Revista Art-emis
„From the kingdom of the memory - reminiscences by Elie Wiesel” PDF Imprimare Email
Corneliu Florea, Canada   
Duminică, 20 August 2017 12:59

Elie Wiesel-From the Kingdom„From the kingdom of the memory - reminiscences by Elie Wiesel" - AdevăruI despre ura lui Elie Wiesel împotriva românilor este ascuns precum un ac într-o claie de propagandă wieseliană, continuată asiduu de I.N.S.H.R.-E.W.

Intenționat am pus titlul original, în englezește, pentru a atrage mai ușor cititorii, fiind la modă că tot ce sună strain tentează mai mult și, în plus, se potivește de minune cu expresia noastră călăuzitoare „merge și așa", iar în cazul de față, are avantajul citirii și aflării a ceea ce editurile centrale, post decembriste, nu au voie să traducă și să editeze în România. Printre acestea se află și scrierea lui Elie Wiesel „From the Kingdom of Memory" - Din regatul memoriei, New York, Summit Books,1990. Subtitlul „reminiscences by Elie Wiesel" este o ajustare, o scuză evreiască în fața instanței și a istoriei, prin care vrea să apere că sunt doar niște rămășițe vagi, aproape șterse din marele său regat cerebral și astfel, poate, s-au strecurat și erori.

După o astfel de auto justificare din început, Elie Wiesel își permite să scrie ce vrea, să fabuleze urât, murdar și ipocrit despre Poporul Român după 1990, când toți grafomanii scriu din interese. Acum, orcine are dreptul să spună, să scrie ce vrea şi cum vrea despre români și România. „E democrație occidental-globalistă acum" ne spun noile elite politice si culturale de pe Dambovița! Iar noi, românii, nu mai avem dreptul să ne apăram dreptatea și adevărul istoric, rădăcinile istorice, identitatea, spaţiul geografic, ființa și cultura națională pentru că imediat vom fi catalogați naționaliști ceaușiști, securiști, protocroniști, antieuropeni și, ferească sfântul, să te legi de Elie Wiesel, deținătorul nobelului pentru pace, că antisemit ești pentru eternitate. Nouă, nimeni nu mai trebuie să ne respecte adevărtul trecut istoric, în schimb noi trebuie să-i respectăm pe toţi, fiindcă ei, toți, sunt mai europeni decât noi și democrați de când lumea. Dacă vrem și noi în Europa lor trebuie să plătim, plătim, plătim și să-i slujim plecați. Sunt și excepții de la noua dictatură europeană, mondială...sunt, dar riscant supraviețuiesc fiindcă sunt hăituiți și vânați precum vrăjitoarele în evul mediu.

Ilie Nevastuică

Evreul Elie Wiesel s-a născut la Sighetul Marmației în anul 1928, deci în vremea regatului român unit și autoritățile române l-au înregistrat cu numele și pronumele dorit de părinții lui, de comunitate lor. Dacă ar fi fost cu adevărat anti-Semite, cum o tot lungește născutul din 1928, l-ar fi înregistrat ilie nevăstuică. De ce nevăstuică?! Pentru că, la un moment dat istoric, în Imperiul Habsburgic, evreii imigranți din lume slavă trebuiau să-și schimbe numele cu unul german, plătind o taxă în funcție de numele ales (Cele mai scumpe nume era Goldstein și Goldman, iar Wiesel, adică nevăstuică, un nume ieftin pentru evrei ieftini. Citește „Istoria evreilor în Banat" a lui Victor Neumann)

Eu, cititor liber, am și dreptul să scriu liber, să transmit idei și informații despre cele citite, fără să-mi pese că unora nu le place critica și mă vor eticheta antisemit. Să fie sănătoși și să poată dovedi în fața instanței ceea ce susțin. Mă întorc la memorile lui Elie Wiesel din care rețin două linii principale: autorul apară, laudă și hiperbolează tot ce este evreiesc - să le fie de bine - în schimb, a doua linie, îi ponegrește pe români, până îi desfințează ca națiune creștină. Ajungem și la exemple și dovezi din cartea sa. Întâi, îl compătimesc pentru mare trauma psihică suferită și îl admir pentru suprasentimentele umane pe care le are față de etnia sa biblică atât de greu încercată de-a lungul istoriei. Dar îl critic și descalific ca personalitate - cu tot nobelul lui pentru pace, la care a fost propus și Hitler (1938) și Stalin (1946) - pentru defăimările și acuzațiile neîntemeiate aduse națiunii mele, maramureșenilor în cartea de față. De asemenea, încă odata repet ca, înțeleg tragedia acestui om, a comunității sale din Maramureșul ocupat de Ungaria horthistă, în urma Dictatului de la Viena din august 1940, dar sunt categoric impotriva condamnarilor nejustificate și fără de sfârșit a generației de români de atunci și a celor ce au urmat , fără sa li se poată demonstra vreo vinovăție. Elie Wiesel, dacă ar fi fost correct și om al păcii, nu ca Hitler și Stalin propuși la același premiu, trebuia să respecte maramureșenii de atunci cu suferințele lor dureroase, nevindecabile ale acelor ani.

