Revista Art-emis
Cartea de foc a generalului Mircea Chelaru PDF Imprimare Email
Dumitru Ioncic?   
Miercuri, 31 Octombrie 2018 20:02

Mircea Chelaru-Nationalismul si Europa natiunilorEseul generalului Mircea Chelaru apare în colec?ia de elit? a Editurii Uranus, Marketing istoric consacrat? studiilor privind originea str?veche a neamului românesc ?i a limbii române pe temeiul unicit??ii sale ?i a stringentei actualit??i pe care o dovede?te. Titlul eseului este „Na?ionalismul ?i Europa Na?iunilor. Despre patologia civiliza?iei europene". De fapt subiectul c?r?ii este subtitlul, titlul reprezentând doar modalitatea, calea, singura de altfel de a ajunge la subiect pentru c? boala civiliza?iei europene diagnosticat? de general este dez-na?ionalizarea popoarelor europene cu corolarul ei negru, pierderea propriei identit??i care echivaleaz? cu tot ce poate fi mai r?u într-o lume ?i-a?a chinuit? de înc?lzirea global?, de foamete, de boli incurabile ?i de ce nu, de toate teoriile conspira?ioniste care acum circul? tot mai frecvent ?i cu viteze ame?itoare. Evident, ca s? decelezi o asemenea boal? ai nevoie de un instrumentar teoretic pe care nu ?i-l poate oferi decât conceptul anun?at în titlu. Autorul a sim?it în mod instinctiv aceast? nevoie de a descâlci conceptul de na?ionalism de-a lungul istoriei, de a face ordine ?i lumin? într-o chestiune care a suferit modific?ri în func?ie de conjunctura istoric?, dar ?i de a-?i oferi sie?i propriul respect ?i de a dovedi cititorilor c? este conving?tor, adic? un dublu certificat de eligibilitate.

Transform?rile petrecute în lume în ultimul sfert de secol, apari?ia terifiant? a globalismului care a stricat rânduiala lumii, cu efectele sale de t?v?lug destructurant , cu prec?dere pentru statele europene, spune autorul, aduce în mod disperat în discu?ie problema na?ionalismului care se poart? din p?cate în termeni exclusivi?ti ?i extremi?ti,unii exacerbându-i importan?a, al?ii, având suportul molohului globalist, negând-o cu înver?unare. Lumea uit? c? for?a politic? cea mai reprezentativ? a ultimelor dou? secole a fost totu?i na?ionalismul ?i cu toate riscurile pe care le implic?, o dezbatere cinstit? pe aceast? tem? este absolut vital? ?i odat? l?murite lucrurile pot fi preîntâmpinate primejdii reale, prezente ?i viitoare, care pun în cauz? însu?i viitorul Europei.Ca s? nu existe dubii, autorul subliniaz? caracterul paneuropean al demersului s?u.

Vom urm?ri în cele ce urmeaz? liniile de for?? ale acestui admirabil ?i îndr?zne? eseu care merit? citit ?i r?scitit." Na?ionalismul ca form? de exprimare a sentimentului ?i identitarului na?ional, precizeaz? autorul, pleac? de la o realitate obiectiv? pe care o tr?ie?te omenirea, într-un mediu reconfigurat de modernitate ?i inova?ie. Na?iunea se reinventeaz?, reformându-?i totodat? toate subrutinele sale conceptuale. Ori aceste aspecte ale realit??ii obiective, a?a cum observam mai sus, nu mai pot fi expediate într-o ignoran?? pref?cut? a politicii stru?ului! ?i nici l?sat? pe mântuiala vulgului". De aceea, se impune o trecere în revist? a principalelor concepte ale na?ionalismului. Sunt evoca?i teoreticieni, oameni politici, filosofi, scriitori. Citez la întâmplare doar ca s? de d?m seama de anvergura cercet?rii: Woodrow Wilson, Ernest Renan, J.Fichte, N.Iorga, Mihai Eminescu, Dimitrie Gusti, Napoleon, H.S.Chamberlain, Alvin Toffler, Huntington, K.Haushofer, S.Freud, na?ionalismul aristocratic, na?ionalismul spiritualist ?coala german?, na?ionalismul fascist, nazismul, na?ionalismul civic, na?ionalismul organic comunitar ?i cre?tin, na?ionalismul american na?ionalismul comunist etc. Dar, fiecare oprire a autorului, fie c? desface cuferele istoriei, fie c? face referiri ?i analize ?intite ale faptelor istorice contemporane demonstreaz? realitatea obiectiv?, natural? a na?ionalismului ?i a na?iunii care se pliaz? pe istorie.

