După justificata şi demna reacţie românească provocată de abuzul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel" (I.S.N.H.R.-E.W.), era firesc ca cineva să sară cu gura pentru a spăla onoarea pătată a „Coanei Joiţica"[1] şi a ciracilor prăvăliei ce are scris pe firmă un nume cu prea multe semne de întrebare pentru a mai fi credibil. În deplină armonie cu bezmeticeala dâmboviţeană, hardughia a primit şi căciulă guvernamentală, cadorisită de actualul prim ministru al Ţării. Ca la noi, la nimeni! Recent - nu ştiu dacă la comandă, din exces de zel, adică din proprie iniţiativă sau din „mânie proletară", un duet lamentabil a încercat să aducă contra-argumente în intenţia de a convinge şi a lega la ochi - a câta oară - Adevărul ce umblă prin România, cu capul spart. Echipă de scârţa-scârţa pe hârtie şi în spaţiul virtual, taman bună ca piesă de muzeu - al obrăzniciei, nu al holocash-ului - dă din coate, din picioare şi mai cu seamă din „clanţă", cântând, cu abnegaţie, dar fără convingere, aria calomniei. Unul care se erijează în mare holocaustolog, secondat de o anonimă siderată, au mâzgălit, o motivaţie, cred ei, acoperitoare, ataşând - pentru a impresiona - numelor lor şi apartenenţa la încă o prăvălie parazitară de utilitate discutabilă - Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii Statului (Colegiul C.N.S.A.S).[2] Pentru a-şi publica inepţiile, cei doi au găsit bună găzduire - unde altundeva? - la oficiosul G.D.S.-ului, dar şi la subfilialele leprozeriei, alimentată cu bani grei din afară de către cei interesaţi.
Persuasivi, nevoie-mare, precum cobra care-şi paralizează victima încercând, în prealabil s-o hipnotizeze, pentru ca apoi să-i aplice muşcătura fatală, ei recomandă românilor: „un sfat politicos și o rugăminte pentru toate instituțiile și organismele de presă care confecționează eroi, propunând nume de străzi, de școli, statui și alte simboluri memoriale: documentați-vă foarte atent înainte, trimiteți adrese la instituțiile deținătoare de arhivă, întrebați specialiștii, vedeți ce spune legea și, în cazul instituțiilor, supuneți orice propunere dezbaterii publice".[3] Cine-şi închipuie că sunt aceşti infatuaţi, încât îşi permit să dea sfaturi instituţiilor statului român? Pentru asigurarea unui prisos de muniţie pentru artileria lor spurcată, şi-au confecţionat gogonele artificiale. Le-au grăbit fermentarea, injectându-le din belşug e-uri şi „suc" de viperă, amestecat cu pirită şi artificii. Nu s-au mulţumit să comenteze doar „Cazul Gafencu" - au mai pus de la ei încă două, să fie! Ii citez:
„Trei lucruri întâmplate recent au provocat acest articol (al lui, desigur - n.a.):
- I.S.N.H.R.-E.W. a protestat recent față de o decizie a Consiliului Local Târgu Ocna, din 10 februarie 2009, prin care legionarul Valeriu Gafencu a fost declarat post-mor¬tem cetățean de onoare al orașului. Ins¬titutul Wiesel a amintit că legea interzice cultul fasciștilor.
- Cum a fost evitată ocuparea Mănăstirii Putna de către sovietici şi faptele de eroism ale maiorului Valeriu Carp, comandant al Ba¬talionului 3 din cadrul Regimentului 16 Infanterie al Diviziei 7, după ul¬timatumul sovietic din vara anului 1940, care: „a întârziat cu uni¬tatea sa dincolo de noua graniță stabilită, ocupând poziții pe șoseaua Ciudei-Vicov, decis să deschidă focul împotriva sovie¬ticilor. [...] Ce lipsește din portretul acestui ofițer erou și familist? Lipsește, după părerea noas¬tră (a demolatorilor „Aciofara"- n.a.), esențialul. Documentele militare și istoriografia rețin că Valeriu Carp a fost implicat în mai multe masacre împotriva evreilor, în 1940 și 1941, comise cu o cru¬zime ieșită din comun."
