- „Nimic nou pe Frontul de Vest" -
Dintr-o recentă corespondenţă purtată cu un prestigios şi competent comentator economic (fac alergie la cuvântul inventat anal-ist) din Germania, şi excelent cunoscător al vieţii româneşti, am extras un fragment adecvat momentului:
„Cu mare amăraciune a trebuit să observ că după decembrie '89, cei care s-au perindat la putere, indiferent de culoarea lor politică, au practicat diletantismul, sub egida unui capitalism sălbatec, vânzând fără scrupule bogăţiile naturale ale ţării, pe baza unor şperţuri grase din partea beneficiarilor străini. Se pune întrebarea, cine i-a ales (votat) pe aceştia şi cine le-a înlesnit venirea la putere ? Nu cumva mulţimea de tip „Ghiţă Pristanda, Farfuridi sau Cetăţeanul turmentat"?, prea comodă să se informeze şi să-şi bata capul cu probleme de economie şi organizare structurală a ţării. Balcaniadă politică distructivă, împiedică, chiar şi în prezent, orice acţiuni judicioase şi folositoare populaţiei, subminând pe toţi cei, relativ puţini, care mai încearcă să facă o treabă ca lumea. Iar cine aşteaptă vreun sprijin de la Occident, aşteaptă degeaba. Acolo, alte puşlamale şi hoţomani, la un nivel mult mai ridicat, sunt preocupaţi de matrapazlacurile lor proprii, neinteresându-i soarta României sub nici o formă. Asta e realitatea tristă. Foarte tristă."[1]
„Guvernele există pentru interesul guvernaţilor, nu al guvernanţilor." (Thomas Jefferson)
De o bună bucată de vreme, mai corect spus, de aproape un sfert de secol, Ţara se află în „tranziţie". Premeditat, prin manipulare, constrângere şi utilizarea agresiunii mediatice, a fost creată starea de psihoză a unui conflict permanent, fie social, fie economic. Astăzi, parcă mai mult decât altădată, românii sunt asmuţiţi unul împotriva celuilalt. Permanenta luptă pentru putere a politicianiştilor actuali, compromiterea şi prăbuşirea instituţiilor statului, asociate cu „amestecul intereselor externe în treburile interne ale României". Doar câteva cauze directe ale haosului social şi politic generalizat care a cuprins întreaga Ţară. Luptele politice de la Bucureşti, declanşate după al doilea act al „circului de vară" - referendumul pentru demiterea Preşedintelui României - au adus ţara în prim-planul atenţiei internaţionale, şi nu în mod favorabil. Concomitent, intervenţiile externe lipsite de echidistanţă, au creat milioanelor de români un accentuat sentiment de frustrare. Nu sunt în măsură să apreciez dacă rapidele schimbări produse în România au respectat sau nu legislaţia internă şi normele europene, însă reacţia externă s-a manifestat cu o întârziere nepermisă. Să fie o simplă întâmplare? Nu! Nimic nu este întâmplător. Lucrurile se leagă. U.E., prin Signor Mao-Barosso-în-vacanţă şi Comisia de la Veneţia au reacţionat vehement la frământările mioritice. Recent, femeia-cioclu[2] de la Casa Albă şi-a trimis „comisarul" în România să facă ordine. Parafrazând, am putea spune: „Nimic nou pe Frontul de Vest". Prin anii '50-'60, Moscova proceda în mod similar. Atunci se numeau „comisari ai poporului", acum, „comisari europeni" şi/sau „reprezentanţi ai guvernului american." Tot un drac! Diferenţă de exprimare în traficul puterii.
Au veni americanii
Fariseul cabotin Mark Gitenstein, vremelnic şi nepotrivit ambasador al S.U.A. la Bucureşti (nu este primul) se ocupă, pe lângă propaganda de promovare a L.G.B.T., de transmiterea către Departamentul de Stat al ţării sale a unor informaţii distorsionate despre situaţia din România şi despre scenariul „persecutării" preşedintelui suspendat. La rândul său, „Comisarul" american, trimisul femeii-cioclu de la Casa Albă, Philip Gordon, a declarat: „Dacă nu am fi crezut că România alunecă într-o directie greșită, nu m-aş fi aflat aici" şi că „S.U.A. susţin cele 11 puncte redactate de CE la adresa autorităţilor de la Bucureşti", precizând că a auzit „ceea ce trebuia" de la oficialii români.[3]
Acţiunile celor doi, coroborate cu ameninţările voalate, referitoare la perspectiva relaţiilor româno-americane, definesc - sine die - o politica de intimidare şi şantaj. După ce şi-au văzut sacii-n căruţă, după ce timonierul-şef le-a facilitat amplasarea bazei militare în România (baza militară americano-israeliană de la Kogălniceanu şi instalaţiile militare de la Deveselu), Casa Albă, Bruxell-ul şi oficinele acestora îşi protejează favoritul, susţinând public un preşedinte repudiat de peste 85% dintre votanţii români la recentul referendum.
