Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Duminică, 04 Martie 2018 19:25

Pacea de la Cozia - 1999Pe fondul permanentelor scandaluri dintre realul Pre?edinte al României, Hans Klemm (a K01), K.W.I. von Hermanstadt (K02), baschetbalista mov (K03) ?i ?efii Ndraghetelor de la Casa Poporului (alde manechinul motociclist, al?turi de capo di tutti capi al celor trei trandafiri ve?teji?i) se emit atâtea specula?ii încât - spre bucuria p?pu?arilor - aproape nimeni nu mai în?elege nimic. Exceptând împlinirea unui an de dat în spectacol a „#rezisten?ilor" în Pia?a Victoriei din capital?, luna ianuarie - ceva între toamn? târzie ?i prim?var? timpurie, f?r? iarn? -, a trecut aproape pe neobservate. Iarna a venit târziu, odat? cu „M?r?i?orul". Deun?zi, am primit cartea fostului prim-ministru, Radu Vasile, „Cursa pe contrasens. Amintirile unui prim-ministru" (Bucure?ti, Ed. Humanitas, 2002, 270 p.). În capitolul dedicat episodului „Pacea de la Cozia" din gerarul lui 1999, autorul încearc? s? explice fr?mânt?rile din acele zile, a?a cum le-a perceput el, din postura de prim ministru al guvernului României. Dup? opinia mea, ceva între adev?r ?i... opusul lui. Se poate min?i ?i prin omisiune, nu ? ?i ca s? nu repet?m gre?elile trecutului, pu?in? istorie tr?it? nu d?uneaz? nim?nui.

Remember

4 ianuarie 1999 - Urmare a programului de „restructurare" a mineritului din Valea Jiului ?i a hotârârii Guvernului din 16 decembrie 1998, privind închiderea minelor de la Dâlja ?i B?rb?teni, minerii de la Compania Na?ional? a Huilei din Valea Jiului au declarat greva general?[1]. Dolean?ele lor au fost respinse de guvernan?i, iar minerii au anun?at c? vor porni spre Bucure?ti. Trupele de jandarmi au intrat în dispozitiv, construind baricade, inclusiv prin detonarea stâncilor peste DN66[2]. Autorit??ile au create baraje din stabilopozi de beton

18 ianuarie 1999 Minerii au trecut de baraje, ajungând la Tg. Jiu, apoi , au înnoptat la Horezu, apoi, la 20 ianuarie, au pornit spre Râmnicu Vâlcea, deplasându-se cu autobuze, camioane ?i ma?ini personale, în drum spre Bucure?ti[3]. Belicos peste poate, Nicolae Curc?neanu, Prefectul de Vâlcea în func?ie, se deplasase pe drumul Coste?tiului, oprise la grani?? ?i c???rat pe o movili?? din marginea ?oselei declara ritos : „Pe aici nu se trece !". ?eful poli?iei vâlcene, colonelul Nicolae P. Dinu, retras ceva mai în spate, zâmbea gânditor. ?i avea de ce ! Mai târziu, relata: „Concomitent cu instalarea celor tri puncte stabilite drept baraje, adic? M?ld?re?ti, Tom?ani ?i Coste?ti, iar la amiaza zilei de 20 ianuarie, suplimentarea cu înc? un baraj în comuna ?irineasa [...] s-a reu?it blocarea ?oselei în dreptul « Muzeului trovan?ilor »"[4]. Referindu-se la deciziile luate la Coste?ti, colonelul Nicolae P. Dinu men?ioneaz? : „Dac? în alte împrejur?ri - (vezi declara?ia belicoas? din ajun - n.a.) - prefectul era «atoate?tiutor», de data aceasta m-a surprins, spunând: «Dumneavoastr? sunte?i de meserie, de ce m? întreba?i pe mine? Eu nu ?tiu! » ?i trebuie s? recunosc, avea dreptate [...]"[5].

