header
ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

„Uite cine vorbe?te!”
Ion Maldarescu Editorial
„Uite cine vorbe?te!”
Pe fondul multiplelor ?i permanentelor scandaluri din primul (sper?m ?i unicul) mandat al navetistului excursionist pe meridianele planetei - pe banii contribuabilului român - ?i al debutului „campaniei dispera?ilor", cum a

Parteneri

revista agero
Revista Clipa - Dinu Sararu
Grand Hotel Sofianu

uzpr

Editura Fortuna
Muzeul de arta - Craiova
Natiunea
Ziaristii online
Uniunea artistilor plastici - Valcea
clipa
SC Diana SRL
Forumul cultural educational
Redactia ART-EMIS   
Duminică, 02 Septembrie 2018 09:40

CiteƟte mai mult...Academia Oamenilor de ?tiin?? din România
Filiala Maia a Asocia?iei Na?ionale a Cavalerilor de Clio (Organizator tematic?)
Asocia?ia ART-EMIS
Societatea Cultural? APOLLON (Administrare financiar? ?i logistic?)
Consiliul Jude?ean Ialomi?a (Sponsor principal)

RETR?IRI ISTORICE ÎN VEACUL XXI
Edi?ia XIV/VI

Maia-Catargi, Jud. Ialomi?a, 7-8 SEPTEMBRIE 2018

1918-2018 CENTENARUL MARII UNIRI

Invita?i de onoare

- Prof. univ. dr. ing. Adrian Badea, Pre?edintele A.O.?.R.
- Prof. univ. dr. Mihai Gribincea - Ambasador Extraordinar ?i Plenipoten?iar al Republicii Moldova la Bucure?ti
- General de armat? (r) Dr. Mircea Chelaru
- Florian Marin - Prefectul Jude?ului Vâlcea
- Victor Moraru - Pre?edintele Consiliului Jude?ean Ialomi?a
- Adrian Bu?u - Vicepre?edinte al Consiliului Jude?ean Vâlcea
- Ionel Gae - Vicepre?edinte al Consiliului Jude?ean Ialomi?a

VINERI, 7 SEPTEMBRIE 2018

Orele 10.00 - Primirea oaspe?ilor, deschiderea lucr?rilor, cuvinte de salut
- Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Pre?edintele Filialei Maia a Asocia?iei Cavalerilor de Clio
- Ion M?ld?rescu - Pre?edintele Asocia?iei ART-EMIS
- George C?lin - Pre?edinte de Onoare al Asocia?iei APOLLON
- Zamfir Marian, Primarul comunei Maia, jud. Ialomi?a
- Prof. Vlad Constantin - Biblioteca „Barbu Catargiu" - Maia

Orele 11.30 - PREZENT?RI DE CARTE

- Retr?iri istorice în veacul XXI, vol. XI
- R?zboiul românilor ardeleni Mare?alul Constantin Prezan
- Colec?ia Ialomi?a - Centenar
- Vernisaj colec?ie de icoane vechi

Orele 12.00 - MOMENT FESTIV
- Acordarea de distinc?ii

12,20-14,10 - COMUNICARI ?I DEZBATERI
14,15-15,20 - Pauz?
15,30-17,30 - COMUNICARI ?I DEZBATERI
17,30-18,00 - Pauz?
18,00-19,30 - COMUNICARI ?I DEZBATERI

SÂMB?T?, 8 SEPTEMBRIE 2018

08,30 Micul dejun
09,00 - COMUNICARI ?I DEZBATERI
12,00 - Pauz?
12,15 - CONCLUZII, PROPUNERI, INCHEIEREA LUCR?RILOR
13,15 - Masa de prânz
14,30 - Plecarea oaspe?ilor

 
Din dragoste de ?ar? ?i de Neam
Prof. univ. dr. Viorel Ro?   
Duminică, 02 Septembrie 2018 09:29

CiteƟte mai mult...„Trezi?i-v? dreg?tori ai ??rii, cu to?ii, din somnul cel de moarte (sim?i?i fiorul când asculta?i Imnul?) ?i opri?i nebunia care a cuprins ?ara ?i pe care a?i declan?at-o!

Dac? v? iubi?i ?ara, dac? mai ?ti?i ce este ?ara, dac? v? iubi?i cu adev?rat Poporul ?i dac? vre?i binele Poporului care v-a a?ezat în func?iile înalte ?i din care a?i jurat s? îl conduce?i cu toat? puterea ?i priceperea întru prop??irea sa spiritual? ?i material?, s? îi ap?ra?i Constitu?ia ?i legile, democra?ia, drepturile ?i libert??ile fundamentale, s? ap?ra?i suveranitatea, independen?a, unitatea ?i integritatea teritorial? a ??rii, dac? vre?i s? r?mâne?i în istorie pentru a fi f?cut bine ??rii, iar nu pentru c? a?i f?cut r?ul care amenin?? tot mai mult existen?a noastr?, a tuturor celor care mai simt române?te (nu vede?i oare norul tot mai negru al desp?r?irii românilor de români?!) pune?i cap?t schismei, a?eza?i-v? la mas?, l?muri?i-v? ?i apoi pune?i-v? pe treab?! Iar dac? nu pute?i, ori nu ?ti?i, pleca?i cu to?ii!

Asculta?i-v? ?ara (care nu a avut niciodat? atâ?i neprieteni ca acum), asculta?i-v? Poporul, adev?rat, încrâncenat peste m?sur? în bun? parte, întristat ?i ru?inat de ce tr?ie?te în cea mai mare parte a sa ?i de aceea cam intolerant, cam agresiv ?i nedispus s? mai asculte ?i s? mai cread? în întregul s?u în conduc?torii ei, dar sunte?i vinova?i ?i pentru asta! ?i face?i ce v? cere Poporul ?i ce a?i promis c? ve?i face pentru El! Sau l?sa?i-ne!

V-am îns?rcinat, votându-v?, s? ajunge?i în dreg?toriile în care v? afla?i ca s? lucra?i pentru noi to?i în mod egal, în?elegând prin noi, pe noi to?i români, adic? pe to?i cei care locuim aici sau departe de ?ar? ?i care gândim la ?ar? ca la Patria Mam? ?i în care ne-om întoarce fie ?i numai pentru a ne uni pentru vecie trupul cu P?mântul ??rii. În?elegând prin noi pe to?i care vorbim sau ar trebui s? vorbim române?te ori pe care ar trebui s?-i înv???m române?te ?i s? ne respecte Tricolorul. Pe to?i, de orice neam ?i de orice credin??, f?r? deosebire de Dumnezeul în care crede ?i de Biserica la care se duce pentru închinare, rug?ciune ?i iertare. Pe to?i cei care am jurat ?i care a?i jurat pe Biblie, pe Cruce sau pe Con?tiin?? s? avem ?i s? ave?i grij? de România!

V-am votat ca s? lucra?i pentru binele ??rii! V-am votat ca s? lucra?i în folosul ??rii ?i al Poporului ?i nu împotriva Lor!

V-am votat crezând c? sunte?i buni români (chiar dac? unii gândi?i în alt? limb?!) ?i buni dreg?tori ?i c? ve?i avea grij? de ?ara pentru care a?i jurat s? fi?i pav?z?!

V-am votat noi aleg?torii, fiecare cum am crezut c? e bine, dar nu v-am votat nici ca s? v? du?m?ni?i, nici ca s? ne du?m?ni?i pentru felul în care am votat!

L-am votat pe Pre?edinte ca s? fie al României ?i al tuturor Românilor, nu ca s? ne împart? la trei sau patru, ori poate la cinci ?i s?-i socoteasc? pe ceilal?i, împotriva regulilor politicii ?i ale logicii, minoritari în ?ara Lor, de?i ei sunt cei mul?i, iar mul?imea, în politic?, nu poate fi considerat? niciodat? proast? ?i are întotdeauna dreptate!

Pre?edintelui României îi datoreaz? respect to?i Românii, fie c? l-au votat, fie c? nu l-au votat. E o datorie a noastr?, a tuturor s?-l respect?m! Dar ?i Pre?edintele are mai mult decât fiecare dintre noi datoria de a-?i respecta ?i iubi compatrio?ii în mod egal!

V-am votat ca s? v? bate?i în argumente ?i civilizat, nu cu bâtele (nu mai ave?i mult, un pas mic, acum sunte?i înc? la vremea înjuratului, huiduitului, trop?itului, unii chiar mai mult), nu cu invective ?i nu ca s? îmbog??i?i sensul cuvintelor limbii române în feluri neîng?duite de lege ?i de moral?.

Institu?iile sunt în slujba ??rii ?i al Poporului, iar nu Poporul la dispozi?ia institu?iilor

V-am votat pentru a lucra to?i ?i ca s? pune?i toate institu?iile (de la pre?edin?ie, parlament, guvern, servicii de informa?ii, justi?ie, pân? la ultimul func?ionar al statului pl?tit din banii no?tri) în slujba ??rii ?i al Poporului, iar nu Poporul la dispozi?ia institu?iilor.

V-am votat pentru c? am crezut în Domniile Voastre! V-am votat pentru c? ne-a?i f?cut s? avem încredere în Domniile Voastre!

V-am votat pentru c? v-am respectat op?iunile politice ?i ne-a?i convins c? ve?i face ce a?i promis ?i am sperat c? ve?i face chiar mai mult decât a?i promis.

V-am votat pentru c? am crezut c? sim?i?i române?te ?i pentru c? am crezut c? ?ti?i mai mult decât s? vorbi?i române?te!

V-am votat pentru c? v-am crezut merituo?i ?i am prezumat rezonabil c? nu ne ve?i face de râsul lumii!

V-am votat pentru c? am crezut c? ?ti?i ce este bunul sim? ?i morala în politic?!

V-am votat ?tiind c? mandatul încredin?at nu poate fi ?i nu este imperativ, dar cu credin?a îndrept??it? c? dac? nu v? plac cei cu care a?i plecat la drum ?i dac? nu v? place disciplina de partid, ve?i pleca ?i din dreg?torie, iar nu doar din partidul din care nu vre?i s? mai fi?i.

V-am votat cu convingerea c? ?ara trebuie condus? de politicieni, c? pluripartidismul ?i pluripartitismul sunt singurele c?i de a asigura conducerea democratic? a unei ??ri ?i c? a face o compara?ie între politic? ?i cea mai veche meserie din lume este permis doar ca figur? de stil ?i doar la mare ?i justificat? sup?rare. De ce vre?i neap?rat s? ne convinge?i de ceea ce noi nu am crezut c? este politica?!

V-am votat cu ferma convingere c? nu ve?i coborî politica acolo unde este azi! De ce a?i f?cut-o?! Cu ce drept ne silui?i credin?a ce am avut în Domniile Voastre?

V-am votat crezând c? ve?i fi exemplu de elegan?? (nu vestimentar?, c? nu haina face pe om, de?i îmbr?c?mintea spune multe despre cum este omul, incluzând aici ?i femeia politic? sau „nepolitic?") ?i de bun sim? (sunt ?i dintre ace?tia, dar aproape c? nu se v?d ?i nu se aud, ori nu se v?d ?i nu se aud cât ar trebui ?i ar merita, unii fiind deja izola?i în propriile lor partide, al?ii, pe cale de a fi marginaliza?i), de putere de a dialoga, de model de toleran?? cu cei care nu cred ca Domniile Voastre!

V-am votat nu ca s? v? exhiba?i din demnit??ile în care v? afla?i frustr?rile generate de pricini mai mult sau mai pu?in politice, ci opiniile demne de a fi cunoscute de Popor!

V-am votat ca s? v? bate?i acolo unde sunte?i cu armele politicii ?i s? intra?i ori s? ie?i?i din politic? pentru merite ori nemerite politice.

V-am votat ca s? l?sa?i Justi?ia în afara politicii ?i pentru ca ajutorul Divinit??ii s?-l ob?ine?i prin rug? sincer? ?i nu cump?rând Biserica ?i slujitorii ei cu argin?i ori alte avantaje spre a-i deturna de la misia lor (adaug pentru cei care poate nu ?tiu: Hitler a scutit Biserica german? de impozite spre a o ?ine departe de politic?, iar pentru a în?elege consecin?ele acestui troc, citi?i „Declara?ia de vinov??ie" de la Stuttgart, din 19 octombrie 1945 a Bisericii Evanghelice Germane, dar ?i cuvintele pastorului Martin Niemöller, îndemn la net?cere ?i curaj în fa?a oric?rui abuz, a oric?rei nedrept??i).

V-am votat ca s? r?spunde?i cu seriozitate la întreb?rile noastre, oricât de nesuferite ar fi ?i oricât de mult a?i urî pe întreb?tor ?i motivele pentru care întreab?.

V-am votat crezând c? ve?i avea onoarea ?i buna cuviin?? de a nu accepta s? face?i ceea ce nu ?ti?i s? face?i, nu pute?i s? face?i sau ceea ce nu v? place s? face?i.

V-am votat ca s? fi?i zi ?i noapte servitorii Poporului Român ?i nu pentru ca Poporul Român s? fie mereu silit a constata cu amar în suflet c? înainte era mai bine!

De nu pute?i s? face?i barem lucrurile pe care le-a?i promis, de nu ?ti?i s? le face?i, de nu ?ti?i cum trebuie s? proceda?i ca s? le face?i, întreba?i-v? Poporul! Dar dac? a?i ajuns acolo ?i mai ales dac? nu ave?i puterea de v? întoarce la Popor pentru a v? cere vorbele înapoi, ori pentru a-l întreba ?i asculta ?i apoi de a-i urma sfatul, atunci de bun? seam?, trebuie s? pleca?i!

Ave?i, to?i cei care a?i depus un jur?mânt de credin?? ?i de loialitate fa?? de ?ar? ?i fa?? de Popor, f?r? deosebire de culoare politic? ?i de rangul demnit??ii, de ref?cut prestigiul ??rii, care nu a fost niciodat? mai jos ca acum!

Ave?i obliga?ia de a convinge pe cei care vorbesc o alt? limb? c? sunte?i cel pu?in la fel de de?tep?i ?i de buni ca ei. Ave?i obliga?ia de a cere reprezentan?ilor str?ini care nu ?tiu s? se poarte cuviincios în ?ara noastr? s? înve?e ce înseamn? buna cuviin?? ?i respectul pentru ?ara care i-a primit, iar celor care nu pot ori nu cunosc regulile diplomatice?ti care îi oblig? la rezerv?, la decen?? în exprimare, la neamestec în treburile ??rii noastre (noi nu ne amestec?m în treburile ??rilor lor, dar încerca?i s? v? imagina?i c? a?i face-o), la neimplicare politic?, ave?i obliga?ia s? le cere?i s? se întoarc? de unde au venit!

Ave?i obliga?ia s? ne reprezenta?i cu cinste, cu demnitate, cu cump?tare, cu sobrietate, cu elegan?? în exprimare, cu respect de sine ?i cu bun? preg?tire pentru toate împrejur?rile oriunde în lume. Ave?i datoria de prevedere de a nu umbla cu foc prin lumea plin? de praf de pu?c?, lume a c?rei istorie ?i ale c?rei probleme nu le cunoa?te?i destul ?i în care nu mai avem demult de spus ceva important.

Ave?i de f?cut economia ??rii s? mearg?... de adunat bani la buget, de îngrijit de via?a celor care v-au dat via?? ?i nu doar atât.

Ave?i de f?cut investi?iile publice promise. Ave?i de f?cut autostr?zi (?i ar trebui s? face?i autostr?zi adev?rate, nu pric?jitele de drumuri de ceva mai mare vitez? ?i pentru care pl?tim totu?i cele mai mari pre?uri din lume!). V? amintesc c? decisiv pentru unificarea statelor germane în secolul al XIX-lea a fost sistemul de c?i ferate (c? n-aveau atunci autovehicule rutiere s? se unifice prin autostr?zi) ?i c? ?ara Noastr? nu-i legat? de la un cap la altul, nici de drumuri de fier ca lumea, nici de autostr?zi care s? uneasc? barem fostele capitale ale Provinciilor istorice ?i nici ?ara întreag? cu restul lumii prin autostr?zi!

Ave?i de f?cut spitale ?i de înv??at doctori în ?coli adev?rate ?i care, bine pl?ti?i, s? stea acas? s? grijeasc? de bolile noastre nu de ale str?inilor. Ave?i de f?cut ?coli ?i profesori, c? nu de gâzi ?i pu?c?rii are nevoie ?ara, ci de ?coli ?i de câ?i mai mul?i înv???tori (ne-a spus asta întemeietorul dreptului penal român V. Pella, iar Finlanda ne demonstreaz? în fiecare zi cât de corect? este teza marelui nostru om de drept).

Ave?i de (re)f?cut agricultura ?i sistemul de iriga?ii al ??rii, ave?i de (re)f?cut drumurile na?ionale, ave?i de (re)f?cut ordine în ?ar?, ave?i de gândit ?i de f?cut un sistem fiscal coerent ?i stabil.

Ave?i de îndreptat legi nedrepte în folosul nostru, iar nu al celor câtorva judec?tori sau procurori care ?i-au uitat rolul de p?mânteni cu obliga?ia de a aplica legea f?cut? de cei care au dreptul s? o fac?, iar nu legea f?cut? de cei câ?iva care „au înlocuit balan?a cu parul" (am citat dintr-un judec?tor care scrie excep?ional).

Ave?i datoria s?-i înv??a?i pe cei care vor s? înve?e s? devin? întreprinz?tori ?i pe cei care pot s? munceasc? s?-i preg?ti?i s? o fac? ?i la nevoie, s?-i determina?i s? o fac?. Ave?i datoria s?-i aduce?i acas? pe cei pleca?i s? înve?e ori s? munceasc? pentru un venit mai mare, pentru un trai mai bun, iar pentru asta trebuie s? le da?i motive s? se întoarc?.

Ave?i mai mult decât datoria de a-i respecta pe cona?ionalii care ?tiu ?i pot munci cu mai mult folos pentru ?ar? cu mintea ?i pe acei care ne înva?? ?i datoria de a-i pl?ti pe to?i cum se cuvine. Ave?i obliga?ia de a implica Academia Român? în proiectele pentru viitorul ??rii pentru c? acolo sunt cei mai buni (nu to?i cei mai buni, c? nu e loc pentru to?i care ar merita acolo), sunt cei care nu prea mai au ce cere de la ?ar? ?i au înc? mult de dat ??rii.

Ave?i datoria de a pune cap?t vrajbei noastre! To?i au dreptul (au ?i obliga?ia) de a vorbi, de a ac?iona, de a se manifesta. ?i nimeni nu poate fi scos din Cetate pentru c? o face, dup? cum nimeni nu poate fi l?sat s? dea foc Cet??ii.

Ave?i obliga?ia de a lucra în interes na?ional! De a reface ceea ce un sistem care ?i-a urât ?ara, Poporul ?i Interesul Na?ional sau poate numai bolnav de putere ori care, poate, a lucrat astfel doar pentru c? a?a i s-a cerut, a distrus ?i a d?râmat în mare m?sur? ce era bun în noi ?i la noi ?i ne-a coborât unde nu merit?m s? fim, f?cându-ne de râsul lumii!

Ave?i atâtea de f?cut c? nu v? ajunge un mandat, iar dac? nu face?i ceea ce trebuie s? face?i, un altul nu mai merita?i!

Ave?i datoria de a v? iubi ?ara ?i poporul ?i de a v? sacrifica la nevoie pentru acestea! ?i dac? nu pute?i, atunci ave?i obliga?ia de a pleca!

Prof. univ. Viorel Ro?
30 august 2018"

Not? : Prof. univ. dr. Viore? Ro? este avocat, fost judec?tor, profesor de Drept ?i conduc?tor de doctorat, expert în litigii interna?ionale.

 
Preluarea mare?alului Ion Antonescu de c?tre sovietici
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Duminică, 02 Septembrie 2018 09:06

CiteƟte mai mult...31 august 1944.

La 31 august 1944, din ordinul Consiliului Militar al Frontului 2 ucrainean, generalii I.Z. Susaikov ?i A.H. Tevcenkov s-au deplasat la Bucure?ti pentru a afla „unde se afl? mare?alul Antonescu ?i dac?-l descoper?, s?-l ia sub paza noastr?", a?a cum raporta mare?alul R.I. Malinovski în telegrama trimis? lui I.V. Stalin la 2 septembrie 1944. Deplasându-se la Comandamentul Militar al Capitalei, generalul A.H. Tevcenkov, ?eful Direc?iei Politice a Frontului 2 ucrainean, a discutat telefonic, prin intermediul generalului Iosif Teodorescu, comandantul militar al Capitalei, cu generalul Aurel Aldea, ministru de Interne, ?i cu generalul Victor Dombrovski, primarul general al Capitalei. „Dup? câteva tergivers?ri ?i interven?ii - informa mare?alul R.I. Malinovski conducerea sovietic? de la Moscova - ei au declarat c? Antonescu a fost arestat, locul unde se afl? nu le este cunoscut, dar exist? o persoan? care îl ?tie". La al doilea „avertisment categoric" al generalului A.H. Tevcenkov, generalul Iosif Teodorescu a luat leg?tura cu guvernul, dup? care la Comandamentul Militar al Capitalei s-a prezentat Emil Bodn?ra?, reprezentantul partidului comunist, care a declarat c? Ion Antonescu se afl? „sub paza comuni?tilor, într-o cas? conspirativ?". Dup? ce s-au deplasat la locul indicat, înso?it de 40 de militari sovietici, generalul A.H. Tevcenkov i-a comunicat lui Emil Bodn?ra? c? „din cauza pazei proaste, comandamentul sovietic ia asupra sa paza aresta?ilor ?i îi va transporta în dispozitivul trupelor proprii".

Reprezentantul partidului comunist a r?spuns c? „ar fi fost mai bine dac? aresta?ii ar r?mâne pe loc ?i ar fi fost înt?rit? paza cu solda?i sovietici". Emil Bodn?ra? a rugat „s? fie luat? ?i paza lor" (cea asigurat? de comuni?ti - n.n.) ?i a f?cut cunoscut c? „guvernul (român - n.n.) nu dore?te ca Antonescu s? ajung? la Moscova". Referindu-se la acest lucru, Constantin S?n?tescu consemna în Jurnal: „Ru?ii i-au ridicat pe Antone?ti ?i ceilal?i prizonieri politici cu toate c? am protestat, întrucât este o chestiune intern?". Astfel, la 31 august 1944 (ora 17.00), mare?alul Ion Antonescu ?i înso?itorii s?i au fost prelua?i ?i du?i la postul de comand? al Armatei 53 sovietic?, iar de acolo la cel al Frontului 2 ucrainean (1 septembrie 1944)[1].

Grafica - I.M.

----------------------------------------------------------------
[1] Alesandru Du?u, Armata român? în r?zboi, 1941-1945, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2016.