Oriunde deschidem cartea și citim dăm peste aceleasi idei: ce oameni deosebiți sunt evreii din toate punctele de vedere și cât de maligne au fost celelalte popoare în timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Însă după Elie Wiesel numai evreii au suferit un holocaust și ceilalți trebuie să plătească până la sfârșitul lumii. În această carte se rafuieşte și cu maramureşenii de soarta lor nefastă fără să țină cont că acea parte a României - Nord Vestul Transilvaniei, din care face parte și Maramureșul - se afla sub ocupație militară și administrație de război ungurească.

Cartea are un capitol intitulat „Sighet again" (Din nou Sighetul) ce începe cu binecunoscutul clișeu de incultură și naivitate americană, cărora când le spui Transilvania ei răspund Dracula!! Și de la personajul fals a lui Dracula, imediat trece la o mare dramă a evreilor din Transilvania lui Dracula, personajul horor a lui Bram Stoker: „Să nu credeți că copiii evrei au trăit bucuroși și fără frică în Transilvania" (pag.123) si argumenteaza cu: „Noi am fost tot timpul speriați , îngrijorați, amenințați din toate parțile. Bandiții, ni se spunea, ne spioneaza din înalțimea munților. Și acolo sunt mocofani („louts") și lași („cowards") înmuiați în ură stramoșească („ancestral hatred") care ne-ar atăca și bate pe noi, la fel ca Dracula, aparent ei aveau nevoie să tragă sânge – sânge evreiesc („Jewish blood") - să fie mândri de ei înșiși". („From The Kingdom of Memory", Editia Summit Books 1990, pag.124).

Ce imaginii înfricoșătoare, înspăimântătoare, de-a dreptul patologice, depășindu-le pe cele groază - horor - din filmele de la Hollywood cu Dracula, izvorâte dintr-o minte de a cărei funcționalitate normală începi să te îndoiești, sunt motive serioase de nesiguranță. Oare printre americani, cartea a apărut în țara lor, sau elitele politice și culturale române, cititoare în engleză, nu se găsesc oameni raționali să-și dea seama de aceste aberații ce aduc grotescul în suferința trecută a evreilor? Nu există niciun o personalitate curajioasă să-l tragă puțin de mânecă? Tuturor le e frică că vor fi trecuți în computerul negru cu antisemiți?! Americanii nu-s interesați iar elitele politice și culturale românești nu cunosc istoria și nu se leagă la cap dacă nu-I doare. Poltroni!

Ce minte rătacită în capul acestei nevăstuici agitate! Iata cine primește Premiul Nobel pentru pace (?!) un tip ce își foloseste mintea și sufletul scriind pe altarul urii, profitind de ignoranța cititorilor de limbă engleză și indolența noilor elite politice și culturale dâmbovițene de a demasca, contracara și condamna pe acest individ antisocial, care denigrează maramureșenii, ce sunt parte egală a societății actuale. Cine cunoaște istoria românilor, ori cu atât mai mult dacă a trăit în Maramureş - parte din Vatra Dacilor, cu greu cucerită de romani - știu precis ca acolo nu s-au vehiculat asemenea fabulații sau halucinații schizofrenice despre vreun Dracula. Dacă luăm toate tipăriturile din Maramureș - românești, ungurești sau evreiești - din trecut și până la deportarea evreilor de către guvernul unguresc, horthyst și din Sighet (primăvara, 1944) nu vom găsi nici-o referire scrisă despre asemenea fapte ale marmurșenilor pe vremea copilariei lui Ilie Nevastuică pe aceste meleaguri!

Elie Wiesel trebuia să prezinte probe, probe autentice, altfel înseamnă că a înșelat cititorul de limba engleza din toata lumea, șocând cititori cu ficțiunile lui psihopatologice, pentru ca ei, cititorii, să sară în sus de indignare și să acuze maramureșenii de antisemitism. Este exact ceea ce a urmărit Elie Viesel și, încă o dată, tăinuind adevărul vremurile când și maramureșenii sufereau cumplit sub ocupația ungurească: uciși - 12 români spânzurați în Sighet, 31 împușcați în Moisei, alții împușcați prin munți - expuzați din țara lor, expropiați, încarcerați, duși în lagăre de muncă forțată în Ungaria sau în companii de muncă grea.

