În limbile română şi engleză

Cam toată presa internă a dat „delete” importanţei istorice a zilei de 23 august, doar-doar o rămîne în memoria colectivă ca zi de îngropăciune a autointitulatului rege decedat pe meleaguri turceşti. Erijaţi în istorici cu acest prilej, unii nepricopsiţi s-au adăpostit de ploaie şi-au pus de cîte-o clacă prin studiourile naţionale, alţii s-au dat în stambă în strada mare. Ce-o fi căutat purtătorul de iluzii şi de vorbe goale al benere printre ei, Dumnezeu ştie! La fel şi preşedintele, părăsit de aliaţii din presa internaţională, care au consemnat derapajele sale (aceasta însemnînd pierderea ultimelor redute de sprijin extern, adică lovitura de graţie care îi confiscă pîrghiile de putere rămase, în condiţiile în care a pierdut deja sprijinul popular), dispariţia autointitulatului rege al ţiganilor a picat pentru preşedinte ca o lespede pe picior, lipsindu-l de un aliat greu în bătăliile electorale viitoare. Scăpat din braţe de publicaţia germană „Frankfurter Allegmeine Zeitung” şi atacat vehement de către Karl-Peter Schwarz (acelaşi ziarist care anul trecut, în contextul referendumului de suspendare, îi ridica osanale), preşedintele ne-a oferit alte probe de cinism la priveghiul lui Cioabă, Dumnezeu să-l ierte! Profitînd, ca de obicei, de prilej pentru a-şi îngroşa capitalul de simpatie în rîndul familiei îndoliate şi al etniei decedatului, preşedintele şi-a scos din buzunar şi a pus în funcţiune maşinuţa „mişcării populare”, creată şi moşită de nişte consilieri pe reţelele de socializare, ca să-i asigure mezinei din nou drumul în Parlamentul European şi să-i facă vînt doamnei de Pleşcoi la palatul din dealul Cotrocenilor. Să aibă prezenţa la priveghi de-a face cu sentimentele? Greu de crezut! E mai degrabă tributară unei strategii electorale, aşa cum, cîndva, îşi privea aliatul cu lacrimi de crocodil, adresîndu-i-se cu voce tremurătoare: „Dragă Stolo...”. Vă mai amintiţi, nu-i aşa?

Cum euro-parlamentarele se apropie vertiginos, a crescut brusc şi interesul faţă de etnia îndoliată. „Ce se naşte din pisică şoareci mănîncă!”. Convinsă de importanţa electorală pe care rromii o au, mezina şi-a făcut şi ea temele în bătătura lor, nu de alta, dar vine vremea voturilor. Toate mesajele sale din ultima vreme bat nicovala pe problemele supuşilor „regelui” decedat. Mă rog, acum treaba s-a complicat: „Regele” a murit, trăiască cei doi „regi!”, care s-au bătut pe coroane! Problemele lor există cu adevărat şi se manifestă. Dar mi-e greu să cred că interesul vizează măsuri de soluţionare şi nu voturile, ca tichet de zbor pentru încă cinci ani la Bruxelles. E un tupeu fără margini să te visezi din nou euro-parlamentar, după ce ai adus Ţara pe culmi de „succesuri”. Un curaj asemănător americanilor, care şi-au crescut economia din pix şi au acum un P.I.B. cît al Suediei. Ce este P.I.B.? Un indicator mincinos, inginerit şi tras de păr pînă a ajuns să reprezinte orice altceva, dar nu realitatea. P.I.B. - ul american pare uriaş, dar, în proporţie de peste 70%, e bazat mai mult pe consum. Ca şi producţie, China a întrecut de cîţiva ani S.U.A. Însă, în iulie, americanii au dat publicităţii noi date de calculare a P.I.B.-ului, precum şi modul în care se calculează veniturile pentru pensie şi investiţiile în scop locativ, care adaugă miliarde de dolari economiei, săltînd-o cu 3,6%, adică 560 mld. dolari. Practic, o ţară de mărimea Suediei a fost adăugată din pix economiei americane. Economia S.U.A. e un balon umflat cu pompa. De mai mulţi ani, îşi menţine dobînda aproape de zero, iar tipărirea de dolari, prin repetate operaţiuni de relaxare cantitativă, ar trebui să fie încetinită, pentru că a intrat deja într-o zonă foarte riscantă. Ba că datele economice publicate de China nu ar fi reale, ba că raportările oficiale şi estimările analiştilor sînt neconcordante, americanii încearcă să dea în cap Chinei, asmuţind agenţiile de tot felul pe capul ei, ca s-o discrediteze şi să-i ia pieţele de desfacere.