 
Dr. Kiki Skagen Munshi, S.U.A.   
Duminică, 02 Septembrie 2018 08:41

CiteƟte mai mult...„V? scriu în sprijinul pozi?iei domnului Louis Freeh ?i domnului Rudy Giuliani în ceea ce prive?te Direc?ia Na?ional? Anticorup?ie (D.N.A.). Am examinat activitatea sa de mai mul?i ani ?i sunt de acord cu ei c? structura institu?iei a condus la abuzuri. ?eful D.N.A.-ului, actualmente, raporteaz? Pre?edintelui României, care este un func?ionar ales cu - în mod firesc - un interes pentru a-?i p?stra pozi?ia ?i a fi reales. Un procent ridicat de persoane din România au fost implicate în corup?ie de un fel sau altul. În mod obi?nuit este aproape imposibil - dup? cum ?ti?i -, ca într-o societate s? nu fie ?i un mic procent al corup?ilor, dar realitatea a demonstrat c? cca. 70-80% dintre politicienii ?i birocra?ii de nivel înalt au „practici corupte", a?a cum sunt definite în prezent, în func?ie de pozi?iile lor în trecut. Având în vedere acest fapt, nu se pune întrebarea dac? func?ionarii corup?i sunt urm?ri?i penal, ci care sunt ale?i pentru a fi urm?ri?i penal pentru corup?ie.

De la pre?edin?ia lui Traian B?sescu r?spunsul este în mod ciudat, foarte clar: du?manii politici ?i cei care ar putea reprezenta o amenin?are politic? sau economic? pentru Pre?edinte ?i la partidul s?u. Adic? D.N.A.-ul în sine a devenit un motor al corup?iei ?i de aceea este important? o mi?care de plasare a acestuia într-o pozi?ie ceva mai protejat?.

Da?i-mi voie s? merg mai departe! În ultimii ani, D.N.A.-ul nu a fost folosit doar pentru a sus?ine puterea politic? a actualului pre?edinte al României, ci a func?ionat în afara normelor procedurilor judiciare.

Cu un an ?i câteva luni în urm? am intervievat atât avoca?ii, cât ?i oficiali judec?tore?ti despre procesele a trei persoane pe care le cunosc, aflate în închisoare pentru „corup?ie" ?i mi s-a spus c? în toate cele trei cazuri „procesele" erau ele însele corupte ?i c? acest fapt ar putea fi dovedit numai într-o instan?? judec?toreasc? neutr?. Dup? ce am studiat mai bine de un an, ?tiam deja multe din ceea ce mi-au spus avoca?ii: c? inculpa?ilor nu li s-a permis s? vorbeasc? în ap?rarea lor, s? aduc? martori sau s? prezinte dovezi în favoarea lor. To?i trei se afl? în prezent în închisori sau au executat sentin?e pentru „infrac?iuni", care, în Occident, nu ar fi ajuns într-o sal? de judecat?, cu atât mai pu?in ar fi fost condamnate. Acesta nu este genul de justi?ie pe care România ar trebui s? o sprijine.

Este adev?rat c?, pe hârtie, România face toate lucrurile potrivite pentru a pune cap?t corup?iei, dar, dup? cum ?tim cu to?ii, corup?ia nu a fost eradicat?. Ceea ce s-a întâmplat a fost c? D.N.A.-ul s-a transformat într-o putere din umbr?, fiind capabil? s? induc? frica chiar ?i în rândul cet??enilor care respect? legea, pentru c?, odat? ce un caz este deschis, nu este deloc sigur c? se va face dreptate. Reformarea D.N.A.-ului ar trebui s? reprezinte o prioritate pentru guvernul dvs., dac? este vorba despre lupta împotriva corup?iei.

Mutarea D.N.A.-ului dintr-o aren? pur politic? într-una în care ar exista cel pu?in o ?ans? rezonabil? de supraveghere impar?ial? ar trebui s? fie primul pas în acest efort. Sper ca administra?ia dvs. ar putea sus?ine acest fapt. Exist? organiza?ii ?i persoane care v? pot ajuta în acest effort ?i voi fi bucuroas? s? v? pun la curent cu unele dintre acestea. A? dori s? precizez c? nu sunt legat? de ele ?i c? nu a? beneficia de niciun avantaj personal.
Deci, de ce m? deranjez? Pentru c?, în anii 1980 am cunoscut România bine, fiind Director al Bibliotecii Americane ?i am fost foarte interesat? de bunul mers al ??rii dumneavoastr?. De asemenea, îmi pas? de Justi?ie, o respect ?i doresc s? o v?d pus? în drepturi.
Sper s? o face?i ?i dvs.
Cu sinceritate,
Kiki Skagen Mushi".

Not?: Kiki Skagen Munshi face parte din a patra genera?ie de californieni fiind crescut? atât în Statele Unite, cât ?i la Tokyo, Japonia. A urmat Swarthmore College in Pennsylvania unde a absolvit „magna cum laudae" ob?inând licen?a în ?tiin?e Politice, Istorie ?i Economie. Dup? un an în care a fost bursier Fullbright în India, a urmat University of California, Berkeley, finalizându-?i studiile cu un Doctorat în Istorie chiar la Universitatea din Bucure?ti în 2006. Kiki Skagen Munshi a intrat în 1980 în U.S. Foreign Service. Angajat? în Serviciul de Informa?ii al Statelor Unite ?i în Departamentul de Stat de la Washington, a lucrat la ambasadele americane din Nigeria, România, Grecia, Sierra Leone, Tanzania ?i India. A condus Biblioteca American? din 1983 pân? în 1987 ?i a fost Consul cu Afaceri Publice al Statelor Unite ale Americii la Bucure?ti între anii 2000-2002, când s-a retras din Serviciul Extern al S.U.A. S-a reîntors în 2006 pentru a face parte din Echipa de Reconstruc?ie a Iraqului. Locuie?te acum în San Diego, viziteaz? deseori România ?i India ?i este autoare a mai multor c?r?i între care una are ca fundal anii comunismului sub Nicolae Ceau?escu.

Versiunea original? în limba englez?

This is not the Kind of « Justice » that Romania should support

„I am writing in support of the position taken by Mr. Louis Freeh and Mr. Rudy Giuliani as concerns the Direc?ia Na?ional? Anticorup?ie (D.N.A.). I have been examining its work for several years and agree with them that the structure of the institution has led to abuses. The head of the DNA, in the present arrangement, reports to the President of Romania, who is an elected official with - quite naturally - an interest in retaining his/her position and being re-elected. A high percentage of persons in Romania have been involved in corruption of one kind or another. For ordinary people it is still almost impossible, as you know, to live without petty corruption; probably 70-80% of high level politicians and bureaucrats have "corrupt practices" as currently defined related to their positions in their background. Given this, the question becomes not whether corrupt officials are prosecuted but who is chosen to be prosecuted for corruption.

Since the Presidency of Traian Basescu the answer is distressingly clear: Political enemies and those who might pose a political or economic threat of some sort to the President and his Party. That is, the D.N.A. itself has become an engine of corruption and this is why a move to place it in a somewhat more protected position is important.
Let me go further. The D.N.A. has not only been used to bolster the political power of the incumbent Romanian President in recent years, it operates outside the norms of judicial procedures.

A year and some months ago I interviewed both lawyers and judicial officials about the trials of three persons I know who were in prison for 'corruption' and was told in all three cases that the « trials » were themselves corrupt and that this could be proven in a neutral court of law. Having followed the trials over a course of some years I already knew much of what the attorneys told me: That defendants were not allowed to speak in their defence, bring witnesses or present evidence in their favor.
All three are either currently serving sentences in prison or have served sentences for « crimes » that would not, in the West, have even made it to a courtroom, let alone resulted in a conviction. This is not the kind of « justice » that Romania should support.
It is true that, on paper, Romania is doing all the "right things" to end corruption but, as we all know, corruption has not been erased. What has happened is that the DNA has moved into a position of shadowy power from which it is able to strike fear into the hearts of even law abiding citizens because once a case is opened, it is by no means certain that justice will be done.

Reforming the D.N.A. should be a high priority for your government if it is serious about fighting corruption. Moving the D.N.A. out of a purely political arena to one in which there would be at least a reasonable chance of unbiased oversight should be the first step in this effort. I would hope that the your office could support this. There are organizations and individuals who could assist you in this effort; I would be glad to put you in touch with one of them if you wished. I would like to add that I am not connected with them and would receive no personal benefit from this.

So why do I bother? Because I have known Romania well since I was Director of the American Library in the 1980s and care about your country. I also care about justice and wish to see it done. I hope you do as well.
Sincerely,
Kiki Skagen Munshi".

 
Alexandru Bochi?-Bor?anu   
Duminică, 02 Septembrie 2018 08:27

CiteƟte mai mult...Cine nu a auzit de Satana? Al?ii îi spun Satan, dar e Dracu' gol! Când cineva pronun?? acest cuvânt, imediat mintea reac?ioneaz? ?i î?i creeaz? cel pu?in dou? imagini. Una, relevat? de memorie, pe ecranul min?ii: tineri dezinvol?i la o adunare a satani?tilor. Acei adep?i ai dracului, converti?i de ?iganul-ungur Anton Sandor La Vey, (mama sa a fost ?iganc? din Transilvania) ?i care sunt blama?i pentru negarea lui Dumnezeu. Au ca simbol un animal negru cu coarne, la care se închin? ?i o dogma, crezul: „Eu sunt Dumnezeul meu"!

A doua imagine satanic?, ar fi aceea a Iadului! Acel loc subteran, infernal, unde focul arde perpetuu cu vâlv?t?i, sufletele p?c?to?ilor. Unde Scarao?ki ?i fiul s?u Michidu?? rânduiesc intensitatea focului. ?i te rogi s? nu ajungi în iad. Î?i faci cruce ?i zici Doamne, ap?r?-m?! Piei drace! Mai la b?trâne?e, te întorci cu fa?a c?tre Domnul, sperând s? nu ajungi în incandescen?a iadului. ?i te rogi lui Dumnezeu s? te ierte de p?catele f?cute, cu fapta sau cu gândul.

A treia imagine, nu pot s? o revendice decât câ?iva ini?ia?i ori cei dota?i cu reprezentare iconografic? incomensurabil?. Sigur, nu o s? m? crede?i, dar ?i eu sunt printre ei. V?d cum un areal terestru de mii km p?tra?i este un focar incandescent întins, jar, fl?c?ri ro?ii ?i albastre, fum negru ?i cenu?iu, cât cuprinzi, aburi fierbin?i arunca?i în atmosfera ce?oas?, cu un miros puternic pestilen?ial, uneori fad, alteori specific, care poate fi produs de arderea unor fiin?e umane ori animale, sau alte bunuri materiale organice din câmpul dezastrului.

Aceasta ar fi imaginea, care oricând poate deveni real?, apocaliptic?, obiectiv?, material?, produs? de „Satan 2" - racheta nuclear? ruseasc?! Dac? celelalte imagini sunt doar mentale, în închipuirea noastr? sau în pove?ti, acest tablou poate deveni, cât de curând, realitate. „Satan 2" este racheta intercontinental? cu raz? lung? de ac?iune, considerat? drept cea mai puternic? arm? nuclear? existent? azi în lume, denumit? în acte „RS-28 Sarmat" construit? de Rusia. Supranumele „Satan 2" - l-au dat chiar de americani. Racheta poate transporta 16 focoase nucleare, în greutate de 50 de megatone, înc?rc?tur? cu o putere de distrugere de 2000 de ori mai puternic? decât mica bomba atomic? „Little Boy", aruncat? în 6 august 1945, de USA, deasupra Hiroshimei. Nenorocirile le cunoa?te?i. Tabloul apocaliptic la fel.

Acest monstru nuclear, dup? cum apreciaz? speciali?tii N.A.T.O., este invizibil pentru sistemele antiradar iar viteza de deplasare este atât de mare, încât sistemele actuale de ap?rare antirachet? ar fi inutile. Afirmativ, poate s? str?bat? zece mii de kilometri, iar un ora? ca New York poate fi distrus, într-o secund?. La noi, baza american? antirachet? de la Deveselu ar fi o glum? pentru asemenea arme. Spre deosebire de alte situa?ii, când cercet?rile privind finalitatea armelor nucleare era strict secret?, despre „Satan 2", presa din Rusia scrie c? „racheta poate ?terge de pe fa?a P?mântului un teritoriu de dimensiunea Texasului". Rusia prezint? fotografii cu noua arm?, provocând fiori, team?, în Occident. U.S.A. ?i N.A.T.O. percep „dezv?luirile", f?r? precedent, ca mesaje de intimidare la adresa lor. ?i nu îi pot contrazice. De aceea întreb, oare este oportun s? acuz?m Rusia, s? o provoc?m, de posibil? agresiune armat?, când noi avem un simulacru de mijloace de ap?rare?

„Pre?edintele meu" - vorba analistului Niilu Schmecker - în alocu?iunile pe care le cite?te, la diferite ocazii oficiale, nu omite s? men?ioneze pericolul Rusiei pentru România, o acuz? de ocuparea teritoriilor str?ine; de pericolul invad?rii unor ??ri N.A.T.O.; pluseaz? pe constituirea unei for?e maritime armate N.A.T.O. în Marea Neagr?, de?i ?tie, sau o fi aflat, c? ar înc?lca tratate interna?ionale, respectate de statele riverane; de nerespectarea tratatului de la Minsk cu privire la pacea din Ucraina, etc. Toate aceste sunt realit??i, dar nu „Pre?edintele meu" trebuie s? le declame, s? amenin?e Marele Urs.

Am impresia c? sf?tuitorii s?i, primesc ordine din alte zone, ?i sub pretextul „alinierii la politica Alian?ei", este manipulat pentru a provoca. Este periculos pentru România.
?arul Putin, dup? declararea bazei de la Deveselu, ca opera?ional?, a nominalizat ?ara noastr? ca ?int? sigur? într-un eventual conflict. Atunci a ordonat unui num?r de 500 de rachete s? le fie setat? traiectoria spre ?ara noastr?. Tu, pre?edinte, propui eventuale m?suri de ripost?? E ridicol! România nu mai are mijloace de ap?rare. Americanii au explicat cum poate fi activat art. 5 din Tratatul NATO, pentru ap?rarea unei ??ri atacate. Poate dura 5 zile. Dac? ar fi ca Rusia s? ne atace, pân? la activarea for?ei N.A.T.O., armatele ruse au trecut de Timi?oara, fac jonc?iune cu Belgradul. Nu în?eleg politica noastr? fa?? de Rusia!

Jens Stoltenberg afirma: „[...] Alian?a Nord-Atlantic? nu reprezint? nici o amenin?are pentru nimeni. Nu vrem un nou R?zboi Rece, nu vrem o nou? curs? a înarm?rii. ?i nu vrem confruntare militar? [...] încerc?m s? avem un dialog constructiv cu Rusia. Rusia nu poate ?i nu trebuie s? fie izolat?", a spus la Summit-ul N.A.T.O. de la Var?ovia. Sau pozi?ia Pre?edintelui Fran?ei, la aceea?i reuniune: „N.A.T.O. nu are câtu?i de pu?in voca?ia s? fac? presiuni asupra rela?iilor pe care Europa trebuie s? le aib? cu Rusia, iar pentru Fran?a, Rusia nu este un adversar, nu este o amenin?are. Rusia este un partener [...] ?i încerc?m s? g?sim o solu?ie pentru criza din Ucraina".

„Si vis pacem, para bellum !" (Dac? vrei pace, preg?te?te-te de r?zboi!) spunea scriitorul militar latin Flavius Vegetius Renatus, dar noi doar mim?m c? ne preg?tim. R?zboiul este pierdut deja, înainte de a-l începe. De ce mim?m r?zboiul? Sunt date certe c? vom fi ataca?i? Care este scopul noului exerci?iu N.A.T.O., ce urmeaz? s? se desf??oare la noi noiembrie? Ne edific? generalul Timothy McGuire, comandant general adjunct al armatei americane in Europa: „Nu vrem un r?zboi, dar cel mai bun mod de a men?ine pacea este prin for?? ?i prin preg?tire". Inventivi, americanii au introdus în bibliografia lor strategic? atât preceptele din cartea lui Sun Tzu, „Arta r?zboiului" (anul 550 î.Hr), dar ?i adagiul lui Flavius Vegetius Renatus (secolul al IV-lea d.Hr.), adaptându-le adaptat la zilele noastre... „Exerci?iile militare fac parte din eforturile N.A.T.O. de a acoperi lacunele din ap?rarea aerian? a Alian?ei, în încercarea de a descuraja ambi?iile Rusiei în Europa de Est", a precizat generalul. ?i pentru ca provocarea s? fie sesizat? ?i de ru?i, armata american? va muta din Germania sistemul antirachet? „Patriot", ca parte în exerci?iu; la exerci?iile comune vor participa circa 100 de solda?i americani ?i 100 români. Pozi?ia generalului ?i a „Pre?edintelui meu" sunt concordante, dar par contrare celor ale Pre?edintelui Fran?ei ?i a secretarului general N.A.T.O. De aceea, nu ar fi bine s? adopt?m ?i noi o pozi?ie nonbeligerant? fa?? de Rusia? Dac?, Doamne fere?te, se declan?eaz? un r?zboi, acesta va avea loc pe teritoriul României, nu al Statelor Unite. ?ara mea, a noastr?, va fi distrus?. V? reamintesc: teritoriu U.S.A. nu fost niciodat? teatru de r?zboi de la R?zboiul de Secesiune (1861-1865). Re?ine?i! De la Al Doilea R?zboi Mondial pân? în prezent U.S.A. a fost implicat? în 52 r?zboaie regionale, majoritatea le-au pierdut.

Într-un r?zboi cu Rusia, „?ara mea drag?, ?ara mea de dor", ar disp?rea de pe hart?.

Grafica - I.M.

 
Polovragi, Apollo T?m?duitorul ?i Zamolxe Vraciul
Dr. Constantin Ioni?escu & Prof. Daniela Ioni?escu   
Duminică, 02 Septembrie 2018 08:11

CiteƟte mai mult...Cele mai vechi m?rturii de convie?uire a omului pe meleagurile României le g?sim în jude?ul Hunedoara ?i dateaz? din paleoliticul superior (35.000 î.Hr.), descoperite în pe?tera de la Cioclovina ?i la Gorj în Pe?tera Muierilor din zona noastr?, unde s-a descoperit în 1954 un craniu de femeie vechi de 26000 de ani (Bombi??, 1954). A?ez?rile dacice din Mun?ii Or??tiei din timpul lui Burebista ?i Decebal (Gr?di?tea Muncelului, Coste?ti, Blidari), au avut ca avanpost cetatea de la Polovragi, având rol de antene avansate ?i controlau drumurile dinspre sud. Cetatea de la Polovragi a fost plasat? pe terenul ce f?cea leg?tura între Buridava dacic? (Cosota - Ocni?a) de lâng? Olt, puternic centru de exploatare a s?rii, ?i cet??ile de la gura Jiului (Tg. Jiu de azi) ?i Bumbe?ti Jiu-Vârtop, Bârle?ti, ce controlau Valea Jiului spre Pasul Vâlcan-Sarmizegetusa ?i pe de alt? parte, drumul spre Baia de Aram?, Drobeta, la Dun?re, de a?a numitul drum al s?rii al Mehedin?ilor folosit din plin de romani dup? anul 102.

Argumentez acest lucru deoarece, romanii au dezvoltat dup? anul 102 cet??ile de la Drobeta ?i de la Bumbe?ti-Jiu, Buridava roman? de la Stolniceni, construind ?i drumuri de înalt? calitate, drumuri pietruite ?i late de 4 m., partea central? a drumurilor fiind mai ridicat? pentru scurgerea apelor. Romanii, când au venit în Dacia, ?tiau precis locul z?c?mintelor de aur, aram?, sare ?i c?ile de acces. Printre primii oameni de ?tiin?? care au f?cut studii asupra Cet??ii de la Polovragi ?i a Pe?terii din localitate, a fost ?i geologul Dr. Mircea Trifulescu în anii 1960. Într-un articol publicat în revista Studii ?i Cercet?ri de Dacoromânistic?, la p. 90, arat?: „În timpul c?ut?rii geologice a versantului estic al Cheilor Olte?ului, la 371 m de Oborul Jidovilor, spre Crucea lui Ursache, cota 1000 m., am observat c? pe culmea calcarelor jurastice cutate apar dou? nivel?ri a c?ror conforma?ie geometric? denot? o activitate entropic? (uman?), adic? o netezire artificial?". Acest argument geometric m-a determinat s? formulez ipoteza c?, pe cele dou? platouri lungi de 83 m cel nordic, ?i 133 m (platoul sudic), cu diferen?e de altitudine dintre ele de 7 m, o fi existat o fortifica?ie antic?. Cetatea fiind pe platoul muntelui Pade?, la cota de 1000 m, ?i cu o mare vizibilitate înspre sud, circa 10-15 km, având ?i rol strategic.

În 1965, arheologul ?i istoricul Al. Vulpe a adus un deta?ament de armat? ?i a efectuat excav?rile necesare. Din ?an?urile de lâng? ziduri s-au g?sit monede romane cu inscrip?ia Flamino, Roma din sec. I î.e.n. ?i dou? grece?ti, una de tip Dyrrhachium, ?i alta Apollonia din sec. II î.e.n., ?i 3 tetradrahme de argint de la Filip al II-lea ?i alte obiecte: piroane de fier, cu?ita?e, vârfuri de s?ge?i ?i de lance, pinteni de cal, catarame, fibule, ceramic? lucrat? cu mâna ?i cu roata, vase sub form? de borcan ornamentate cu bâuri alveolate sub form? de ?nur, ce?ti, castroane.

S-au mai descoperit o pl?cu?? de bronz dreptunghiular? (101x 66 mm) lucrat? în bazorelief. Pe avers, este un c?l?re? b?rbos cu pantaloni strâm?i, cu o c?ma?? ?i pe umeri-i flutura o manta, iar pe cap avea o bonet? r?sfrânt? în fa??, sem?nând cu o c?ciul? dacic?. În fa?a ?i spatele c?l?re?ului sunt dou? personaje identice cu îmbr?c?mintea corespunz?toare lumii greco-romane. Piesa este asem?n?toare cavalerului trac. Aceste relicve g?site arat? c? exist? o leg?tur? între c?peteniile locale din cetate ?i lumea sudic?, stabilite de pe vremea regelui Burebista care cucerise cet??ile Pontului Euxin, Histria, Tomis, Calatis, leg?turi economico ?i religioase.
S-a mai g?sit un ciob dintr-un vas ceramic cu înscrisuri de litere latine, DEEEBA.