Extragem câteva opinii edificatoare. P. Mancini: na?iunea este o „societate natural? de oameni, având ca numitor comun unitatea de teritoriu, de origini, de obiceiuri, de limb?, adaptat? unei comunit??i de via?? ?i de con?tiin?? social?.", N.Iorga: „Nu na?iunea noastr? a fost creat? de stat - spunea Iorga - ci statul este o crea?ie a na?iunii",Dimitrie Gusti: "spre deosebire de popor este o comunitate etnic? natural? care se realizeaz? printr-un efort de fiecare clip?, prin voin?a lui de a fi ?i de a lupta, o voin?? con?tient? de scopurile pe care le urm?re?te, st?pân? pe mijloacele ei de ac?iune, capabil? de crea?iuni vaste ?i orientat? spre perspective întinse".

„Fiin?a natural? a oric?rei civiliza?ii î?i produce propriile imagini de sine din îns??i punctul s?u originar, pentru c? sistemele naturale de via?? sunt cele care se constituie sub guvernarea legilor naturale. Toate sistemele, de la cel al familiei agricole triliniare de rudenie, religioase, morale sau integratoare de grup (pân? la na?iune) sunt sisteme naturale, ascult? de legea cosmic?, natural?". (Sigmund Freud).
„Când societatea e?ueaz?, na?iunea apare drept ultima garan?ie. Când na?iunea se dezintegreaz?, grupul etnic r?mâne ultimul colac de salvare". (Miroslav Hroch) „Na?iunile sunt realit??i voite de Dumnezeu. De aceea nu se cuvine s? le respingem dreptul la existen??, ci trebuie s? le consider?m ca fapte date, de neînl?turat, chiar în planul de via?? mai înalt? a religiei, în spe?? a cre?tinismului". (Dumitru St?niloaie)

Concluzia general? care se degaj? dintr-o laborioas? cercetare, ale c?rei dimensiuni ?i profunzimi au fost doar punctate, este c? na?iunea ?i na?ionalismul reprezint? concepte fundamentale caracteristice sistemelor naturale de via?? care se constituie sub guvernarea legilor naturale. Ele se adapteaz? condi?iilor istorice ?i nu pot fi înfrânte ci doar schimonosite de împrejur?ri. Înarmat cu aceast? floare ginga?? a adev?rului, generalul Chelaru încearc? s? analizeze patologia unei civiliza?ii actuale aflat? sub guvernarea atotputernic? a globalizatorului care, indiferent pe ce teren joac?, este tot timpul acas? ?i are totdeauna dreptate chiar ?i când este necinstit. O entitate care la ea acas? î?i respect? ultima frunz? de copac poate s? rad? mun?i întregi de p?duri în alt? parte f?r? s? aib? cea mai mic? remu?care sau poat? s?-?i impun? propria istorie altora chiar dac? le distruge propriile valori na?ionale.

Situa?ia este nou? ?i ciudat? pe plan mondial. Chiar dac? în urma celor dou? conflagra?ii mondiale imperiile au disp?rut, mentalit??ile imperiale au r?mas. Înainte competi?iile, chiar ?i r?zboaiele se purtau în numele unor valori na?ionale acceptate de ambele p?r?i, cu toate c? mobilul real era altul. Acum când globalismul nu are alt? lege decât profitul multina?ionalei acaparatoare, na?ionalismul func?ioneaz? mascat, f?r? culoare specific?, deciden?ii nefiind al?ii decât succesorii fostelor familii imperiale. De aceea, un din caracteristicile globaliz?rii este mistificarea.