Aşa s-a întîmplat şi cu noi, şi uite unde am ajuns. Repet, „ce se naşte din pisică, şoareci manîncă! Ştie tot globul că monarhiile şi fiţele familiilor lor au tot mai puţini suporteri şi simpatizanţi în lume. S-a scris în toată presa occidentală despre Irinuca, fata tatii, care se dă prinţesă de România, dar se ocupa ilegal, împreună cu soţul ei, de sîngeroasele lupte de cocoşi. Cît de penibil, penal şi mîrşav ca doi oameni bătrîni, care se pretind viţe nobile, să tragă foloase din pariurile pe cocoşii luptători, cărora le fixa cuţite la picioare. Trebuie să-ţi lipsească o doagă la cap sau să ai lacune morale serioase ca să organizezi astfel de lupte crude! Cam acesta este respectul pentru viaţă, pentru morală şi conduită princiară, insuflat de tăticul ei prin educaţie! Ruşine mare! La fel de mare ca momentul în care tătucul Irinucăi l-a dat pe Mareşalul patriot pe mîna inamicului, făcîndu-i plocon şi Armata Română; ca momentul în care a abdicat; ca momentul în care a venit după retrocedări de sute de milioane de euro din avuţia poporului, care nu i-a aparţinut niciodată. România este republică, de unde „casă regală”! A fost odată! Aşa că, oficial, prinţesa prinsă cu cocoşii în sac, nu ne aparţine, nu s-a născut în Ţară, nu a crescut în Ţară. Să nu facă Ţara de rîs! Guvernanţii noştri ar trebui să interzică parveniţilor să mai folosească titulatura X de România! Cum ar fi trebuit să interzică acostarea navei germane cu deşeuri periculoase în portul Constanţa. Cine are de cîştigat? Germania, desigur. A cîştigat şi de pe urma crizei datoriilor din zona euro: peste 40 de miliarde de euro, după ce neîncrederea investitorilor în stabilitatea financiară a unor ţări din uniunea monetară a ajutat guvernul german să se împrumute mai ieftin, arată datele Ministerului de Finanţe de la Berlin. Pentru acest lucru Germania a oferit României un bonus uriaş: nava-cargo MSC cu deşeuri extrem de periculoase, refuzată de toate porturile europene, şi primită la Constanţa cu danele deschise. Nava suferise o explozie în mijlocul Atlanticului şi se pare că are o încărcătură mai mare de deşeuri decît cea declarată: Mai exact, cu 14.000 de tone mai mult, fiind un real pericol pentru mediul înconjurător. Trăim într-o lume nebună, nebună..., gîndindu-mă cu durere la sutele de copii sirieni ucişi recent în atacul cu arme chimice şi la cei peste şaizeci de mii de sirieni ucişi în conflictul organizat şi alimentat de doi ani de… ştim cu toţii cine.

Almost all internal media sources pressed the “delete” key to wipe out the historical importance of 23rd of August 1944, hoping to preserve its collective memory as the burial day of the self-proclaimed king who died on Turkish land. With this occasion some incompetents acting as historians sought shelter and gathered in national TV studios, while others showed off in the streets. Nobody knows why the spokesman and chief illusionist of the National Bank swarmed around them. The same with the president Basescu who was abandoned by his international media buddies since they reported his slips (vide “Frankfurter Allegmeine Zeitung” and the attack of Karl-Peter Schwarz, the same journalist who praised Basescu last year with the occasion of the referendum regarding his demission). This loss is equivalent with a coup de grace which eliminates his last standing point since the people have totally lost confidence in him. Cioaba’s death, the self proclaimed gipsy king, fell like a stone on our presidents’ head because it deprives him of ample support in future campaigns. The president proved again his cynicism with the occasion of Cioaba’s funeral. Taking advantage as usual of the occasion to gather some electoral sympathy among the deceased’ ethnic minority, the president pulled out of his pocket and set in motion “the popular movement” toy, created by his counselors on online social networks in order to facilitate the presidents’ youngest daughter a new mandate in the European Parliament and in order to shove the Plescoi lady right in the Cotroceni palace. Do feelings have anything to do with the wake? Hard to believe! It is more a campaign strategy, the same as before, when the president wept over an onion, looking mercifully at his ally and saying to him with a trembling voice: “Dear Stolo…” Do you remember?

