Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Cristian Ghinea   
Duminică, 04 Noiembrie 2018 18:33

M.Rosu Bina-Genul femininĪnainte de a deschide cartea, am st?ruit o clip? asupra graficii copertei ?i a titlului volumului Mihaelei Ro?u Bīn?. „Genul feminin" mi s-a p?rut a ascunde o capcan? īnc? din titlu. A?a cum am afirmat ?i cu alte prilejuri, din start v? spun c? nu-mi place categorisirea de „literatur? feminin?". Este un gen - ca s? fiu īn nota autoarei - un gen inventat, cu o u?oar? nuan?? de perversitate. Adic?, avem literatura - literatur? ?i literatura feminin?, o chestie separat?, ca ?i romanul poli?ist sau literatura ?tiin?ifico - fantastic?, exilate īn ni?te ni?e artificiale, aparte fa?? de... oare fa?? de ce? De literatura adev?rat?? Nu rezonez la astfel de categorisiri.

A?a cum muzica e bun? sau mai pu?in inspirat?, de la clasic la cyber punk sau dark wave, la fel stau lucrurile ?i cu literatura. ?i cum am pune īmpreun?, īn cadrul aceleia?i zise categorii, autoare - ?i aici m? refer la proz? - precum Nina Ceranu (cu lumea ei dur?, bolov?noas?, īncrāncenat?, populat? cu personaje puternice, f?r? compromisuri) ?i Veronica Balaj (cu al s?u ritm alert, al respira?iei īntret?iate, īn care emo?iile sunt īntr-o continu? alergare, la īntrecere cu viteza bulversant? a lumii moderne). Evident, doar valoarea paginilor pe care le scriu le apropie pe cele dou? autoare care īmi plac, de aceea le-am ?i amintit numele. „Genul femininal Mihaelei Bīn? este o carte relevant? nu numai pentru c? pune la dispozi?ia cititorului o experien?? de via??, pentru c? r?spunde la īntreb?ri esen?iale pe care cititorul ?i le pune, iar atunci cānd, omene?te, nu o face, sugereaz? c?i de mīntuire.

F?r? s?-mi dau seama, citind cartea, am trecut rapid de pagina 100. Īnainte de capitolul „Silvia", mi-am permis un scurt popas, pentru a m? īntreba de ce se cite?te u?or aceast? carte, pentru c? este o calitate īn sine s? atragi īnc? de la īnceput cititorul de partea ta. ?i aici a? sublinia ideea de intimitate, o dimensiune esen?ial? a romanului de debut al Mihaelei Ro?u Bīn?. Felul īn care autoarea transmite, cu o ?oapt?, universul ei intim cititorului, este o art? īn sine. Iar cititorul e cā?tigat, din start, ca un confident, ca p?rta? la o experien?? de via??. Mihaela Bīn? nu st? la taclale, la o cafea. Ea implic? cititorul pe un plan profund, īl face complice ?i, din start, ī?i cā?tig? un loial partener de drum.

Spre deosebire de poezie, proza necesit? experien?? de via??. Īntāmpl?rile din cartea Mihaelei Bīn? sunt puse sub semnul unui destin care se īncheag? ?i cap?t? sens sub ochii no?tri. Intui?ia, privirea intens?, cercet?toare, le ghideaz? pe eroinele acestui roman, care ar putea da titluri de capitole, ca la Faulkner: Anca, Silvia, Lisaveta, Anca. Un roman nu numai modular, cum bine remarca un critic avizat, ci ?i o carte īn care cititorul pare a dispune, prin māna complice a autorului, de o telecomand? magic?, cu care poate „accelera" anumite pasaje, dar are ?i prtivilegiul de a contempla, īn slow motion, momentele cheie, precum ritualul de trecere al celor 50 de ani. Mereu exist? posibilitatea rewind, derularea īnapoi a nara?iunii, pentru a te ancora īn reperele esen?iale, primordiale. Anun?at? de premoni?ia unui vis ap?s?tor, tulbur?tor, fractura real? ?i metaforic? a bornei celor 50 de ani este mai important? decāt pare la prima vedere īn economia romanului. Agonia, teama de abandon, revenirea la vechile nelini?ti, anticiparea confrunt?rii cu neantul, toate preg?tesc rena?terea din ghipsul umed a unei eroine care reīnva?? s? fac?, īn cārje, c?tinel-c?tinel, primii pa?i pe drumul vie?ii.