Polovragiul se înscrie ca a treia localitate dup? Gr?di?tea Muncelului ?i Buridava dacic? de la Ocni?a unde s-a g?sit pe un vas inscrip?ia în limba greac? a numelui regelui dac, Thiamarcos: „Basileos Thiamarkos Epoiei" care s-ar traduce „Thiamarkos l-a f?cut (pentru) regele...". Sub cetate, la cota de 600 m., g?sim Pe?tera de la Polovragi. Mai g?sim în zon? Grota Ur?ilor ?i Oborul Jidovilor în versantul estic, pe chei. Formele geometrice plate de relief sunt de vârste halogene sub 100 000 de ani, pe care au locuit str?mo?ii no?tri geto-dacii, având ?i o clim? cu influen?e mediteraniene, favorabil? vie?ii. Pe?tera Polovragi a c?rei ie?ire se afl? pe drumul forestier din Cheile Olte?ului la cota de 600 m ?i 580 m în amonte, are mai multe galerii cunoscute de pe vremea ge?ilor ?i loc de ad?post al popula?iei înc? de pe acele vremuri. Ea este cunoscut? ca loc de ad?post al zeului dacilor Zamolxis, zeu monoteist cunoscut ca zeu al Soarelui, al s?n?t??ii ?i care, prin preo?ii s?i, propaganda nemurirea.

Legendele mai povestesc c? zeul intra în pe?ter? ?i dup? dou? s?pt?mâni ap?rea în bazinul Ha?egului la Sarmizegetusa. De fapt, despre Zamolxis au scris ?i scriitorii antici greci, Herodot ?i Strabon, c? ar fi fost sclavul ?i elevul lui Pitagora în sec. VI, în Insula Samos, ?i c? el, dup? ce s-a întors în Dacia, având o mare înv???tur?, a început s? prop?v?duiasc? regilor ?i popula?iei nemurirea ?i cultul Soarelui. Tot legendele mai spun c? în timpul când erau furtuni ?i mul?i nori care acopereau soarele, ge?ii tr?geau cu suli?a c?tre soare pentru a îndep?rta norii. Ge?ii ?i dacii aveau credin?a c? la diferite serb?ri, la 5 ani, unul dintre tineri era aruncat în sus, iar sub el erau al?i tineri cu suli?ele îndreptate în sus, iar tân?rul, în c?derea lui, dac? murea str?puns de suli??, era fericit, pentru c? ei credeau în nemurire ?i în faptul c? vor merge la Zeul Zamolxis.

Tot izvoarele literare grece?ti spun c? Zamolxis, în timpul unei întruniri cu regele ?i suita lui, a disp?rut dup? ce f?cuse o cas? subp?mântean? (o pe?ter?) unde a locuit trei ani, iar dup? aceea a reap?rut viu, ar?tând oamenilor c? este nemuritor ?i c? locuie?te pe muntele Kogaion. La sfâr?itul secolului XIX, mul?i istorici români (Xenopol, Ha?deu, Pârvan) au c?utat acea pe?ter? în mun?ii Cozia, Ceahl?u, Bucegi, Godeanu, îns?, c?ut?rile au r?mas în faza de supozi?ie. Scriitorii antici au scris c? prin fa?a pe?terii era o ap? curg?toare. Având aceste repere, adic? pe?tera, râul Olte? ?i cetatea Polovragi, localizate deasupra pe?terii, ne gândim c? aceast? loca?ie ar putea s? fie aici; legendele vorbind ori de un tunel care f?cea leg?tura între pe?ter? ?i cetate, loc pe unde dacii se refugiau în caz de atac ?i-i luau prin surprindere pe la spate pe atacatori.

Toate aceste elemente descrise de scriitorii antici referitoare la Zamolxis se g?sesc întrunite aici, râul Olte? în fa?a pe?terii ?i chiar sub pe?ter? ca izvor, aici g?sindu-se apa râului Cerna care se vars? în Olte?, pe?tera deasupra râului ?i peste ele cetatea dacilor pe platoul muntelui Pade?. În 1937, înv???torul Popescu a g?sit în Oborul Jidovilor dou? s?bii (una cu lungimea de 40 cm ?i lat? de 78 cm, iar cea de-a doua, lung? de 50 cm, încovoiat? la vârf), de tip dacic, cu un cosor. Cetatea a fost construit? pe muntele Pade?, la 1000 m altitudine ?i cu o suprafa?? de de circa 6.000 m.p., ?i era accesibil? din partea de nord, pe un culoar de 300 m lungime ?i 60 m l??ime.

Tot pe munte, în 1897 s-a g?sit un obelisc care avea patru fe?e de 1,9 m, f?r? nicio inscrip?ie. Nicolae Densu?ianu aprecia c? este vorba despre „o column? monolitic? de granit, t?iat? în patru fe?e ?i terminat? la vârf printr-o mic? piramid?, un obelisc în form? pu?in phalic?, ce a fost înfipt într-o baz? de lespezi t?iate ?i îngropate în p?mânt". Toare fe?ele sunt frumos poleite îns? f?r? inscrip?ie, a?ezat pe un umuli vechi, destinat s? eternizeze memoria unui însemnat eveniment. În?l?imea p?r?ii superioare ce o reproducem aici, este de 1.09 m, l??imea de jos a fe?elor principale de 0,45 m., segmentul al doilea sau partea superioar? a acestui monolit este pierdut. Vechimea acestui monument ce formeaz? un specimen unic între monumentele de piatr? t?iat? ?i poleit? ale Europei se reduce la timpuri foarte îndep?rtate. Aceast? descriere a fost f?cut? dup? lucrarea „Dacia preistoric?" a lui N. Densu?ianu din 1913.

În Pe?tera Muierilor de la Baia de Fier s-au g?sit, în afar? de schelete de animale (ur?i, mamut, leu, vulpi, capr?), ?i schelete de om datate de 26000 de ani. Au mai fost descoperite dou? podoabe din bronz; o suli?? de aram?, o verig? din epoca bronzului (1700-1000 î. Hr.), o z?bal? de cal, urme de cuptoare primitive de topit fierul, fier care a fost folosut ?i de dacii din cetatea Polovragi. Legat de Pe?tera Muierilor, care este lâng? râul Galben, lipsit? de curen?i, cu intrarea însorit? ?i care putea ad?posti peste 200 de suflete, este ?i povestea cu Dealul Muierilor situat în dreapta Olte?ului la 5 km de pe?ter?, lang? satul meu, Ponoare. Pe acest deal, înc? din acea perioad?, se adunau femeile ?i copiii de pe v?i atunci când se d?dea alarm? c?, înspre Cetatea Polovragi, se îndreptau popula?ii vr?jma?e pe firul Olte?ului.

Cetatea Polovragi, a?ezat? pe un vârf de munte ca un cuib de p?s?ri, avea o mare vizibilitate înspre sud de circa 10-15 km atunci când era senin ?i în caz c? veneau vr?jma?ii, popula?ii dace de pe traseu, aprindeau focuri pe în?l?imile dealurilor ?i fumul era vizibil ca un semnal de alarm?. În aceast? situa?ie, femeile ?i copiii se adunau pe coama Dealului Muierilor ?i de aici alergau spre Pe?tera Muierilor pentru ad?post. Fiind copil, de multe ori mi-am pus întrebarea: de ce se nume?te Dealul Muierilor, f?r? s? g?sesc un r?spuns ?i, totodat?, m? minunam c? toponimele lacurilor copil?riei mele poart? numele de Denghiu, Pl?vi?oiu, Alexandru, Coasta Bisericii, Dealul Viilor, podi?c?, Groe?ti, explica?ii aflate când am mers la ?coal? ?i am mai aflat c? în urm? cu 500 de ani, pe aceste locuri tr?iau familii de oameni izola?i. iar print-o hot?râre a lui Matei Basarab, aceste familii au fost aduse la drumul care pleac? de la mine din Poienari, trece pe coama dealului la M?gura, Minciune?ti, Bumbe?ti-Deal, Cârligei ?i coboar? în drumul ce merge spre Târgu Jiu.

Despre Poeni - Poienari

Primele documente care aduc date despre satele comunei Bumbe?ti-Pi?ic, sunt din anul 1521, din vremea domnitorului Neagoe Basarab - 30 iulie 1521,,iar am dat Mircii cu fra?ilor s?i ?i feciorilor lor în Poeni (Poienari) din partea Donciului ?i fr?tâni-s?u sau Vâlcului, dintr-o funie jumate ce iaste c?tre Cârli?ei"[1].

Se mai vorbe?te ?i despre localizarea loturilor, despre r?s?rit pe la capul hotarului Câlnicului, despre hotarul Sârbe?ti din matca râului Terota spre hotarul Zorle?ti la miaz?-zi pân? la matca V?ii Ursului unde se hot?r??te cu hotarul Zorle?ti. În 1793 este descris în acte vin?riciu din Poienari. Alexandru C. Morunzi Vod? ce se leag? de existen?a viilor în Poienari – Dealul Viilor, lâng? coasta bisericii. Domnitorii închiriau bisericilor fie sate, fie încasare de biruri. În acte se vorbe?te de un boier Bumbu care a cump?rat multe loturi de la cet??enii din Poienari ?i Cârligei.

Despre Ponoare - document al lui Radu Mihnea Voievod (1620-1630), înt?re?te lui Oprea o ocin? în „Ponor". Date legate de vechime

Novaci 1502, Cern?die 1521, Bia de Fier 1502, Sârbe?ti 1521, Alimpe?ti 1568, Zorle?ti 1535. Despre Cetatea de la Polovragi s-au emis ipoteza c? este fosta cetate de la Aecinna, enun?at? de Ptolemeu ?i c? era una dintre cele mai str?lucitore a?ez?ri din Dacia. Istoricul antic Lucius Florus Anneus ne spunea despre daci c? tr?iesc anina?i în mun?i, ca ni?te cuiburi de vulturi. Geograful Ptolomeu a plasat localitatea Arcinna în sec. I-II d.Hr. pe locul unde se afla Tg. Jiu. Vasile Pârvan în Getica, localizeaz? aceast? Arcinna tot în partea superioar? a Jiului, la întret?ierea marilor drumuri ce treceau din sudul Olteniei spre trasee de dincolo de mun?i ?i dinspre ?ara Severinului spre trec?toarea dinspre Valea Jiului unde g?sim castrul de p?mânt de la Bârle?ti (Bumbe?ti-Jiu, Vârtop, Pinosa, precum ?i sediul de la Curti?oara). S-a emis ideea c? cetatea ?i-ar fi încetat existen?a în sec. II.

În Dic?ionarul Topografic ?i Statistic al României din 1872, Dimitrie Frunzescu, face referire la Racovi?a, comun? rural? în jude?ul Vâlcea, plaiul Horezu, compus? din satul cu acela?i nume ?i mahalaua Ote?ti. Dateaz? de mai bine de 200 de ani ?i s-a întemeiat pe ruinele cet??ii romane Sargida, unde s-a g?sit o piatr? cu inscrip?ia latin? „Populi Sargida-Vensis". Urmele acestei cet??i se v?d în form? dreptunghiular? cu patru intr?ri. Este situat? la poalele Muntelui Milescu. Are o popula?ie de 587 de locuitori, 2 biserici, una în Racovi?a ?i cealalt? în Ote?ti. Cea din Racovi?a s-a zidit în anul 1711. Biserica din Ote?ti s-a fondat în anul 1707. ?coala e frecventat? de 32 de copii. Locuitorii se ocup? cu cre?terea vitelor, fabricarea varului, transportul s?rii de la Ocnele Mari, facerea de ?i?? de brad, plug?ria.

Amintirile din mintea unui copil nu se ?terg niciodat?. Îmi amintesc c? la vârsta de 7-8 ani, alergam pe v?ile ?i dealurile satului Ponoare, pe la Podi?c?, Groe?ti, Dealul Viilor, Dealul Muierii sau Coasta Bisericii. Pe timp de var?, în timpul cositului fânului, descul? fiind ?i cu oile pe vale, jucam cu cei de seama mea diverse jocuri: jalea, oina, purceaua, masa. De asemenea, îmi amintesc ?i de strig?tul negustorilor ambulan?i care vindeau sarea de la Ocnele Mari ?i de p?cur? necesar? ungerii osiilor c?ru?elor ?i carelor („Sare vindem!", „P?cur? Vindem!"), strig?te perpetuate de 2000 de ani, sarea fiind cea necesar? vie?ii, fiind adus? de Ocnele Mari (Ocni?a Cosota). A?a mi s-au luminat ochii ?i mintea în leg?tur? cu cet??ile dacilor: Buridava dacic?, Cosota ?i Cetatea de la Polovragi.

Comuna Polovragi, Jude?ul Gorj, plaiul Novaci se compune din dou? c?tune: Polovragi ?i Obrejeni. Are 322 de familii, 1063 suflete, din care 273 contribuabili. Are o ?coal? frecventat? de 59 de copii ?i o biseric? zidit? în 1806 de jupân Petre Diaconescu. În comun? se afl? 14 mori, 33 piue, 41 fântâni ?i 7 cârciumi. Se fac 2 bâlciuri la 23 aprilie ?i 20 iulie. Are o m?n?stire locuit? de 7 c?lug?ri ?i 1 egumen, zidit? în 1640 de jupân Donciu Pârâianu. De la mân?stire, la 12 km spre N., se afl? o pe?ter? cu stalactite ?i stalagmite la care vizitatorii merg printr-o potec? îngust? de 200 m, deasupra albiei Olte?ului, pe o potec? foarte s?lbatic?, pe muntele înspre Ardeal, ?ara Ha?egului. Polovragi, Polul Vraciului. Pomenit? de Mircea cel B?trân ca Polovraci în colec?ia Biblioteca Enciclopedic? de Istoria a României[2]. Atestat documentar începând cu 1480 Polovragi. Denumirea au pus-o în leg?tur? cu o plant? numit? Polovraga cu care se t?m?duiau bolnavii adu?i la bolni?? de la m?n?stirea Polovragi.

Unii spuneau c? denumirea s? fie geto-dacic?, cuprinzând în sine o criptogram? nedescifrat? referitoare la credin?ele religioase ?i practicile medicale r?spândite în via?a str?mo?ilor, legat de locurile lui Zamolxis în pe?ter?, iar preo?ii, vracii, cunosc?tori ai cultului ?i ai vindec?rii bolilor trupe?ti, au oferit oamenilor leacuri preparate din plantele din flora local?. Consider?m c? acest punct de ap?rare ?i control construit de romani la Racovi?a, Sargida Vensis la poalele Muntelui Milescu ?i având rol de castru, neconsemnat pân? acum, a fost f?cut de romani în sec. II, odat? ?i cu construirea castrelor la Buridava Stolniceni 103., Arutela (138) el fiind pe traseul ce leag? Drobeta cu castrul de la Tg. Jiu Pinosa, Bumbe?ti Jiu, Porceni,Plesea-Vârtop cu cel de la Curti?oara, S?celu, traseu ce folosea romanilor pentru transportul s?rii de la Ocnele Mari, ulterior, denumit drumul Mehedin?ului ?i a accesului de la Bumbe?ti pe Valea Jiului spre Sarmizegetusa.

Romanii au cucerit cetatea de la Polovragi pentru c? nu le convenea s? aib? lâng? ei lupt?tori daci ?i au construit castru de la Racovi?a- Sargida Vensis. A?a se explic? ?i distrugerea cet??ii Polovragi a dacilor din acea perioad?. Mai trebuie consemnat un lucru ?i anume c?, în zona Polovragiului a ap?rut o plant? nou? precum este castanul dulce adus fin zona mediteranean?, profitând de clima mai cald? de aici, castani care se g?sesc ?i azi lâng? M?n?stirea Polovragi. Tot în acea perioad? romanii au construit ?i castru de la Apulum pe fosta cetate dacic?. Apulum constituind unul din cele mai importante centre ale st?pânirii romane de pe teritoriul Daciei cu rolul de a p?zi ?inutul aurifer ?i transportul lui spre Roma. Castrul roman de la Apulum a fost re?edin?a guvernatorului Daciei Superioare ?i apoi Daciei Apulumsis.

Polovragiul de azi, binecunoscut lumii prin pe?tera de aici, ?i care are o lungime de peste 10 km, renumit? ?i recunoscut? de întreaga popula?ie prin legenda zeului Zamolxis, zeul monoteist ?i nemuritor al dacilor, ?i care, prin preo?ii vraci pe care i-a avut, exercita o influen?? deosebit? asupra tuturor tracilor de la sudul Dun?rii ?i geto-dacilor din nord. Herodot ?i Strabon descriu în c?r?ile lor c? Zamolxis ar fi fost elevul ?i sclavul lui Pitagora în Somos. Platon ne vorbe?te despre leacurile preo?ilor vindec?tori daci, ucenici ai lui Zamolxis, despre care spune c? au darul de a-i face nemuritori pe oameni. (Platon. Charmides, 156 d.). Relatarea filosofului Platon (437-347 î. Hr.) care poveste?te despre Socrate (470-399 î.Hr.) urm?toarele: „Eu, Socrate, am înv??at aceast? incanta?ie (descântec - n.n.), acolo, în oaste, de la un medic trac, unul dintre ucenicii lui Zamolxis, despre care se zice c? îi face pe oameni nemuritori. Spune tracul acela c? Zamolxis, care este ?i zeu, ne înv??a c? dup? cum nu trebuie s? încerc?m a trata ochii, f?r? s? ?inem seama de cap, nici capul nu poate fi tratat, ne?inându-se seama de corp, tot astfel trebuie s?-i d?m îngrijire trupului dimpreun? cu sufletul, ?i iat? pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: (anume) pentru c? ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit". A?a i-a înv??at Zamolxe pe vracii-preo?i ai lui, ca un fel de jur?mânt.

Aceast? lucrare este apoi preluat? de Hipocrate (461-379) ca jur?mânt: „Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea ?i Panacea ?i pe to?i zeii ?i zei?ele, pe care îi iau ca martori, c? voi îndeplini acest jur?mânt ?i poruncile lui, pe cât m? ajut? for?ele ?i ra?iunea:
- S? respect pe cel care m-a înv??at aceast? art? la fel ca pe propriii mei p?rin?i, s? împart cu el cele ce-mi apar?in ?i s? am grij? de el la nevoie; s?-i consider pe descenden?ii lui ca fra?i ?i s?-i înv?? aceast? art?, dac? ei o doresc, f?r? obliga?ii ?i f?r? a fi pl?tit.
- S? transmit mai departe înv???turile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu ?i numai acelor discipoli care au jurat dup? obiceiul medicilor, ?i nim?nui altuia.
- Atât cât m? ajut? for?ele ?i ra?iunea, prescrip?iunile mele s? fie f?cute numai spre folosul ?i buna stare a bolnavilor, s?-i feresc de orice daun? sau violen??.
- Nu voi prescrie niciodat? o substan?? cu efecte mortale, chiar dac? mi se cere, ?i nici nu voi da vreun sfat în aceast? privin??. Tot a?a nu voi da unei femei un remediu abortiv.
- Sacr? ?i curat? îmi voi p?stra arta ?i îmi voi conduce via?a.
- Nu voi opera piatra din b??ic?, ci voi l?sa aceast? opera?ie celor care fac aceast? meserie.
- În orice cas? voi intra, o voi face numai spre folosul ?i bun?starea bolnavilor, m? voi ?ine departe de orice ac?iune d?un?toare ?i de contacte intime cu femei sau b?rba?i, cu oameni liberi sau sclavi.
- Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi p?stra în secret, pentru c? aici t?cerea este o datorie.
- Dac? voi respecta acest jur?mânt ?i nu îl voi c?lca, via?a ?i arta mea s? se bucure de renume ?i respect din partea tuturor oamenilor; dac? îl voi tr?da devenind sperjur, atunci contrariul"[3].

Jur?mântul depus de Socrate c?tre medicul trac (unul din ucenicii lui Zamolxis), era un jur?mânt geto-dac. Nici Platon, niciCiteƟte mai mult... Socrate nu pomenesc de Hipocrate. Cultul lui Zamolxis, ca legislator ?i rege, era pe întreg teritoriu tracic. Jur?mântul lui Hipocrate din Cos care nu este altceva decât jur?mântul medicilor teaci, la care s-au ad?ugat numele zeului Apollo, Asclepios, Higea ?i Panaceea. Platon, despre Zamolxis, referindu-se la preo?ii-medici daci, regele nostru, care este zeu, spune c? „precum nu trebuie s? încerc?m a vindeca ochii f?r? s? fi vindecat întâi capul, ori corpul f?r? trup, a?a nu se poate s? încerc?m a vindeca trupul f?r? s? îngrijim ?i de suflet ?i tocmai de aceea sunt boli la care nu se pricep medicii, avem întregul la care ar trebui s? se ocupe, c?ci, dac? acesta merge r?u, este cu neputin?? ca partea s? mearg? bine".

Este un principiu integralist de medicin? sacerdotal?, ?coal? asem?n?toare ?colii medicale din Cos, care a culminat cu Hipocrate (460-337 î.Hr.), supranumit p?rintele medicini „de va îmboln?vi vreun om, atunci s? chema?i preo?ii bisericilor care are îndr?znire de la Dumnezeu s? se roage pentru acela?i Dumnezeu, pentru rug?ciunile preo?ilor lui va da s?n?tate bolnavului ?i-l va scula din boal?". În aceea?i perioad?, la Gr?di?tea de Munte s-a g?sit o trus? medical? care con?inea 5 borcane de lut pentru p?strarea alifiilor, un bisturiu de fier, o penset? de bronz.

Pe lâng? relat?rile lui Iordanes, ne mai stau m?rturie cele 21 de denumiri dacice înscrise cu sinonime în textele lui Pedanius Dioscoride ?i Pseudo-Apuleius. Herodot, despre legenda c? Zamolxis ar fi fost sclav al înv???torului Pitagora din Somos. I. I. Russu spunea: „Zamolxe, zeitate autohton? la ge?i, nu poate fi decât « zeu al p?mântului », ca personificare a generosului fundament ?i izvor al vie?ii". Zeii buni, d?t?tori de via?? ?i bel?ug, alung? duhurile rele, ei având ?i rol de vindec?tor, despre cum vorbe?te ?i Platon. Despre boli din trimpul dacilor avem date pu?ine, îns?, dup? cum consemneaz? poetul Ovidiu în scrierile sale, se plânge de terenul ml??tinos ?i de febr? interminabil? (referitoare la paladism) ?i datorit? acestei aceste boli în aora?ul grec Istria de pe malul lacului Sinoe ?i s? fi fost pus la ad?post sub protec?ia lui Apollo, vindec?torul. Truse medicale cu bisturiu ?i pens? s-au g?sit la Gr?di?tea Muncelului în 1954.

