Revista Art-emis
Reînhumarea rămăşiţele omeneşti ale militarilor români căzuţi în luptele de la Stalingrad PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Sâmbătă, 30 Septembrie 2017 22:18

Cimitir romanesc Stalingrad - 1După 75 de ani, statul român şi-a adus aminte de militarii români căzuţi sau dispăruţi în confruntările dure din Stepa Calmucă, de la Cotul Donului şi Stalingrad (actualmente Volgograd), ultimele din noiembrie 1942- februarie 1943, unde Armata Română a pierdut peste 150.000 de militari. În urmă cu o lună de zile, portalul „D.C. News" menţiona: „În Cimitirul Militarilor Români de la Rossoşka - Regiunea Volgograd, inaugurat în 2015 (la invitaţia Federaţiei Ruse - n.r.), vor fi îngropate osemintele a aproximativ 350 de români căzuţi în bătălia pentru Stalingrad, identificate în fostele cimitire de campanie din diverse localităţi din regiune. [...] Noi avem în jur de 153.000 de morţi, răniţi şi dispăruţi (în luptele pentru Stalingrad - n.r.). Avem 75-78 de localităţi unde (militarii români - n.r.) au fost înmormântaţi în zona Stalingrad. [...] Avem un acord interguvernamental în materie de îngrijire reciprocă a mormintelor militare cu Federaţia Rusă, care merge foarte bine. Noi ne îngrijim de mormintele lor, ei ar trebui să se îngrijească de mormintele noastre de acolo [...]" - a declarat Ambasadorul României în Federaţia Rusă, Vasile Soare. Un al doilea astfel de cimitir este proiectat a se realiza în Regiunea Krasnodar, unde se cunosc locurile de înhumare a circa 1.000 de militari români căzuţi pe frontul din Caucaz, a adăugat diplomatul[1].

De menţionat că tot la Rossoşka există cimitire ale militarilor germai, italieni şi unguri. Ca urmare a nepermis de târziei amenajări a unui cimitir şi a reînhumării oficiale a rămăşiţelor ostaşilor români la cimitirul militar de la Rossoşka, ambasada României a solicitat o gardă militară. Ca reacţie a acestei a 23 septembrie 2017, în publicaţia rusească „Cota 102" a apărut un articol care contravine oricăror sentimente umane, cu atât mai mult cu cât au trecut 75 de ani de la derularea evenimentelor. Redăm textul articolelor apărute în publicaţiile ruseşti „Bысота 102" („Înălţimea 102") la 25.09.2017 şi respectiv „Известия" („Izvestia"), la 28 .09.2017:

Agenţia de Informaţii „Bысота 102" („Înălţimea 102" - portal de ştiri local, din Volgograd) - „Fasciștii" români de la Stalingrad reînhumaţi la Rossoşka[2]

Săptămâna viitoare o delegație oficială din România sosește în Volgograd. Scopul vizitei este, după cum relatează „Cota 102", este menţionat într-o scrisoare semnată de Viorel Cojocaru, însărcinat cu cu afaceri ad-interim al României în Federației Rusă, pentru: „participarea la ceremonia de reînhumare a rămășițelor eroilor militari români căzuți la Stalingrad", prilej cu care diplomatul român solicită autorităților să acorde sprijin pentru a desfăşurarea evenimentului și pentru a oferi pentru ceremonia anunţată „un pluton de militari, ca gardă de onoare, fanfară", și așa mai departe. Aparent, diplomatul României stă foarte rău cu memoria. Armata română din prima zi a atacului Germaniei naziste asupra Uniunii Sovietice a luptat alături de „celebrul" Wehrmacht, dovedind brutalitate în timpul bătăliei de la Stalingrad. Hitler în telegramele sale, a lăudat în mod repetat generalii români „pentru acțiuni exemplare" și le-a acordat cu generozitate „cruci de fier".

