Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Tudor Ghideanu   
Duminică, 08 Iulie 2012 20:45
In amurgCu cea de-a doua carte de poezie „În amurg", Ia?i, Editura Timpul, 2004, Emilia ?u?uianu urc? pe treptele consacr?rii..." unui stil care-i rememoreaz? pe Dimitrie Anghel, al?turi de ?t. O. Iosif, iar mai aproape de noi, pe George M?rg?rit ?i Dan Lauren?iu. Este stilul unei adora?ii a Erosului, sub toate fa?etele lui. Iluziile plin?t??ii iubirii se împletesc cu genele arse ale plânsului unei decep?ii stelare: Rug?ciune ?i A?teptare, Blamare ?i Resurec?ie a ceea ce nu mai poate fi înviat. Revelatoare pentru trezirea din somnul floral este poezia-centru a dezv?luirii pudice „Iluzii":

„Când c?zut o petal?,/ m-am bucurat/ Am crezut c? va cre?te/ Fructul/ Am a?teptat..., dar/ el n-a mai ap?rut/ Atunci mi-am dat seama/ Cât de mult am cerut."//

Aidoma revela?iei lui Dan Lauren?iu regretatul poet-filosof cu ale sale „Pozi?ia a?trilor" ?i mai ales „Ave Eva", Emilia ?u?uianu plute?te între astral ?i teluric, între solar ?i floral, între ardere ?i înghe?, într-un monism de crea?ie ce-?i serbeaz?, deopotriv?, triumful ?i nelini?tile de amurg:

„Triste?ile nop?ilor sunt/ neîng?duitoare./ Ele se nasc din tr?irile zilelor,/ ?i mor din dorurile neîmplinite,/ De aceea nu ne iart?,/ ci ne împov?reaz?.../ cu dorin?a cunoa?terii de sine".//

Deci, Heanton ti morumenos, cum a zis inegalabilul Charles Baudelaire, pentru vecie în vers Socraticul delphic: „Cunoa?te-te pe tine însu?i"...A?a o roste?te poeta, aflat? pe drumul f?r? întoarcere al crea?iei: de p?dure. de câmp, de ispit?: Holzwege!
„P?catul Evei" dezv?luie multitudinea de întreb?ri pe care poeta ?i le pune pentru a descifra eternul feminin. Este ea, Eva vinovat? pentru c? i-a oferit lui Adam m?rul?! Sau este cea aleas? s? poarte în sine acuzele pierderii paradisului, r?mânând ca un simbol al d?ruirii, al inocen?ei, al iubirii ?i bun?t??ii...

„Dumnezeu i-a d?ruit lui Adam pe Eva;/ - ca s? nu fie singur/ Din dragoste, a f?cut-o frumoas?,/ Cu ochii iscoditori ?i trup ml?dios./ ?arpele s-a sup?rat.../ numai el trebuia s?-?i unduiasc? trupul./ ?i viclean,/ s-a pref?cut c-o iube?te pe Eva,/ d?ruindu-i un m?r din pomul oprit./ Ea,/ iubitoare ?i bun?, l-a îndemnat ?i pe Adam/ s? mu?te din fructul minunat... ?i Adam./ a gustat.../ ?i i-a pl?cut.// Care e p?catul Evei?"

Sub fl?c?rile umbroase ale divinei Interoga?ii se construiesc în joac?, simulacre de „Iubire pe internet", „Nostalgie" între ..Via?? ?i Moarte", aspira?iile ludice: de pietricele azvârlite în apa Scaldei îndr?gosti?ilor f?r? viitor, cele patru feluri de pietricele: „albe ?i negre, maro, cenu?ii" care s-ar putea crede cu ardoare ?i sfin?enie poeta: s?-?i recapete str?lucirea, s? redevin?, flori ro?ii-aurii, autentici „maci ro?ii", precum la marele poet. de azi. Dan Grosu cu a sa Vân?toare a lui „Pan ".
În Jocul ei celest-teiuric, poeta re-tr?ie?te continuu ?i cotidian, un Viitor care s? re-întemeieze Copil?ria, un imposibil care s? instituie fiin?ial Realit??ii. Ea spune cu o sinceritate derutant?. aproape stins? dar mereu, ve?nic revigorat?:

„De mic?, am visat s? merg pe valul apei înspumat,/ S-adun în ochi mi?carea lui ?i reflectarea cerului,/ S? simt r?coare-i la picioare,/ S? simt c?-ntregul corp m? doare. / ?i într-o zi..." (Joc) //
Iat? c? se poate: Sic itur ad Astra, a?a posibilul ?i realul merg împreun?... footer