Revista Art-emis
Prof. Nelu Barbu - Trilogia ungurenilor - Odiseea unui neam PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Vineri, 04 Februarie 2011 14:19

Sanzienele - Nelu Barbu

„Sânzienele” (Editura Almarom, 2010), purtînd apostila profesorului Nelu Barbu, întregeşte „Trilogia ungurenilor” - neam de păstori băbenari, veniţi în zona Vâlcii din Mărginimea Sibiului. Trilogia cuprinde, în ordinea apariţiei: „Alifantul”, „Jurământul” şi volumul în discuţie. Fondate pe studii, izvoare şi comunicări ale realităţii istorice, cele trei volume susţin ideea păstrării continuităţii de interdependenţă între tradiţionalism şi modernism în vaiaţ satului. Profesorul şi scriitorul Nelu Barbu aparţine unei venerabile familii de intelectuali vîlceni şi manifestă o eminentă preocupare pentru satul românesc, pentru istoria, cultura şi tradiţia neamului nostru, înţelegînd primejdia care vine din ignorarea şi uitarea tradiţiilor strămoşeşti, astăzi, cînd globalismul-capitalist ne împinge spre înstrăinare şi dezrădăcinare.

În „Sânzienele”, a treia partea trilogiei, cititorul se află într-o sală de spectacol, unde pe o scenă a vremii, prin genul dramatic al teatrului, continuă să treacă spre eternizare, nobil costumată cu falduri şi cortine de pluş, odiseea comunităţii, istoriceşte cunoscută sub numele de „Ungureni”:„Atemporal se poate alege orice an între 1766-2010; fetele, îmbrăcate în costum popular ungurenesc merg pe plai să culeagă flori de Sânziene, se aşează în scenă şi împletesc coroniţe, fluieraşii execută o învârtită „de dor”. Doi ciobani aduc în centrul scenei o mioară. Două văruţe intră pe scenă cu o coroniţă de Sânziene, o aşează pe gâtul oii, după care se retrag. Pe fondul sonor al unei melodii ungureneşti, din cele două părţi ale scenei, vin văruţele cu şiştare pe cap sau pe umăr, cu buchete de sânziene sau crenguţe de brad. În ritm de joc ungurenesc stropesc mioara. O fată aruncă coroniţa în culise (în izvor).”

Promovînd varianta literară a clasicismului rural, scriitorul realizează o frescă a unor perioade istorice, timpuri, locuri, personalităţile şi personaje, ilustrate cu imagini edificatoare. Dedicată locului care l-a adoptat şi în care s-a integrat vital şi spiritualiceşte, „Trilogia ungurenilor” reprezintă o pîrghie de recuperare, de restituire şi conservare a istoriei locului, a etnografie a vieţii satului Băbeni, Vâlcea, cu tot ceea ce înseamnă tradiţii populare, moravuri sau mecanisme sociale ale vremii, pe care comunitatea le acceptă sau le înfruntă, personalităţile ivite din sînul castei nobile a băbenarilor, biserica şi şcoala, ca factori de educaţie a comunităţii, prin religia strămoşească şi prin învăţătură.

Ciobani cu fluiere, văruţe şi toate familiile neuitate de autor, bogăţia datelor şi a personajelor cu poreclele lor, nunta, naşterea, continuitatea neamului, transhumanţa şi transmutaţia, toate conferă calitatea de cronică istorică, utilă generaţiilor viitoare. Echilibrul şi simetriea registrului, sobrietatea expresiei populare şi chiar ironia bine administrată, vorbesc despre o ştiinţă a esenţialului, despre arta de a-şi explica intenţiile operei, privilegiind scriitura simplă, populară, suficientă pentru a reda scene deosebit de emoţionante din viaţa satului, autorul fiind motivat de dorinţa de a genera o imagine favorabilă locurilor şi comunităţii, fiind motivat de năzuinţa de a repara orice seemn de dezrădăcinare, orice tulburare, care ar putea stînjeni frumuseţea tradiţiei şi a istoriei unui neam.

Nelu Barbu fraternizează cu tradiţia strămoşească, tragic întreruptă de modernism, în acest sens, discursurile personajelor slujind caracterizării acelor vremi, dar şi ilustrării firii lor. Tocmai pentru a prelungi istoria unor vremi dincolo de graniţele cunoscute, Nelu Barbu a găsit răgazul şi răbdarea prezentei documentări, reuşind să imprime speciei istoriografice a evocărilor şi memoriilor o orientare dramatică, dispunînd de un vast secretariat de documentare. Pot fi remarcate, în carte, versuri populare în juxtapuneri fonologice, o documentaţie şi o consemnare de analiză, o manieră a redării curgătoare şi cantabilă, cu impact puternic asupra cititorului.Personajele reanimă istoria neamului ungurenilor şi îngăduie realizarea unei propagande abile locurilor şi obiceiurilor. Trăind înconjurat de toate acestea, autorul a fost atras de filosofia lor, căutînd, prin opera scrisă să le legitimeze extinderea peste vremi. Unul din motivele publicării „Sânzienelor” a fost ca aceste tradiţii populare, atît de frumoase să nu fie ignorate de folclorişti sau de istorici, autorul răpindu-le, mai curînd, acestora, putinţa de a scrie în premieră. Tapetate cu umor, reflecţiile ţin locul unui prolog de psihologie a tradiţiei şi obiceiurilor străvechi, care amprentează Băbenii de ieri şi de azi. Ce înseamnă, de fapt, „tradiţii”, cum se deosebesc de „obiceiuri”, care mai sînt relaţiile omului modern cu trecutul tradiţional? Cum mai sînt percepute, cum se vînd şi se cumpără astăzi „tradiţiile” în spaţiul public românesc? De la filosofia tradiţiei la practica de altădată, răspunsurile la întrebările de mai sus, pot fi găsite în abordarea dramatică din „Sânzienele”, autorul reuşind să puncteze o vastă polemică dintre „tradiţie” şi „modernitate”, în condiţiile în care, patrimonializarea tradiţiei populare, pe o piaţă sufocată artizanal, seamănă, tot mai mult, cu un „patrimoniu imaterial”.Trilogia se adresează publicului larg, dar şi specialiştilor din domeniul etnografiei şi folclorului, însă poate fi percepută şi ca un cod de conservare a virtuţilor comunităţii Ungurenilor.

Potrivit autorului, numai în îmbinarea optimă dintre tradiţie şi modernitate, noţiunile de cultus şi de humanitas vor fi încărcate de reale conotaţii, în tălmăcirea sa, însemnînd „trai bun şi civilizat”.Clamînd, prin vocea lui Democrit şi a Starostelui, fidelitatea faţă de calendarul sărbătorilor strămoşeşti, scriitorul exclamă: „O viaţă fără sărbători este un drum lung fără hanuri”. „ Abia acum Sărbătoarea Sânzienelor poate începe cu adevărat. Dacă nu vom înţelege farmecul muntelui şi al pastoralei din Carpaţi, înseamnă că am lăsat să treacă viaţa pe lângă noi. Ziceţi, verilor!”

 Profesorul Nelu Barbu şi-a asumat o viziune obiectivă şi profundă asupra satului şi „Neamului Ungurenilor, astfel încît, putem afirmă că cele trei volume ale trilogiei constituie un document istoric remarcabil, care facilitează apropierea şi înţelegerea filosofiei şi mentalităţii tradiţionale. Linia grafică şi montajele foto ale volumelor, realizate de către Ion Măldărescu, au asigurat acestora o ţinută editorială de excepţie.

Grafica - Ion Măldărescu
footer