Avem mai jos o descriere a fenomenului: „Cei care laud? globalizarea, nimeni al?ii decât apostolii unei pie?e mondiale deschise, î?i impun tot mai autoritar hegemonia financiar? ?i mediatic? asupra unor na?iuni dezorientate ?i cu identitatea zdruncinat?. Nu ne d?m înc? seama de acest lucru pentru c? ni se servesc supradozat euforizantele « victorii » din Irak, Afganistan sau prim?verile arabe chiar dac? sunt asortate cu spaima între?inut? de terorismul fantom?. Aceast? fantom? resuscitat? din laboratoarele acelora?i modele de gândire, a devenit realitate criminal? ?i ne ?ine obligat sub comand? unic?, fiind la un loc de aceea?i parte a baricadei, dar niciodat? împreun?. În aceast? muta?ie general?, o criz? la fel de periculoas? apare în toate construc?iile sociale - criza reprezent?rii legitime de c?tre forma?iunile politice. A disp?rut încrederea în capacitatea aspira?iilor colective, s-a produs repulsia fa?? de partidele a?a-zise populare de mas? care au fost asimilate cu puterile autoritare, totalitare sau, în cel mai bun caz, auto-tehnocratice. Grupuri tot mai consistente, unele omogene altele hibride, prin revolt? deschis? se dezic de normele unei vie?i instabile ?i ostile ?i î?i caut? rezolvarea propriilor interese. Doar c? în multe cazuri etnicismul egoist sau gangsterismul feroce ?i nu solidaritatea comunit??ilor sunt cele care fac legea. În Europa de azi, legea supravie?uirii prin eliminare fizic? a mutilat spa?iul Balcanilor ?i mai nou trupul Ucrainei".

Abia când asociem globalismul cu Uniunea European?, din care ?i România face parte, cu practicile ?i tendin?ele actuale,începem s? în?elegem ce se întâmpl?. Un organism politic de dimensiunile Uniunii Europene a c?rui administra?ie se apropie ca principii, reguli ?i proceduri de o hipercorpora?ie cap?t? în mod obligatoriul chipul acesteia. Prin urmare, suveranitatea statelor componente este redus? ?i subsumat? intereselor globale care cer alte modalit??i de func?ionare. Una este regionalizarea, care, mai nou urmeaz? s? se transforme în supraregionalizare cu reguli impuse de la centru care intr? în contradic?ie direct? cu interesele na?ionale ale membrilor uniunii. Tendin?ele actuale ale Comisiei Europene care configureaz? o Europ? cu dou? sau mai multe viteze în care politica general? este f?cut? de dou? - trei state, celelalte situându-se într-o pozi?ie subaltern?, compromite din start principiile originare ale constituirii U.E. Acesta nu este cel mai mare pericol. O uniune politic? de state care accept? în administra?iile criteriile corporatismului nu face altceva decât s? introduc? in interiorul s?u un cal troian. Acceptând ca traderul s? fie mijlocul deciziilor politice î?i creeaz? propria surs? de corup?ie ?i de rea-credin?? cu consecin?a fatal? a disolu?iei organismului. Excluderea comerciantului din politic? este la fel de important? ca laicizarea statului.

În contextul accesului rapid la informa?ie datorat exploziei tehnicii IT, lucrurile se complic? în r?u, mai ales la nivelul individului a c?rui natur? zdruncinat? deja se confrunt? cu feluritele aspecte ale manipul?rii. Pierderea suveranit??ii na?ionale conjugat? cu atacuri sistematice ?i insidioase la identitatea colectiv? se repercuteaz? în mod fatal ?i asupra con?tiin?ei identitare a omului. Pasajul de mai jos ilustreaz? prin fine?ea ?i acuitatea analizei acest adev?r.

