Revista Art-emis
Cauza?ii vechi ?i noi PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Joi, 16 Februarie 2017 07:59

Cronica-Bucurestilor-Gheorghe-ParusiSe poveste?te c? între st?pânul din fruntea ??rii ?i principala for?? a puterii se isc? o ceart?, r?zvr?ti?ii de vaz? se plâng la puternicul ocrotitor de peste grani?a iar acesta îi scap? pe dat? de st?pânul nedorit. Sun? cunoscut, nu-i a?a? Numai c? faptele s-au întâmplat dac? nu chiar „la o mie patru sute", cum scria Eminescu, ceva mai încoace, în 1512. Domnitorul Vlad cel Tân?r i-a certat ?i amenin?at aprig pe boierii Craiove?ti, ace?tia l-au pârât la pa?? de Nicopole, care a sosit degrab?, s-a b?tut cu Vod? ?i „i-au t?iat pas? capul, supt un par în Bucure?ti" (deci sub un pom, nu la un zid, ?i la Bucure?ti, nu la Târgovi?te). Cu aceast? însemnare, de acum cinci sute de ani ?i mai mult, se deschide antologia „Cronica Bucure?tilor, întocmit?, din document ?i sentiment, de Gheorghe P?ru?i", cum st? scris pe coperta c?r?ii ap?rut? la Editura Compania. O carte care trece, ?i ea, aproape neluat? în seama de cronicarii pe trend ai zilei, ca atâtea alte c?r?i, nu doar bune, ci de-a dreptul pasionante, cum este ?i cea la care facem acum vorbire. Cronic? alc?tuit? de c?rturarul Gheorghe P?ru?i (care ?i-a... câ?tigat toat? via?? la Biblioteca Academiei) este mai mult decât o inmanunchiere de texte de tipul „A?a va place istoria?" sau „Istoria pentru to?i" (?i acestea, de altfel, cât se poate de l?udabile ?i binevenite). Este nara?iunea unui trecut povestit nu de un istoric, ci de oameni de toate obâr?iile, îndeletnicirile ?i semin?iile, de la Vl?dic? la opinc? ?i de la ??ran de pe Dun?re la iscoad? sau aventurier str?in. Dar mai ales de omul de rând, despre via?? de zi cu zi de pe la noi, într-un trecut de câteva secole sau decenii. Din asemenea consemn?ri renasc cum se cuvine epoci apuse. Renasc altfel, de fapt adev?rat, adic? nici neap?rat glorios ?i patriotard, dar nici mincinos ?i ponegritor. Pis?rii convoca?i în carte nu sunt nici rrromâni verzi ?i Farfurizi, nici Rolleri ?i nici Boie, ci martori one?ti, mai mult sau mai pu?ini înzestra?i cu harul scrisului, dar mâna?i mai to?i de respectul pentru adev?r. ?i a?a se recompune o istorie „la firul ierbii" a a?ez?rii Bucure?ti, cea pus? într-un loc neprimitor, cu mla?tini ?i p?duri, îns? în acela?i timp deschis? ?i c?tre toate z?rile, dar ?i c?tre toate urgiile naturii ?i oamenilor: r?zboaie, ocupa?ii str?ine ?i n?v?liri, incendii, cutremure ?i molime. La toate n?pastele, Bucure?tiul „a rezistat f?r? eroism ?i f?r? splendoare", cum zice, pe drept ?i neted, autorul c?r?ii, ?i „s-a ref?cut, înd?r?tnic ?i tenace dup? fiecare nenorocire, [...]) înc?p??ânat ?i r?bd?tor ?i a mers nep?s?tor mai departe" (adic?, am fi ispiti?i s? zicem, a?a cam cum î?i duc via??, prin timp, românii). Într-o istorie care pare uneori s?-?i repete episoade mai vechi, precum în fragmentul (lung, dar se merit?) reprodus în continuare. Este relatarea unui c?uza? de la 1848: „Oameni de toate clasele, de amândou? secsele, uitând cu totul de holer? ce domne?te, se îmbulzeau pe uli?ele Capitalei cu fruntea cea mai senin?. Comisarul Duhamel pleca numaidecât în Rusia. Dar, cu înaintarea timpului, c?tre sear? cre?tea tot mai mult sgomotul de strig?ri vesele. Deodat? se auzi în toat? Capital? c? trupe de ??rani din mai multe p?r?i, cu stindarde na?ionale, sosesc în Capital?. Atunci popolul Bucure?tilor, nemaiputând cump?ta bucuria, alearg? în tr?suri, pe jos, la barierele ora?ului. Întâmpinarea orasanilor cu ??ranii a fost ceva sublim în felul sau [...]. Astfel, ??ranii cu orasanii înfr??i?i, între r?sunete de glasuri detun?toare, înaintar? pe uli?ele Capitalei c?tre palatul prin?ului. Mul?imea popolului adunat aici era nenum?rat?. Prin?ul primi pe ??rani cu cea mai mare blânde?e ?i bun?tate ?i le f?g?dui împlinirea cererilor lor. Dar popolul bucure?tean, care cre?tea pe fiecare minut, încât se p?rea c? s-a golit tot ora?ul ?i s-a strâns la palat, nu s-a mul?umit numai cu atât. Tinerimea, c? pretutindenea, da ton la toate mi?c?rile, la toate dorin?ele gloatelor. Mii de strig?ri se repetau una dup? alt?, cerând c? prin?ul s? subscrie puntelor Constitu?ii. Aceast? se f?cu numaidecât. Dup? aceast? se îndesir? alte glasuri: « Jos guberniul vechi! », « Mini?tri noi! ». (Peste câteva zile, domnitorul a lep?dat tronul").

Am zice c? zilele trecute s-au mai împlinit înc? o dat? (a cât? oar??) aceste canonice dorin?i populare. Parc-am citi ?tiri din ultimele zile: c?uza?ii cei mai frenetici sunt tinerii, strad? e agora libert??ii, Vod? e sovaielinic ?i dep??it de evenimente. Par?ive c?r?i mai scoate editura Compania... Oare „tinerii frumo?i ?i liberi" din Pia?? Victoriei or fi pus mâna, vreunul, pe vreo carte precum aceasta?

footer