Ei nu erau tot oameni, dragi evrei care îl elogiați pe premiatul vostru pentru pace, dar care scrie despre maramureșeni „aveau nevoie să tragă sânge - sânge evreiesc". Nu vă e puțin rușine de el citind această carte? Românilor le este greață de elitele politice și culturale care îl laudă prostește pe ilie nevăstuică, să nu fie suspectați de antisemitism. Dacă și alte imagini despre suferințele evreilor vor fi puse în asemenea cadre și comparții false, evreii să fie convinși ca Elie Wiesel al lor le face un mare deservicu în timp și spațiul uman. Ma mir ca evreii accepta asemenea literatura când tragedia lor - holocaustu lor - nu are nevoie de imagini de Halloween cu Dracula.

Ar fi multe de comentat și contracarat din scrisele lui Elie Wiesel si nici nu am să aștept vreo probă autentică de vampirism anti-semitic al maramureșenilor de la autorul cărții fiindcă el, însuși, s-a contrazis în „From The Kingdom of Memory" la pagina 128 scrind: „De ce am permis noi să fim luați ? Noi am fi putut fugi, să ne ascundem noi înșine în munți sau în sate. Ghetoul nu a fost foarte bine păzit, scăparea în masă ar fi avut o șansă de succes". Interesant, ridicam sprâncenele și ne întrebăm, oare, pe când a scris aceste inepţii, Elie Wiesel nu mai avea memorie, se senilizase, nu-și mai aducea aminte ce scrisese cu câteva paginii înainte, despre bandiții mocofani din munți care îi spionau și vroiau să-i bată, să le tragă singele - sângele de evreu, precum Dracula lui Bram Stoker? Retroactiv, alege că șansa de scăpare era fuga în munții și satele maramureșene unde nu există ceea ce a confabulat anterior! Ce picioare scurte are minciuna ! Ca memoria lui Elie Wiesel !
Este penibilă această carte și autorul ei, nu numai prin reminișcențele memoriei dar mai ales prin rămășițele caracterului. Am citit-o cu atenție - la fel și „All Rivers run to the Sea" - încărcată de ură, de acuzații, de fraze intenționat neclare, ca împreună cu alte idei și imagini, să-l faca pe cititor sa creada că România este bântuită de vampi antisemiții care nu fac altceva decât îi urmaresc evrei să le tragă sângele! Paranoia!

Mi s-a facut greață; Elie Wiesel e bolnav rău și-a pierdut discernământul, nu are respect față de adevărul altora, îi forțează pe cei din jurul lui sa accepte spusele și scrisele lui, împinge propaganda în absurd. Cincizeci de ani mai târziu, după abominabilul holocaust, ipocrit întreabă „Unde este Dumnezeul Evreilor? (pag 45) Cine poate știi? Poate s-a dus în alta parte a universului, unde nu-s evrei ca autorul acestei cărți, poate chiar s-a sinucis de câte i-a făcut tocmai poporul său ales...

„Jurnal Liber - Vara 1992" vs „Adevărul L&A"

P.S.: Pentru prima dată am publicat această contracarare anti-Wiesel în „Jurnal Liber - Vara 1992" și a fost preluată de ziare din țară și străinatate, primind semnale de atașament și apreciere. Dintre „noii literaţi postdecembriști" dâmbovițeanul C. Stănescu de la „Adevărul L&A" m-a amuzat cel mai mult ridicându-și poalele supra-neo-democratice în cap, de sub care s-a văzut toată slugărnicia lui de-o viață: înainte a slugărit relismul socialist, după 1990 își căuta alți stăpâni...

Urmaşii baciului Vasile din Bârsana Maramureşului : „Pe aici nu se trece!"

P.P.S.: Revin acum, după 25 de ani, fiindcă am fost la Bârsana Maramureșului, unde, la școală, se află bustul lui Mircea Vulcănescu pe care Institutul Național (?) pentru Studierea Holocaustului în România a cerut - via Ministerul de Interne - să fie îndepărtat. Și maramureșenii au răspuns „institutului Elie Wiesel" cu „Pe aici nu se trece!" și au semnat „Urmaşii baciului Vasile din Bârsana Maramureşului". Îmi ridic clopul cu respect în fața lor.

footer