Imprimare
Maria Diana Popescu   
Duminică, 13 Februarie 2011 22:08
Evanghelia inimii - copertaScriitor cu pregnant? influen?? asupra cititorului, care poate s? conteze īn competi?ia cu timpul, Theodor R?pan merit? a fi socotit un reprezentant al genera?iei sale, unul care sfideaz? prin calitate imperialismul show-bizz-ului literar al vremii noastre. „Evanghelia inimii", Editura SemnE, se deschide cu trei exordii conving?toare. Īn cel apar?in?tor poetului, īn chip complex, prin tehnica rafinat? a monologului interior, distan?ele reale ?i barierele de timp sīnt minorate sub impactul demonstrativului („Ce lacrimi curg pe obrazul clepsidrei? ?i uneori, departele-i aproape..."). Cel asem?n?tor poetului nu are nevoie de un zid de ap?rare, ci de o Evanghelie a inimii cu valoare prestabilit?, la fel ca aceast? carte sfin?it? de trud?, prin care existen?a nu-l mai poate īmpov?ra asemeni c?milei. El īnsu?i iese din cerc, fiind cercul īnsu?i prin care ī?i identific? sensul ?i direc?ia, ī?i justific? iubirea, suferin?a ?i se salveaz? de o ata?are morbid? de acestea. „Evanghelia inimii" este osmoza fascinat? de povestea omului c?tre poetul relevat ca un dividum: o cascad? mereu curg?toare ?i o rev?rsare intern?. Din acest dividum curge dramaticul, de aici r?sare voin?a de neant sau marele dezgust, dang?tul de clopot al mor?ii, sentimentul marilor renun??ri ?i accept?ri. De aici se elibereaz? voin?a de crea?ie, care īi red? autorului speran?a. Poetul urmeaz? atent c?rarea īntre dou? pr?pastii, inima lui se simte dependent? de anotimpurile care o īnfl?c?reaz? sau o sting, cum s-ar sim?i dependent de elemente ale conserv?rii sale. La fel ca Zarathustra, poetul p??e?te īn fa?? precuvīntīnd evanghelic: „Ce e m?re? īn om e c?-i o punte, nu un cap?t...", īn spe??, un poet īn prelungire, afirmativ ?i grav, īn momentul īn care inima-i devine o evanghelie ce īndeamn? la eliberarea mult c?utat? de dincolo de fiin?are, unde fiin?area poate fi redobīndit? īn īntregul ei, sau extras? liric din istoria absen?ei ?i a uit?rii. „Aflāndu-se īn Rug?ciunea inimii, va trece hotarul de foc - Divinul īl ?tie - la umbra Cuvāntului va l?crima, nu e o schimbare la fa??, īn pumni ?ine, iat?, ??rāna inimii sale". Na?terea ?i moartea, aurorele ?i reīntoarcerile, medita?iile, toate se consum? īnc?rcate de sacralitatea sau de umanul timpului, cu scurgerea fatal? īn cercul rotitor īn sine, construind un jurnal īn natur? pur?, īn identificarea cu tragismul vie?ii, deloc ascuns, ci ar?tat ?i suportat īn nuditatea lui. Atunci, „din supunere oarb?, sfin?easc?-i-se Clipa" de poezie!

Concomitent, Theodor R?pan pune īn scriere un pariu pe capacitatea de a-?i captiva cititorul ?i cī?tig?, dar ī?i inventeaz? ?i un alibi pentru sine, de unde, īn parte, ?i strategia expunerii sobre, minu?ioase, adiat? doar de briza c?ldu?? a iubirii, c?reia nu-i deformeaz? interpretarea: „?in de coarnele sufletului pe cānd tu, numai tu, femeie cu fla?neta iubirii pe buze m? māntui de team?." Registrul este mīnuit la fel ca īn comunicatele lansate de o putere a lumii īn timpul unor r?zboaie, iar poetul n?zuie?te s? apar?, īn discursul liric, ca un imperator prin excelen??, care ?tie s?-?i ghideze o?tirea spre victorie. Ca urmare, proza poematic? se construie?te ca un sistem de idei ?i de mijloace artistice menit persuad?rii ?i seducerii unui anumit public, īnzestrat, de altfel, cu un orizont de a?teptare specific: „Doar berzele sosesc neīncetat din lumea altor cuvinte, cu pliscurile lor prelungi ?i īnsetate de metafore, neinventat joc al duratei! Desfrunzirea departe īmi este, la orizont, doar melanholii celeste īnzeite-n luna lui mai! Apusul e departe, gura minte! La glasul inimii īmi las armura, prin labirintul mor?ii rāde marea." Cum realizeaz? aceast? art? a scrierii? Prin disimularea unor realit??i, prin adaus semnificativ de imagina?ie, prin remanieri discrete, prin acumularea flash-urilor care preced m?rturisirile tr?irilor īncercate de autor: „Miroase-a cloroform peste uitare. A cui s? fie vocea din glasul t?cerii? Ce miraj ne?tiut se ascunde-ntre elfi ?i spirite, cui s? deschid mai īntāi cānd toiagul va bate īn poart?? Spovede?te-m?, Clip?! S? m-abat de la cale? Neīntinat? r?māie aceast? legend? a z?pezii īn iunie, pe o strad? boem?, cu o cas? dezbr?cat? de grinzi, cu num?rul ascuns sub cuibul rāndunicilor de sub strea?ina ta. ?i voi, oameni ai Sudului, crude stindarde ce v? ivi?i pe nepreg?tite, cu Boreu, Zefir, Eurus ?i Noto, strān?i laolalt? pe acoperi?uri de var?, schilodind moartea ?i via?a la porunca de foc!"

