Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Lector univ. dr. Alexandru M?rchidan   
Miercuri, 08 Noiembrie 2017 14:33

Thomas Molnar - „Modelul deformat. America de la Tocqueville la Carter”O lucrare de un interes deosebit pentru to?i cei care doresc s? afle mecanismele deformante ale democra?iei americane ?i extinderea lor global?, face o mare cinste editurii Logos ?i traduc?torului Manuel Valeriu. Este vorba despre unul dintre gânditorii care fac parte din elita intelectual? ?i moral? a secolului al XX-lea, Thomas Molnar, iar lucrarea, publicat? în 2016, se intituleaz? Modelul deformat. America de la Tocqueville la Carter. Acest aspect trebuie subliniat, pentru c?, din p?cate, foarte mul?i gânditori nu stau deloc bine la al doilea capitol, oferind imaginea unei vie?i schizofrenice. De mare actualitate, ca ?i când ar fi fost scris? pentru ziua de azi, în vederea celei de mâine, cartea eruditului maghiar care coresponda cu Eliade, Cioran ?i Ionescu în limba român?, este scris? într-un limbaj accesibil ?i ofer? înainte de toate un punct arhimedic din perspectiva c?ruia putem evalua orice model social-politic: respectul pentru deplin?tatea uman?, miezul ei fiind dat de spiritualitate. Manuel Valeriu, care a avut numeroase conversa?ii cu autorul, traducându-i ?i lucrarea „Eu, Simah, prefectul Romei"; Omul ?i ma?ina, ap?rut? tot la editura Logos în 2013, afirm? despre „Modelul deformat": „Bine primit? la apari?ie de intelectualii înc? one?ti ai epocii, dar cu ostilitate de adoratorii corectitudinii politice, cartea aceasta ne ajut? s? în?elegem mai bine nu doar problematica american?, ci ?i realitatea româneasc? ?i european? dintr-o lume tot mai despiritualizat??.

Spre deosebire de alte lucr?ri pe aceast? tem?, demersul lui Thomas Molnar are avantajul anvergurii intelectuale ?i culturale, al profunzimii intui?iei politice ?i sociologice, al experien?ei de via?? în societatea american?, dar ?i al criticii echilibrate de mâhnirea c? o superputere î?i erodeaz? viitorul în timp ce afi?eaz? o atitudine triumfalist?. Originalul ce a stat la baza traducerii a fost publicat în anul 1978, în limba francez?, plecând de la analiza lui Alexis de Tocqueville despre societatea american?, cu scopul de a în?elege cauzele evolu?iei tot mai accentuate a democra?iei americane / prezentat? ca etalon de mul?i politologi - spre uniformizare ?i corectitudine politic?, fe?e ale aceleia?i monede. Thomas Molnar a cunoscut din interior societatea american? ?i mediul universitar (din care a f?cut parte), fiind profund decep?ionat de perpetuarea în toate domeniile ?i pân? la cele mai inofensive aspecte, a unui nivel mediu dincolo de care personalit??ile cu spirit critic ?i creativ sunt percepute drept cazuri tolerate, o atitudine împ?rt??it? instinctiv de cet??enii americani. Aceste aspecte uimitoare pentru un european, dar ?i pentru orice persoan? liber?, au fost consemnate ?i de Tocqueville în urm? cu aproape 200 de ani.

În rândurile de mai jos vom aminti doar câteva dintre pistele de urm?rit în cartea lui Thomas Molnar, consecin?ele problemelor abordate fiind vizibile în toat? lumea. Corectitudinea politic? este un pat al lui Procust, o formul? pe care chiar noi în?ine o perpetu?m din lips? de discern?mânt, pe fondul conformismului consumerist. Modelul deformat devine astfel modelul deformant. Germenii acestor tare se g?sesc înc? de la început în modelul democratic: îns??i suveranitatea popular? duce la existen?a grupurilor de presiune, pentru c?, e clar, nu to?i pot conduce; când statul e adus deliberat la o stare de sl?biciune, afirm? Tocqueville, exaltarea societ??ii civile devine agita?ie monoton?; sistemul deciziilor luate de majoritate descurajeaz? apari?ia oamenilor de anvergur?; sterilitatea intelectual? într-o lume axat? doar pe afaceri – omul nu e niciodat? invitat s? se deta?eze de pragmatic, de unde rezult? conformism moral, spiritual, cultural, pe scurt, mediocritate.