A urmat b?t?lia din dealul Coste?tilor, unde se aflau cca. 2.000 de for?e de ordine, inclusiv trupe speciale ale Deta?amentelor de Interven?ie ?i Ac?iuni Speciale (D.I.A.S.) ale Brig?zii de Asigurare a Ordinii ?i Lini?tii Publice (B.A.O.L.P.). Num?rul minerilor a fost aproximativ 15.000-20.000. Localnicii au fraternizat cu minerii, s?tenii atacând for?ele de ordine. Au fost captura?i peste 1.500 de jandarmi, printre care ?i prefectul Curc?neanu, salvat de la lin?are de Miron Cosma, conduc?torul minerilor. Un alt detaliu al comport?rii minerilor este descris astfel: „Contrar a?tept?rilor, în fa?a prefecturii nu au fost necesare m?suri de supraveghere deosebite. Pe raza municipiului Râmnicu-Vâlcea, pe linie operativ?, a fost chiar mai mult? lini?te decât în alte nop?i, nefiind înregistrate niciun fel de fapte antisociale[6].

Minerii din Valea Jiului se r?sculasert? împotriva m?surilor de începere a distrugerii mineritului românesc ?i plecaser? spre Capital?. Era altceva decât mult hulita „Mineriad?" a „Cucuvelei cu pene ro?ii". ?i oamenii au în?eles disperarea ortacilor ?i juste?ea cererilor lor.

Am v?zut, am tr?it acele zile ?i nop?i

Calea lui Traian str?bate municipiul Râmnicu Vâlcea ?i, a?a cum chiar denumirea ei spune, continu? traseul spre Transilvania, pe drumul legiunilor romane. Ambulan?ele ?i ma?inile de pompieri f?ceau drumul dus-întors spre Coste?tiii Horezului... Dup? câ?tigarea b?t?liei, minerii ?i-au continuat drumul spre Râmnicu Vâlcea. În seara zilei de 21 ianuarie 1999, în jurul orei 18,30, minerii au intrat în ora?, pe tot traseul fiind înso?i?i de semne de simpatie ale vâlcenilor. Ajun?i în centrul localit??ii, au p?truns în Institu?ia Prefectului, unde ?eful institu?iei a declarat în fa?a camerelor de televiziune: „[...] Cât voi fi eu prefect, nicio m?sur? nu va fi luat? împotriva minerilor!". A min?it, se poate verifica dup? înregistr?rile televiziunilor. Ulterior a deschis ac?iune judec?toreasc? împotriva conduc?torului minerilor.

23 ianuarie 1999. Pe ?oseaua Râmnicu Vâlcea - Pite?ti, în dreptul râului Topolog, era amplasat un nou baraj, format din trupe M.Ap.N. ?i D.I.A.S., la ie?irea spre Craiova, TAB-uri în a?teptare, iar la Bascov-Pite?ti, tancuri.

Pe durata ?ederii la Râmnicu-Vâlcea, minerii s-au purtat civilizat. Am v?zut chiar „patrule" ale acestora care supravegheau s? nu se produc? niciun eveniment nedorit. M-am plimbat printre ei f?r? a observa vreo reac?ie ostil?. Fe?e triste, îngrijorate... oameni care c?utau dreptatea ?i siguran?a zilei de mâine pentru ei ?i membrii familiilor lor. Oameni s?rmani, min?i?i de guvernele postdecembriste, dispera?i... Am cump?rat o plas? cu pachete de ?ig?ri ?i le-am împ?r?it fum?torilor. Privindu-m?, oarecum suspicio?i, un schimb de cuvinte a survenit inevitabil:
- De la cine sunt (?ig?rile - n.a.)?
- De la mine.
- Din partea cui ?
- A mea, atât. Si eu sunt om, sunt român ca ?i voi.
- Mul?umim. S? tr?i?i s?n?tos cu familia dumneavoastr?!
- ?i M?riilor Voastre v? urez la fel. Deie Domnul s? fie bine ?i pace !
N-a fost s? fie a?a. Ast?zi, în Valea Jiului î?i tr?iesc existen?a în s?r?cie, ultimii mineri ?i familiile lor.