Medicul ?i Dioscoride Pedamios (n. cca 40 - d. Cca 90), medic, farmacolog, botanist grec, a tr?it la Roma în timpul împ?ratului Nero. A scris „De Materia Medica" ?i unul din cele mai însemnate atlase botanice din istorie. Aici sunt men?ionate ?i unele plante medicinale în limba dac?. Codex Anciae Julianae, editura din 512, este copia cea mai veche ?i valoroas? a farmacologiei „De Materia Medica" a dr. Dioscoride Pedamios. Este cel mai vechi ierbar conservat din sec. VI în p?strare la Biblioteca Na?ional? a Austriei din Viena. Denumiri dacice de plante medicinale în dou? documente al lui Pedanius Dioscoride ?i Pseudo-Apuleius. Unele plante consemnate în greac?, latin? ?i limba dac? de c?tre un copist dac. Printre ele (m?rul lupului, omag, pedicu?a, brânca ursului, ?tir, ?tir alb, talpa gâ?tei, brându?a de toamn?, limba boului, strigoaie, m?rar, brusture, rodul p?mântului, pelin, curpeni (strugurel de p?mânt), ?intaur?, rostopasc?, cucut?, dovleac, pir gros, meri?or, scai, ieder?, spânz, m?selari??, sun?toare, stânjenel, mu?e?el, ment?, p?p?die (iarba bubei), laur, p?tlagin? (p?trunjel de câmp), limba broa?tei, rozmarin, mur (mure), zmeur, salvie, Boz (Boj), cimbri?or de munte, de gr?din?, urzic?, lumân?ric?, coada boului, vacii.

Despre Zamolxis ?i medicina lui

Când a ap?rut Hipocrate, cel care a înv??at primele principii ?i no?iuni de medicin? de la Herodicus ?i Selimbria (medici traci). În temelia medicinei hipocratiene, s-au reflectat concep?iile avansate ale ucenicilor lui Zamolxis. Un copist de prin sec. III, rescriind lucrarea lui Dioscoride a ad?ugat conform nomenclaturii latine ?i grece?ti ?i pe cea din limba dac?. Este vorba de 42 denumiri ar?tate mai sus. Legat de medicina dacilor, scheletul descoperit la Poiana (Tecuci) al c?rui craniu prezint? urmele unei trepana?ii cicatrizate reu?ite, bolnavul supravie?uind, arat? c? era înaintat? medicina. Descrierea lui Iordanes despre daci ?i igiena lor, legile belagine (despre Deceneu ?i distrugerea viilor), transmisese oral prin descântece.

Zamolxis ?i nemurirea oglindite în timp

Apartenen?a omului la eternitate ?i infinitul devenirii universale. Aici putem avea o concep?ie de viziune senin? asupra fenomenului mor?ii prin în?elegerea ei, exemplu fiind ciobanul din Miori?a sau eroina Ana din Me?terul Manole care considera jertfa ca o condi?ie a crea?iei ?i a nemuririi. Se pare c? primul zeu cu virtu?i t?m?duitoare este Apollo, numit salvatorul sau chiar medical[4]. A?a cum îl întâlnim ?i în cet??ile de pe malul Pontului Euxin, Histria ?i Tomis, iar Homer în Iliada ?i Odiseea, descrie o epidemie în rândul armatelor tratat? de c?tre str?lucitul zeu Apollo.

Tot despre Asclepios, fiul lui Apollo, c? ar fi sigur din Tracia ?i are ca simbol ?arpele încol?cit în jurul bastonului cunoscut ca simbol al vindec?torilor din Mesopotamia, iar toiagul indic? condi?ia de peregrin a zeului, sau chiar a profesiunii t?m?duitoare, iar în viitor formând cârja arhiereasc? ?i i s-au ridicat nenum?rate statui în cet??ile grece?ti ?i dacice, teritoriul Pontului Euxin. Oare, dacii, în cetatea de la Polovragi, nu au avut ?i ei, oare, un templu dedicat medicinei? Eu zic c? da, obeliscul descoperit în 1897 sub form? de coloan? înalt? de 1,9 m. cu o piramid? ?i un phalus în cap ?i a?ezat pe un tumul, reprezenta stilistic izvorul vie?ii. În Egipt, în timpul celei de-a 18-a dinasti a lui MerkaBa, câmpul electromagnetic al tuturora era activat ?i protejat. „Mer" înseamn? „câmp de lumin? în rota?ie", „Ka" înseamn? „spirit" , iar „Ba" înseamn? „suflet". Aceasta este una diontre credin?ele legate de Treime, neinterpretat? de cre?tinism ca ?i „Trup, spirit ?i suflet". Templele ridicate pentru cultul acestui zeu deservit de preo?ii slujitori ai zeului s-au impus ca institu?ie medic-religioas?. Cel mai cunoscut fiind cel din Epidaur, din Grecia Antic?.

În Grecia Antic?, un cuvânt greu asupra medicinei, matematicii, geormetriei, cosmogoniei a avut Pitagora, cel care a fundamentat pentru univers num?rul ?i armonia ?i a fost investit ca fiu al lui Apollo, n?scut în Insula Samos (590-570 î. Hr.). Se spune c? l-a avut ca elev ?i sclav pe Zamolxis, întemeietor de religie, înaintea lui Buddha, Iisus ?i Mahomed. Se spune c? la începutul medicinei hieratice a dacilor, se situeaz? Zamolxis, zeu ?i profet. Legendele îl plaseaz? la începutul unei noi credin?e, al unei uimitoare reforme care p?trunde în via?a poporului dac ?i care, ulterior, l-a zeificat.

Azi, Polovragiul este cunoscut în întreaga Românie prin mai multe elemente:
- Pe?tera de la Polovragi;
- M?n?stirea de la Polovragi;
- Cheile Olte?ului care despart Mun?ii Parângului de Mun?ii C?p??ânii, distan?a dintre ei fiind de 1m;
- Bolovanul de la Polovragi, vreme de secole - obeliscul descris în 1897 ?i a c?rui vechime nu se cunoa?te.

Am prezentat pe scurt existen?a Cet??ii de la Polovragi, veche din sec. II-I î.e.n., poate ?i mai demult, ?inând cont c?, în zona din apropiere, s-a g?sit în Pe?tera Muierilor un craniu de femeie datat de 26000 de ani, precum ?i a cuptoarelor de fier de la Baia de Fier de pe râul Galbenu. Pe acest fond, se pune întrebarea: de unde provine numele de Polovragi? Consider c?, în urma celor prezentate, legat de religia dacilor ?i a lui Zamolxis, preot-medic, ?i ca re au avut ?i temple dedicate lor, precum ?i g?sirea monezilor grece?ti cu efigia lui Apollo, zeul t?m?duitor, dup? cum s-a g?sit un templu la Histria - „Apollo videc?torul" dup? cum a scris ?i poetul Ovidiu legat de o epidemie de friguri (paludism) a cet??ii Histria. Odat? cu venirea romanilor care, ?i ei îl aveau ca zeu pe Apollo, localitatea s? fi c?p?tat o denumire dedicat? acestui zeu, asumat? ?i de popula?ie dacic?, ulterior c?p?tând denumirea de Polovragi de la Apollo - Polo, care, unindu-se prin sec. VI-IX cu cuvântul vraci din limba slavon?, slavii tr?ind în comuniune cu popula?ia dacic? ?i roman? - daco-romanii.

Din sec. XV, localitatea este recunoscut? ca Polovraci, dup? cum denot? documentele istorice expuse mai sus, îns?, în limbajul popular persist? înc? Polovraci ?i Polovragi.
În concluzie, Polovraciul deriv? din cuvântul Apollo, unit cu cuvântul slav vraci, rezultând denumirea de Polovraci. Biserica de la Polovragi este men?ionat? în 1482 de Basarab cel Tân?r.

Fortifica?iile dacice de la Polovragi dateaz? din sec I-II. Î.Hr. dup? relicva cavalerului trac c?lare pe cal, iar în fa?? ?i spate sunt dou? personaje cu îmbr?minte greco-roman? cu mâna ridicat?, ca de salut, în spatele calului este un copac ?i probabil în jurul lui un ?arpe încol?cit (cum sunt mai multe alte piese cu cavalerul trac). Pe verso, un vas grecesc cu 2 p?s?ri (coco?i). Coco?ul întrupeaz? curajul b?rb??ilor în lupt?. Este un simbol solar, vestitor al luminii, du?man al for?elor întunericului. Toate duhurile rele dispar la cântatul coco?ului, transformând spa?iul respectiv, îl sacralizeaz?. În cre?tinism el este a?ezat pe turnurile bisericilor, simbolizând veghea sufletului în a?teptarea sosirii duhului, are darul cunoa?terii secretelor vie?ii ?i mor?ii, precum ?i a fertilit??ii p?mântului, dar ?i al fecundit??ii oamenilor. La cetatea de la Polovragi s-a g?sit acel neegalat obelisc de 1,09 m., cu 4 fe?e lustruite, iar în cap avea ca un fel de piramid?, dând un aspect de phalus a?ezat pe o în?l?ime. Consider c? acesta reprezenta un simbol al fecundit??ii, în jurul lui desf??urându-se diverse dansuri cu caracter magic.

Într-o excursie efectuat? în Norvegia, am v?zut c? pe turlele bisericilor lor este reprezentat simbolul coco?ului ?i al lupului. Aceste simboluri, precum ?i legendele lor cu Zeul Zamolxis au fost preluate de go?i în sec. III-IV, când au fost pe teritoriul Daciei prin episcopul Wulfila. Tradi?ia men?ioneaz? Târgul de la Polovraci din sec. XVII la izvoarele Olte?ului pe Vârful Nedeia, s?rb?toare tradi?ional?, când se cinstea muntele, animalele în via??. Pe 20 iulie se adunau ciobanii din S?li?te, M?rginimea Sibiului, Sugag, Novaci, Vaideeni. Se f?cea nego? cu cele specifice agriculturii ?i locuitorilor ?i se petrecea din plin cu tarafuri vestite. Se organizeaz? de Sf. Ilie, cel care aduce ploaia ?i fulgerul asem?n?tor zeului dacilor Gebeleides.

Referitor la datele culese din istorie, Dic?ionarul statistic ?i Topografic al României, anul 1872, se mai men?ioneaz? ?i un târg de Sf. Gheorghe pe 23 aprilie. Legat de aceast? dat? trebuie s? men?ionez c? pl?cu?a de bronz cu cavalerul trac, aici dac, legendele spun c? el era un protector al agricultorilor, al vie?ii. Pe multe pl?cu?e cu c?l?re?ul trac, apare ?i un copac care este încol?cit de un ?arpe. Copacul reprezint? pomul vie?ii, iar ?arpele simbolul în?elepciunii ?i al reînvierii, el n?pârlind prim?vara ?i reânviind odat? cu apari?ia cre?tinismului rolul cavalerului trac ?i simbolul lui g?sindu-l de Sf. Gheorghe, cel care omoar? balaurul ?i de acum încolo reînviaz? ?i natura legat? de solsti?iul de prim?var?.

Având aceste elemente, pl?cu?a de bronz cu cavalerul trac, fiind cea mai veche reprezentare descoperit? pe teritoriul României ce se g?se?te la Muzeul Na?ional Militar din Bucure?ti, pavilionul A, cavalerul trac simbolizând .ap?rarea vie?ii, ulterior devenind Sf. Gheorghe cu data de s?rb?toare de 23 Aprilie, consemnat? în istorie ca zi de s?rb?toare religioas? la Polovragi ?i al?turi de Sf. Ilie pe 20 iulie, ca Sfânt aduc?tor de ploaie, fulgere ?i tunete precum Zeul Gebelidos, Zamolxis - zeul nemuritor ?i vindec?tor al dacilor.

Aceste elemente ne fac s? ne gândim c? exist? o strâns? leg?tur? de convie?uire uman? pe aceste plaiuri, înc? înainte de apari?ia cre?tinismului prin existen?a cet??ii de la Polovragi (sec. II-I î.Hr.) ?i continuitatea vie?ii prin popula?ia get?, roman? ?i ulterior slav? din sec.VI-IX, localitatea c?p?tând denumirea de Polovraci, plecând de la zeul Apollo t?m?duitorul, numele grefându-se ?i pe activit??ile de t?m?duitor ale lui Zamolxis ?i unindu-se cu denumirea de t?m?duitor a slavilor care ?i ei ?i-au însu?it-o formând denumirea actual? de Polovragi, localitatea fiind consemnatu? de pe timpul lui Mircea cel B?trân ?i pân? în ziua de azi. Chiar înainte de venirea romanilor, dacii no?tri au venit în contact cu popula?ia greac? instalat? de sute de ani pe litoralul Pontului Euxin în cetate g?sindu-se ?i o moned? cu efigia lui Apollo.

În timpul lui Burebista ?i cu romanii de la sud de Dun?re, ei având în cultul lor pe zeul Apollo, fiul lui Zeus, zeul luminii, artelor, protector al poeziei ?i muzicii. Personificare a soarelui, Apollo este cel care a ucis ?arpele Python, despre care a înfiin?at oracolul lui din Delfi. Zeul Apollo era înf??i?at ca un tân?r frumos ?i înalt, cu o statur? zvelt? ?i impun?toare, fiind socotit zeu vindec?tor, priceput în arta lecuirii ?i tat?l lui Asclepios vindec?torul. Apollo a fost împrumutat ?i de alte popoare, printre care ?i de romani. De numele lui legându-se la noi cetatea Apulum de la Alba Iulia dând chiar numele de Dacia Apulensis.

M? întreb: oare, romanii, când au sosit în Polovragi ?i când au înl?turat pe daci ?i pe preo?ii lor vraci închina?i lui Zamolxis, predicând acela?i cult pe care-l aveau ?i ei fa?? de Apollo, oameni bine dezvolta?i, gigan?i, numi?i jidavi, asem?n?tori cu Apollo ?i care locuiau într-o cetate pe vârf de munte la 1000 m altitudine, bine organizat? ?i greu de cucerit, cetatea c?reia, probabil i-au dat numele de Arcinna, iar ulterior r?mânând în con?tiin?a poporului cu numele de Polovragi, de la Apolo t?m?duitorul ?i vraci ad?ugat de slavii care s-au a?ezat aici ?i au transmis ?i ei pe mai departe cultura popula?iei b??tina?e în cultul vindec?rii bolilor trupe?ti ?i suflete?ti preluate ulterior de cre?tinism. Acest lucru îl deducem ?i din faptul c? Mircea cel B?trân pomene?te localitatea Polovraci ?i poate ?i el a g?sit aici o biseric? ?i care ulterior a fost pentru prima dat? men?ionat? de Basarab cel Tân?r în 1480 - Tepelu?. Se ?tie c? Mircea cel B?trân a iubit credin?a str?bun?, investind în multe l?ca?uri de cult Tismana-Comanca-Cozia pe care a ctitorit-o ?i care se g?se?te la 1 km distan?? fa?? de o alt? biseric?, Cozia Veche, tot din zid de piatr?, biserica la care a fost ad?postit, fiind copil ?i în timpul când se construia Cozia Veche. Biserica a supravie?uit chiar în ruini, fiind pân? în 1980 când a fost str?mutat? pe Cheile Olte?ului de ing. Nelu Mih?il?, atunci când s-a construit barajul de la Turnu ?i cu care mai p?str?m în altar un capitel, piciorul mesei din altar preluat din castrul roman de la Arutela ?i tot în zon?, muncitorii au g?sit un ciocan de piatr? din epoca neolitic? ce arat? c? ?i aceast? parte de ?ar? a fost locuit? din vremuri str?vechi. Aici mai men?ion?m c? str?mo?ii no?trii au construit biserici la gura v?ilor care str?bat mun?ii, precum ?i cea din Polovragi.

Concluzii

În zona Subcarpa?ilor Meridionali, de o parte ?i de alta, au fost a?ez?ri umane datând de peste 26000 de ani (ex. craniu de gemeie de la Pe?tera Muierilor), precum ?i urme de zid la Cetatea de la Polovragi (sec. II-I î. Hr.), ca un avanpost al cet??ii fa?? de cet??ile dacice de la Sarmisegetuza ?i în strâns? leg?tur? cu cetatea Buridava dacic?, Cosota Ocni?a ?i Drobeta de la Dun?re. Înainte de a construi cetatea, popula?ia tr?ia în pe?teri, urme de vie?uire g?sindu-se la Pe?tera Muierilor, Pe?tera Polovragi, Pe?tera Cioclovina, a?a se explic? ?i existen?a pe teritoriul geto-dacic a zeului Zamolxis, zeul care a convins pe traci c? este al nemuririi ?i al vie?ii iar preo?ii zalmoxieni fiind vraci, doctori ale acelor timpuri. Odat? cu cucerirea Daciei, Traian a distrus ?i cetatea de la Polovragi (distrus? în sec. II), ?i au înfiin?at aceast? a?ezare - Sargidava lâng? Muntele Milescu - ?i au perpetuat ?i activitatea medical? îns? dedicat? zeului lor, Apollo T?m?duitorul, r?mânând pân? în zilele noastre sub denumirea de Polovragi de la Apollo ?i vraci, cuvânt însu?it de slavi care au d?inuit aici între sec. VI-IX. În Dic?ionarul Geografic al României g?sim denumirea de Polovraci.

Zona a fost bine dezvoltat? economic, dovad? fiind resturile de ceramic? ?i de fier, g?sindu-se cele do s?bii, una fiind caracteristic? dacilor, precum ?i basorelieful din bronz cu cavalerul trac. Leg?turi economice cu popula?ia de la sudul Dun?rii, monedele grece?ti ?i romane din sec. II-I î. Hr. ?i cu dacii din Buridva dacic?de unde se f?cea comer? cu sare ?i le u?urau ?i acestora trans?portul s?rii spre Balcani. Odat? cu cucerirea roman?, s-au itensificat drumurile de transport c?tre Dun?re, Olt, cetatea Or??tiei. Relicvele de pe buc??ile de ceramic? cu cuvântul Dee Da Thiamarcos de la Ocni?a, arat? un grad de cultur? ridicat.

Polovragi (Polovraci) este localitatea ge?ilor din renumita cetate Arcinna, descris? de geograful Ptolomeu în lumea antic? înainte de Hristos ?i este purt?toarea de cuvânt a zeilor Zamolxis ?i Apollo, fiind considera?i zeii Soarelui, artei ?i medicinei. Este singura localitate din ?ara Româneasc? cu o vechime de peste 2.200 de ani, luând în considerare vechimea zidurilor ?i a monedelor romane „Flamino Roma" ?i grece?ti cu efigia lui Filip al II-lea ?i Apollo, a?ezat? pe un vârf de munte la 1.000 m altitudine, extrem de greu de cucerit ?i de zidit. În zon? se putea extrage fierul (Baia de Fier), cupru (Baia de Aram?) ?i sarea, esen?iale vie?ii - Buridava dacic? - Cosota (Ocni?a). Pe?terile de la Baia de Fier ?i Polovragi au constituit locuri de ad?post înc? din perioada neolutic?.

Bibliografie

Donat, Ion. Domeniul Domnesc în ?ara Româneasc?: (sec. XIV-XVI). Enciclopedica, 1996.
Frunzescu, Dimitrie. Dic?ionar topografic ?i statistic al României.Bucure?ti: Tipografia Statului, 1872.

--------------------------------------------------
[1] monografia comuni Bumbe?ti-Pi?ic. Al. Popescu ?i Viorica Popescu.
[2] Ion Donat, Domeniul Domnesc în ?ara Româneasc? (sec. XIV-XVI), p. 135.
[3] Platon (427-347 î. Hr.), discipol a lui Socrate (469-399?. Hr.).
[4] Radu Ozun, E. Poenaru, Medicin? ?i Adev?r, p. 66.

 
  
Duminică, 02 Septembrie 2018 08:00

CiteƟte mai mult...Când cuno?team America numai din filme, eram uimit de ce vedeam: violen??, crime ?i violuri cât cuprinde în filmele poli?iste sau de ac?iune; dezastre, cataclisme, dystopii în filmele S.F. Bietul New York, era mereu invadat de ocean ?i de extratere?trii, toat? via?a de noapte a ora?ului era sfâ?iat? de ac?iuni ale mafiei, de declasa?i, nimfomani, plin? de zeci de crime, de întâmpl?ri odioase. O Americ? bolnav?, bântuit? de spectre, de fantome, de zombie! Pân? ?i Casa Alb? era loc de dezastru, ?int? a mafiei ruse sau a atacurilor teroriste, cu pre?edin?i americani sechestra?i, umili?i, batjocori?i, soma?i cu fatalicul ultimatum, cu amenin??ri la adresa Americii, gata s? fie ras? de pe fa?a p?mântului.

Conform ideii realiste c? filmul reflect? realitatea, m? speriam la gândul c? realitatea american? poate fi a?a cum o vedeam în aceste filme. ?i am v?zut mii de filme americane. De aceea, când am fost invitat prima oar? în America, am plecat cu strângere de inim?, m?, dac? bandi?ii ?ia pun ochii ?i pe mine, dac? m? nimeresc într-o ambuscad?, cine ?tie pe unde, ?i o mierlesc?! De 20 de ani cunosc America, iar de 10 ani locuiesc efectiv la New York, dar tot ce am v?zut pân? atunci în filmul american nu exist? în realitate. Nimic din bazaconiile din filme celebre ca „Na?ul", s? spunem, nu vedeam în realitate. Poate c? totul nu se petrece pe fa??, mi-am spus, ci în culise. ?i am ajuns s? cunosc bine ?i culisele, s? intru în casele americanilor, în lumea din spatele u?ilor închise, s? tr?iesc în mediul select al clasei de mijloc, majoritat?, dar nici acolo nu am dat de realit??i ca în filme, dimpotriv?, vedeam ceva ce nu exist? decât rar în filme, o lume frumoas?, de invidiat, o civiliza?ie greu de imaginat în realitatea din care venisem.

O statistic? de ultim? or? publicat? de „Washington Post", ne arat? c?, în România, 1% din popula?ie îndepline?te condi?iile clasei de mijloc. Suntem o ?ar? f?r? clasa de mijloc, o mân? de c?p?tui?i, ?i o mas? de milioane de s?raci. Dar înainte de 1989, ni se vorbea de „pr?pastia capitalismului", c? în America e sfâr?itul lumii. Îns? cum era noaptea atunci prin Bucure?ti? Bezn?. Deci nu era greu s? cred c? ?i în America nu pot ie?i noaptea pe strad?, c? la fiecare col? m? a?teapt? un mafiot gata s?-mi vâre un cu?it în burt?: „Banii sau via?a!". Dar via?a de noapte american? este cel mai frumos lucru pe care îl po?i tr?i. Ba chiar, a? zice, dac? m? refer la nop?ile de pe Broadway, c? nu exist? nop?i mai frumoase ca aici, fiindc? aici este lumea teatrului, a show-ului, sunt zeci de spectacole pe noapte, în special musical-uri! Zona Times Square, de pild?, este cel mai luminat loc de pe p?mânt, vizibil? ?i din satelit.

Dar astfel de realit??i pozitive, adev?rarte, nu vezi în filme. Se cultiv? numai ceea ce este negativ ?i senza?ional, de necrezut. De ce se întâmpl? a?a ceva? De ce fic?iunea bate realitatea? F?r? îndoial?, studiul fenomenului mi-a ar?tat c? este vorba despre un mecanism cinematografic perfect pus la punct, care func?ioneaz? pe baz? de scenarii f?r? cusur, dar fic?iuni sut? la sut?, de?i majoritatea bazate pe câte un nucleu existent în realitate.

