Rodica Iliescu, art-emisCariera pictoriţei Rodica Iliescu a început sub auspicii splendide, iar ceasul treizeci din septembrie al frumoasei vîrste îi exprimă cu sensibilitate harul şi eleganţa creatoare, din care împărtăşeşte iubitorilor de înalt un frumos inconfundabil. Stabilită din 1970 în Franţa, studiază la Academia de Arte Frumoase din Paris, în 1974 fiind licenţiată a instituţiei. Calităţile intelectuale şi talentul o integrează cu rapiditate în boema artistică a cartierului parizian Montmartre, dar şi în sînul elitei de artişti plastici ai Parisului. Stabilirea în Franţa, pe Montmartre, îi deschide pictoriţei un univers fabulos. Ea s-a lăsat purtată într-o lume care i-a oferit perspective noi asupra celor văzute şi simţite, s-a bucurat de contemplarea şi de punerea lor pe pînză, acestea reprezentînd o sinteză între devenirea artistică şi existenţa de fiecare zi. Trăirile şi inspiraţia pictoriţei formează o recuzită artistică întreţinută de un extins repertoriu de teme şi de tonalităţi diafane. Rodica Iliescu trebuie să aparţină artei ca istorie, nu circumstanţelor timpului, ea este cunoscută în lumea întreagă, acoperită de meritată glorie. Picturile sale nu cer prea multe argumentări. În alfabetul şi în ortografia picturilor, stăpînite la perfecţie, se răsfrînge negreşit talentul care se exprimă cu toate coordonatele sale, cu caracterul şi cu amprenta de pregătire a artistei, dar si Fie că este vorba despre portrete, natură statică sau peisaje, toate găzduiesc tonalităţi cromatice diafane, care creează o atmosferă caldă, calmă şi delicată.

Tablouri de o calitate cromatică şi de un simţ coloristic de excepţie, conferă luminii rolul de dominantă polarizatoare, capabilă să susţină demersul şi să sugereze parfumul şi nostalgia unor vremuri demult apuse. „Această jună şi frumoasă plasticiană care, se pare că reprezintă atât de bine o epocă, plăcută, mirosind frumos a pietre de pe colină, putând fi cea a anilor ’70, este de fapt atemporală.” „O pictură inspirată din viaţa pariziană cotidiană a secolului XIX, recreând o lume elegantă, la limitele imaginarului … unde visul şi realitatea se întrepătrund cu un puternic farmec poetic.” (Jean Emmanuel Gabert). Spaţialitatea, formele, planurile, substanţa, perspectiva, luminozitatea, pacea, tot ce poate oferi mai bun însăşi metafora unei epoci ca singura stare de graţie, îşi îmbogăţesc, îşi diversifică tonurile, se potenţează cromatic sub fiecare trăsătură de penel.

rodica iliescuPînzele Rodicăi Iliescu sînt un fel de examen public, pentru care a primit întotdeauna distincţii neîndoielnice, succesul ei fiind aprecierea în faţa unui mare număr de privitori. Vorbesc despre o pictoriţă valoroasă, care cunoaşte măsura şi ştie precis ce minuni pot face umbrele şi luminile culorii, efectele produse de acestea, astfel încît ştiinţa folosirii lor surprinde pînă şi frumuseţi insesizabile, inefabile. Pictoriţa Rodica Iliescu este maestru al unor lucrări neasemuit de frumoase, care respiră încîntare, acea frumuseţe eternă care impresionează privitorul printr-o furtună neobişnuită, printr-o reverie adîncă şi plăcută. Pe lîngă uimitoarea fidelitate faţă de evoluţie, pe lîngă faptul că fiecare trăsătură de penel, fiecare nuanţă este finisată cu deosebită migală, picturile Rodicăi Iliescu impresionează şi prin aceea că în fiecare din ele şi-a aşezat, cu o alchimie de vrăjitor, podoabele talentului, dar şi propria stare de spirit, impregnată de duioşie, de pace şi de dulce meditaţie, astfel încît arta sa nu va putea fi niciodată înveşmîntată în mundanul ideilor postmoderne. Pictoriţa Rodica Iliescu, un nume cu rezonanţă în lume, un artist desăvîrşit, un pictor cu valoare consacrată, merită, fără îndoială, aceste majuscule, pentru că posedă multă cultură, o frumoasă cutezanţă, o aşezare a cugetului în matca artei înalte, acestea toate însemnînd deschideri autentice şi legitime ale talentului său spre universal. Rodica Iliescu propune artei reperele sensibilităţii şi un mod unic de a se cristaliza şi de a transmite cu o frumoasă concentrare manifestarea talentului şi a evoluţiei artistice. Montmartre Iliescu RodicaAsemenea tablouri dau sentimentul eternităţii, antrenează privitorul într-o magie, a cărei identitate vine din izvorului harului său, dar şi din tezaurul comun de simţire, în cazul Rodicăi Iliescu, în expresie proprie. Graniţele riguroase dar delicate, care o despart în tematică şi o unesc în culoare cu valorile universale, o înfăţişează ca pe un inconfundabil spirit românesc, în magma căruia străluceşte ca aurul. Toate aceste calităţi au făcut ca simezele unor prestigioase puncte de contact cultural ale lumii să găzduiască, încununată de lauri, opera pictoriţei. Numeroase premii şi medalii, peste optzeci de expoziţii personale şi de grup îi iscălesc numele cu majusculă, alte cîteva zeci de colecţii private şi de stat din ţară şi din lume care au în patrimoniu lucrări ale sale. Iat-o acum, venind spre noi, la ceas aniversar, ca o prinţesă din basm, cu braţele pline de culori şi cu ochii strălucind de încîntări. S-o preţuim cum se cuvine, ca pe o comoară de spirit românesc. La mulţi ani, Rodica Iliescu!