Dup? cum m?rturise?te însu?i Radu Vasile în cartea sa, la Cozia : „Am p?truns în mul?imea aceea de civili, c?ci Cozma î?i respectase cuvântul, nici un miner nefiind acolo, am p?truns a?adar în mul?ime cu grupul de ofi?eri S.P.P. al?turi de mine, ?i împreun? cu cei doi profesori de arte mar?iale. Din rândurile mul?imii de chipuri necunoscute nu s-a auzit îns? nici o huiduial? ?i nici un strig?t de dispret [...] La Cozia, totul s-a spus acolo, în sala aceea, în prezenta episcopilor loan si Gherasim, în vreme ce pe lângă noi treceau călugări aducînd una sau alta, iar la masa învecinată Remes si Stănculescu se războiau în cifre cu liderii minerilor. Episcopul Gherasim era un b?trânel simpatic ?i vesel, care permanent a fost de acord cu... minerii[7]. Ulterior, mass-media a r?spândit la rândul ei ideea c? la Cozia a existat o în?elegere secret? între mine ?i Cozma, în?elegere pe care eu am înc?lcat-o!"[8].

„Cine a câ?tigat? Nu a învins nici una din p?r?i, dar a câ?tigat ?ara, c?ci va fi pace !"

Despre finalul negocierilor de la Mân?stirea Cozia, Radu Vasile men?ioneaz?: „Ie?ind din biserică, la desp?r?ire i-am cerut lui Cozma s?-?i respecte angajamentul din protocol, în fa?a mea. Cozma a pus mâna pe telefon ?i le-a ordonat minerilor din Râmnicu-Vâlcea s? se urce în autobuze ?i s? plece spre Valea Jiului. Tr?s?tura aceasta de caracter a lui Cozma trebuie s? fie re?inut?, c?ci omul ?i-a respectat cuvântul".

Dest?inuirea unui înalt prelat al B.O.R., despre „Pacea de la Cozia"

Se pare c?, prim-ministrul nu ?i-a respectat cuvântul sau a fost împiedicat s? ?i-l respecte. Dup? câteva luni, P.S. Gherasim Cristea, pe atunci Episcop al Râmnicului, într-una dintre întâlnirile avute mi-a m?rturisit taina de la Cozia, cerându-mi ca atâta vreme cât va tr?i, s? nu o dezv?lui. Anii au trecut, iar venerabilul prelat a plecat la ceruri cu pu?in înainte de a împlini centenarul. Mi-am respectat cuvântul dat. P.S. Gherasim mi-a dest?inuit c? prim-ministrul Radu Vasile a promis minerilor - în numele Guvernului României -, c? pentru consecin?ele „ra?ionaliz?rii mineritului", minerii vor primi drept desp?gubiri un miliard de lei (la nivelul lui 1999). Dacâ a?a a fost cum a spus P.S. gherasim, numai Cel de Sus ?tie.Dup? spusele înaltului prelat - ?i nu am motive s? nu-l cred - premierul a min?it... sau al?ii nu au fost de acord cu în?elegerea de la Cozia.

Cât sânge s-a v?rsat la Stoene?ti numai noi ?tim, cei care l-am sp?lat...

Realizând c? au fost p?c?li?i, minerii s-au revoltat din nou, iar la 15-16 februarie s-a consumar episodul Stoene?ti[9] unde for?ele de ordine ?i-au luat revan?a pentru înfrângerea de la Coste?ti. Nu se ?tie precis cu câte pierderi de vie?i omene?ti s-a soldat opera?iunea. Masacrul a fost „acoperit" cu t?cere de autorit??ilor statului. Acela?i „stat de drept" pe care l-a reprezentat - la Cozia -?eful guvernului.

Relat?rile localnicilor dun?reni spun mai mult decât actele oficiale: „Cât sânge s-a v?rsat la Stoene?ti numai noi ?tim, cei care l-am sp?lat. ?an?urile cu ap? erau ro?ii, iar minerii se ascundeau în glugile de coceni. Intrau masca?ii peste tot f?r? ordin de perchezi?ie ?i, dac? ziceai ceva, te luau ?i pe tine la ciom?git ?i nici nu te întrebau cum te cheam?. [...] Când masca?ii au început vân?toarea de mineri, am ad?postit ?i noi unul în cas?. Era atât de speriat, încât nici nu a vrut s? m?nânce ?i nici în cas? nu voia s? stea, de fric? s? nu ne fac? r?u masca?ii dac?-l descopereau în casa noastr?. Au stat în fânare, în lemnare, în glugile de coceni. Pe unul l-au b?tut la ci?mea pân? l-au l?sat mort. Altul a z?cut în curtea unei femei v?duve pân? a murit. I-au m?cel?rit"[10]. Atunci, în România anului 1999, legea for?ei a batjocorit for?a legii.