- Pe 22 martie 2011, Consiliul Local al orașului Comănești, din judeţul Bacău, a aprobat ca Școala nr. 5 din lo¬ca¬litate să primească numele «General Cos¬tachi S. Ciocan».[4]
Analiză sumară - Cazul Popricani
Pentru a întregi imaginea, îmi voi permite să adaug şi eu un caz. În toamna lui 2010, unul dintre cei doi autori ai textului la care mă refer, „cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie «A.D. Xenopol» şi membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, membru în Comisia Wiesel şi expert în Comisia Tismăneanu, coautor al Rapoartelor Finale redactate de cele două comisii, lector asociat la «Al. I. Cuza», la masteratele de «Istoria comunismului» şi «Istoria evreilor, membru în delegaţia României la Holocaust Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research." şi, asemenea biografiei bine garnisite a prim-ministrului efemer, MRU, cu câte şi mai câte foncţii, emitea pe toate canalele media că „... o echipă formata din istorici şi arheologi, coordonaţi de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România «Elie Wiesel», a descoperit în judeţul Iaşi o groapă comună cu evrei omorâţi în timpul Holocaustului [...] un număr de 36-43 de corpuri - încă nu este finalizată expertiza antropologică", a declarat ieri cercetătorul Adrian Cioflancă. În groapa comună din Valea Climoaiei, Popricani, au fost ucişi şi aruncaţi, astfel, cel puţin 36 de evrei. Cei mai mulţi dintre ei sint bărbaţi, apoi femei, dar şi câţiva copii. Toţi au fost omorâţi şi puşi într-o groapa ce are adâncimea de aproximativ 40 de centrimetri în mijloc şi o lungime de aproape trei metri [...] cadavrele au fost puse unele peste altele, fiind compresate."[5]
Observaţi, vă rog precizarea: „încă nu este finalizată expertiza antropologică", dar I.S.N.H.R.-E.W. striga în gura mare, pe toate canalele mass-media că osemintele erau evreieşti. Discrete oseminte! Vreme de peste şaizeci de ani, au stat cuminţi, nu au ieşit la suprafaţă. Cum cei aproape trei metri lungime şi cei 40 de cm de pământ au putut adăposti 36 de corpuri umane şi cum tot atâta vreme „martorul" adus la faţa locului a tăcut? Cum a constatat cercetătorul că erau evrei, nu a spus, dar nu trebuie uitat că în perioada războiului, în împrejurimile Iaşului, numeroşi civili români au fost împuşcaţi de trupele N.K.V.D., dar, asemenea Tribunalului Poporului, în cazul Popricani I.S.N.H.R.-E.W. dăduse sentinţa înaintea finalizării cercetărilor, ba a mai adus şi un rabin să implinească ritualul mozaic. Să fi făcut, rabinul analize ADN înaintea slujbei, încât a fost sigur că cei din groapă erau sau nu evrei? Greu de crezut că asemenea preocupări ar intra în competenţa sa, dar... cine ştie? Nepătrunse sunt căile Domnului!
Cazul Valeriu Gafencu
„Gafencu a devenit obiect de cult, mai ales după 1989, pentru diferite grupări neolegionare și ortodoxiste [...] Povestea spusă de legionari ai relației dintre Gafencu și Wurmbrand nu este decât o parabolă a antisemitismului legionar.[...] cultul lui Gafencu nu este o poveste echilibrată despre Gafencu, ci una dintre modalitățile propagandistice prin care noile grupări fundamentaliste caută expresie în lumea contemporană. [...] Institutul Wiesel a amintit că legea interzice cultul fasciștilor." - se menţionează în text[6]. Ce mai, Demolatorii „Aciofara" sunt duşi rău cu pluta. Nici atâta nu ştu cei doi, că în România nu a existat fascism. Să-l caute în Italia lui Mussollini sau prin Spania lui Franco. Ca de obicei - gestul uman al lui Gafencu, a fost răsplătit cu nerecunoştinţă şi minciună de către beneficiarul Wurmbrand, strecurat nu se ştie cum (?!), printre „cei zece «români»" de la TVR1. Cât despre competenţa Demolatorilor „Aciofara"...
Cazul Valeriu Carp
„Ziarul România liberă a publicat re¬cent un articol, bazat pe documente mi-litare, despre faptele de arme ale unui ofi¬țer al armatei române, ale maiorului Valeriu Carp, în urma ultimatumului sovietic din va¬ra anului 1940." [7] Institutul Wiesel a re¬acționat din nou afirmând că Valeriu Carp a fost un criminal. Afirmaţie fără acoperire. Nu este prezentată nicio dovadă credibilă! Doar o referire fumigenă, cu trimitere la „documentele unei anchete militare din 1950." Care-i actul acuzator? Cile l-a emis, numărul de înregistrare, data... De către cine a fost făcută ancheta, unde?... Parole, parole... stil Nimic concret!
Cazul General Costachi S. Ciocan
„General a devenit în timpul președintelui Emil Constantinescu. [...] aproape sigur, nici înaintarea în grad, nici votul din Consiliul Local Comănești nu au fost întemeiate pe o documentare care să conțină toate datele problemei." (citat din clasici în viaţă).
