Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Duminică, 12 August 2018 12:25

The RevenantFilmul celui mai acalamt ?i premiat regizor mexican, Alejandro Gonzáles Ińárritu, „The Revenant" (R?zbunarea - 2015), care a circulat la noi cu titlul „LegendA lui Hugh Glass", este deja cunoscut, o lec?ie de cinema, recunoscut? ?i de Academie, care l-a încununat cu trei premii Oscar din 12 nominaliz?ri! Premiile au revenit lui Leonardo diCaprio, pentru cel mai bun actor, Emmanuel Lubezki, pentru cea mai bun? imagine ?i, evident, Alejandro G. Ińárritu, pentru cea mai bun? regie, dup? ce, cu un an înainte, îi d?duse marele premiu pentru Birdman (2014)! Rev?zând acest film de senza?ie, inspirat dup? fapte reale, m-am dus cu gândul la un film rusesc, „Ostrovul" (2006), al lui Pavel Lungin. Evident, lumea lor este total diferit?, în „Ostrovul" este o lume mistic?, fiind vorba despre un fanatism religios, la Ińárritu este vorba despre un fanatism existen?ial, fiindc? este o poveste despre supravie?uire. Îns? decorul celor dou? filme seam?n? izbitor, ca ?i costumele. E o lume s?lbatic?. În „Revenant" este vorba de Mun?ii Stânco?i, o lume izolat?, în care st?pâni erau indienii, nu americanii, care, foarte ciudat, poat? haine militare, parc? ar fi din Siberia ruseasc?. Sau poate din Alaska, ocupat? de ru?i.

Iar când eroul spune c? r?zbunarea este mânia lui Dumnezeu, m-am gândit automat la filmul lui Werner Herzog, „Aguirre, mânia lui Dumnezeu" (1962), care este tot un film despre putere, despre mânie, despre lupta omului cu Dumnezeu.
Indiscutabil, se pot face astfel de analogii. Dar cele mai multe se pot face cu istoria Americii, fiindc? ne afl?m pe p?mânt american, în s?lb?ticia de început a Americii, când înc? nu se ivisera zorii civiliza?iei. Sentimentul este de cavern?, oamenii sunt total prmitivi, asem?n?tori cu fiarele s?lbatice. Suntem departe de civiliza?ie.

O lume abrutizat?, dar evoluând a?a, nu involuând, fiindc? ea nu a fost la un stadiu de civiliza?ie ?i apoi a degenerat. Omenirea în faza form?rii ei era direct abrutizat?. A scalpa un om era ceva firesc. Nu s-au format înc? sentimentele umane. A ucide un om, la fel, sem?na cu a ucide un urs. Dovad? c? eroului, Hugh Glass, îi este ucis copilul în fa?? lui ?i uciga?ul, John Fitzgerald (Tom Hardy), nu simte nimic, la fel ?i ceilal?i pr?d?tori, nu au nici un regret, nici un sentiment uman. Nu-l va avea nici Hugh, care se r?zbun? la fel de cumplit. Uciderea din final a c?l?ului s?u este total abrutizat?. E o lume s?lbatic?, urm?rit? în mainfestarile sale directe, f?r? precau?ie. Nimic uman. Este o realitate care geme dup? o alt? form? de via??, dar nu ?tie încotro s-o ia. Nu exist? nici o solu?ie de a ie?i din violen??. Sângele este via?? ?i culoarea ei.

S-a remarcat în unanimitate imaginea semnat? de Emmanuel Lubezki, care a luat ?i premiul Oscar. A fost criticat? îns? butaforia, machiajele false ?i ursul fals, ca ?i cum ar fi putut fi real. Filmul este o conven?ie, trebuie asimilat? conven?ia ?i mers dincolo de ea, conven?ia este un mijloc. Prin ea, se urm?re?te altceva. Nu este întâmpl?tor faptul c? imaginea multor filme despre originea umanit??îi arat? dur, brutal, animalic, a?a cum vedem curent în flmele dystopice, unde omul devine un zombi, unde revenirea la umanitate se face prin distrugerea ei cu violen??. Sunt sute de filme care ating pragul inumanului. De la cavern? la civiliza?ia dystopica nu s-a schimbat nimic, se deruleaz? acela?i ciclu f?r? cap?t al violen?ei, ca un fel de Moloh devorator, care se hr?ne?te cu proprii copii. Sigur c? ?i Ińárritu a mers dincolo de aparen?e. Ne iluzion?m dac? credem c? via?? este edulcorat?. În esen??, ea este la grani?a cu moartea. ?i vedem asta în plin? civiliza?ie, dar?mite în s?lb?ticie, în jungl?, în pustie, în mun?ii ?i p?durile seculare, acoperite de z?pad? ve?nic?!

Zeci de filme despre vestul s?lbatic au aceast? coloratur? brutal?, inuman?. Brutal? nu este ?i lumea din Kill Bill? ?i toate filmele lui Tarantino au la baza violen?? primar?. Parc? omul a luat cu el cavern? ?i o poart? cu sine în toate secolele. Nu se mai desprinde de ea. În „The Revenant", ac?iunea se petrece în anul 1823, unde eroul, pe nume Hugh Glass (Leonardo diCaprio), participa la o expedi?ie legat? de comer?ul cu bl?nuri. El este atacat de un urs ?i l?sat s? moar? de c?tre membrii echipei de vân?toare. Dar iat? ce ne spune synopsis-ul acestui film:

„The Revenant este inspirat de romanul lui Michael Punke, bazat pe fapte reale. Ac?iunea se petrece în America de Nord, în 1823, iar în centrul ei se afl? Hugh Glass (DiCaprio), membru al unei expedi?ii în Mun?ii Stânco?i, unde este prins de un urs grizzly ?i sfârtecat. C?pitanul grupului las? în urm? trei oameni pentru a-i ?ine companie în ultimele clipe de via?? ?i pentru a-i s?pa mormântul, dar, de fric? s? nu fie prin?i de indieni, cei trei îi iau lui Glass armele ?i echipamentul ?i fug. Îns? eroul îngrozitoarei confrunt?ri cu ursul grizzly nu moare: se târ??te, de?i mutilat, mai bine de 300 de kilometri prin s?lb?ticie, animat de sumbre planuri de r?zbunare împotriva celor care l-au p?r?sit".

Sigur, dup? incredibila sa supravie?uire, Hugh apare ca o fantom? în lumea din care a plecat. Apari?ia lui este ca a unui înviat din mor?i. Nimeni nu credea c? el mai tr?ie?te. Evident c? Hugh nu se poate integra în via?? comunit??ii, fiindc? în ochi îi avea numai pe c?l?ii s?i, iar dorin?a de r?zbunare era total?. ?i chiar acest lucru îl va face. Se va r?zbuna. Lupta cu John Fitzgerald este de o cruzime visceral?. Sigur, Hugh r?mâne cu r?zbunarea, care seam?n? cu nebunia, fiindc? ultima imagine este un stop cadru pe chipul sau siderat.
Coresponden?? de la New York

footer