Desigur, America este mare, gigantic?, de 40 de ori mai mare decât România, cu o popula?ie de peste 20 de ori mai numeroas?. ?i cu o politic? de „?ar? a imigran?ilor". ?i cu o lege de libertate foarte special?, care include ?i libertatea de a trage cu pu?ca, deci de a cump?ra arme. Adic? acolo se adun? oameni de pe tot p?mântul, este un conglomerat de na?ii. ?i este imposibil s? nu existe ?i crime, ?i violuri, ?i atentate, ?i toate câte sunt în filme. Dar în realitate, a?a ceva se vede foarte, foarte rar. Eu, în 20 de ani de Americ?, nu am v?zut nici un accident de ma?in?, de pild?, acolo mai ales, în Manhattan, unde este aglomera?ia cea mai mare de pe planet?. Dar în filme? E dezastru. Toate sunt cu urm?riri de ma?ini ?i ciocniri violente.

?i am început s? caut criterii noi, ca s? înv?? s? fac deosebirea dintre realitate ?i fic?iune, ba s? admir felul genial cum ?tiu amercianii s? transforme un fapt real banal într-o fic?iune perfect?, senza?ional?. Sunt mii de filme de ac?iune, dar m? refer la cele perfecte, precum „Shoot'Em Up" (Lichida?i-l - 2007), în regia lui Michael Davis, un specialist în genul „Juggle" (jonglerie), cu Clive Owen, Monica Bellucci ?i Paul Giamatti. Vedem un super erou, Mr. Smith, care fuge tot filmul cu un copil în bra?e, s?-l salveze, face adev?rate jonglerii când are loc schimbul de focuri, luptele fiind imaginate în stil suprarealist, ca în seria care o are eroin? pe Lara Croft (Angelina Jolie), el trebuie s? protrejeze copilul, fiindc? teroarea se ab?tuse asupra copiilor, a pruncilor, care trebuiau uci?i, ca în „Uciderea pruncilor" din vremea na?terii lui Iisus Hristos. Filmul este realizat magistral, dar trebuie v?zut ca o fic?iune, ca pe o comedie chiar, în care un Mister necunoscut se hr?ne?te cu morcovi, pe care îi folose?te ?i ca arm? de lupt?. Avem o demonstra?ie de limbaj cinemtografic pus în slujba unei st?ri-limit?, o parabol? a supravie?uirii umanit??ii, salvat? de un erou ?i o prostituat?.

Sau alt exemplu, Training Day (Zi de instruc?ie - 2011), în regia lui Antoine Fuqua, un specialist în genul thriller, cu Denzel Washington ?i Ethan Hawke, povestea unui poli?ist care e mai tric?los decât tic?lo?ii pe care îi vâneaz?. O realitate fantastic?, incredibil?, da, incredibil?, fiindc? a?a ceva în realitate nu exist?. Filmul, ca art?, concentreaz? mii de întâmpl?ri asem?n?toare, este o sintez?, prezint? o realitate global?, nu particular?. Este greu de imaginat existen?a real? a unui ucenic (Jack) al marelui poli?ist (Alonzo), care în prima zi de serviciu, f?r? nici o experien?? în domeniul mafiei draogurilor, îi d? o lec?ie de moral? ?i profesionalism experimentatului Alonzo, expert în ale crimei ?i drogurilor. Sinopsis-ul îl prezint? a?a: „ În fiecare zi, este dus un adev?rat r?zboi pe str?zile ora?elor americane - un r?zboi între locuitori, trafican?ii de droguri ?i func?ionarii statului obliga?i s?-i apere pe primii împotriva celorlal?i".

De unde o asemenea realitate pe str?zile americane? P?i dac? ar fi a?a, ar mai veni oamenii de pe tot p?mântul în America? Ar veni s? se omoare unii pe al?ii!? Exodul c?tre America este cel mai mare din lume. Oamenii aleg aceast? ?ar? pentru siguran?a ei, nu pentru nenorocirile ei.

Trebuie s? ne obi?nuim s? privim filmele americane ca pe oglinda unei puternice realit??i fictive. Totul este exagerat, dus la paroxism, ca s? nu crezi c? exist? a?a ceva. Este adev?rat, mul?i s-au obi?nuit s? tr?iasc? în aceast? realitate. M?nânc? filmul pe pâine, cum se spune. Dar eu cred c? regizorii ?i actorii americani, to?i care produc astfel de filme, le fac, pe de o parte, pentru bani, considerând c? senza?iile tari sunt cele mai rentabile, iar pe de alt? parte sunt f?cute ca s? previn? astfel de fapte, s? nu se întâmple ?i în realitate. ?i chiea estetic? o consituie elementul de umor, un procedeau de distan?are, prin care putem în?elege c? apocalipsa care ni se prezint? pe ecran este o fic?iune. Chiar ?i cele mai senza?ionale filme de gen poli?ist, precum „Salt (2010) ", tot cu Angelina Jolie pe rolul unui agent C.I.A., acuzat c? ar fi spion rus, dar cu însu?iri fenomenale, mai ceva decât James Bond, are elemente de umor, replici sau gaguri comice. Nu mai vorbesc de o alt? bijuterie a genului, „Mr. and Mrs. Smith" (2005), în care, dup? o înc?ierare ca în filme, cei doi protagtoni?ti fiind asasini ai unor angen?ii diferite, care se înfrunt?, dup? un suspans continuu în care ei se vâneaz? unul pe cel?lalt, avem în final surpriza apari?iei lor la un post TV, unde actorii Angelina Jolie ?i Brad Pitt, care îi joac? pe Mr. ?i Mrs. Smith, comenteaz? ce am v?zut, se amuz?, ne explic? distan?at c? ceea ce am v?zut este una, iar ei sunt aici, cu noi, în fa?a noastr?, bine-mersi. Exact ca în aparteurile shakespeariene. Strunctura acestui film este ca a benzilor desenate.

A?adar, violen?a, crimele, violurile, mafia drogurilor, calamit??ile, dezastrele din realitatea imediat? sau proxim? sunt preîntâmpinate de asemena filme. Se exagereaz? pe ecran, ca s? po?i umbla lini?tit pe strad?. Ele o iau cu mult înaintea realit??ii, anticipeaz? r?ul, pentru ca realitatea s? r?mân? curat?, f?r? astfel de nenorociri. Pan? la urm? descoperim c? exist? aici o „ars poetica" bine pus? la punct, bazat? pe o politic? de concep?ie s?n?toas? ?i o psihologie cu un mesaj moral.
Coresponden?? de la New York

 
Sorina Matei   
Miercuri, 29 August 2018 17:34

CiteƟte mai mult...În ?ara directorului Serviciului Român de Informa?ii, Eduard Hellvig, exact a?a arat? democra?ia. Un vl?jgan huligan dezbr?cat pân? la brâu doar ca s? defileze cu bicep?ii ?i pectoralii în mul?ime, î?i d? chilo?ii jos noaptea, în mijlocul bulevardului, î?i întinde atotputernic ?i victorios mâinile în v?zduh, ca ?i cum ar fi cucerit în sfâr?it lumea, î?i d? la o parte de pe gur? tricoul cu care î?i acoperise tot chipul pu?in mai devreme doar ca s? s?vâr?easc? infrac?iuni, cât s? ?ipe, cât s? se aud? mai bine, cât s? urle ?i mai tare ?i s?-njure cât îl ?in pl?mânii legea ?i autoritatea ?i s?-l aud? chiar tot Bucure?tiul, capitala ??rii, pentru ca la final s? î?i expun? triumf?tor ?i falnic organul anatomic în fa?a organului de aplicare al legii. „The new rule of law, varianta Sistem, 2.0". Organ, cum ar veni, contra organ. Pulan versus pulan. Depinde care-i sistemul de referin??, depinde la ce anume te raportezi. La lege sau la organul genital, denumit în popor ?i m?dular.

De vl?jganul care devasteaz? nu te po?i apropia pentru c? sunt vreo al?i trei lâng? el de aceea?i factur?, cu fe?e acoperite, preg?ti?i s?-?i dea imediat în cap sau s?-?i dea foc. Pentru c? în ?ara lui Hellvig, democra?ia se face cu bordura ?i cu cataroiul aruncate special pentru sfârtecarea cutiilor craniene ale oamenilor. În ?ara lui Hellvig democra?ia se ud? ?i îngra?? cu sticle pline cu fecale, se pr?je?te la foc, prin incendii pe bulevarde ?i str?zi, în ?ara lui Hellvig democra?ia se propag?, se plive?te, se hr?ne?te ?i se st?pâne?te cu m?dularul, iar puterile executive se jefuiesc, se sustrag prin for??. Se iau cu japca practic. Dac? încerci s? aplici legea, s? î?i faci meseria, ?i s? respec?i ra?ional pân? la urm? ni?te principii elementare ?i democratice, î?i iei un gard din fier între din?i ?i zeci de pumni ?i de picioare în cap de nu te vezi. Apoi râd de tine b?los c? de ce n-ai ie?it din spital între patru scânduri.

De vot, de sufragiu, de alegeri, de free speech, de vorbele lui Ra?iu- „voi lupta pân? la ultima pic?tur? de sânge ca s? ai dreptul s? nu fii de acord cu mine"- spuse care pentru ace?ti analfabe?i ai vremurilor noastre sunt frumoase doar cât le recit? ca papagalii la televizor, cât s? par? ei cul?i în cap, niciodat? puse în practic?, de pietrele de temelie ale democra?iei, ace?tia n-au auzit. N-o fi democra?ia pefect?, dar e cu siguran?? perfectibil?, alt sistem mai aproape de op?iunea direct? a cet??eanului nu s-a inventat. Îns? nu, lor le plac doar c?r?mizile, buc??ile de asfalt, pietroaiele, bordurile în muf? ?i boxul aplicat pe b?trâni. Chestiune de educa?ie ?i de gust pân? la urm?, depinde de cum ai fost educat, depinde cum e?ti a?ezat în tine ca om, e?ti o persoan? cu minte limpede sau e?ti primat. Nu e?ti de acord cu ei? Ia-?i un box, bordur?, gard din fier în fa??, d?-te dracu'!

Fix cum îi pl?cea lui Hellvig s? se-mp?uneze singur prin vuvuzele de joas? factur?, acest „pumn de fier în m?nu?? de catifea" al S.R.I. Sunt aceia?i vizeri, slugoi transpartinici ai tuturor corup?ilor pe care i-au g?sit în cale ?i care nu doar c? l-au copiat pe Napoleon dar l-au împachetat pe directorul S.R.I. citând cuvânt cu cuvânt ?i din Dimitry Olegovich Rogozin, fostul vicepremier rus responsabil cu industria militar? de ap?rare: „Politica Rusiei trebuie s? fie politica unui pumn de fier în m?nu?? de catifea. Trebuie s? transforme inamicii în parteneri, partenerii în neutrii ?i neutrii în alia?i ?i, imediat, prieteni". Au programat ?i preg?tit o violen?? f?r? precedent, au îmbr?cat-o frumos, totul într-alt? m?nu?? din catifea, o poleial? de fraierit credulii ?i naivii: diaspora. Practic, doar dac? gânde?ti altfel sau te disociezi de asemenea specimene, nici nu mai ai voie s? tr?ie?ti. Pentru c? dac? nu e?ti de acord cu ce s?vâr?esc ei, cu ilegalit??ile lor, trebuie s? mori. A?a în?eleg ei democra?ia. S? nu v? mai întreba?i de ce fix acelea?i persoane c?rau, în campanie electoral?, candida?i la Pre?edin?ia României în Rusia. Acolo e zenitul, acolo e modelul, acolo e patternul, de-acolo-s ideile ?i for?a creatoare, de-acolo e inspira?ia, acolo r?sare Soarele lor. ?i tot acolo apune.

În România care ofteaz? dup? t?tuci, desprins? teoretic acum aproape trei decenii din blocul sovietic dar r?mas? cu acelea?i metehne, stat care are înc? ?i î?i pl?te?te din bani publici nu mai pu?in de ?apte servicii secrete, ei bine, în aceast? ?ar?- ce situa?ie- nimeni, dar nimeni n-a avut niciun col? de ?erve?el de informa?ie în leg?tur? cu "revolu?ia" care s-a preg?tit atent din timp, în care s-a investit puternic, sus?inut, masiv ?i care era pl?nuit? s? aib? pân? la urm? doar câ?iva beneficiari. Ce s? vede?i, aceia?i.

Nu, în patria intercept?rilor f?r? num?r ?i a industriei denun?urilor, în care - by the way- ?i Hellvig a semnat pe band? rulant? protocoale secrete, nimeni n-a ?tiut nimic, de?i era necesar doar s? deschizi Facebookul, împânzit tot de ei, câteva siteuri sau chiar s?-l auzi pe unul asumat, public, la televizor spunând clar c? va fi „fum, fl?c?ri ?i sânge pe str?zi", c? va fi „revolu?ie", c? trage „un semnal de alarm?, un avertisment c?tre for?ele de ordine: „oricine va încerca s? reprime aceste manifest?ri, va fi judecat de Tribunalul Penal Interna?ional, pentru c? avem drept s? ucidem în aceste condi?ii". Imediat dup? e?ecul mui?tilor în „revolu?ia muii lor", proiectat? pe tot ce mi?c? ?i tot ce nu mi?c?, ?i dup? ce a incitat la ur? politic? ?i manifesta?ii violente, El Patron politic al ?efului S.R.I. folose?te acela?i substantiv- „reprimare"- iar eternii ?i tradi?ionalii prieteni de trotuar ai ?efului S.R.I. ce crede?i c? fac, într-o campanie iresponsabil?, vecin? cu demen?a, de lin?aj a tuturor celor care consider? c? le stau în cale, care gândesc ra?ional? Fac apel fix ?i taman la Curtea Penal? de la Haga, ca diliul de dinainte, pentru c? ar fi fost „gaza?i românii" ?i cer, tot ca smintitul, „c?lcarea în picioare" a jandarmilor. Primul nebun a fost plasat sub m?sura preventiv? a controlului judiciar, ceilal?i sunt înc? liberi. Toate acestea de?i Constitu?ia, adic?telea legea fundamental? a statului, spune c? nimeni nu e mai presus de lege iar to?i cet??enii români sunt egali în fa?a legii ?i a autorit??ilor publice, f?r? privilegii ?i f?r? discrimin?ri.

În ?ara lui Hellvig, directorul principalului ?i cel mai important serviciu de informa?ii al României, Centrul Surse Deschise al S.R.I. care oricum scaneaz? clandestin conturile de pe re?ele de socializare, siteurile ?i forumurile, care înjur? pe band? rulant?, lin?eaz? ?i trolleaz? la ordin, în ?ara tehnicilor de psy ops folosite în secret, ilegal ?i mereu în momente politice importante pe popula?ie civil?, Open Source Intelligence/OSINT, Centrul de Monitorizare, Direc?ia de Ap?rare a Constitu?iei, Pilonul de Informa?ii, opera?iuni ?i planificare, Direc?ia General?, zona de informa?ii, analiz?, absolut toate sunt praf ?i pulbere, inutile ?i practic inexistente dar în continuare bugetofage. La S.R.I., de la ofi?eri pân? la gener?lime, de la portar pân? la Biroul Executiv, Consiliul Director ?i ba?tani burto?i, to?i sunt brusc surzi ?i chiori, nimeni nu mai ?tie s? citeasc?, nimeni nu are Facebook ?i nu de?in nici m?car una bucat? de televizor. Nu numai c? sunt incapabili ?i incompeten?i, dar se în?elege c? sunt practic ?i de-a dreptul imbecili, du?i de tot cu pluta. O armat? de zombi pl?tit? tot de noi care tr?ie?te în alt? ?ar?, vorbe?te alt? limb?, sunt to?i sp?la?i pe creieri ?i execut? mecanic ?i orbe?te ni?te ordine, vin de pe alt? lume, tr?iesc pe alt? planet? ?i se raporteaz? întotdeauna la alt? galaxie. În mintea zombifica?ilor de la S.R.I., în care to?i rostesc papagalice?te la fel, lumea se învârte practic invers ?i în România, cu fundul în sus, de fapt nu s-a întâmplat nimic. Nimic din ce nu le-ar fi putut servi cu adev?rat lor.

Pe principiul s?n?tos „spune-mi cu cine te întinzi pe trotuar ca s?-?i spun cine e?ti", în timp ce directorul S.R.I. culegea informa?ii despre gaz interstelar din alte galaxii, bordurierii prieteni buni ai s?i, s?pt?mâni întregi, dac? nu chiar luni, au „gazificat" popula?ia incitând, promovând ?i difuzând ur?, sub toate formele posibile, violen?? verbal? ?i fizic?, au lin?at public oameni, autorit??i, au siluit legi, principii ?i reguli de bun sim?, au intoxicat, dezinformat ?i manipulat cu inten?ie ?i en gros oameni de bun? credin??, au falsificat grosier realit??i, s-au închinat înjur?turilor, au glorificat invectivele, to?i scuipa?ii, toate flegmele, absolut totul într-o campanie brutal?, s?lbatic?, turbat?, agresiv? ?i fundamental negativ?, rea ?i disperat?, unicul scop fiind de a distruge principii s?n?toase democratice, de a s?di ?i incita la ur? oamenii de bun? credin??, de a exploata, explora ?i adânci divergen?e politice sau sociale, de a m?ri ecarturile din România, de a sl?bi ?i dilua autoritatea în stat, credibilitatea în lege, de a sus?ine mi?c?ri politice de extrem?, de a submina guverne ?i de a acapara prin orice mijloc ilegal puterea executiv? totu?i legal ?i democratic aleas?. C? ne place sau nu, a fost un vot, asta e. Cum ar spune mutu', ghinion!

Vorba congresmanilor americani la audierea gigan?ilor tech în Capitol Hill: „A?a arat? Russian Toolbook, domnilor! M?surile active". „Ura aceasta, mesajele acestea, dezinform?rile acestea sunt cancerul democra?iei noastre". „M?surile active„, cum ar spune Oleg Kalugin, un fost guru al opera?iunilor K.G.B., sunt „inima ?i sufletul intelligenceului sovietic". Înseamn? ac?iuni de r?zboi politic cu scopul de a influen?a major evenimentele, de a aduna informa?ii, ?i mai ales de a le folosi astfel încât cursul acestora s? aib? sfâr?itul pe care îl vrei tu, ideea fiind aceea de a-?i atinge obiectivul prin orice mijloace. Mijloacele folosite în „m?surile active" sunt extrem de bine cunoscute, sunt predate la Institutul Andropov, acum Academia de spionaj rus?, sunt descrise în detaliu în orice manual de specialitate, sunt postate pe siteul N.A.T.O., s-a discutat despre ele pe îndelete ?i au fost disecate în Congresul S.U.A., sunt expuse în am?nunt ?i recunoscute de to?i ?efii structurilor de securitate americane care în 2016 nu au putut s? le combat?: dezinform?ri, intoxc?ri, propagand? neagr?, gri ?i alb?, campanii de discreditare, de falsific?ri de realit??i, de documente, sus?inerea subteran? a diferitelor mi?c?ri politice, promovarea organiza?iilor de gheril? politic?, subminarea guvernelor, adâncirea divergen?elor din societate, pân? la utilizarea diferitelor grade de violen??.

În manualul Colegiului de Ap?rare al N.A.T.O.[1], realizat de Divizia de Cercetare N.A.T.O., numit Manualul R?zboiului Informa?ional rusesc, editat la finalul lui 2016, veteranul ofi?er al G.R.U., Vladimir Kvachkov (evocat ca reper pân? ?i înCiteƟte mai mult...Legislativul american, dar ?i de literatura militar? rus? de specialitate), certific? faptul c? „a ap?rut un nou tip de r?zboi, pentru c? r?zboiul armat ?i-a abandonat locul decisiv în realizarea obiectivelor militare ?i politice pentru un alt tip de r?zboi- r?zboiul informa?ional". Kvachkov este fost ofi?er al academiei militare ruse ce a servit în Afganistan, în Germania de Est, în Ta?kent- Uzbekistan, în Azerbaidjan în timpul conflictului din Nagorno Karabakh, în Tajikistan, acuzat, arestat ?i eliberat pentru asasinate, dar ale c?rui teorii desprinse din practici despre „opera?ii speciale", incluzând aici opera?iile informa?ionale, toate au fost preluate ?i adoptate ca fundament pentru materialele de instruc?ie militar? ?i antrenament ale Academiei militare ruse (Academia de For?e Întrunite a For?elor Armate ale Federa?iei Ruse - ????????????? ???????? ??????????? ??? ?????????? ????????? - (A.F.I.F.A.F.R. - n.r.)

„O ?int? evident? pentru distribuirea dezinform?rii este mass media ?i exist? o leg?tur? direct? între campaniile media ?i capacitatea unei societ??i de a rezista: mass media de ast?zi pot provoca haos, pot genera confuzie în guvern ?i conducerea militar? a oric?rei ??ri, pot s? injecteze, s? insufle idei de violen??, tr?dare ?i imoralitate ?i pot s? demoralizeze publicul. Supuse acestui tratament, personalul for?elor armate ?i publicul din orice ?ar? nu vor fi preg?tite pentru o ap?rare activ?„, sunt cita?i în manualul NATO, Serghey G.Chekinov (colonel în armata rus?, doctor în ?tiin?e tehnice la Centrul de Cercetare Strategic? militar? al Statului Major General al Armatei Ruse) ?i Serghey Bogdanov ( general locotenent rus, doctor în ?tiin?e militare, ce a servit peste 20 de ani în pozi?ii de top ale armatei ruse, în Germania, Siberia, Urali, pre?edinte al Centrului de Cercetare Strategic? Militar? al Statului Major General al Armatei Ruse) din cartea lor „Perioadele ini?iale ale r?zboaielor ?i impactul acestora asupra unei ??ri: Preg?tirile pentru un r?zboi viitor"[2].

În documentele alian?ei ?i alia?ilor, N.A.T.O. exemplific? cum pe fondul dezvolt?rii exponen?iale a high tech ?i a hiperconectivit??ii prin re?elele de socializare, resursa numit? r?zboi informa?ional a devenit una dintre cele mai eficiente arme, arat? cum se folosesc ?i se desf??oar? la modul cel mai practic ac?iuni simetrice ?i asimetrice pentru între?inerea, exploatarea ?i gestionarea unui r?zboi hibrid din interiorul unui stat în conflictul informa?ional psihologic- în care ?intele sunt evenimente, persoane, institu?ii, regimuri- cum se apas? adânc pedala pe teme care divizeaz? ?i polarizeaz? prin influen?area în mas? a con?tiin?ei popula?iei doar pentru generarea de reac?ii extreme, motor al unor ac?iuni, ur?-violen?? în atingerea unor scopuri politice, generarea de sentimente ?i reac?ii primare în mas?, schimbarea opiniilor, câ?tigarea „inimilor ?i min?ilor publicului vulnerabil", opera?iuni planificate de „soft power" pentru a se r?spândi informa?ii, dezinform?ri prin intermediul mass media ?i social media atent selectate pentru segmente de public cu unicul rol de a influen?a emo?iile, motivele, ra?ionamentul obiectiv ?i, în cele din urm?, prin presiune de orice natur?, inclusiv violen??, de a influen?a în sensul dorit comportamentul guvernelor, organiza?iilor, persoanelor sau grupurilor, efectul fiind de a se crea un mediu permisiv în rândul opiniei publice în atingerea adev?ratelor ?inte. Tot în documente se arat? cum este recunoscut ?i utilizat masiv acest poten?ial al hiperconectivit??ii oferite de internet pentru asigurarea accesului direct la publicul ?int?, pentru c? se dovede?te c? totul poate p?trunde mai simplu, eficient ?i de succes prin intermediul internetului, unde canalul ?i interac?iunile sunt nemijlocite, personale, neocolite, spre deosebire de canalele tradi?ionale. Tehnicile „implic? faptul c? audien?ele în mas? pot fi atinse cu un impact mult mai mare, cu mai pu?ine cheltuieli ?i mult mai pu?ine eforturi decât tehnicile anterioare de plantare ?i diseminare a dezinform?rii„, rentabilitatea „investi?iei" este foarte mare, utilizarea „armatelor de informare în mas?" conduce la un dialog direct ?i în adâncime cu oamenii pe internet ?i asta intereseaz?: masele, conexiune imediat?, direct?.