Dup? anul 1968 este înlocuit un conformism cu altul: înainte sintagma dominant? era „ordine ?i securitate?, acum obsesia se opre?te asupra aventurii sim?urilor, urmeaz? era petrecerii planetare. Stilul democratic mai degrab? va degrada oamenii decât s?-i fac? s? sufere. La pierderea sim?ului critic contribuie chipul dublul al lui Big Brother: guvernul ?i societatea totodat?: „Nu exist? o poli?ie secret? etc. care s? vegheze la conformare, dar cel care nu procedeaz? ca ?i ceilal?i se g?se?te într-o situa?ie delicat? în raport cu întreaga societate ?i cu fiecare dintre membrii ei. El ar sim?i asta la fiecare pas. L-ar face s? simt? asta fata care serve?te la cafenea, stewardesa, camarazii, prietena, înv???toarea, vânz?torul de la magazin, membrii Asocia?iei de p?rin?i, agentul de poli?ie, într-un cuvânt cineva care e nimeni dar e toat? lumea, un cineva anonim dat omniprezent, întotdeauna, un cineva înc? de la început interiorizat ca o a doua natur?. Dup? modelul ideologiei marxiste, care dore?te un conformism tot mai pronun?at, ideal care î?i trage dinamismul din faptul c? niciodat? nu poate fi îndeplinit în întregime, ideologia american? solicit?, e drept c? mult mai amabil, ca în fiecare zi s? fii un mai bun american, un mai bun democrat, un mai bun consumator, un mai bun participant la marile evenimente publice, chiar ?i atunci când e vorba de surâsul obligatoriu sau de condamnarea lui Richard Nixon în afacerea Watergate? (p. 124).

Explozia tehnologic? a dus la uzura controlat? a produselor, astfel c? risipa sistematic? devine o constant? a socit??ii nord americane înc? din vremea consemn?rilor lui Tocqueville(1831). De aici dezastrul ecologic pe continentul american ?i peste tot unde sunt resurse de... luat. Imigra?ia a adus reprezentan?ii tuturor popoarelor în S.U.A., iar r?zboaiele i-a trimis într-un fel de cruciad? ?i re-conchist? democratic?. Exemplul elocvent dup? Primul R?zboi Mondial este înfiin?area Ligii Na?iunilor în Europa, pe baza celor 14 puncte ale pre?edintelui american Woodrow Wilson, o afectare grav? a echilibrului tradi?ional de putere pe continentul european, care a creat derut? ?i a permis ascensiunea nazist?. Doar Germania juca dup? vechile reguli, în acela?i timp folosindu-se din plin de principiile Ligii. O afirm? ?i al?i teoreticieni ai rela?iilor interna?ionale, printre care Hans Morgenthau, în Politica între na?iuni. Lupta pentru putere ?i lupta pentru pace, ?i Henry Kissinger în Diploma?ia.

Din p?cate, nelini?tea identit??ii fragile a S.U.A. este exportat? peste tot ?i creeaz? o civiliza?ie iritat?, o combina?ie curioas? de rutin? ?i rebeliune, în stilul New Age. De asemenea, e îngrijor?tor c? o mare putere format? din elemente disparate în?elege pu?in sau deloc motivele na?ionalismului ?i identit??ii altor popoare. Sacralizarea formulei americane, a modului de via?? american ?i stabilirea unui nivel unic, deci uniformitatea la toate nivelurile vie?ii cotidiene, au dus la o negare a celuilalt. Diversitatea este doar aparent? ?i superficial?; diferitul este considerat o abera?ie amuzant? sau d?un?toare, excep?ia de la numitorul comun care e tolerat?, dar ca un corp str?in ce trebuie asimilat, redus între marginile calapodului preexistent. În acest sens este impresionant comentariul f?cut de un reprezentant al presei cu prilejul vizitei lui Soljeni?ân în SUA, mai întâi fiind comparat cu un ?aman (o compara?ie la îndemân? pentru un american) ?i apoi etichetat drept un ins care provine dintr-o cultur? pe care americanii o consider? înapoiat?. Apreciere având rolul de a-i lini?ti pe cet??enii americani, care trebuie s? fie convin?i de faptul c? fenomenul moral ?i cultural Soljeni?ân le este inferior. De aceea, personalit??ile str?lucite se comport? în public asemeneaomului obi?nuit, pentru a nu fi izola?i ori nelua?i în serios. Vidul creat în suflete de o identitate amorf?, sus?ine Thomas Molnar, închide oamenii într-o cu?c? psihologic? ?i cultural?. Deseori, cet??enii suport? impactul amoralismului ambiant, a?a cum reiese din exemplele extrase din domeniul justi?iei, jura?ii fiind reprezentan?i ?i promotori ai acestei atmosfere morale.

