Revista Art-emis
„Legănare de suflet, la Râmnic”, crâmpei din obârșia Neamului PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Miercuri, 17 Mai 2017 17:52

Legănare de suflet-G.Voica-C.& D. IonițescuO firească dragoste faţă de cuvântul scris, faţă de Istoria Neamului Românesc şi a „Orașului Domniei Mele, Râmnic", face ca autorii - medicul oftalmolog Constantin Ioniţescu, prof. emerit George Voica şi prof. Daniela Ionițescu să bată din nou la uşa spiritelor care simt și gândesc românește, aducându-le prin cartea „Legănare de suflet, la Râmnic", un val de date şi teorii orizontice, cu multiple elemente de noutate. Meritul demersului editorial constă în aceea că aduce la suprafață o seamă de detalii importante, rămase până acum în adormire și obscuritate, dar de o însemnătate de necontestat pentru istoria locului și a acestui neam. Fără doar şi poate, avem în faţă un demers ce vorbeşte despre devotamentul prin care, în pofida globalizării agresive şi a ştergerii istoriei din memoria colectivă, autorii întreţin focul spiritului naţional. În paginile volumului ne întâlnim cu „Istorie romană în Ţara Loviştei", cu „Primul voievod conducător de formaţiune statală, pre numele său Nicolae Basarab, premergător al imperiului vlaho-bulgar (1113-1128)", pășim alături de autori „Pe urmele istoriei Ţării Loviştei, domnitorului Basarab I şi a tatălui său, Thocomerius". Luăm cunoștință despre „Reprezentarea grafică a simbolurilor descoperite pe piatra de la Titești-Vâlcea", printre acestea aflându-se și „simbolul ordinului Cavalerilor Templieri", despre „Râmnicul voievodal dintotdeauna", unul dintre leagănele sufletului românesc, despre, despre „Flamurile Ţării Româneşti" şi „Nestematele tărâmurilor vâlcene". Ne vom întâlni cu „Mircea cel Bătrân - „principe, între creștini, cel mai viteaz și cel mai ager", ca finalul cărţii să cadă, ca o cortină apoteotică, pe celebra întrebare din romanul lui Henryk Sienkiewicz: „Quo vadis, Domine?!".

Cartea se personifică printr-o formă originală și unică de evocare a trecutului istoric, prezentată prin intermediul unei galerii de figuri marcante ale veacurilor apuse, iar ideile, constatările, descoperirile, cercetările şi opiniile personale ale autorilor vin să completeze unele vechi teorii - acceptate sau nu -, unele, discutabile, dar cu incontestabilul merit al provocării cercetării istorice de specialitate, marcând susţinerea şi creşterea registrului de informaţii. Aplecarea autorilor spre detaliile mai puțin știute ale istoriei, efortul voluntar al paşilor spre documentare, sunt meritorii și de apreciat. Dr Constantin Ioniţescu, prof. emerit George Voica şi prof. Daniela Ionițescu adaugă, negreşit, istoriografiei naţionale, noi şi prețioase file din neostoita lor vrednicie cărturărească, spirituală și patriotică.

Fără pretenția arogării cercetării profesioniste, neobosiții căutători de artefacte și alte dovezi palpabile ale trecerii anilor peste meleagurile cetăților Olteniei de sub munte, motivează bucuria „beneficiarului" - cititorul de carte scrisă, specie pe cale de dispariție în epoca internetului -, de a avea în biblioteca personală acest „cronograf" consistent de evidențiere a unor informaţii istorice, pregătite să supravieţuiască în vreme, cu ecou binevenit şi meritat celor „La toți de față și viitori...". Rezonanţa originală şi revigorantă, uneori chiar șocantă, a expunerii îi acordă cărţii de faţă șansa penetrării indubitabile în lumea vremurilor vitrege pe care le parcurgem, dar și posibilitatea de a readuce Istoria Românilor în vadul ei normal şi firesc, fără rollerisme, lucianboisme, scamatorii deformatoare și falsuri netrebnice.

Este, în genere de notat, modul cum autorii au perceput şi consemnat Istoria, nu numai cea a locului sau a Neamului, ci şi a lumii. Istoria ca dimensiune a existenţei, care, în ultima instanţă, ţine de un anume orizont de percepţie şi acceptare. Imaginea despre tărâmurile istorice, pe care şi-o construieşte cititorul după lectura paginilor cărţii, ţine, mai ales, de perspectiva şi de tiparul semnificațiilor enunţate de către autori, dar şi de percepția pe care propriul con-ştient al cititorului o imprimă valorizării informaţiei. Astfel, autorii legitimează, prin truda lor, combustia interioară a redescoperirii și resuscitării unei discipline abandonată de programele școlare - „Istoriei Românilor" - ca ştiinţă, educație şi devenire universală.

Descoperirile caracteristice epocilor apuse, care domină universul cognitiv şi imaginar al autorilor, dar şi intensitatea şi vigoarea unor informaţii unice, sunt cu adevărat importante şi emoţionante. Cu atât mai mult cu cât sunt prezentate de trei distinşi intelectuali de suflet, trei „mărturisitori" ai Istoriei de lângă adevăr, nu a celei măsluite în funcție de oportunitățile contemporane. O șansă rarisimă pentru „tinerii frumoși și liberi" de a cunoaște ceea ce nu se predă nici la școală, nici la protestele din piețe publice: un crâmpei al obârșiei Neamului Românesc! Efortul autorilor se înscrie în slujba atestării dăinuirii naţiunii române în concertul popoarelor lumii, demers pentru care volumul de față merită a fi receptat cu atenția și respectul cuvenit.

footer