Din vitrina Premiilor Oscar, am ținut să văd înainte de toate filmul „Zootopia" (2016), câștigătorul premiului Oscar pentru cel mai bun film de animație. Autorii lui sunt regizorii Byron Howard și Rich Moore. Americanii au ajuns cu acest gen de filme la performanțe de neimaginat, chiar și pentru un producător ca „Disney”, casa care a realizat filmul. Cred că la acest capitol, și la superproducții, americanii sunt imbatabili. Îi mai au concurenți serioși doar pe japonezi, dar felul americanilor de a povesti este mai apropiat de sensibilitatea europeană. Sunt neîntrecuți în basme animate. Filmul de animație, pe bază de comicbooks, este reprezentativ pentru această țară plină de copii mari. Și „Zootopia" este, așa cum o arată numele, despre animale, este, de fapt, lumea animalelor. Pe care, când ne-o imaginăm, o vedem condusă de legile naturii, în stăpânirea unei morale divine, plină de inocență și păcatele supraviețuirii, căci animalele nu ucid decât ca să trăiască. Este o lume pe care o invidiem, superioară lumii omului, ajuns o fiară. Fiara umană nu este întrecută de nici o altă fiară a naturii.

In „Zootopia" surpriza este de proporții, fiindcă lumea animală, odată ce a căpătat glas, căci toate animalele din film vorbesc cu glas omenesc și în limba engleză, s-a molipsit de toate relele omenești, a devenit mai bestială decât lumea omului. La sfârșit, vrei să revii cât mai repede în societatea umană, fiindcă ce ai văzut întrece orice stare normală, totul e de coșmar. Sigur, tratarea poveștii este comică. Și tipic hollywoodiană. Chiar din pregeneric ne întâmpină Gazzele (Shakira), o lebădă cu forme de flamengo, care dansează și cântă, susținută de un grup de patru tigri pe rol de dansatori de ambianță. Totul este atractiv, ca în show-urile de pe Broadway. Și în toată desfășurarea acțiunii, nu lipsesc clișeele hollywoodiene. Muzică, dans și urmărire. Umorul din filmele cu bandiți este și aici la el acasă. El salvează bestialitatea. Fiindcă totul este cu semnul minus. Și ce este negativ trebuie persiflat. Deși țara în care se petrece acțiunea arată ca într-un basm magic. Eroina, Judy Hopps, un iepuraș care vrea să se facă ofițer de poliție, când intră cu trenul de mare viteză în Zootopia, este uluită, fiindcă ea vine din provincie, dintr-un ținut al iepurilor care se ocupă numai cu producția de morcovi. Aici însă totul este mirific, țara arată mai ceva ca Disneyland. E o feerie, ceva de neimaginat. De zece ori mai palpitant și mai exotic ca în Pandora lui Cameron din „Avatar".

Totul se dovedește o aparență, fiindcă lumea aceasta magică, a animalelor minunate, devinde deodată periculoasă. După ce Judy, iepurașul, este bine antrenat ca polițist, primește misiunea să amendeze pe cei care parchează ilegal. Atinge recordul de 200 de amenzi pe zi. În această postură, descoperă un vulpoi, Nick Wilde, pe care îl prinde că înșeală, face escrocherii cu înghețată. Și îl suspectează și de contrabandă cu droguri. Vrea să-l aresteze pe Nick. Face o cursă infernală să-l prindă, prin toată Zootopia, îl prinde, dar furtul era o sacoșă nu cu droguri, cum credea, ci cu ceapă! Șeful secției de poliție, Bogo, un taur răbdător, nu mai rezistă și vrea s-o retrogradeze, dar tocmai atunci apare un personaj care cere un polițist să o ajute să-și găsească copilul, care i-a fost răpit. Și Bogo nu are ce face, căci nu mai era nimeni în secție, și o repartizează pe Judy. Dar îi acordă doar un termen de 48 de ore ca să rezolve cazul. Și Judy pornește la treabă. Întâmplarea face ca în această aventură să-l reîntâlnească pe Nick, cu care se împrietenește și care îi devine partener. Și cu ajutorul lui, care cunoaște bine Zootopia, ajunge în toate cartierele orașului, inclusiv în zona erotică și homosexuală, în care cele mai lascive ființe sunt elefanții-femelă, până dă de bârlogul bandiților. Care sunt, normal, șobolanii. Imperiul lor este incredibil. Șeful șobolănimii, un fel de bulibașă, are în jur slujitori de alt rang, precum urșii polari. Animalele mari, uriașe, slujesc la ușa acestor bandiți mici, dar perverși. În subterane, sunt sechestrate animalele de rasă. Apar în aventură tot felul de animale bestiale, ucigașe. Toate clișeele filmelor cu bandiți se află în acest film, care devine, prin natura lui de desen animat, o parodie la filmele cu gangsteri.

Tehnic și artistic, filmul este excepțioanl, dar viziunea este ucigașă, ca să spun așa, fiindcă lumea animală se dovedește mai bestială decât lumea umană. E ceva de neacceptat mai ales când ne gândim că este vorba despre Zootopia, deci despre o împărăție de basm, despre o cetate ideală, despre o lume model. Dar ce fel de model, când primarul Zootopiei, leul, se dovedește șeful bandiților?! Când secretara șefului de secție, o oaie, se dovedește a fi în cârdășie cu baniții, fiind creierul răpirilor?! Toți sunt corupți. În sânul poliției animale se fac afaceri necurate, trafic de obiecte, de droguri, frumoasa Zootopia este țara unei corupții generalizate, deși la sfârșit totul arată roz, fiindcă Judy pare a-și fi găsit perechea în vulpoiul Nick, iar mai marii poliției o încununează drept erou al Zootopiei! O Zootopia însă cum n-am vrea să fie lumea umană.

Să fie Zootopia un apropo la America actuală, o parabolă a ei? Căci iată ce a spus regizorul Rich Moore când a primit trofeul pentru „Zootopia": „We are so grateful to audiences all over the world who embraced this film with this story of tolerance being more powerful than fear of the other" (Suntem atât de recunoscători pentru publicul din întreaga lume, care a îmbrățișat acest film cu această poveste de toleranță ca fiind mai puternică decât frica de celălalt). Cel puțin noi, în ultima carte, „Inocentopia", am propus un cu totul alt model pentru cetatea ideală.

Corespondență de la New York
Grafica - I.M.