În lumea informa?iei instantanee, individul n?ucit de falsurile virtualului, mai devreme sau mai târziu, descoper? subtil dar nu ireversibil marea minciun? care-l manipuleaz?, ?i instinctiv, ca proprie revan?? încearc? de unul singur s? se întoarc? la originile sale: etnic?, cultural?, lingvistic?, de spa?ialitate sau spiritual religioas?. Îndep?rtat fiind de ele printr-o anterioritate perfid?, nu le g?se?te nici u?or ?i nici repede. L-a început le vede în obscur ca un refugiu recatalizator, iar mai apoi le transform? ca argumente în contradictoriu, radicale ?i contestatare. Pur ?i simplu, el î?i individualizeaz? memoria în modul s?u propriu, refuzând orice amprentare anterioar?, pe care mai apoi o asociaz? cu similarele identificate strict personal. Criteriile dup? care face acest lucru sunt mai mult sau mai pu?in discutabile. ?i nu sunt neap?rat ?ablonate de idea?ii sau ideologii savante compuse în laboratoarele filosofilor. Asocierile morale ?i identitare recupereaz? în primul rând tradi?ia ?i valorile pe care individul le consider? fundamentale. Pe care le tr?ie?te prin fiin?a sa cotidian?. Asocierile negociate, unde compromisul este singura regul?, sunt expansioniste ?i nu urm?resc decât un beneficiu personal, dar nu neap?rat ?i permanent. Cu alte cuvinte, pe o pia?? liber? a decaden?ei, pot fi tranzac?ionate legea, cutuma sau principiul, toate deformându-se pân? la opusul naturii lor. Se ajunge astfel într-o realitate indus?, abil fabricat?, disonant? cu vibra?ia naturalului.

Mircea Chelaru consacr? pagini excelente modului de organizare actual? a Uniunii Europene ?i analizei op?iunilor conchizând c? solu?ia este o Federa?ie European? ca proiect politic consensual care, pentru a deveni viabil? ar trebui s? cuprind? toate statele europene actuale ?i reaminte?te pozi?ia tran?ant? a lui Charles de Gaulle care s-a exprimat sec pentru Europa Na?iunilor ?i nu a Federa?iei lui Jean Monnet, atr?gând aten?ia în cadrul Mi?c?rii Europene c? nu face decât s? se recompun? visul imperiilor. sau interven?ia memorabil? din anul 1988 a lui Margaret Thatcher referitoare la acela?i subiect: „Comunitatea European? este doar o manifestare a identit??ii europene, dar nu este singura. Nu trebuie s? uit?m Estul de dincolo de Cortina de Fier, oameni care odat? s-au bucurat de împ?rt??irea plenar? a culturii, libert??ii ?i identit??ii europene, ?i c?rora li s-au retezat r?d?cinile. [...] Primul meu principiu c?l?uzitor este acesta: cooperarea voluntar? ?i activ? între state suverane independente este cea mai bun? cale pentru a construi o Comunitate European? de succes. A încerca s? suprimi na?ionalitatea ?i s? concentrezi puterea la centrul unui conglomerat european ar fi extrem de d?un?tor ?i ar pune în pericol obiectivele pe care încerc?m s? le realiz?m. Europa va fi mai puternic? tocmai pentru c? are Fran?a ca Fran??, Spania ca Spanie, Marea Britanie ca Marea Britanie, fiecare cu obiceiurile, tradi?iile ?i identitatea ei. Ar fi o nebunie s? încerci s? le încadrezi într-un fel de tipar identitar de personalitate european?. [...] L?sa?i Europa s? fie o familie a na?iunilor, în?elegând-se reciproc mai bine, f?când mai mult împreun? îns? bucurându-se de identitatea noastr? na?ional? nu mai pu?in decât de str?dania noastr? comun? european?". Aici nu mai este nimic de comentat! exclam? autorul .