Despre crimele soldaților și ofițerilor români, comise cu sânge rece există câteva volume de materiale depozitate în arhivele de stat. Și aceasta este numai pe teritoriul regiunii Stalingrad. Arhivele stochează, de asemenea, mărturiile unor martori ai acelor evenimente teribile.

Din procesul-verbal al 29 iunie 1943 Serebryanskoy Tihonovny Marii: „4 august 1942 forțele germano-române au ocupat satul nostru și imediat a început să jefuiască toată populația, confiscând laptele, ouăle, hainele, puii, oile. De asemenea, românii au arătat brutalitate față de femei, pe care le-au violat. Eu personal știu că au violat pe cetățeanul nostru L. la vârsta de 23 de ani. Acum nu mai este în viață. În 3-4 zile, germanii și românii au început să selecteze populația evreiască ce trăia în sat, printre evacuaţi au fost 22 de persoane au fost torturate şi violate, iar în aceste zile toate colectate și furate în satul Camenca. După câteva zile am aflat că toți au fost împușcați acolo".

„Trei bărbați, Pleshakova, Sorokin și Babkin condus pe patrulare, a avut loc 8 zile, bătut, fără mâncare și apă nu este permisă. Apoi toți - în tabără erau 100 de oameni - au fost duşi în jgheab la fântână. Persoanele specificate au fost pierdute. Babkin a murit de epuizare și bătaie. K. a murit brutalizat de trei soldați români. Pleshakov a fost bătut și împușcat. Korotkov a fost împușcat în curte. Sorokin, bătut de soldați români, a fost alungat în stepa și nu mai există veste despre el [...] doi băieți au fost zdrobiți de un rezervor ...[...] În casa colhoznicului Karpova VI. A fost ucis de monştri români Karpov VN și Brykalina E.V. cu mitraliera, nevinovat [...] Kalyuk V.V. a fost ucis la 4 decembrie de un soldat român (din care nici o parte nu este cunoscută). Băiatul a murit, nevinovat ... ".

Este - doar o mică parte din fapte „eroice" ale fasciștilor români la Stalingrad împotriva populației civile: persoane în vârstă, femei și copii. La Stalingrad, trupele sovietice au eliminat mitul invincibilității Germaniei lui Hitler și „României mari" fasciste. Pierderile numai a trupelor române în timpul bătăliei au fost de 159 mii de persoane ucise, rănite și dispărute. Aparent, diplomatul român a uitat că la Stalingrad a fost o victorie a trupelor sovietice în bătălia începută pentru eliberarea de fascism a Europei. Deci ce eroi și fapte vor fi comemorate de reprezentanții României, care cer o escorta onorabilă? Sau este dorința de a rescrie încă o dată istoria Bătăliei de la Stalingrad și a celui de-Al Doilea Război Mondial, în care Germania și aliații săi au fost invadatori și soldați sovietici, eliberatori?

Cetățeanul de onoare al orașului Volgograd, Boris Usik: „Dorința de reînhumare cu onoruri a fasciștii români este o impertinenţă!"

Între timp, în România, ca și în alte țări europene, care a fost eliberată de naziști de către Armata Roșie,vasota 102 apar relatări ale unor acte sălbatice legate de profanare memoriei eliberatorilor. Un incident de profanare a avut loc recent la cimitirul memorial "Eternity" din orașul Botoşani din România, unde au fost răsturnate 120 de pietre funerare ale soldaților sovietici. Autorii nu au fost pedepsiți, iar autoritățile de la București pentru ceea ce s-a întâmplat nu numai că nu şi-a cerut scuze, dar nici nu s-a deranjat să comenteze acest fapt bătător la ochi. De asemenea, este de neînțeles incidentul cu vicepremierul rus Dmitri Rogozin, care conduce comitetul de organizare privind pregătirea pentru celebrarea a 75 de ani de la victoria în bătălia de la Stalingrad. Autoritățile române nu au permis survolul avionului pe teritoriul Românie, pentru a ajunge la Chișinău pentru a participa la celebrarea a 25-a aniversări a operațiunii de menținere a păcii din Transnistria. Nu este clar de ce România paractică standardele duble și acțiunineprietenoase față de Rusia și, în același timp, pentru un motiv sau altul solicită un tratament special pentru „eroii" ei - invadatori.