Referitor la scena politic?, autorul afirm? c? dezbaterea dintre liberali ?i conservatori este de fapt una fals?, pentru c? ambele p?r?i îi neag? statului un rol important în via?a na?iunii. În spatele scenei, presiunea asupra statului din partea grupurilor de presiune cre?te gustul pentru ac?iuni secrete. Pe plan extern se oglinde?te utopia din interiorul S.U.A.: o comunitate interna?ional? ce neag? toate particularit??ile chiar în timp ce pare s? le încurajeze. Singurul defect al utopiilor este îns? acela c? ele pot deveni programe de inginerie social? ?i c? pot fi impuse. De-a lungul timpului, ideologia S.U.A. a exportat direct sau subtil multe otr?vuri în care a avut grij? s? picure suficient? miere astfel încât s? poat? fi înghi?ite: noninterven?ionismul, pace global?, moralitate politic? interna?ional?, societate global? f?r? na?iuni, condamnarea r?zboiului ?i a spionajului ca mijloace ale rela?iilor interna?ionale, corectitudine politic?, pluralism, drepturile omului, lupta împotriva terorismului etc. Toate acestea deruteaz? pentru c? sunt instrumente folosite cu abilitate de c?tre cei care le-au creat, producând stupoare printre observatori ?i cei care le cad victime.

Ideologia american? a ajuns s? fie reprezentat? cel mai bine de refrenul cunoscutei piese „My way? a lui Frank Sinatra ?i de versurile piesei lui John Lenon, „Imagine?. Problema absolutiz?rii propriei c?i este aceea c? nimic veritabil nu mai este luat în serios atunci când to?i se ghideaz? dup? acest slogan - ca în cazul like-urilor pe facebook, care se dau cu milioanele zilnic pentru lucruri foarte diferite ?i de calit??i foarte variate. „My way? duce la însingurarea în felul propriu de a fi ?i tocmai aceast? atitudine devine nota dominant? a unei civiliza?ii. Cum s? fii împlinit dac? r?mâi blocat în proiectul lui „My way?? Referitor la cel?lalt cântec, de remarcat faptul c? el este un îndemn: „Imagineaz?-?i?, iar asta ?ine de zelul misionar ?i de visul primilor americani. Doar c? acum, dup? îndemn, con?inutul e urm?torul: nicio religie (sau faptul c? sunt toate la fel e totuna), nicio proprietate, deci ?i nicio grani?? etc. Sintetic, aceasta este în formul? artistic-muzical? modern? defini?ia globaliz?rii: „calea mea? sau eu ?i numai eu, nicio religie sau oricare, nicio avere, adic? egali în nimicul pe care-l avem (sau care ne are), nicio ?ar?, nimic pentru care s? mori...

Reduc?ionismul american este un alt pat al lui Procust. Calitatea este redus? la cantitate, crea?ia la comercializare, originalitatea la inventivitate, geniul la socializare, într-un cuvânt, totul este transformat în produs. Acest reduc?ionism înseamn? ?i o lupt? subtil? dar foarte ap?s?toare împotriva elitelor, având câteva efecte grave: nihilismul american, care se manifest? prin respingerea nu doar a societ??ii americane, ci a oric?rei societ??i (a se vedea biografia mai multor scriitori de pe T?râmul F?g?duin?ei). O alt? manifestare a nihilismului este orientarea spre fantastic ?i grotesc: secte, guru, droguri, megashouri etc. Un alt efect al „retez?rii vârfurilor? este apari?ia elitelor invizibile ce se ascund dup? „binele comun?. Lamentarea actorului Robert Redford devine de în?eles când ceea ce ai este doar „visul american?: „Înainte ne sim?eam în siguran??... Apoi, a venit asasinarea lui Kennedy, ?ocul. Continuam... f?r? a mai ?ti unde era adev?rul. R?zboiul din Vietnam... Nu mai ?tiam dac? avem dreptate, dac? am avut vreodat? dreptate... Nimic nu e mai îngrozitor ca faptul de a nu p??i pe p?mânt ferm... De la moartea lui Kennedy nu mai putem s? ne identific?m cu cineva, fiecare î?i caut? drumul într-o nelini?te ra?ional?. Totul e atât de tulbure, va mai trece timp pân? ce se va g?si o nou? formul?. Visul american a devenit un co?mar... Poate c? noi c?ut?m un tat?...? (p. 126).