„Asta au adus psihologia, tehnologia ?i propaganda împreun?„, cum ar spune un britanic, specialist privat în psy ops care, de?i descria cum trollingul ?i abuzul pe internet au devenit o problem? global?, spa?iul online transformându-se în ceva extrem de toxic ?i vitriolant, recuno?tea c? t?ticii ?i cei mai mari mae?trii la acest capitol sunt ru?ii ?i tehnicile lor, generatori de torren?i de ur? ?i de abuz asupra persoanelor, mai ales dup? momentul anex?rii Crimeei. „Puterea dumneavoastr? ne las? f?r? respira?ie, domnilor", î?i punea mâinile-n cap, înc? de acum un an ?i senatorul John Kennedy, dup? un maraton în Congresul S.U.A. al disec?rii tuturor tehnicilor ruse folosite în campania electoral? prin intermediul giganticelor pr?v?liei, totu?i, americane.

V.I. Slipchenko, general maior rus, cercet?tor ?ef ?i analist principal, vicepre?edinte al Academiei ruse de ?tiin?e militare, în „R?zboiul Viitorului", citat în manualul N.A.T.O.: „Un atribut al r?zboiului viitorului va fi c? aceast? confruntare informa?ional? va fi similar? cu efectul rachetelor, bombelor, torpilelor ?i a?a mai departe".

Vladimir Mukhin, colonel rus, ministerul Ap?r?rii rus, în „Istoria cuceririi celui de-al patrulea front", 2016, citat în manualul N.A.T.O. „Informa?ia a devenit o arm? la fel ca racheta, bomba dar î?i permite s? utilizezi foarte pu?ine resurse pentru a începe, monitoriza ?i controla procesul a c?rui energie, problematic? ?i parametrii, ca ordin de m?rime, au o magnitudine cu mult mai mare".

Profesorul Vadimir Lisovoy, într-un discurs ?inut la Agen?ia suedez? de Cercetare pentru Ap?rare din Stockholm, citat în manualul N.A.T.O.: „Unii gânditori din armata rus? au fost alerta?i chiar de la începuturi de oportunit??ile oferite de Internet pentru extinderea acestei practici de r?zboi informa?ional într-un nou domeniu, în particular pentru a ataca structurile de luare a decizilor, de comand? ?i re?elele de control ale adversarului".Un studiu, citat tot de N.A.T.O., al domina?iei informa?ionale publicat de o surs? militar? rus? enumer? ?i principalele principii ale campaniilor media, dup? cum urmeaz?: „Metode principale de manipulare a informa?iilor utilizate de mass media în interesul obiectivului confrunt?rii informa?ional psihologice: Minciuni directe în scopul dezinform?rii popula?iei interne ?i str?inilor, ascunderea informa?iilor importante, critice pentru ei, îngroparea informa?iilor valoroase într-un noian de alte informa?ii, simplificare, confirmare, repeti?ie (injectare, inoculare), substituire terminologic?: utilizarea conceptelor ?i termenilor a c?ror semnifica?ie este neclar? sau care au suferit o schimbare calitativ?, ceea ce face mai dificil? formarea unei imagini reale, adev?rate a evenimentelor, introducerea unor tabuuri pe forme specifice de informa?ii sau categorii de ?tiri, recunoa?terea imaginilor: politicieni cunoscu?i sau celebrit??i pot lua parte în ac?iuni politice ca s? influen?eze vederile, opiniilor celor care îi urm?resc, furnizarea de informa?ii negative - informa?ia negativ? fiind mai u?or acceptat? de audien?? decât cea pozitiv?"[3], Manualul N.A.T.O.

Pân? ?i ru?ii scriu c? nu mai folosesc acolo unde au interes mijloace conven?ionale, clasice, utilizeaz? information warfare, political warfare, m?surile active, r?zboi hibrid, o parte din tehnici fiind similare ?i cu cele de psy ops, doctrina militar? aliat? a N.A.T.O. pe acest domeniu fiind extrem de bogat? dar ?i public? de câ?iva ani. America în 2016 s-a confruntat cu asta. Tom Cotton, tân?rul senator republican spunea: „Dac? a?i fi tr?it în vremea r?zboiului, acum nu a?i mai fi f?cut diferen?a între C.I.A. ?i K.G.B. Pentru c? K.G.B. ar fi împins o b?trân? în fa?a unui autobuz iar C.I.A. ar fi împins b?trâna din fa?a autobuzului. Iar dumneavoastr? nu a?i fi f?cut diferen?a dintre C.I.A. ?i K.G.B. pentru simplul motiv c? voi crede?i c? C.I.A. ?i K.G.B. se ocup? cu b?trânele ?i cu autobuzele". ?i nu mai face?i diferen?ele, între bine ?i r?u, între ce este legal ?i ce este profund ilegal. Tot un alt congresman american tr?gea concluzia: „Dac? a?i fi un om ca Putin, domnilor, democra?ia ar fi fost cel mai mare co?mar al dumneavoastr?".

În tot acest puhoi de „m?suri active", combinate cu toptanul cu tehnici de psy ops, prin mijloace clasice de informare dar ?i gra?ie hiperconectivit??ii, ilegali?tii, prieteni ai corup?ilor ?i infractorilor aveau tupeul nem?rginit s? vorbeasc? de anticorup?ie, huliganii tv, uslasii publici cu russian links urlau de democra?ie, în definitiv, ace?ti reali voodoo people din serialul românesc al disper?rii „ho?ii strig? ho?ii"/ „Revolu?ia" e?uat? a Muii. V? gândi?i pân? unde se poate ajunge în acest cocktail periculos de ur?, nebunie ?i dezinformare inten?ionat? cu scopuri politice? Oriunde, oricând ?i cu orice, pentru satisfacerea scopului final ?i atingerea the final target. Pân? în Tahrir ?i Egipt dac? e nevoie, dac? clientul o cere. Au luat la rând inclusiv mor?ii din Kosovo („imagini din Kosovo cu uciderea protestatarilor"/minciuni directe), mineriada, Prim?vara Arab? ?i asfixia?ii ?i sufoca?ii de?inu?i islami?ti din camioanele închise din Cairo ?i le-au pulverizat în min?ile oamenilor. Prietenii din Zal?u, tot ai lui Hellvig, Dacienii, maimu?ele cu vuvuzele, au mers mai departe. Au ajuns la pierderi de sarcini sau de na?teri, fe?i mor?i, pneumonii, traume, efecte cancerigene, celule tumorale ?i modificare de A.D.N. Au scos pân? ?i mor?ii din co?ciuge. Totul ca un buboi ?i butoi uria? de puroi care explodeaz? sub presiunea disper?rii lor ?i din care iese, iese ?i tot iese, ca dintr-un vulcan ce erupe sub presiune fantastic?, ?â?nesc numai valuri de mizerie, o infec?ie public? de propor?ii gigantice în care observi numai be?ivi, troglodi?i, maneli?ti, închipui?i, analfabe?i, pi?ipoance de tot râsul, borfa?i, infractori, ?p?gari, pu?c?ria?i, droga?i, conspira?ioni?ti, obseda?i, dilii, defec?i, tri?ti, corup?i, mul?i rusofili, offshoreuri, insolven?e, ilegalit??i, optimiz?ri fiscale, AMICOM, rromi, multe interese în spa?iile sovietice, bolnavi de ur? ?i de minciun?, consultan?ii tuturor tâlharilor. A?a arat? lumea lor, a armatelor de zombi ?i a teleghida?ilor. Oglinda S.R.I. în Era Informa?ional?, romanian political warfare, online and live on tv show. România urii atent sem?nate, cultivate ?i crescute, a intoxic?rii ?i disper?rii televizate, copiat? de la mother Russia. Re?eta „pas cu pas".

În ?ara lor, din prima clip? de când s-a for?at intrarea în cl?direa Guvernului ?i pân? noaptea, când unui jandarm b?tut m?r, s?lbatic ?i animalic, i s-a furat arma pe care o purta în mod legal ?i era înc?rcat? cu muni?ie, iar totul s-a întâmplat în mijlocul unui grup agresiv dintr-o mul?ime nevinovat?, în mijlocul unui protest cu mii de oameni care din or?-n or? cre?tea exponen?ial ca intensitate ?i violen??, directorul S.R.I., Eduard Hellvig, prim adjunctul S.R.I., ?eful operativ, R?zvan Ionescu, directorii adjunc?i ai S.R.I., Adrian Ciocîrlan, Cristian Bizadea ?i George Voinescu, oare ce-or fi f?cut? Or fi spart to?i semin?e la Stejarii, uitându-se cu jind la televizoarele cu russian links de împrumut ?i s-or fi rugat doar, doar de-o bubui ceva?

Când manelistului afacerist preferat, multiplu audiat D.N.A., cineva a încercat s?-i smulg? po?eta flor?resei preferate, a ?ipat ca din gur? de ?arpe, Poli?ia s-a executat în secunda doi, prinzând suspec?ii, îns? dac? la un miting la care chiar ei au muncit cu sârg ?i pasiune s-a furat o arm? într-o mul?ime de oameni, abia dup? dou? s?pt?mâni au g?sit în sfâr?it pistolul. Din care a ?i tras dementul pe un câmp. De fapt, stai c? nu în?elege?i voi. E exact pe invers. A?a î?i protejeaz? de fapt S.R.I. valorile democratice, promoveaz? interesele na?ionale ale României întru realizarea securit??ii na?ionale, a?a asigur? respectarea drepturilor ?i libert??ilor cet??enilor ?i ap?rarea statului de drept. Arme ca „revolu?ia bazat? pe ?apte litere care se-ntind ca pârjolul, ca apa ie?it? din matc?, ca „norul" biblic „de l?custe" cu toate muile multilateral dezvoltate de al?i inteligen?i/intelligence - „intelighen?ia dreptei", pistoale cu muni?ie for everyone, arme la tot poporul pentru alungarea dictatorului, a ne-norocitului cu musta?? al c?rui partid a câ?tigat totu?i alegerile, democratic, în fix aceea?i ?ar?. „Povesti?i-le fiilor vo?tri, fiilor lor, altor genera?ii, ce-a r?mas din omid? a mâncat l?custa, ce-a r?mas din l?cust? a mâncat gândacul ?i ce-a r?mas din gândac a mâncat t?ciunele. ?i v? voi da r?splata pentru anii pe care i-au mâcat l?custele, omizile, gândacii ?i t?ciunele, puterea Mea cea mare pe care am trimis-o peste voi". Amin! Sau, în România, Doamne Fere?te! Mare r?u e gr?dina Ta, Doamne!

Din câte scrie totu?i în lege, sustragerea de armament ?i de muni?ie, precum ?i portul f?r? drept de armament sau muni?ie, dac? prin acestea se pun în pericol securitatea na?ional?, prin securitatea na?ional? în?elegându-se tot legal, „starea de legalitate, de echilibru, de stabilitate social? economic?, politic? necesar? existen?ei ?i dezvolt?rii statului român", „men?inerea ordinii de drept ?i de execitare neîngr?dit? a drepturilor, libert??ilor ?i îndatoririlor fundamentale ale cet??enilor, potrivit principiilor ?i normelor democratice statornicite prin Constitu?ie", pica cumva ?i pe la ei. Ar fi trebuit s?-i intereseze. Asta scrie tot în legea sub care func?ioneaz? S.R.I.

Dac? s-ar fi desc?rcat arma, în nebunia creat?, dac? ar fi tras în cineva dementul care a furat-o? „A fost nevoie ca s? moar? oameni ca s? pice Guvernul", ar fi reiterat, ruck zuck, la prompter ?i ?emineu, bronzat t?ciune, în stilu-i inconfundabil ?i cu aceea?i intona?ie de plac? fals?, El Patron, boierul politic. Pre?ul ar fi fost o via?? - dou?, ce mai conteaz?- who's couting- oricum le-ar fi aruncat la gunoi în secunda doi. Dar - nu-i a?a - ar fi avut iar „guvernul s?u", confortabilul pe bani publici cel fericit. În ?ara nulit??ilor profesionale ?i politice, în ?ara incon?tien?ilor ?i iresponsabililor, exist? totu?i ?i con?tien??, ?i responsabilitate, ?i judecat? dar ?i lege. În ?ara oamenilor s?n?to?i la minte, instinctiv, omene?te, automat aproape î?i dai seama c? e ceva foarte r?u ?i extrem de gre?it în acest înfior?tor tablou, la care ei se închin? iar pe tine te însp?imânt?. Da, exact: ei, defec?ii ?i bolnavii, gândesc cu m?dularele la care se-nchin?, ?i tu folose?ti creierul, cite?ti legea ?i observi metodele russian information warfare plagiate.

În ?ara lui Hellvig, Serviciul Român de Informa?ii pe care îl conduce vremelnic nu trebuie s? respecte nici m?car legea de func?ionare. ?i nici s-o aplice. De?i este obligat. Tot legal. În ?ara lui Hellvig, în care S.R.I. cic? e-n serviciul cet??eanului - ce glum? bun?, S.R.I. nu culege, nu verific? ?i nu valorific? informa?ii pentru cunoa?terea, prevenirea ?i contracararea oric?ror ac?iuni care constituie amenin??ri la siguran?a na?ional?. Prin siguran?? ?i securitate na?ional? în?elegându-se, tot legal, orice fel de ac?iuni violente care urm?resc sl?birea puterii de stat, orice ac?iuni care au ca scop înl?turarea prin for?? a institu?iilor democratice ale statului, atribu?ia ?i obliga?ia legale ale S.R.I. fiind de a preveni prin aceste valorific?ri ?i inform?ri orice fel de ac?iuni violente ?i de pune la dispozi?ia institu?iilor abilitate informa?iile.

Nu, S.R.I, tot în serviciul aceluia?i cet??ean care-l pl?te?te, nu a auzit nici de competen?e legale, date ?i nici de informa?ii pe care era obligat s? le furnizeze ?i s? le transmit? în mod operativ, cu acurate?e ?i cu celeritate institu?iilor abilitate, în leg?tur? cu prezen?a unor membri agresivi ai galeriilor cluburilor sportive la ac?iuni publice de protest, în leg?turile cu manifest?rile, ac?iunile ?i grup?rile ultras ?i în leg?tur? cu prevenirea ?i contracaratea ac?iunilor extremiste, contrazicându-?i mincinos ?i flagrant propriile comunicate publice de pres?.

Nu, S.R.I., tot pentru cet??ean pe care cic?-l serve?te, nu g?se?te nici aplica?ia de face recognition, nici cea de semantic analysis, nici behavioral analysis, nici watchlistul, nici corelarea seturilor de date individuale, nici analiza de investiga?ii, contrazicându-?i propriul caiet de sarcini din licita?ia pe ochi frumo?i de 25 de milioane de euro dintr-un program de 40 de milioane de euro, pl?tit tot din banii fraierilor.

Nu, S.R.I. n-a auzit nici de radicalizare, nici de structuri anarhiste, extremiste, nici de terorism urban/domestic care influen?eaz? ?i exploateaz? manisfest?ri de protest, nici de tehnicile ?i modalit??ile violente de ac?iune ale acestora. A auzit toat? planeta, partenerul strategic ?i institu?ional al S.R.I., F.B.I., investigheaz? inclusiv sursele de finan?are ale mi?c?rilor cu o asemenea ideologie, le-a clasificat deja în domestic terrorism, în Congresul american se propun m?suri legislative, în S.U.A. ajungându-se la mor?i ?i r?ni?i, iar în ?ara lui Hellvig - SRI scrie tot asumat ?i public în revista lui pl?tit? tot din bani publici, în mod uluitor, chiar la începutul anului, c? organiza?ia extremist? respectiv? exist? doar pe YouTube ?i în doar în trei ora?e: dou? americane ?i unul german.
În ?ara în care S.R.I.-ul lui Hellvig n-a descoperit nici m?car „goag?lul", vorba lui Vanghelie, dar?mite s? citeasc? o depe?? interna?ional?, prostia S.R.I. are talentul de a fi insistent? cum spunea, pe bun? dreptate, Albert Camus. ?i strident?, cu mult? umilin??, a? completa eu. La S.R.I., prostia str?luce?te r?u!

În ?ara slujirii întruchipate în care nu exist? loialitate fa?? de principii, valori ?i moral?, ci doar fa?? de persoane fizice, în statul în care institu?iile nu func?ioneaz? echidistant pentru c? nu au dezvoltat în 30 de ani nici mentalit??i ?i nici anticorpi independen?i, în ?ara care ?efii de servicii sunt eterni servan?i institu?ionali ce stau cumin?i, ca L?bu?, oftând în micimea lor pe pre?ul îngust al st?pânilor politici în a?teptarea audien?elor ?i se transform? apoi rapid, instant, în coco?i care nu-?i mai încap în piele ?i în pene, dând cu u?ile de pere?i, importan?i doar când ajung în propriile ?i l?f?itoarele birouri ?i vorbesc important cu secretarele, suferind de forme autodistructive de egoism, de l?comii de afirmare generate de propriile obsesii, de neputin?e ?i vulnerabilit??i, în ?ara polarizat? a clanurilor, triburilor ?i g??tilor, în ?ara tuturor fugarilor ?i ?efilor de institu?ii cu mentalitate de pe?ter? care nu în?eleg cum func?ioneaz? guvernarea modern?, bordurierii de suflet ai ditamai ?efului SRI ascund adev?rul, inventeaz? ?i reinventeaz? cu pasiune, ei devenind în România esen?a fakeului ?i a epocii post- adev?r. Atunci când li se umfl? capul de atâta putere închipuit? ?i vremelnic?, to?i ?efii de institu?ii se gonfleaz?, se schimonosesc la fel, sfâr?ind în aceia?i frankensteini institu?ionali.

Parafrazând „Washington Post": „without Light, without Truth & Criticism, Democracy Dies in Darkness. Always speak because it's right, not because it's safe".

De ce se întâmpl? toate aceste nenorociri în ?ara lui Hellvig, v-a?i întrebat? Pentru c? s-a descoperit ?i se utilizeaz? cu voluptate puterea ?i capacitatea institu?ional? de a face r?u. Pentru c? se folosesc ?inte ?i puzzeluri, interese ?i obiective, timinguri ?i amoralitate, cinism ?i mi?c?ri, ajungând la situa?ii dezumanizante, periculoase ?i totale fandaxii. E mult? abstrac?ie în povestea asta. St?rile, circumstan?ele, conjuncturile, ipostazele ?i oamenii le v?d pe toate laolalt? ca un obiectiv ce trebuie atins, desprinzându-se de legi ?i de realit??i încojur?toare. Dup? ce s-a-n?l?at, e greu s?-l mai aduci înapoi cu picioarele pe pâmânt.

În cultura lor cazon?, toate serviciile de informa?ii sunt setate s? distrug?, s? se desprind? de în?elesuri lume?ti, s? utilizeze acronime, s?-?i genereze un sistem paralel, abstract, inuman de protec?ie ?i de regenerare dar care ac?ioneaz? prin mecanisme concrete ?i sesizabile. Problema intervine când acest sistem care niciodat? n-a cl?dit ?i z?mislit nimic trainic, în perpetu? transformare, adaptare ?i perfec?ionare, niciodat? mort, începe s? suprime exact ceea ce este menit s? apere. Principii s?n?toase democratice. Când vorbesc de patriotism, de onoare, de profesionalism, de respectare a legii, de echidistan??, de ap?rarea comunit??ilor, de pre?uirea oamenilor ?i a vie?ii, de protejarea tradi?iilor, asigurarea viitorului ?i p?strarea parteneriatelor României, v-a?i gândit oare ce-o fi în mintea oamenilor ace?tia? Când vorbesc de securitatea na?ional?, ei nu se refer? în niciun caz la siguran?a public?, nu se refer? la voi, la oameni, ei vizez? de fapt la securitatea ?i stabilitatea lor ?i la perpetuarea structurilor lor de putere. Se gândesc doar la ei.

Aici nu e vorba de libert??i, sunt un lux doar, a?a cum vi s-a spus ?i tot nu v-a intrat în cap, nu vorbesc nici m?car de drepturi, este vorba strict de controlul exercit?rii puterii cu orice pre?. Este vorba de a te asigura c? manevrezi, p?pu?ezi ?i coordonezi din umbr? în a?a fel încât lucrurile s? fie predictibile, graduale, maleabile, cum vor ei, astfel încât nimeni altcineva ci doar ei s? poat? modela realit??ile pentru c? asta, în final, îi intereseaz?: lucrurile, evenimentele, oamenii, autorit??ile, institu?iile, puterile în stat, to?i ?i toate s? fie controlabile. Exist? doar ce vrem noi s? existe. Ce nu vrem, nu exist?. It's so fucking simple. Controlul total înseamn? putere total?. „And this is really mother Russia and the soviet system, my friends".

Democra?ia nu e pe control ?i putere totale, democra?ia este pe vot popular, nu pe anarhie. Democra?ia este pe buletin de aleg?tor, nu pe intrarea cu for?? în Executiv, prin rupere de capete, Executivul fiind putere distinct? a statului, trecut? prin Parlament emanat tot din alegeri. Democra?ia e pe drepturi ?i libert??i, în concordan?? cu suprema?ia legii, democra?ia e pe echilibre ?i puteri separate ?i independente, pe control ?i limit?ri reciproce, pe checks and balances, tocmai pentru a se evita ca puterea statal? s? fie folosit? ?i exercitat? în mod abuziv, democra?ia e pe free speech, e pe majorit??i ?i minorit??i. Nu e pe tactici de terorism urban, tehnici de psy ops ?i m?suri active în care te folose?ti de diaspor?, bagi oameni f?r? vin? la înaintare ?i îi manipulezi grosier, democra?ia nu e pe fum, foc, fl?c?ri, sânge pe str?zi, nu e pe vandalizare de magazine. Acestea sunt infrac?iuni, S.R.I. S.R.I., democra?ia nu e nici pe pumni, nu e nici pe picioare în gur? ?i nu este, nene, niciodat? pe m?dulare.