S? mai amintim ?i opinia unei proeminente personalit??i europene, V.Havel, despre pericolul pierderii identit??ii na?ionale În discursul s?u din 1996 de la Aachen, V. Havel avea s? reaminteasc? liderilor europeni: „Scopul Uniunii nu este suprimarea identit??ii sau con?tiin?ei na?ionale, dimensiuni ale identit??ii umane, ci mai degrab? eliberarea fiin?ei umane din sclavia colectivismului etnic". A?a cum am precizat, ??rile fondatoare ale Uniunii î?i promoveaz? propriul na?ionalism, se gândesc la propriile interese, iar acest lucru rezult? în mod logic din faptul c? cele cu teritorii deja consolidate, dar golite de resurse, predic? regionalizarea ?i divizarea exclusiv pentru ??rile nou venite, în numele binelui general.

Admi?ând c? este doar o tendin?? ce ar putea fi corectat? cu timpul, spune autorul, nu putem s? omitem totu?i c? una din condi?iile prop??irii europene este loialitatea unanim? a componen?ilor fa?? de principiile, regulile ?i valorile Uniunii, care în fapt nu se produce ?i c? exist? mai multe viteze ?i mai multe etaje europene, iar drepturile unora nu sunt ?i ale celorlal?i. O discriminare evident? se practic? la drumul mare. În cazul României acest fenomen este ?i vizibil ?i palpabil. Doar câteva exemple sunt elocvente. Banii române?ti, petrolul ?i gazele naturale, p?durile sunt gestionate de c?tre austrieci, utilit??ile - distribu?ia de gaz ?i ap? - de c?tre francezi, energia electric? de c?tre italieni, o parte din comunica?ii de c?tre germani, societ??ile suprana?ionale î?i optimizeaz? profitul (pe române?te, bog??ie prin ho?ie legalizat?.), transferând banii în entit??i offshore, fapte care sunt de neimaginat în ??rile lor de origine. A?a cum se contureaz? tabloul românesc este mai degrab? al unei colonii decât al unei ??ri membre cu drepturi depline a Uniunii Europene.

Boala civiliza?iei europene este a?adar derivat? din îns??i construc?ia ?i modul nedrept în care este organizat? Uniunea aflat? permanent sub presiunile sufocante ale globalismului reprezentat de organiza?ii multina?ionale suprastatale. F?când un inventar al simptomelor bolii, avem tendin?a de restaurare tacit? a fostelor imperii,reaua credin?? ?i corup?ia generat? de implicarea factorului comercial în politic? cu consecin?ele grave ale pierderii suveranit??ii na?ionale ?i a spolierii statelor nou intrate - am v?zut cazul României - ?i, în condi?iile accesului instantaneu la informa?ie, procesul rapid de pierdere a identit??ii na?ionale a indivizilor prin manipul?ri masive ?i calificate.

Un r?u nu vine niciodat? singur. Destructurarea violent? a habitatelor tradi?ionale din ??rile din nordul Africii ?i din Orientul Mijlociu în cadrul prin a?a ziselor „prim?veri arabe" a creat un fenomen de o gravitate major?. Mase imense de oameni r?mase f?r? ad?post ?i f?r? condi?ii elementare de via?? au p?r?sit zonele violente migrând spre Europa unde au fost primi?i cu bra?ele deschise. Sunt. Entuzia?tii unei asemenea ospitalit??i Mai mult, statele membre ale UE au primit cote obligatorii de refugia?i. Fenomenul nu este surprinz?tor dac? ne gândim c? unul din inspiratorii Comunit??ii C?rbunelui ?i O?elului, Robert Coudenhove Kalergi preconiza metisarea Europei în urm? cu mai bine de 70 ani în cartea sa Praktischer Idealismus: „...locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei nu vor fi popoare originale ale B?trânului Continent, ci o subumanitate bestializat? de amestecul rasial... Omul viitorului e de sânge mixt. Rasa viitorului eurasiatic?-negroid?, extrem de asem?n?toare cu anticii egipteni, va înlocui multiplicitatea popoarelor cu o multiplicitate de personalit??i". În onoarea sa a fost constituit premiul european Coudenhove-Kalergi. Printre ace?tia g?sim ?i nume de calibrul Angelei Merkel sau lui Herman Van Rompuy.