La Washington, Adrian Vieriţă, Ambasadorului României în SUA tace ca mortu-n păpuşoi, lăsând să planeze asupra României spectrul unei ţări neguvernabile. Acolo, la Washington, se leagă şi se dezleagă intrigi care depăşesc cu mult nivelul de inteligenţă şi pricepere a actualului reprezentant diplomatic al României, permiţând comparaţia cu un alt „expert" şi campion al gafelor, aflat pe vremea Tăriceanului, pe scaunul lui Titulescu. Actualul Ministru de Externe - diplomat cu bogată experienţă în relaţiile internaţionale - ar trebui să-l readucă în ţară pe ambasador, pentru a-i oferi un post pe măsură: secretar la ferma de gâşte de la Cucuieţii din Deal.
Ca să fie mai cu moţ, reprezentanţi iresponsabili ai actualei opoziţii s-au grăbit să agite ideea izbucnirii unui război civil în România. Păi dacă, ipotetic, ar fi vorba de aşa ceva, părţile ar fi clar definite, dar nu cum vor ei, ci cum ar vrea poporul, nu tagma jefuitorilor, adică „guvernaţi contra guvernanţi".
Mesajele transmise Bucureştiului de către Angela Merkel, José Manuel Barroso-în vacanţă, de către alţi comisari ai U.E. şi de către Philip Gordon ar putea fi interpretate astfel: „Chiar dacă votul poporului este împotrivă, lăsati-l în pace pe Băsescu! El este protejatul nostru. Pe el îl vrem! De el avem nevoie, nu de voi!", ceea ce demonstrează că ordinele femeii-cioclu date lui Gordon ignoră şi contrazic zicerile lui Thomas Jefferson unul dintre dintre fondatorii Declaraţiei de Independenţă: „Guvernele există pentru interesul guvernaţilor, nu al guvernanţilor."
„Ne pasă de România, de viitorul ei, de democraţia ei..."
Grijuliu, nevoie-mare, Mister Gordon a supralicitat: „Ne pasă de România, de viitorul ei, de democraţia ei. [...] Am venit şi pentru a exprima aceste preocupări. Au existat, aşa cum se ştie, acuzaţii credibile de vot ilegal masiv la referendum, au fost demersuri de schimbare a listelor cu votanţi, care ar schimba cvorumul de vot şi, se pare, încercări de presiune asupra Curţii Constituţionale privind validarea referendumului. Toate aceste acuzaţii au ridicat semne de întrebare privind legitimitatea oricărui rezultat care este aşteptat".[4] Aşa zic şi eu, referindu-mă inclusiv la misiunea „comisarului" Gordon... şi mai zic: Le pasă Statelor Unite de România, precum oilor de la stână de soarta palmierilor din Madagascar. Prejudiciul de imagine adus României, produs de unele critici externe, bazate în mod exagerat pe afinităţi şi interese conjuncturale, dar şi pe realităţi interne obiective, ne obligă să recunoaştem că incertitudinea şi teama faţă de ziua de mâine sunt instaurate şi legiferate la nivel global.
În urma discuţiilor cu uşile închise dintre suspendat şi comisarul cu firmanul, se pare că „suspendatului" i s-ar fi ordonat ca la o lună după - asigurata - reîntoarcere la Cotroceni (deşi „recidivist" şi aflat la a doua suspendare), să-şi dea demisia. Compromisul mai prevede o ieşire convenabilă din scenă a suspendatului, şef - lipsit de onoare - al statului român, dar deosebit de apreciat de către „cea mai democrată ţară din lume". Şi cum să nu fie? Doar „Democraţia" americană ştie să-şi apere defect-aţii. Răsplata? Va primi o misiune oficială internaţională ca raportor N.A.T.O., poziţia sa viitoare oferindu-i imunitate internaţională şi ocrotindu-l astfel de justiţia poporului român.
La aşa decizii, aşa concluzie
Se impune să fim recunoscători Departamentului de Stat al S.U.A. şi U.E. pentru interesul deosebit pe care îl acordă dezbaterilor publice interne ale României şi pentru soluţiile „democratice" pe care le oferă. Urmare a modificărilor de situaţie survenite, remarca unui cunoscut jurnalist adresată tuturor „comisarilor" externi - indiferent de provenienţa lor -, a anticipat, într-un fel, firmanul Casei Albe: „...dacă tot vă topiţi de dragul preşedintelui României, să-l luaţi la dumneavoastră acasă, să-l hrăniţi, să-l alintaţi şi, eventual, să-l decoraţi. Până atunci, vă rog politicos să ne lăsaţi pe noi, românii, să ne decidem democratic, fără impuneri discreţionare şi ilegale de reguli ieşite din curenta practică a structurii pe care o conduceţi, numele conducătorilor şi viitorul."[5]
„Au veni americanii!" Noi am vrut! Până una-alta, Philip Gordon ne-a servit un cocktail otrăvit. Aşa ne trebuie! Pentru că „Rău era cu «Der, die, das»/ tare rău cu «Davai ceas»/ mult mai rău cu «Shale gas!»"
Grafica - Ion Măldărescu
--------------------------------------------------------
[1] Wilfried H. Lang, Germania.
[2] Hillary Clinton.
[3] Mediafax.
[4] Philip Gordon, reprezentant al Departamentului de Stat al S.U.A.
[5] Victor-Gabriel Ciutacu.