În ?ara lui Hellvig, oamenii cu crezuri au ales demult legea, al?ii ca bordurierii s?i fani Russia au ales zombificarea ?i genitalul, formele extreme ale political warfare. Abia acum când se confrunt? cu violen?a, principiul non violen?ei este supus probei supreme- acceptarea sau ne-acceptarea, în sine, totu?i violen?a fiind doar arma celor slabi. ?i sunt slabi, pentru c? pierd teren, d'aia-s dispera?i, d'aia au ajuns în extrem?. Atotputernicele sisteme pierd putere, disperarea lor vine din a-?i asigura continuitatea, regenerarea, d?inuirea, altfel ele în sine nu s-ar mai putea numi deloc sisteme. Când v?d c? pierd bordur? dup? bordur? din ce aveau, bucat? din asfalt dup? bucat? din asfalt, car?mid? dup? c?r?mid?, pietricic? dup? pietricic?, asta îi scoate din min?i pentru c? în capul lor puterea sunt ei ?i numai ei, întotdeauna ?i forever pe persoan? fizic?. Da, trebuie s? ?i se fi urcat r?u ?i extrem de periculos la cap, trebuie s? fii nebun s? dai foc la ?ar? pentru puterea ta ?i s? nu-?i con?tientizezi rolul limitat în societate.

Sunt dipu?i s? fac? orice, s? se foloseasc? de orice scut uman în lupta lor, s? utilizeze orice om naiv dar de bun? credin??, s? murd?reasc? orice idee frumoas?, orice ?el cinstit, ceea ce este o uria?? tic?lo?ie, dar nu uita?i nicio clip? c? ei în esen?? sunt amorali, nu au no?iuni de bine ?i r?u, de ilegal ?i legal, maculeaz? orice le st? în cale, nu au niciodat? principii, ci doar interese, nu ?tiu decât atât: lupt? prin distrugere.

Cum spuneam, acum depinde tine ca om ?i ca cet??ean la ce anume te raportezi, ca fraier pân? la urm? care de?ii totu?i cea mai puternic? arm? pe care nu ?i-o poate lua chiar nimeni: votul! Totul se sfâr?e?te acolo de unde ?i începe. În creier sau în pantaloni. Depinde ce preferi mai mult, depinde ce ambalezi mai mult, în ce bagi vitez?, vorba prietenului lui Hellvig - sulfurosul Marian Petrache - depinde în ce motor bagi curent mai tare, depinde ce pedal? ape?i mai puternic. Depinde ce vrei: totu?i rule of law, democra?ie, vot, libert??i ?i domnia legii sau practici fizice de terorism urban cu pietroaie, inflamate de „m?suri active" copiate de la ru?i ?i tehnici de psy ops, flegme, Molotoave, sticle, din?i sco?i, fier în ?este, revolu?ii de m?dulare, pistoale la stoluri de nebuni, magnetul perfect pentru labilii oric?ror societ??i. Hey, exist? liber arbitru.

Înc? de acum 2500 de ani, Pitagora zicea: Supune-te legilor chiar dac? sunt proaste. Când magistratul vorbe?te, preotul s? tac?! Nu te supune oamenilor dac? nu sunt mai buni ca tine. Nu urma pilda omizii. ?i fugi de poporul c?ruia-i place e?afodul. Dintre to?i s-ar putea s? fie cel mai nerecunosc?tor[4].

Foto - Vlad Ursulean
Aranjament grafic - I.M.

-------------------------------------------------------
[1] http://www.clr.ro/menu1/manualul%20nato.pdf
[2] Gândirea Militar? (edi?ie în limba englez?) nr. 4, 2012. p 24-25.
[3] Yu. Kuleshov, „R?zboiul psihologic informa?ional în condi?iile moderne", 2014
[4] Sursa http://sorinamatei.ro/hell-hellvig/

 
Eugen Zainea   
Miercuri, 29 August 2018 17:17

CiteƟte mai mult...De dou? zile, aten?ia opiniei publice este agresat? de un personaj grotesc, ajums nu se ?tie (mai bine zis, se cam ?tie, dar nu se recunoa?te...) prin ce fars? sinistr? jucat? poporului român ?eful Parchetului de pe lâng? Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie. De?i ipochimenul ar fi trebuit s? se a?tepte cam de multi?or c? i se apropie ?i lui vremea socotelilor, de cum a aflat de inten?ia ministrului Tudorel Toader de a face o evaluare serioas? a activit??ii sale manageriale ?i cum ?tie c? precedenta evaluare, cea de la D.N.A., s-a l?sat cu o revocare r?sun?toare, parc? a intrat în fibrila?ie. D? comunicate de pres? mai abitir decât baschetball-ista cu breton în vremurile de maxim? fandoseal? mângîiat? pe coafur? de ambasadele occidentale ?i se d? de ceasul mor?ii c? este victima unor ma?ina?ii ?i c? se urm?re?te decredibilizarea institu?iei pe care o conduce. Ca ?i cum respectiva institu?ie ar putea deveni înc? ?i mai pu?in credibil? decât este în momentul de fa??.

Problemele pe care se face c? nu le pricepe acest semiramolit cu tupeu sunt cam multe. În primul rand, nu e clar de ce î?i imagineaz? c? Mediocritatea Sa nu ar avea voie s? fie evaluat. În al doilea, ar trebui s? mul?umeasc? pentru faptul c? nu i s-a cerut revocarea direct, f?r? evaluare prealabil?, dup? obr?znicia comis? în cazul prelungirii mandatului la D.I.I.C.O.T. al lui Horodniceanu dup? anun?area rezultatului câ?tig?torului selec?iei pentru noul procuror ?ef al D.I.I.C.O.T., care... nu era Horodniceanu ?i dup? ce ministrul Toader ceruse ?i primise deja avizul C.S.M. pentru candidatul decis de comisia de selec?ie. În al treilea rand, în cazul, de acum scandalos, al protocoalelor P.Î.C.C.J.-S.R.I. din decembrie 2016, cu tot tapajul mediatic pe care îl face, fuge ca dracu' de t?mâie de r?spunsurile la ni?te întreb?ri care i s-ar putea pune direct ?i la care, în loc de r?spunsuri, pe care nu are cum s? le dea, logic ?i credibil, arunc? pe pia?? g?uno?enia logoreei dumisale. ?i iat? care ar fi întreb?rile la care am a?tepta ?i r?spuns:

1. Dac? protocoalele au fost semnate în 8 decembrie ?i domnia sa nu avea nimic de ascuns, cum pretinde, de ce a catadicsit s? informeze C.S.M. abia la mai mult de trei luni de la semnare ?i dup? izbucnirea scandalului în pres?? ?i de ce informarea ministrului Toader s-a produs abia pe 19 martie, dup? solicitarea expres? a acestuia?
2. Dac? ?tie cum ar fi trebuit s? reac?ioneze C.S.M. la informarea domniei sale. Nu de alta, dar nu e clar de ce, în condi?iile în care informarea la C.S.M. exista din martie 2017, în urm? cu câteva zile, atât dna judec?tor Baltag, membr? aleas? a CSM afirma revoltat? c? nu a ?tiut nimic pe c?i oficiale C.S.M., iar dna judec?tor Ciuc?, în numele Acocia?iei Magistra?ilor din România, d?dea un comunicat extrem de dur în materie, ceea ce denot? c? magistra?ii, în masa lor ?i Asocia?ia Magistra?ilor nu numai c? nu au fost consulta?i înainte de senmare privind necesitatea ?i oportunitatea unui asemenea protocol, dar nu au fost informa?i nici dup? semnare?
3. Cum mai poate avea tupeul de a min?i cu senin?tate c? respectivele protocoale din 2016 sunt perfect legale, atunci când ele au fost semnate dup? ce Curtea Constitu?ional? a României declarase c? astfel de documente încheiate de institu?iile din justi?ie cu S.R.I. sunt ilegale ?i anticonstitu?ionale?
4. Dovada imediat? a faptului c? ambii semnatari erau perfect con?tien?i de ilegalitatea acelor dou? protocoale, dar au mizat pe naivitatea societ??ii române?ti de a crede c? recunoa?terea protocoalelor vechi ?i a ilegalit??ii lor este totodat? garan?ia c? dup? lep?darea de ele, S.R.I., respectiv P.Î.C.C.J., D.N.A., D.I.I.C.O.T. etc. nu vor mai avea obr?znicia ca, în condi?iile în care imensul scandal din societatea româneasc? provocat de tema protocoalelor vechi nu era înc? stins, s? ini?ieze semnarea unei noi serii de protocoale similare, la fel de ilegale ?i abticonstitu?ionale este c?, în momentul în care semnarea noilor protocoale a ajuns la urechile publicului, S.R.I. (nu P.Î.C.C.J.!) a ini?iat anularea lor, tocmai pe motive de nelegalitate. Dar, foarte straniu, nu s-a decis, a?a cum era firesc, ?i desecretizarea, care atâta vreme cât protocoalele nu erau legale ?i nu mai erau necesare, nu e clar de ce ele trebuie s? r?mân? în continuare secrete.

Chiar din aceast? înl?n?uire de afirma?ii, lesne verificabile, rezult? c? tapajul mediatic f?cut de Taica Laz?r este o jalnic? încercare de diversiune ?i de manipulare a opiniei publice, menit?, probabil, s?-i asigure sprijinul scandalagiilor de pia?? ha?tag-ieni. Dar dac? tot a declan?at acest Suc? ardelean aceast? zarv?, poate n-ar fi r?u ca, exact în contextul evalu?rii competen?elor lui manageriale, s? se verifice ?i modul, care se zice c? ar fi extrem de dubios, prin care dumnealui a ajuns în fruntea bucatelor la Parchetul de pe lâng? Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie. Concret, este vorba de verificarea, care ar fi trebuit f?cut? de mult, a investiga?iei jurnalistice a lui Mihai Pâl?u, din care rezult? c?, la momentul în care a ap?rut ideea depunerii candidaturii lui Taica Laz?r (oare cine o fi fost ini?iatorul ?i cine vor fi fost sus?in?torii ei ?i cei care au rostogolit-o ?i materializat-o...), acesta avea, la D.N.A. Alba Iulia deschis un dosar penal. În care procurorul D.N.A. de caz a considerat c? se impune urm?rirea informatic? a suspectului, drept pentru care a întreprins demersurile legale, iar centrala S.R.I. a aprobat, repartizând sarcina de a realiza tehnic opera?ia de urm?rire la unitatea S.R.I. de profil din Deva, care avea, probabil, în raza de activitate ?i Alba Iulia.

Ancheta dlui Pâl?u spune c?, la audierea primelor ascult?ri ?i la lectura transcripturilor, procurorul de caz a considerat c? se impune cercetarea în continuare a suspectului...în stare de arest! Or, în acest moment a intervenit o mare diversiune. Asta rezult? din ancheta dlui Pâl?u. Cineva a propus lui Taica Laz?r s?-?i întocmeasc? dosar ?i proiect managerial pentru concurs, iar altcineva (sau poate c? acela?i cineva...) a decis preluarea dosarului suspectului Laz?r de la D.N.A. Alba Iulia, la structura central?. Unde un procuror, evident mult mai...mizericordios decât cel de la Alba Iulia, a decis închiderea dosarului cu N.U.P.! La solicit?rile scrise ale dlui Pâl?u c?tre C.S.M., Ministerul Justi?iei ?i S.R.I. de a primi informa?ia de evident interes public dac? C.S.M. ?i ministerul, organisme profesionale implicate în circuitul legal al aviz?rii ?i propunerilor, fuseser? în?tiin?ate c? unul dintre candida?i avea dosar penal, nu a r?spuns clar ?i f?r? echivoc decât dna Prun?, ministru al Justi?iei la acea data. R?spunsul fiind c? nu a avut nicio informa?ie în acest sens. Lucru care deja ar trebui s? nasc? foarte matri ?i grave semen de întrebare.

C.S.M. a învârtit r?spunsul pe dup? cire?, iar dl Hellvig, dup? ce face pe ni?te pagini, teoria b??ului de chibrit aplicat? la secretul de stat, d? halucinantuil r?spuns c?...nu poate da r?spunsul cerut, dat fiind c? subiectul este secret! Aici, este vorba de mai multe lucruri extreme de suspecte, care ar trebui elucidate.
În primul rand, mi se pare c?, în condi?iile în care exist?, dac? nu gre?esc, în România câteva mii de procurori, este profund anormal ca, tocmai la momentul selec?iei celui mai procuror dintre procurori, ca s? m? exprim astfel, nu se g?se?te în aceast? mul?ime s? fie selec?ionat pentru candidatur? decât unul cu dosar penal pe rol!
În al doilea rand, mi se pare extrem de nefiresc ca, în aceea?i unitate de parchet, ?i taman în unitatea de elit? D.N.A. s? poat? exista un interval atât de larg de apreciere din punct de vedere profesional a probelor dintr-un dosar încât un procuror s? considere c? se impune arestarea suspectului ?i, pe acelea?i probe, un altul s? dispun?, senin, închiderea dosarului cu N.U.P. Iat?, într-adev?r, un subiect care merit? o analiz?, evaluare ?i m?suri foarte clare pentru ca o asemenea plaj? larg? de apreciere s? nu mai poat? exista pe viitor!

Mi se pare c? este obligatoriu ca, tocmai în cadrul acestei evalu?ri care se va face cu privire la competen?a managerial? a dlui Laz?r, Ministerul de Justi?ie s? dea opiniei publice r?spunsul la o întrebare grav?: Oare, în ultimii circa doi ani ?i jum?tate, România a avut în fruntea Parchetului de pe lâng? Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie un mare profesionist sau un posibil infractor?
28 august 2018

Aranjament grafic - I.M.

 
Laz?r L?dariu, Chi?in?u   
Miercuri, 29 August 2018 16:59

CiteƟte mai mult...De fiecare dat?, atunci când este pomenit Ardealul, îmi amintesc, ca om al locului, de peste 76 de ani dat de acest p?mânt de Domnul binecuvântat, cuvintele diplomatului Nicolae Titulescu, tutelare pentru ideea de integritate statal?a ??rii: „România nu poate fi întreag? f?r? Ardeal [...] Ardealul nu e numai inima României politice; privi?i harta: Ardealul e inima României geografice". Este acea „?ar? a Ardealului", pomenit? ?i de Nicolae B?lcescu, în „Românii subt Mihai-Voievod Viteazul". O parte din aceast? „inim? a României politice" ?i a „României geografice", noi, românii, o pierdeam, dureros, prin Diktatul de la Viena, la 30 august 1940.

Se împlinesc 78 de ani, de când marile puteri (?i ele, dup? cum s-a v?zut, atât de vremelnic trec?toare!) ale Europei, Germania nazist? ?i Italia fascist?, au c?lcat în picioare voin?a românilor de la 1 Decembrie 1918, aceea a unirii de-a pururi în istorie, rupând nordul Transilvaniei, pentru a fi dat Ungariei horthyste. Prin abuzul de putere ?i prin nelegiuirea lui Hitler ?i Mussolini, ale lui Ciano ?i Ribbentrop, dar ?i prin lipsa de fermitate a politicienilor români, pierdeam o parte din teritoriul na?ional, f?r? ca armata s? trag? m?car un foc de arm?! Ceea ce-l f?cea pe Iuliu Maniu s? exclame, plin de am?r?ciune, în Consiliul de Coroan?din 30/31 august 1940, exprimând durerea românilor ardeleni în trista zi a ced?rii p?mântului nostru: „...în ce prive?te Ardealul, n-are dreptul s? dispun? nimeni, afar? de poporul român din Ardeal [...] Asupra Ardealului n-are dreptul s? dispun? decât numai majoritatea lui. Majoritatea aceasta este, categoric, româneasc? [...] Maiestate, eu, în numele poporului român din Ardeal, protestez împotriva alipirii acestor p?r?i c?tre Ungaria [...] St?m înaintea unei catastrofe, ale c?rei urm?ri nici nu le putem prevedea [...] Trebuie, îns?, s? constat c? aceste continue ced?ri, f?r? o lovitur? de sabie, f?r? o pic?tur? de sânge, sunt o adânc? ?tirbire a demnit??ii ?i a puterii statului nostru [...]. De aceea, eu cred c? nu trebuie s? lu?m la cuno?tin?? de arbitrajul de la Viena [...] S? nu ne supunem la o hot?râre, care vine asupra capului nostru, f?r? niciun fel de rezisten??, g?sesc c? este o profund? gre?eal?".

Ziarul „Neamul românesc", din 5 septembrie 1940, editat de Nicolae Iorga, consemna: „Românii nu pot s? nu protesteze împotriva verdictului de la Viena, când 1.300.000 dintre ei urmeaz? s? treac? sub st?pânirea str?in?. De aceea, în fiecare ora? din Ardeal, ce urmeaz? s? fie alipit Ungariei, cât ?i în acelea, care vor r?mâne în grani?ele ciopâr?ite ale României, se produc, zilnic, proteste, în timpul c?rora românii strig? împotriva noii nedrept??i ce li s-a f?cut, tocmai atunci când omenirea întreag? sângereaz? pentru libertatea ?i independen?a popoarelor. Din aceste proteste române?ti orice minte s?n?toas? poate s? trag? singura concluzie ce se poate trage: c? judecata nedreapt? de la Viena a fost o imens? gre?eal?".

Obr?znicia ?i nesim?irea ocupantului vremelnic întreceau orice m?sur?. ?i elementarul bun-sim?! Horthy?tii ridiculizau durerea românilor, mândria ?i suferin?a colectiv?. La 31 august 1940, era emis un document injurios în chenar negru, în limba maghiar?, bineîn?eles, traducerea c?ruia o red?m în cele ce urmeaz?: „Cu adânc? durere ?i inima îndoliat?, aducem spre cuno?tin?? faptul c?, prin toate speran?ele noastre, n?scute la Trianon, « România Mare », copil, frate, rud?, prieten, dup? 22 de ani de voin?? pentru vie?uire, ca urmare a unei boli grave, în 27 iulie, anul curent, a fost operat? cu imixtiunea doctorului Stalin. Cum p?rin?ii spirituali, Horthy, Hitler ?i Mussolini, i-au f?cut prohodul, dup?o scurt? suferin??, bolnavul muribund a revenit la Creatorul s?u. Amintirile sale p?mânte?ti au fost depuse, spre odihn? ve?nic?, la 30 august, la Viena. La Budapesta, Moscova ?i Sofia s-a în?l?at, c?tre Dumnezeu, slujba sfânt? pentru mântuirea sufleteasc?. Îi vom p?stra amintirea: « România Mare » ai fost, nu vei mai fi niciodat?! P?rin?i: Ferdinand ?i so?ia, P?rinte adoptiv: Carol II. P?rinte spiritual - Lehocsky Marcele. Surori îndurerate: Polonia, Cehoslovacia. Prieteni îndurera?i: Polonia, Cehoslovacia, Anglia, Fran?a. Societ??i de înmormântare: Ungaria, Rusia, Bulgaria".

Acesta-i textul acelui necrolog! O mai mare batjocur?, în acel moment nu se putea! Neobr?zare, lips? de ru?ine ?i de respect, sfidare, arogan??, b?taie de joc. Îns?, toate îi vor ie?i pe nas, ceva mai târziu, arogantei ?i sfid?toarei, lacomei Ungarii, care „a p?tat Transilvania cu sânge românesc, „singura vin? a victimelor fiind aceea de a fi români". S-au acoperit atunci de ru?ine, dându-?i arama pe fa??, ?i ambasadorii, reprezentan?ii diplomatici ai „??rilor garante", care, ?i ei, jubilau, atât de bucuro?i ?i ferici?i c? România, dup? anexarea Basarabiei ?i a nordului Bucovinei, de c?tre Uniunea Sovietic?a lui Stalin, era, din nou, sfârtecat? prin diktat, furându-i-se nordul Ardealului, pentru a fi dat Ungariei horthyste. „De acum înainte - clama ministrul Germaniei la Budapesta - pe caldarâmul ora?ului (n.n. - Cluj) r?sun? bocancul honvenzilor, copitele cailor maghiari, tancurile ?i trupele maghiare [...] M? bucur c? foarte mul?i unguri s-au reîntors în patria lor [...] ?i c? drapelul maghiar fâlfâie pe crestele Carpa?ilor!". Nu-i mai re?inut nici ambasadorul Italiei, sora noastr? latin?, care declara în acea manier? mussolinian?: „A?i ob?inut cele mai frumoase teritorii. F?r? sânge; m? bucur împreun? cu voi. Tr?iasc? Ungaria!".

Atunci, în acea zi de 30 august 1940, îndelung, în dung?, ca de vijelie ?i foc, au b?tut prelung clopotele tuturor bisericilor române?ti ale Ardealului, tânguindu-se împotriva raptului, a ho?iei de la castelul „Belvedere" din Viena, cu?it înfipt în spatele României Mari. Atunci, la întrebarea femeilor cu basmale negre, a copiilor, a b?trânilor ie?i?i pe la por?i, adresat? osta?ilor români p?r?sind înt?rita grani?? de Vest, retr?gându-se la ordin, „Dar pe noi cui ne l?sa?i?", cu privirea în p?mânt, cu ochii în lacrimi, osta?ii murmurau un cântec trist: „Dac-am plecat, Ardealule, din tine,/ Nu-i vina noastr?, iar??i vom veni,/ N-am fost învin?i ?i nu vom fi nici mâine,/ Când ceasul biruin?ei va sosi.// Aveam o ?ar? scump? ?i mândr?,/ Aveam ?i iar??i vom avea,/ Du?manul care ast?zi râde,/ Va tremura privind la ea.// Noi te iubim, c?tu ai fost al nostru,/ ?i via?a pentru tine ne-am fi dat,/ Dar prin diktatul ru?inos ?i monstru,/ Horthy?tii-au reu?it de te-au luat.// De-atunci, din dep?rt?ri privim spre tine,/ ?i plângem jalnic chinul t?u amar,/ Când ?tim c? fra?ii cei rama?i în tine/ Sunt tortura?i de un popor barbar.// Te vom lua c? tu e?ti doar al nostru,/ L?sat pe veci de daci ?i de romani,/ Dar mo?tenit de la str?mo?ii no?tri / ?i nim?nui nu te-om l?sa în dar.// Vom trece iar pe vechea frontier?,/ Dreptatea noastr? e st?pân?-acum,/ Prin vijelii ?i foc de mitralier?,/ Armata noastr? î?i va face drum.// Credin?? în Domnul ?i mereu - nainte,/ S? cucerim ce-avem de cucerit, // Ardealul nostru e o ?ar? scump?,/ S?laj, Bihor ?i Clujule iubit!".// Aveam o ?ar? scump? ?i mândr?,/ Aveam ?i iar??i vom avea,/ Du?manul care ast?zi râde,/ Va tremura privind la ea". Era tristul moment în care România, în urm?cu 75 de ani, era ciuntit?, ?i la Vest, de halucinanta ?i violenta politic? de maghiarizare, început? cu secole înainte, încurajat? de ?ovinismul, extremismul, intoleran?a, revizionismul ?i iredentismul conduc?torilor politici unguri, prin Horthy Miklos, dar ?i în Est, prin anexarea, de c?tre bol?evismul ?i comunismul sovietic ale Kremlinului, sub Stalin, a Basarabiei, nordului Bucovinei ?i ?inutului Her?ei, ?i în Sud, prin ocuparea Cadrilaterului (prin cele dou? jude?e ale Dobrogei - Durustorul ?i Caliacra) de Bulgaria fascist?.