„Este o impertinenţă de cel mai înalt grad al autorităților române acordarea de onoruri speciale la reînhumare infractorilor români" - a declarat într-un interviu exclusiv pentru IA „Cota 102 , cetățean de onoare al orașului Volgograd, Boris Usik. „Soldații români uneori au participat la anumite atrocități și chiar i-au depășit nemții. Toate aceste fapte au fost înregistrate de Comisia Regională Stalingrad pentru Stabilirea Atrocităților. Infracțiunea împotriva umanității nu are nici un statut de limitare, este legea adoptată de Societatea Națiunilor. Da, este clar că este necesar să respecţi rămășițele oamenilor, oricare ar fi acestea, acestea sunt valori și tradiții universale. Dar pentru a reînhuma pe cei care au batjocorit poporul nostru, în sunetele fanfarei militare, ca „eroi" este o cerere rușinoasă și o impertinenţă!".

„Известия" („Izvestia") - „Soldaţii români vor fi reînhumaţi fără onoruri[3]

Vice prim-ministrul Federaţiei Ruse, Dmitri Rogozin, a recomandat să se refuze acordarea de onoruri militare cu prilejul desfăşurării activităţilor de reînhumare a rămăşiţelor pămînteşti ale militarilor români, care au luptat, alături de trupele hitleriste, pe teritoriul U.R.S.S., în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Activiştii (cu sensul de opinia publică - n. Misiunii).) s-au plâns lui Dmitri Rogozin - care conduce Comitetul de organizare pentru pregătirea sărbătoririi a 75 de ani de la victoria Armatei Roşii în Bătălia de la Stalingrad - despre pregătirile de reînhumare cu onoruri militare a românilor, în Cimitirul militar din satul Rossoşka, Regiunea Volgograd. Însărcinatul cu afaceri ad-interim al României, Viorel Cojocaru, a înştiinţat autorităţile Regiunii Volgograd, cerîndu-le concursul. În scrisoarea către guvernatorul Regiunii - copia se află la dispoziţia ziarului „Известия" („Izvestia") -, el a rugat să fie asigurată prezenţa la ceremonia de «reînhumare a rămăşiţelor pămînteşti ale eroilor militari români, care au căzut la Stalingrad», a «unui pluton de gardă, a unei gărzi de onoare şi a unei orchestre militare». Informaţia despre pregătirea ceremoniei a ajuns în presa locală şi a avut o amplă rezonanţă: oamenii au început să se adreseze în scris, în special lui Dmitri Rogozin. Reînhumarea rămăşiţelor pămînteşti ale militarilor români, la Rossoşka, este planificată pentru data de 29 septembrie. Potrivit informaţiilor deţinute de „Известия" („Izvestia"), manifestarea nu va fi anulată, însă se va desfăşura într-o manieră mai rezervată, fără orchestră militară, gardă de onoare ş.a.

Potrivit adjunctului şefului Centrului pentru studierea Bătăliei de la Stalingrad, Boris Usik, în anii războiului, soldaţii români şi-au câştigat reputaţia de jefuitori. „La beţie, adesea, distracţia lor era să-i arunce pe prunci în furci. Pe oameni îi mânau ca pe vite: îi legau la căruţe şi îi duceau la locurilor lor de baştină, unde, asemenea robilor, munceau şi mureau", povesteşte Boris Usik. „Consider că militarii noştri nu trebuie să acorde onoruri (militare - n. n.); acest lucru va reprezenta un sacrilegiu. De reînhumare să se ocupe ei, românii, care sosesc aici special, pentru acest eveniment". Secretariatul vice-premierului (Rogozin - n.n.) a confirmat aprobarea unei dispoziţii, prin care se recomandă să nu fie organizată o ceremonie, cu prilejul reînhumării militarilor români.