Temerile enumerate în citatul de mai sus sunt legate cu siguran?? de lipsa reperelor, o problem? „atavic?? în societatea american?: dac? în Europa ora?ele ?i localit??ile în general s-au ridicat în jurul unei clopotni?e, a unei biserici sau prim?rii, în S.U.A. ele erau doar loc de trecere – o strad? cu dou? infinituri (unul înainte ?i altul înapoi), biroul ?erifului, po?ta ?i barul. Marile ora?e de ast?zi din S.U.A. p?streaz? ceva din aceast? organizare a spa?iului; cele mai importante cl?diri sunt cele comerciale, mall-urile, b?ncile, cl?dirile bursei. Conformismul este doar o urmare a lipsei reperelor tari. Tocqueville însu?i a observat uniformitatea monoton?, înso?it? de agita?ia ce încearc? s? o dep??easc? (sau s? o mascheze) pe prima, f?r? s? poat? aduce cu adev?rat ceva nou. La început, conformismul a avut ca principal? surs? societatea atotputernic?, apoi cre?terea accentuat? a rolului pre?edintelui, iar în prezent, o atotputernic? birocra?ie care înghite orice personalitate. Poate de aceea ideologiile comunist? ?i american? seam?n? foarte mult:

„[...] descoperim ([în discursul din 1976 al doamnei Barbara Jordan, membr? de culoare a Congresului - n.n.) nesiguran?a americanilor de a fi americani, visul niciodat? atins, promisiunea mereu amânat?. Utopismul r?zbate în fiecare fraz?: c?utare permanent? a unei na?iuni care continu? s? ocoleasc? pe fo?tii imigran?i ?i pe fo?tii sclavi; o societate care înc? nu func?ioneaz? pe baze egalitare; obstacole în fa?a prop??irii individului; pericolul dispers?rii, al dezagreg?rii na?ionale; pr?pastie între realitate ?i promisiuni care n-a fost înl?turat?. Este frazeologia obligatorie la New York, dar ?i la Moscova, unde ea difer? doar pu?in: «Tovar??i, spun secretarii generali ai Partidului, noi suntem înc? în etapa socialist?, dar fiecare trebuie s? fac? eforturi pentru a realiza marele vis al lui Marx ?i Lenin: societatea comunist?». E frazeologia obligatorie a imperiilor întemeiate pe idealul utopic spre care un entuziasm între?inut la infinit ?i proclamat ritualic nu înceteaz? s?-l împing? pe cet??ean. Înc? un mic efort pentru a îndeplini planul cincinal, pentru a defri?a Siberia, pentru a face gratuit transportul public; înc? un mic efort pentru a face ca to?i s? se bucure de instruire, pentru a face mai egalitar? egalitatea, pentru a apropia popoarele. Ei bine, în aceast? curs? c?tre utopie, Statele Unite au asupra Uniunii Sovietice avantajul irecuperabil c? ideologia lor este intrat? în reflexele fiec?rui cet??ean, în timp ce sub ucazurile Kremlinului, Rusia etern? ?i sl?bit? omene?te continu? s? macine comunismul, a?a cum a m?cinat ocupa?ia t?tar? ?i pe r?zboinicii lui Hitler. America, în schimb, coincide cu ideologia ei, ceea ce face ca poporul s? fie mai eficace, mai unit în munc?, dar face ?i ca ?ara ?i cet??enii s? fie mai fragili, mai pu?in înr?d?cina?i în substratul neschimbabil al omenirii?. (pp. 126-127).

footer