După opinia Demolatorilor „Aciofara", toate astfel de evenimente şi/sau denumiri de instituţii, străzi etc. ar trebui acceptate şi aprobate în prealabil de I.S.N.H.R.-E.W., în loc de slujbă ortodoxă şi/sau catolică s-ar impune un ritual iudaic, iar Biblia ar putea fi înlocuită cu Tora, eventual cu Talmudul.
Concluzie
Fără a avea pretenţia că am acoperit - măcar esenţial - lipsa oricărui fundament al aberaţiilor susţinute de către Demolatorii „Aciofara" - care nu prezintă, pentru a-şi susţine bazaconiile decât parole, parole... fără valoare istorică sau juridică -, mă opresc aici. Subiectul în sine poate constitui lejer o dizertaţie aparte, pe marginea căreia se poate elabora chiar o teză de doctorat. Printre atâtea plagiate, i s-ar pirde urma.
Pe ce vă bazaţi afirmaţiile? „Docomentele, stimabililor!"
Singurele „dovezi prezentate" de către Demolatorii „Aciofara" se rezumă la titlurile câtorva cărţi controversate, asemănătoare ca statut cu reclama de la începutul secolul al XX-lea: „Vax Albina, cel mai bun din lume!". Iată-le, de la ei citire:
„- Marius Mircu în 1945 (Pogromurile din Bucovina și Dorohoi);
- Matatias Carp în 1947 (Cartea neagră, vol. III);
- „istoricii" Jean Ancel, Radu Ioanid;
- Raportul Comisiei Wiesel și alții." Mai ales... alţii!
Aşa dovezi, aşa credibilitate! Dar,... de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!
La final, pentru prestaţia lor, le ofer drept recompensă un bonus - deci gratuit, nu gescheft - un argument demn de reţinut:
În România nu poate fi vorba de holocaust!
Prof. dr. phil. dr. h.c.. mult. al Universităţii din Aachen, Vladimir Iliescu (istoric autentic, nu făcătură precum „Aciofara") a afirmat cu competenţă şi responsabilitate, în plenul Academiei Române: „În România au avut loc persecuţii împotriva evreilor, cu cifrele cele mai mari de aproximativ 100 sau 120.000 de evrei din Basarabia şi Bucovina, dar nu a avut loc un holocaust. Fiindcă în Regat evreii au trăit chiar şi fără stea, când l-a rugat Filderman (preşedintele Uniunii Evreilor din România) pe Antonescu, deci ei au dus o viaţă aproape normală, iar din cei deportaţi în Transnistria, mulţi s-au întors (printre care şi Wilhelm Filderman), prin urmare nu poate fi vorba de holocaust. Holocaust a fost doar in Germania şi Ungaria, care i-au trimis (pe evrei) la Auschwitz..."
Istoricul Vladimir Iliescu, împreună cu academicianul Răzvan Theodorescu, au propus Academiei Române înfiinţarea unui club al „antisemiţilor filosemiţi".
Abia aştept reacţia Demolatorilor „Aciofara" şi a I.S.N.H.R.-E.W. după aşa o declaraţie. Vor numi antisemită Academia Română? Vor băga academicienii la puşcărie pe baza nenorocitei O.U.G. 31/2002? La tupeul lor se poate orice. Nu-i drept ca din pricina unor extremişti provocatori să aibă de suferit cei nevinovaţi, fie ei români, evrei sau de alte etnii. Nu toţi oamenii sunt la fel, nu toţi români, maghiarii, evreii, ruşii, ţiganii... Este universal valabil pentru toate popoarele, pentru toate comunitățile etnice, profesionale sau de altă natură. Alo, Tel Aviv, vă rog, nu lăsaţi demolatorii să stârnească albinele! S-ar putea să-i înţepe.
Noi, românii suntem răbdători din fire, poate prea răbdători şi, după cum se vede, am ajuns să fim consideraţi străini în Ţara Noastră, aşa că nu vreau să scap prilejul. Propun aceleiaşi Înalte Instituţii înfiinţarea unui club pentru Apărarea Drepturilor şi a Intereselor ROMÂNEŞTI!
P.S.: Cine sunt Demolatorii „Aciofara"? Credeţi şi cercetaţi, vă rog.
------------------------------------------------------------------
[1] A se citi I.S.N.H.R.-E.W.
[2] Colegiul C.N.S.A.S este alcătuit din 11 membri, cu rang de secretar de stat şi se îngrijeşte de „prosperitatea şi bunăstarea contribuabililor"
[3] http://www.revista22.ro/eroi-contrafacuti-22471.html
[4] Ibidem
[5] http://www.newsiasi.ro/v2/eveniment/45-stirea-zilei/24661-36-de-schelete-in-groapa-de-la-popricani-12-copii-5-femei-si-9-barbati.html
[6] vezi http://www.revista22.ro/eroi-contrafacuti-22471.html
[7] Ibidem