Constantinescu chiar era hot?rât să deschid? focul asupra civililor

Radu Vasile mai scrie în cartea sa: „Constantinescu chiar era hot?rât să deschid? focul asupra civililor. Prad? aproape unei crize de nervi, ?eful Statului Major, generalul Degeratu repeta mereu c? pre?edintele era pe punctul de a face exact gre?eal? pe care o f?cuse Ceau?escu, crezând c? astfel va în?bu?i revolta masei[11].Armata, am mai spus-o, nu putea trage în mineri decât cu pretul declan?ării unui război civil, ?i atunci spre Bucure?ti, în locul a 10.000 de mineri, s-ar fi rev?rsat zeci de mii de oameni. În Râmnicu-Vâlcea s-au strâns sute de civili care au scandat minute în ?ir « Cinste lor, cinste lor, cinste lor minerilor! », si-atunci se mai îndoie?te cineva de consecin?ele la care ar fi dus interven?ia armatei?"[12]. Ne întreb?m ?i noi dac? armata ar fi tras din nou ?

Putem afirma f?r? riscul de a gre?i c? acest al doilea „escu" al Cotroceniului postdecembrist s-a purtat iresponsabil în mod repetat, iar perspectiva de a fi acuzat ?i judecat pentru tr?dare de ?ar? (Tratatul cu Ucraina din 1997) ar trebui luat? în seam?. Consecin?ele se v?d, dar dreptate nu se face !

În anul 2018, la Petrila sunt mai mul?i câini vagabonzi decât mineri

„În 1990, în mina Petrila lucrau pân? la 4.000 de oameni. Erau percepu?i ca o for?? de temut, care împreun? cu miile de ortaci din celalte exploat?ri din Valea Jiului puteau r?sturna guverne. Atmosfera Petrilei din prezent nu mai aminte?te de vremurile anilor 1990. Lini?tea ?i dezolarea domnesc peste ora?. Pe malul Jiului de Est, râul care desparte blocurile gri de terenurile minei, o mul?ime de cl?diri industriale, ponosite, ocup? o întindere de câteva zeci de hectare. Câinii vagabonzi se perind? printre ele, ad?postindu-se la umbra vagonetelor ruginite ?i a utilajelor scoase de mai mul?i ani din uz. Num?rul patrupedelor pare mai mare decât al ortacilor r?ma?i în Petrila"[13].

Grafica - I.M.

-----------------------------------------------------
[1] Radio România Oltenia, audio http://www.radiocraiova.ro/pacea-de-la-cozia-22-ianuarie-1999/#prettyPhoto
[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Mineriada_din_ianuarie_1999
[3] http://adevarul.ro/locale/hunedoara/ce-s-a-ales-mineri-17-ani-batalia-costesti-culisele-violentelor-incheiate-pacea-cozia-decaderea-apocaliptica-oraselor-mina-1_56a2085837115986c6c829d8/index.html
[4] Colonel (r) Nicolae P.Dinu, Cobaii sociali ?i arogan?a politic?, Râmnicu-Vâlcea, Editura Conphys, 2003, p.109.
[5] Ibidem, op. cit. p. 128-129.
[6] Ibidem, op. cit. p.131.
[7] Radu Vasile, Cursa pe contrasens. Amintirile unui prim-ministru, Bucure?ti, Ed. Humanitas, p. 56.
[8] Ibidem, op, cit. p. 65.
[9] Video http://stiri.tvr.ro/sunt-15-ani-de-la-pacea-de-la-cozia-momentul-final-al-mineriadei-din-16-22-ianuarie-1999_39533.html#view
[10] http://www.gds.ro/Actualitate/2003-12-04/Mineriada+din+1999+a+transformat+Stoenestiul+in+Posada/
[11] Ibidem, op, cit. p.57.
[12] Ibidem, op. cit. p. 65.
[13] interviu audio http://adevarul.ro/locale/hunedoara/ce-s-a-ales-mineri-17-ani-batalia-costesti-culisele-violentelor-incheiate-pacea-cozia-decaderea-apocaliptica-oraselor-mina-1_56a2085837115986c6c829d8/index.html

footer