Formal, acordarea de onoruri militare militarilor decedaţi, se află sub incidenţa capitolului 11, din Regulamentul de pază şi garnizoană (aprobat prin Decretul nr. 1495, din 2007, al preşedintelui Federaţiei Ruse). În acest document, însă, nu există indicaţii referitoare la ceea ce trebuie făcut, în cazul în care este vorba despre reprezentanţii unui stat străin. În acelaşi timp, Rusia a semnat acorduri interguvernamentale privind comemorarea militarilor căzuţi în lupte, cu 18 state. Aceste documente au fost ratificate prin legi federale. La mijlocul anilor 2000, un astfel de acord a fost semnat şi cu România. În noiembrie 2006, el a fost ratificat prin Legea Federală nr. 190, din 9 noiembrie 2006. În documente, sunt descrise pe larg modul de păstrare al monumentelor celor înhumaţi, regulile de efectuare a exhumărilor şi de predare a rămăşiţelor pământeşti. De aceea, în text, nu există menţiuni cu privire la acordarea de onoruri militare.

Istoricul militar Aleksei Isaev, a declarat „Izvestiei", că, la Stalingrad, armata română a era o masă de ţărani prost instruită, care fusese adusă la război cu parul : „La Stalingrad, au luptat circa 200.000 de militari români, din componenţa a două armate", a declarat expertul. „Se remarcau printr-o teamă foarte mare de tancuri, din cauza absenţei armamentului şi a tacticii adecvate. Pentru ei, chiar şi câteva tancuri sovietice erau un coşmar teribil. Când s-a declanşat Operaţiunea « Uran », românii au fost respinşi şi dezarmaţi cu uşurinţă. S-a ajuns până acolo, încât cavaleriştii sovietici, în formaţiune, i-au secerat pe românii care alergau pe ogorul înzăpezit, caz rar pentru Marele Război pentru Apărarea Patriei (denumirea din istoriografia sovietică a celui de-Al Doilea Război Mondial - n. n.). Într-una din lupte, unităţile mecanizate sovietice au luat prizonieri circa 7.000 de români, în timp ce ele au pierdut doar câteva zeci de luptători". Potrivit lui Aleksei Isaev, armata română a suferit din cauza deficitului cronic de ofiţeri. „Separat, românii puteau lupta curajos, s-au aruncat împotriva tancurilor, chiar şi cu toporul, însă ca forţă militară organizată, cota lor era foarte redusă", a mai menţionat istoricul. „Referitor la jafurile şi la alte crime de război, din acest punct de vedere, românii nu s-au deosebit cu nimic printre aliaţii Wahrmacht-ului. Doar ungurii i-au mai depăşit în ceea ce priveşte duritatea şi cruzimea".

Domnul istoric Aleksei Isaev, un altfel de Roller, dar rusesc se autocontrazice: pe de o parte afirmă despre militarii români: „Se remarcau printr-o teamă foarte mare de tancuri [...]", iar pe de alta : „Separat, românii puteau lupta curajos, s-au aruncat împotriva tancurilor, chiar şi cu toporul [...]".Domnul istoric rus este atât de convingător încât nu ştim când să-l credem.

Textul a fost redactat înainte de manifestarea din 29 septembrie a.c. Prin bunăvoinţa domnului lector univ. dr. Florian Bichir, prezent la ceremonia de la Rossoşka, vom reveni cu amănunte..

Grafica - I.M.

-------------------------------------------
[1] https://www.dcnews.ro/federatia-rusa-romani-cazuti-la-stalingrad-reinhumati-rossoska_555442.html
[2] Почетный гражданин Волгограда Борис Усик: „Желание перезахоронить румынских фашистов с почестями - это наглость !" - http://v102.ru/news/67498.html - 25.09.2017.
[3] Румынских солдат перезахоронят без почестей
https://iz.ru/651339/aleksei-ramm-nikolai-surkov-ivan-cheberko/rumynskikh-soldat-perezakhoroniat-bez-pochestei - 28.09.2017

footer