Uneori, simulīnd retragerea din discurs, printr-un fel de narare liric?, versetele ajung, cu o austeritate impersonal?, dar puternic? ?i remarcabil?, s? se caute, s? se g?seasc? singure, ca ni?te solda?i care se īncoloneaz? sub ochii no?tri, disciplina lor declan?īnd, f?r? o comand? anume, o adev?rat? īncle?tare metaforic?. Narativ prin excelen?? (uneori nara?ia se dramatizeaz?), acest tip de proz? poematic? nu dezv?luie īntotdeauna adev?ratele sentimente ?i tr?iri. Din motiva?ii ale unei sobriet??i ra?ionalizate, prin concizie, prin condensarea semnifican?ilor ?i prin exprimare concentrat?, autorul recurge la descrip?ii bine structurate. De fapt, dore?te s? economiseasc? nu numai spa?ii suflete?ti, ci ?i irosiri, ierarhizīnd totul cu grij? īn jurul nucleului principal al enun?ului, extrem de gr?itor: „Cosi?i-m?, cosi?i-m?-ntruna,prin ierburi mreana vie?ii-mi d? ocol, voi hiberna īn pace slava brumei, un bocet sunt, de tine ard ?i gol scrumesc īn lupt? dreapt? crini de ?oapte, cenu?a īnflore?te īn p?cat, īn miez de noapte rugul se aprinde, m? ard pe mine, slobod īmp?rat!" Poetul legitimeaz? st?pīnirea notelor īnalte sau reci, limpezimea tonului, dar ?i controlul sever al limbajului cristalizat, relevante pentru o gīndire intelectual?. „Evanghelia inimii" atinge un suflu magnific, o anvergur? genial?, str?luciri care prilejuiesc compararea autorului cu Antonio Vivaldi. Siluete scrut?toare ?i meditative, anotimpurile lui Theodor R?pan r?mīn fixate asupra cititorului cu puternice valuri sonore, īl prind īn mreje ?i, ca o scīnteie, īl fac s? tresar? īn toat? fiin?a dup? īnchiderea c?r?ii: „Am Logosul īn sāngele mir?rii, nu m-am n?scut cu p?r īnc?run?it, īn alfabetul sacru al uit?rii to?i caii tinere?ii-am potcovit. Deatunci sunt robul t?u, cinabru drept, r?nit pe via?? de-o secund?-n prip?, eu scriu cu mirul lacrimei ?i-a?tept s? te cuprind, s? te cuprind, s? te cuprind! De n-oi putea, c?lcāiul meu va plānge, clopotni?a clepsidr? se va face, īn conca m?rii sunetul va strānge lumina risipit? de-o mireas?!" Conceput ca o consolare, ca o compensa?ie fa?? de tribula?iile dezam?gitoare ale vie?ii, volumul reu?e?te s? releve un adev?r profund īn ceea ce prive?te natura uman?: crea?ia este considerat? de c?tre autor mai īnalt? decīt existen?a, asupra c?reia mediteaz? īn jurnal, sub forma unor reflec?ii personale.

Ilustra?iile grafice ale artistului Damian Petrescu, tr?itor la Paris, stabilesc, īn amestecul de sondabil ?i insondabil metaforic, tainice coresponden?e īntre cele patru anotimpuri, fiecare anotimp fiind capitol īn sine. Mai original? decīt s-ar crede, reunirea de poetic ?i c?rbune grafic devine, īn aria scrierii īmbog??ite, o manier? de crea?ie captivant?, proprie bunului gust ?i calit??ii. „Evanghelia inimii", formul? reconfortant?, īl dezv?luie pe autor cu īntreaga lui semnifica?ie poetic? ?i aduce o dovad? c? stilul, con?tiin?a literar? ?i ingineria molecular? a liricului se pot īntregi īntr-un aliaj pre?ios, prilejuind rare ?i cu totul superioare momente de tr?ire l?untric?, semn c? poezia lui Theodor R?pan este foarte departe de ora īnchiderii. footer