are un rol enorm în viaţa ei şi a acestui film. De altfel, James Ivory este poate unul dintre cei mai rafinaţi regizori americani, datorită în primul rând formaţiei sale pe linie indianistă. Începutul carierei sale este legat de India, de un finanţator indian, dar şi de colaborarea perfectă, totată viaţa, cu scriitoarea Ruth Prawer Jhabvala, ale cărei principale romane le-ecranizat, dar ea a scris şi scenariile filmelor sale, inclusiv Le divorce (titlul orginal). Filmele lui Ivory sunt de un mare rafinament, îmbinând spiritul indian cu cel european, francez îndeosebi. L-aş numi un Ingmar Bergman al Americii. Este campinon în cunoaştera sufletului feminin. Pare un bun cunoscător al mediului parisian. Se vede şi din „The Divorce", unul dintre ultimele sale filme, bazat pe un roman scris de Diane Johnson.

Filmul are de toate şi anticipează ambiguităţile amoroase din filmele europene ale lui Woody Allen. Care ar putea semna, oricum, relaţiile erotice din acest film. De pildă, amantul lui Isabel este un om important, înconjurat de mister, cu o viaţă dublă, care, efectiv, o cumpără, îi cumpără frumuseţea, să fie partenera lui, pentru anumite întâlniri high life, iar Isabel nu se dă în lături, la propunerea lui, ea chiar are o reacţie spontană, spune: când începem? Această lume high life, deşi are un cod moral generat de o tradiţie sofisticată a moravurilor, totuşi, paradoxal, era foarte libertină. De fapt, nonconformismul se vede cel mai bine acolo unde există reguli, adesea rigide. Convenţionalismul şi libertinajul, ce asociere tentantă pentru marele cineast! Însă libertatea relaţiilor este determinată de libertatea individuală. Aici funcţionează cel mai bine instinctul. Iar femeile au un instinct superior, ele pun exact diagnosticul. Există chiar o metafizică a cuceririlor şi a acceptării lor. Familia reunită se întâlneşte la Paris şi decide să vândă un tablou, care aparţine lui Isabel. Ei nu ştiu a cui este tabloul, dar expertiza stabileşte o minune, că aparţine clasicismuluui francez, lui La Tour, pictor baroc. Un tablou remarcabil, care este vândut de Casa de licitaţii Christie's cu nesperata sumă de 4.500.000 euro. Familia e fericită. Isabel la fel, care pune pistolul ucigaşului lui Charles în poşeta roşie dăruită de amantul ei şi o aruncă din Turnul Eiffel. Este eliberarea ei de un moment din viaţă. Poşeta pluteşte deasupra Parisului, ca un simbol de despărţire de o lume prin care a trecut ca o pasăre de pradă.

Film de mare rafinament, în stilul ecranizărilor engleze. Ne arată că întotdeauna în spatele aparenţei se ascund patimi, maladii şi resurse vitale neobişnuite. Viaţa din înalta burghezie franceză şi americană se compune din bani, putere, libertate erotică, dar şi din bârfă pe bază de prejudecăţi, contrastând cu fronda, cu lipsa de prejudecăţi, un melanj între cultul familiei, al căsătoriei, şi amantlâc, iar în filmul lui Ivory avem ceva în plus, o competiţie între libertinajul francez şi cel american, la nivelul şi ambiguitatea fixaţiilor feminine. În asocierea celor două familii, franceză şi americană, vedem diferenţele legale şi culturale privind sexul, iubirea, mariajul, religia, familia. Un film despre perversiunea sentimentală, o mare lecţie de psihologie umană, de înţelegerea superioară a femeii. Seamănă până la un punct cu „Legături periculoase" (1988), filmul lui Stephen Frears după Laclos. Protagonistele, monştri sacri ai ecranului: Kate Hudson, în Isabel, o frumuseţe rară, fiica altei vedete rarisime, Goldie Hawn, şi seducătoarea Naomi Watts, în rolul lui Roxeanne (Roxy). Ele oferă adevărate recitaluri actoriceşti. În jurul lor mişună şi Olivia Pace, întruchipată de Gleen Close, o amantă de profesie, care dă sfaturi mai puţin experimentatei Isabel. Avem surpriza să ne întâlnim şi cu Leslie Caron, vedetă a anilor '50, parteneră a lui Gene Kelly în An American in Paris (1951). Se spune că rafinamentul unei societăţi marchează şi decăderea ei. E posibil să receptăm şi acest început de desfrâu moral, de grădină a plăcerilor în destrămare.

footer