În zilele noastre, un alt mare sus?in?tor a metisajului ?i promotor al globalismului, George Soros, sus?inea cu patos aceea?i idee : „A sim?i ?i chiar a crede c? rasa alb? este inferioar? în fiecare plan imaginabil este natural, având în vedere istoria sa ?i documentele curente. Fie ca ?ara vestic? a rasei albe s? piar? în sânge ?i suferin??. Tr?iasc? societatea multicultural?, rasial amestecat? ?i societatea ecologic? f?r? clase! Tr?iasc? Anarhia! Vom afirma în mod deschis identitatea noastr? cu rasele din Africa ?i Asia. Pot afirma cu siguran?? c? ultima genera?ie de copii albi se na?te acum. Comisiile noastre de control vor interzice albilor, în interesul p?cii ?i al elimin?rii tensiunilor inter-rasiale, s? se împerecheze cu albi. Femeia alb? trebuie s? se împreuneze cu membri ai raselor negre, b?rbatul alb cu femei negre. În felul acesta, rasa alb? va disp?rea, pentru c? amestecarea negrului cu albul înseamn? sfâr?itul omului alb ?i cel mai sângeros inamic al nostru va deveni amintire." Apocalips? în stare pur?!

Timp de 70 ani, ideea a avut toate condi?iile s? se coac?, astfel c? tabloul pe care ni-l zugr?ve?te generalul Mircea Chelaru ar p?rea de domeniul unei negre imagina?ii dac? n-ar fi sus?inut de date statistice demografice ?i de argumente irefutabile care arat? c? ideile lui Kalergi ?i Soros sunt deja un fapt împlinit. Este vorba de capitolul 4 al c?r?ii despre musulmanizarea ?i arabizarea Europei, capitolul pe care autorul spune c? nu voia s?-l scrie. Este un capitol prea plin de groz?vii ?i care las? pu?in loc speran?ei. Nici eu nu vreau s?-comentez. Am men?ionat pe coperta 4 a c?r?ii. Îl las pe cititor s? aleag?. Ce pot doar s? spun este c? nimeni pân? la ora actual? nu a scris a?a ceva. Parafrazând un celebru dramaturg, putem spune c? Mircea Chelaru „vede enorm ?i simte monstruos"

În încheiere a? dori s? evoc cum s-a produs prima invazie a maurilor în Spania, (a?a cum este prezentat? în C?r?ile ge?ilor de Niccolo Zeno) o lec?ie din care afl?m cât de u?or se poate produce un r?u istoric ?i ce consecin?e nescontate ?i durabile poate avea. Ultimul rege vizigot al Spaniei a fost Don Rodrigo. Ghinionul sor?ii a fost c? el s-a îndr?gostit de fiica unui curtean de ai c?rei nuri a profitat din plin. Tat?l fetei, contele Julien, ambasador al regelui într-o ?ar? str?in? când s-a produs evenimentul, a aflat la întoarcere de p??ania fetei ?i s-a hot?rât s? se r?zbune. A trecut strâmtoarea ?i s-a dus la arabi c?rora le-a promis multe dac? îl ajut? s? se r?zbune pe regele care-i necinstise fiica. Arabii n-au stat prea mult pe gânduri, au f?cut rost de cai ?i de cor?bii ?i au debarcat în peninsula iberic? unde, gra?ie mai multor tr?d?ri ?i, spun gurile rele, beneficiind ?i de ajutorul discret dar eficient papalit??ii acelor vremuri, geloase pe credin?a arian? a vizigo?ilor, au angajat o lupt? amarnic? de opt zile la cap?tul c?rora, pe data de 11 septembrie 712, regele Rodrigo a fost ucis, iar maurii (care ?i-au dat foc la cor?bii ca s? nu mai fie ispiti?i s? se întoarc?) au r?mas în Spania timp de 800 ani, în care, printre altele, a fost creat? acolo o nou? cet??enie, aceea de muzarabi. Ce-i drept, dup? reconquista, ?i spaniolii s-au r?zbunat pe inca?i,azteci ?i maia?i în numele Domnului.
Dup? aia au venit turcii...

footer