Since the elections for the European Parliament are closing in, the interest for the mourning family has suddenly increased. “What’s bred in the bone will come out in the flesh!” The presidents’ youngest daughter did her homework in the gipsy’s yard. She is convinced of the electoral importance these people have. All of her recent messages insist on resolving the problems of the late “king’s” subjects. At this moment, the issue has been complicated: “the king” is dead, long live the two “kings” who fought on the crown! Their problems exist and are socially manifest, but I found it hard to believe that this interest aims to resolve them rather than seeking votes (tickets for a five year flight to Brussels). It takes a lot of nerve to want a new Parliament seat after you took our country to the heights of “successs”. The same nerve as the Americans had when they artificially increased their gross domestic product (GDP) only to top Sweden’s GDP. In fact, what is GDP? A lying economic indicator engineered and exaggerated as to reflect their reality. U.S.’s huge GDP is actually 70% consumption. In terms of finite products, China has surpassed the U.S. for years now. But the Americans published in July new data regarding GDP’s calculation, including pensions and rental services, which add a couple of billions of dollars to their economy, raising it with 3.6% to 560 billion dollars. Practically speaking, using only paper and ink, these “economists” invented a GDP equal to that of Sweden for example. U.S. economy is a helium pumped balloon. For many years their interest tends to zero. They should slow down printing of dollars because they already reached a dangerous zone.

The Americans are trying desperately to dethrone China through their usual media attacks (oh, Chinese economic data are not real, no, wait, official reports and analysts’ estimations do not match, see, we are better…) in order to discredit it and steal its international markets. The same thing happened to us and look where we are. Again: “What’s bred in the bone will come out in the flesh!” The whole world knows that kings and their families’ whims are more and more fashionable and desired. The western press is full of gossips regarding Irene, Michael’s daughter, the so called princess of Romania, who allegedly organized illegal and cruel cock fights. It would be embarrassing and shameful to see two oldies pretending to be of noble origin and profiting from betting on cock fights. To set up this king of events one must have serious psychiatric issues or big moral shortages. This is pretty much the respect for life, for moral and princely conduct thought by daddy king. Shameful! Other events tied to this family are also shameful: the moment that Michael surrendered the patriotic marshal and the Romanian Army in the hands of enemies: that moment when Michael abdicated and left Romania; the moment when he came back after half of century and demanded the retrocession of immensely expensive Romanian assets which never belonged to him. Romania is a republic; there is no place for a royal family. It is history! Therefore the princess caught red handed with cocks does not belong to us, she was not born here, she did not grow up here. She must not hold up Romania to ridicule. Our leaders should ban the use of any title in the form of John Doe of Romania. They should give the same interdiction to German waste ships trying to dock in Constanta harbor. Who profits? Germany, of course. Data from the Berlin Finance Ministry indicate that Germany gained over 40 billion Euros as a result of the debt crisis in the Euro area: the investors’ mistrust in the financial stability of some E.U. counties helped them to acquire cheaper loans. In consequence, Germany offered Romania a huge bonus: MSC cargo ship, full of extremely dangerous waste, which was refused by all other European harbors excepting Constanta, where the docks are free and open. The ship suffered an explosion in the middle of the Atlantic and it seems it carries fourteen thousand tones more toxic waste than they initially declared. It is obviously a real threat to the environment. We are living in a utterly crazy world… I’m thinking of the hundreds of Syrian children killed recently in a chemical weapon attack and of sixty thousand Syrians killed and the armed conflict organized and fueled by… we all know who.