„Celor pe care īi alege, Dumnezeu le trimite mesageri", spune autoarea, la pagina 63. Mai tīrziu, g?sim alt citat esen?ial pentru ideea de destin, de nimic īntāmpl?tor, de liant al vie?ilor Anei, Silviei, Elisavetei. Iat? ce spune Mihaela Bīn? la pagina 137 a romanului ei: „o parte din stropii reci ?i limpezi alunecar? de-a lungul palmelor, prelungindu-se pe lespezile pietruite ale peronului. Urm?ri pre? de cāteva secunde ?erpuirea separat? ?i apoi unirea lor īntr-un singur fir. Ca ?i vie?ile oamenilor". Anca, Silvia, Elisaveta, sunt femei puternice, aflate la r?spāntii. Femei puternice ?i totu?i, atīt de vulnerabile, fascinante, imprevizibile, care-?i construiesc destinele prin ne?tinute acte de erosim s?vār?ite, īn tain?, zi de zi. Cu spaimele ?i speran?ele lor, toate la genul feminin.

Indirect, „Genul feminineste ?i un eseu asupra lumii b?rba?ilor. Nu voi st?rui asupra personajelor masculine ale c?r?ii, precum deloc confortabilul terapeut, bine plasat īn intrig?, dar g?sim aici teme care ar trebui s? preocupe mai mult societatea romāneasc? de azi. O lume ancorat? īnc? īn prejudec??i, dup? ce a trecut, paradoxal, īn anii comunismulu, a trecut printr-o perioad? de fals empowerment, de aparent? „promovare" a femeilor. Axiome strāmbe, care vin dintr-un trecut īn care era de la sine īn?eles c? - citez de la pagina 207, „femeia este pe locul doi īn ordinea firii, n?scut? fiind din coasta lui Adam". Transmise din trecut, astfel de stereotipuri toxice r?bufnesc īn zilele noastre - vezi nenum?ratele derapajele misogine postate azi pe re?ele de socializare, ca „bancuri" cu blonde, moldovence, cu femei care sunt inevitabil proaste sau u?uratice, ?i care - vezi Doamne! - nu ?tiu s? conduc? o ma?in?, de?i exist? exemple de campioane de raliuri care mai sunt ?i blonde, pe deasupra. F?r? a face din asta un subiect, ferindu-se de un ton didactic, autoarea „Genului feminin" aminte?te discrim?rile impuse din leag?n ?i limitele resim?ite, īnc? din primii ani, īn ce prive?te accesul la educa?ie: „?coala nu era la mare pre? īn cazul sexului feminin, clasele primare erau arhisuficiente".

Sunt episoade precum ?ocul produs īn societatea tradi?ional? de la sat al apari?iei primei femei pe biciclet?, cu detalii revolt?toare care se suprapun perfect cu pove?tile mamei mele. Prin recursul la memorie, Mihaela Bīn? d?rām? mituri ofensatoare de gen: „īi uimea h?rnicia moldovencelor, lini?tea cu care ī?i vedeau de muncile īmpov?r?toare, f?r? lament?ri ?i vorbe de prisos" (pag. 163-164). Lumea femeilor ?i cea a b?rba?ilor ajung, metaforic, īn coliziune direct? īn episodul teribil al luptei de la Oarza. Cāinii r?zboiului contra celor care, cu lacrimi īn ochi, īncearcau s? salveze copiii, speran?a zilei de māine contra anihil?rii. Aici ar mai fi multe de spus dar, cine ?tie, poate chiar autoarea ne va dezv?lui mai multe, īn a?teptatele „genurile" viitoare, ca ?i regizorul polonez Krzysztof Kie?lowski īn ale sale „Trei Culori".

Finalul c?r?ii apar?ine ie?irii din labirint, eliber?rii personale, īntr-un impresionant pelerinaj spre Dealul Apari?iilor, spre iluminare. Pelerinaj s?vār?it, deloc īntāmpl?tor, al?turi de mama care a īn?eles s? se retrag? discret, pentru a transmite ?tafeta fiicei, a?a cum au f?cut-o, cu īn?elepciune, toate celelalte femei din carte.

„Tr?ia cu certitudinea c? Dumnezeu este unul singur, c? el a croit ?i croie?te destinul fiec?rei f?pturi, dup? planul voin?ei lui", spune autoarea la pagina 218. To?i am zāmbit cel pu?in o dat? īn via?? cānd ni s-a vorbit de predestinare, to?i am cl?tinat neīncrez?tori din cap, pentru c? ne-a fost mai comod a?a. ?i la un moment dat, invariabil, ajungem s? p?trundem aceste vorbe, aflate „īn marginea dogmelor sau deasupra lor" ?i s? le d?m dreptate, compunānd retroactiv piesele care compun mozaicul vie?ii. Mul?umiri pentru Anca, pentru Silvia, pentru Lisaveta, pentru toate cele care vor mai veni de acum īnainte, ?i pentru promisiunile acestui volum!

footer