Ce a urmat în nordul Ardealului ocupat se ?tie: crimele abominabile de la Ip, Tr?znea, Mure?enii de Câmpie, Sucutard, Prundu Bârg?ului, H?rcana-Turda, Aita Seac?, Moisei, S?rma?u... Nici crucile de pe morminte, din cimitirele române?ti, nu au sc?pat de furia ?i ura ocupantului vremelnic. Numele române?ti erau ?terse cu baioneta de pe mormintele românilor. În învolburata istorie, bisericile române?ti, ortodoxe ?i greco-catolice, din teritoriile ocupate au fost, ca în anii 1848-1849, d?râmate, incendiate, unele ?terse de pe fa?a p?mântului! Încât publicistul Ferenczi Gyötgy, un maghiar, scria: „Mândrul p?mânt al Transilvaniei s-a transformat într-o amarnic? Golgot? [...] Asasinatele se ?in lan?, ?i toate acestea pentru c? unica vin? a nenum?ratelor victime este aceea de a se fi n?scut români!". Iar un alt maghiar, episcop de Cluj - Sándor Imre -, exclama: „Ce a?i f?cut cu românii r?ma?i la noi, numai barbarii puteau s? fac?!".

Atunci, în acele momente cumplite pentru români, tot mai des se auzeau poeziile „Graiul Neamului" (de George Co?buc), „Un r?sunet" („De?teapt?-te, române!", de Andrei Mure?anu), „Steagul nostru" (de Andrei B?rseanu), „Tricolorul" (de Ciprian Porumbescu), „Pui de lei" (de Ioan Neni?escu), mar?ul „Drum bun!" (de Vasile Alecsandri), „Trece?i, batalioane române, Carpa?ii!", „Mar?ul vân?torilor de munte din Câmpeni", imnul ASTREI, „?ara mea!" (de Ioan Neni?escu), al?turi de „Doina" lui Mihai Eminescu ?i „Doina lui Lucaciu", dar ?i de chemarea „La arme" (de ?t. O. Iosif), poezie pe care o red?m aici: „Veni?i, viteji, ap?r?tori ai ??rii!/ Veni?i, c? sfânta zi a r?s?rit:/ E ziua mare a reîn?l??rii // Drapelului de gloan?e zdren?uit./ Veni?i din toate unghiurile ??rii,/ S? cucerim ce-avem de cucerit!// La arme, cei de-un sânge ?i de-o lege!/ La arme, pentru neam ?i pentru rege!/ Când Patria ne cheam? sub drapel,/ Datori sunt to?i copiii ei s-alerge,/ S?-l apere, s? moar? pentru el.// Ce crede?i voi, noroade nes?tule,/ C? nu ne poart? grij? Cel-de-Sus?!/ N-am înfruntat noi n?v?liri destule/ Din Miaz?-noapte, R?s?rit ?i-Apus!?/ Adun?-?i, rege, o?tile ?i du-le/ La biruin??-a?a cum le-ai mai dus!// Du?manii no?tri vor s? ne sugrume,/ Dar pân? când ne dau Carpa?ii scut,/ Acel-ce ne va ?terge de pe lume/ S? ?tie to?i c? înc? nu-i n?scut./ ?i-n veci va fi str?vechiul nostru nume,/ Cinstit în pace ?i-n r?zboi temut.// S? ?tie to?i c?un popor nu moare,/ Când veacuri a luptat necontenit/ ?i-i scris în cartea celor viitoare, / C? va s? vin? ceasul prea m?rit,/ Când mândru str?luci-va-ntre popoare,/ Ca soarele, aici, în r?s?rit!".

Sunt acestea cântecele, poeziile, baladele, mar?urile care ne-au însufle?it istoria acestui neam atât de încercat, din toate p?r?ile, cum s-a v?zut, lovit uneori, dar a r?mas neclintit, ap?rându-?i glia str?mo?easc? ?i drepturile cu sânge pe câmpurile de onoare. Acei osta?i, care, în august 1940, dup? Diktatul de la Viena, aveau ordin s? p?r?seasc? grani?a de Vest, Ungaria urmând s? ocupe nordul Ardealului, dup? b?t?liile din R?s?rit, din Stepa Calmuc?, de la Odessa, Cotul Donului - Stalingrad, unde unii au c?zut sub arsura glon?ului, al?ii au l?sat os ?i carne din trupurile lor, cei r?ma?i se vor întoarce, de datat aceasta cântând „Trece?i, batalioane române, Carpa?ii!". Se întorceau, cântând cu gândul la dezrobirea Ardealului: „Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheam?,/ N?dejdea e numai în noi,/ Ne-a?teapt? Ardealul, ne-a?teapt??i fra?ii/ Cu inima la trec?tori / [...] S? trecem Carpa?ii, ne trebuie Ardealul,/ De-o fi s? ne-ngrop?m de vii!". Iar la comanda: „Camarazi, înainte, pentru Ardeal!", ei s-au aruncat în iadul de foc de la Oarba de Mure?, alungând ocupantul, înro?ind cu sângele lor apa Mure?ului, pentru a ?terge hotarul vremelnic ?i o cumplit? nedreptate. O spunea ?i Ion Antonescu la 1 Decembrie 1940, la doar trei luni de la ruperea nordului Ardealului, prin ru?inosul diktat: „Ne-am n?scut aici, suntem cei dintâi a?eza?i aici ?i vom pleca cei din urm?. Vom muri aici, fra?i ardeleni, fiindc? nu putem p?r?si Ardealul sfânt, ceea ce nu se poate p?r?si. Nici furtunile, nici trufiile, nici tr?d?rile nu ne vor clinti". Nu putem p?r?si, noi, românii, pentru c?, neclinti?i, credem, cu sfin?enie, în leag?nul na?terii fiin?ei noastre, în „Transilvania româneasc?, etern? ?i nedesp?r?it?", cum spunea Liviu Rebreanu. În recursul nostru la memorie ?i la istorie, tr?im sub îndemnul ?oaptei str?mo?e?ti, din timpuri de jale-amar?, chiar ?i atunci când „s-au zguduit Carpa?ii", ne-am ap?rat visurile, idealurile, limba, credin?a, tradi?iile, p?mântul.

P?mântul acesta eroic, românesc, furat de Ungaria din zestrea l?sat? nou? mo?tenire de înaintemerg?tori, ajuns sub cizm? str?in?, a fost cântat de George Togan, în poezia „Al cui e Ardealul?": „Al cui e Ardealul?.../ Întreab? p?durile, ?esul ?i dealul,/ Întreab? câmpia, cânt?rile, florile,/ Întreab? amurgul, t?cerea ?i zorile,/ Întreab? Carpa?ii, cu vârfuri de brad,/ Ori roata de la B?lgrad...// Întreab? Abrudul,/ Blajul,/ Aiudul,/ Cenu?a din vatr?/ ?i mun?ii de piatr?. // Întreab?lumina, aerul, soarele, / Furtunile, doinele, fecioarele. / Întreab? v?zduhul, ploile, norii,/ Copiii din leag?n, mo?negii, feciorii.../ Întreab? pe mama, pe tata, pe mo?u'/ Ori pe Plaghia Ro?u?// ... Întreab? p?durea, câmpia ?i dealul:/ Al cui e Ardealul?".

Cânt?re?i ai p?timirii noastre, poe?ii refugiului deveneau trâmbi?ele Ardealului rupt, aflat în suferin?a înstr?in?rii, a durerii, devenind chemare la lupt?în acel moment greu al istoriei României, aflat? la r?scruce de vânturi, cu prea multe „v?i ale plângerii". Când era jalea mare, f?r?leac, Mihai Beniuc scria: „Am coborât din mun?i ?i bolovani,/ Legenda lui Horea-mi fierbe-n sânge,/ În doina mea Ardealul plânge,/ ?i cer dreptate dou?mii de ani.// Eu sunt trimisul timpurilor noi,/ Ie?i?i din rând cu cei ce scurm? glia,/ ?i, totu?i, vin s? v? întreb pe voi:/ E slobod s?mai cânt în România?". Hatul acela pe Feleac, mor?ii de sub glie, ?ara h?cuit? îi chemau pe poe?i s?cânte Ardealul sfârtecat, Ardealul, acea „con?tiin?? a leg?turii ve?nice dintre Neam ?i P?mânt". Iar când r?suna prelungul dang?t ale clopotelor Ardealului, în leag?nul de fiin?? al neamului, din deal în deal au r?sunat tulnicele, ardeau mun?ii, ardea cerul înspre Tisa. Din amvonul împlinirilor neamului, Ardealul chema, iar poe?ii r?spundeau: „Noi niciodat? n-am tr?dat Ardealul!/ În ?ara noastr? sfânt? ?i blajin?,/ Noi nim?nui nu i-am b?gat pricin?//...Privitu-ne-au cu ochii plini de ur?,/ Lovitu-ne-au cu biciul peste gur?:/ Ne-a fost obida cuminec?tur?./ Noi niciodat? n-am tr?dat Ardealul" (Romeo D?sc?lescu). Când plângeau Mure?ul ?i Oltul, când durerea ??rii cerea dreptate, când „Ardealul a pus fa?a la p?mânt" pe ??râna lui Gelu, când vipera umflat? se dorea aici st?pân?, când inima Transilvaniei era în suferin??, Iustin Ilie?iu scria: „Satul meu din mun?ii Rodnei/ A c?zut în grea robie//...Satul meu din mun?ii Rodnei/ A r?mas în alt??ar?.../ Stau bisericile-nchise, turma-i f?r?de p?stori,/ Clopotele nu mai cânt?,/ Nu mai sunt în straturi flori".

Cu înver?unarea dorului nostru, românesc, aici, unde sunt „codri verzi de brad/ ?i câmpuri de m?tase", cum cânta acest p?mânt Octavian Goga, dar „?i-atâta jale-n cas?", unde visurile ne-au fost stropite cu lacrimi, este Ardealul. Ardealul sfânt! Ardealul „cu p?mânt roditor", cu „laptele domoalelor cirezi", cu „sculptatul grai din timpul glorios", „cu sânger?rile de dor", cum scria Nichifor Crainic, în a c?rui nemurire vom d?inui, Ardealul c?ruia Mircea Dem. R?dulescu i-a închinat, de peste mun?i, versurile: „Al nostru e: p?mânt din vechi p?mânt/ ?i sânge din latinul nostru sânge./ E trup ?i os din osul nostru frânt,/ Un dor avem în el ?i cel mai sfânt/ ?i nimeni ast?zi nu ni-l poate-nfrânge.//I-am mo?tenit tot dreptul din p?rin?i;/ La ?oapta lui ni se-nfioar?buza;/ În lutu-i pl?m?dit din suferin?i,/ Str?mo?ii fr?mântatei noastre gin?i / Dorm, îngropa?i la Sarmizegetusa.// Al nostru e; iar nu al vostru, huni,/ Ce-a?i n?v?lit de dincolo de Nistru,/ C?lcând, în goana cailor nebuni,/ Peste mormântul marilor str?buni/ ?i i-a?i trezit cu-al vostru râs sinistru.// Voi, colb ?i pleav? sunte?i, venetici,/ Din hoardele barbarului Attila,/ Noi, scutul Romei am înfipt aici./ O! Pentru marii no?tri mucenici,/ Voi niciodat? n-a?i ?tiut ce-i mila...// Dar ast?zi sun? ceasul de apoi,/ S? v? chem?m la dreapt? judecat?,/ Ca uraganul n?v?li-vom noi./ Cânta?i semnalul, goarne de r?zboi!/ N?prasnic? va fi a noastr? plat?...// Se va-ngrozi poporul de mi?ei,/ Vor tremura, ca-n temni?i vinova?ii,/ Ne vom lupta cu-nver?un?ri de lei / ?i, dac?-n drum, ne-or sta, z?gaz, Carpa?ii,/ Vom d?râma Carpa?ii peste ei...// Vom n?v?li, ca un dezastru mare,/ ?i vom c?lca-n copitele de cai, / Sub roatele de tunuri ?i de care,/ S? ?tie ungurii c?-n fiecare/ Din noi, r?sare aprigul Mihai. // O! Noi cunoa?tem bine vechiul drum,/ T?iat de legiuni ?i ?ara toat?,/ Se scoal? azi, ducând potop ?i scrum!/ Iar din mormânt cer r?zbunare-acum / Martirii no?tri ce-au murit pe roat?.// Al nostru e; îl vrem, ?i pentru el/ Porni-vor ?i mo?negii de la vetre,/ Îl vrem, îl cerem, e supremul ?el.../ ?i vai de tr?d?tor ?i de mi?el,/ C?-l vom scuipa ?i-l vom goni cu pietre//... Al nostru e: p?mânt din vechi p?mânt/ ?i sânge din latinul nostru sânge./ E trup ?i os din osul nostru frânt,/ Un dor avem în el ?i cel mai sfânt / ?i nimeni ast?zi nu ni-l poate-nfrânge".

Ei, poe?ii, „au adunat roua plânsului în potirul dorului, ?tiind c? speran?a moare ultima, c? de pe crestele istoriei române?ti, sub crunt? ap?sare str?in?, cu str?mo?ii privind Ardealul, românii repet? versurile lui Traian Drago?: „Ve?nicind, prin fapt?, litania,/ Vor striga s? aud? ?i cerul:/ E - a noastr?, pe veci, Transilvania! ".

Aceste rânduri sunt scrise în memoria acelor poe?i care, atunci, dup? 30 august 1940, când nordul Ardealului a fost cedat Ungariei lui Horthy, prin diktatul de la Viena, au dovedit c? lor le pas?, c? sunt români adev?ra?i ?i durerea mare este ?i a lor. Ei ne îndeamn? ?i azi, când se împlinesc 78 de ani de la acea mare sfâ?iere ?i dram? ale ??rii, de acolo, de dincolo de mormânt, s? nu uit?m! „Cine uit? nu merit?!" sau „Cine î?i uit? istoria merit? s-o retr?iasc?!" spunea Nicolae Iorga.

Din p?cate, pu?ini au fost, mai ales dintr-o anumit? parte a presei, cei care ?i-au mai amintit, c? la 30 august 2018, s-au împlinit cei 78 de ani de la scrierea acelei pagini cernite, îndoliate, din Istoria României!

---------------------------------------------
[1] Sursa http://www.cuvantul-liber.ro/news/85781/61/Al-nostru-e-pamant-din-vechi-pamant-si-sange-din-latinul-nostru-sange-E-trup-si-os-din-osul-nostru-frant

 
R?zboiul asimetric, terorismul ?i telepatia
Alexandru Bochi?-Bor?anu   
Miercuri, 29 August 2018 16:47

CiteƟte mai mult...Într-o carte de a mea, ce trata ?i formele de manifestare ale terorismului, consemnam opinia unui specialist militar cunoscut. Citez: „În r?zboiul asimetric, folosirea terorii prevaleaz?. [...] folosirea terorii prin ac?iuni împotriva popula?iilor civile pe scena principal? a conflictului, luarea de ostatici, r?pirile, mutil?rile, crimele ?i alte activit??i criminale pot duce la apari?ia terorii în sânul popula?iei f?r? ca atacantul asimetric s? se expun? unor riscuri înalte..." - afirm? General (r) Dr. Gh. V?duva în cartea sa „R?zboiul asimetric", 2007. F?ceam trimiteri la ac?iunile teroriste din Fran?a, începând cu execu?iile din ianuarie 2015 de la Charlie Edbo, continuând cu atentatele din noiembrie 2015 din sala de concerte Bataclan, apoi în cartierul Saint Demis, cu trei explozii în apropiere de Stade de France, unde se desf??ura meciul amical Fran?a-Germania. Au fost ucise peste 130 de persoane. Amintindu-ne de amenin??rile anterioare cu acte teroriste ale califului Al-Baghdadi, putem aprecia c? Fran?a era ?i este într-un r?zboi asimetric, fierbinte, cu Statul Islamic, cum bine îl define?te ziarista italian? Loretta Napoleoni cartea sa, „ISIS - Califatul terorii".

Ac?iunile teroriste, crimele comise acum doi ani ?i mai bine, s-au declan?at aproape simultan, fiind executate de ?ase comandouri teroriste islamice, în locuri ?i asupra unor obiective diferite. Producerea lor concomitent?, ne-ar putea conduce la concluzia, c? au fost conduse de acela?i lider. Comunicare între liderul organizator ?i terori?ti, pentru coordonarea ac?iunilor uciga?e puteau fi mijloacele comune, audio-video, telefonul sau Internetul, unde cuantice controlabile. Dup? mai bine de doi ani de investiga?ii, anchetatorii au descoperit enorm de multe informa?ii despre terori?ti. Num?rul celor angrena?i în atentate, sprijinitori, complici, se ?tie sigur c? 13 autori din 15 au fost trimi?i din Siria s? comit? atacurile, c? ini?ial au fost filma?i în „tabere de instruire" ISIS, în timp ce retezau capetele unor prizonieri sau îi executau împu?cându-i în ceaf?, pentru ca viitorii kamikaze s? nu mai aib? drum de întoarcere, s? nu ezite odat? ajun?i în Europa. Din anchetele efectuate de speciali?tii francezi, nu s-a putut stabili modalitatea de transmitere a „ordinului ini?ial" de declan?are a atentatelor de c?tre liderul din „Centrala terorist?"!

O asemenea informa?ie ob?inut?, ar fi fost determinant? pentru speciali?tii în lupta antitero; interceptarea mesajului liderului oferea posibilitatea prevenirii comiterii m?celurilor viitoare, planificate de organiza?iile teroriste. Pân? în prezent, chiar în cele mai grave atentate, nu s-a putut decela modalitatea transmiterii mesajului, nici din interogarea terori?tilor aresta?i, care declarau aproape exclusiv, c? ini?iativa a fost a lor, sau a complicelui lor. ?i totu?i, atentatele teroriste nu au fost comise la întâmplare, ci în locuri bine definite ?i la o dat? de timp anume. Logic, ?i cert, mesajul, ordinul de declan?are a opera?iunii teroriste a fost transmis! Iar acest mod de comunicare poate fi considerat o verig? în r?zboiului asimetric.

Ordinele de atentate transmise prin mijloace comune, multe au fost interceptate ?i prevenite. Fran?a anun?a bilan?ul prevenirilor pe anul 2016, ca fiind cel pu?in opt. Chiar ?i organiza?ia de Hackeri Anonymous sus?ine c? a prevenit un atentat terorist al ISIS în Italia, în anul 2016 ?i care a declarat un r?zboi cibernetic Statului Islamic. Dar noi nu abord?m acest mod de comunicare, deja clasic, utilizat de structuri antiteroriste. De aceea, nu este exclus, ca cei care vor citi ipoteza enun?at?, s? o cread? deplasat?, ireal? de a transmite un ordin de comitere a unui atentat terorist, de la organizator c?tre un executant-receptor, aflat la mii de km distan??, la cel?lalt cap?t al gândului, s? fie prin telepatie. Chiar ar putea fi luat? în derâdere, considerat? fantezist?. ?i totu?i, eu cred într-o asemenea posibilitate. Dar, nu numai eu sus?in aceast? tez?, erijându-m? într-un individ cu calit??i ini?iatice, ci chiar oamenii de ?tiin??, psihologi, neurologi, psihiatri, psihanali?ti, care au studiat fenomenul. Cercet?ri experimentale, spun cu certitudine c? Telepatia este o form? de comunicare interuman? posibil?, real?. „Ac?iunea unei min?i asupra alteia, de la distan??, transmiterea de gânduri, de sugestii mentale ?i de comunicare la distan?? este posibil?" - constat? astronomul francez Camille Flammarion, înc? din secolul trecut.

Dar ce este de fapt telepatia? O define?te clar românul dr. Dumitru Constantin Dulcan în cartea Inteligen?a Materiei, astfel: „Telepatia este un fenomen de transmitere a informa?iilor de la un creier la altul pe alte c?i decât cele obi?nuite." Iar DEx-ul define?te telepatia ca fiind: „posibilitatea parapsihologic? de a percepe fenomene care nu sunt în raza sim?urilor, precum ?i de a transmite gândurile la distan??; o comunicare extrasenzorial?". Cercet?torii sunt unanim de acord, c? suntem în prezen?a unui fenomen de biocomunica?ie, ce se realizeaz? înafara percep?iilor senzoriale, cunoscute ca unde cuantice. În mediul ?tiin?ific se utilizeaz? termenii de biocomunica?ie sau transfer de informa?ie biologic? între un emi??tor, a unui gând, mesaj extrasenzorial, c?tre un receptor aflat la mare distan??.

Este notoriu deja, c? fiecare persoan?, prin însu?i existen?a sa, de?ine un câmp bioenergetic propriu, care se propag? sub form? de unde foarte scurte în Univers. Fluxul bioenergetic uman se interfereaz? cu sisteme ale macrosistemului cosmic, cu câmpul universal al informa?iei. „Prin verigile acestui lan? sunt conectate ?i fiin?ele vii la acest sistem informa?ional" - spune dr. Dumitru Constantin Dulcan. Da! Admisibil ! Dar are pledoaria mea, pentru comunicarea prin telepatie, vreo conexiune cu fenomenul terorist? Este probabil? o astfel de modalitate de contact mental? V? r?spund: DA! Dac? vom analiza amenin??rile cu ac?iuni teroriste, numai cele din ultimii ani, îndeosebi ale organiza?iilor de sorginte islamic?, care din Siria sau Irak comunic? ?i chiar „planific?" viitoarele atentate din Europa sau USA, ?i care se materializeaz? ulterior, vom constata c? de cele mai multe ori, organele de anchet? nu deceleaz? cert, cum a fost transmis „ordinul de executare", de comitere a atentatelor, de la lider c?tre f?ptuitor-f?ptuitori.

Comunicatele structurilor de anchet?, despre entitatea sau persoana care a ordonat atentatul, în majoritate este lapidar, incert, chiar generic: ISIS, Al-Qaeda sau Nusra. Iar incertitudinea persista asupra autorilor deciziei, a „planificatorilor" atentatelor, treneaz? un timp, pân? ce organiza?iile teroriste implicate nu le revendic?. O informa?ie lipse?te din comunicate: cum s-a transmis ordinul de executare. ?tim sigur, c?, dac? teroristul kamikadze a strigat la declan?area exploziei „Allah Akbar", atunci este o comand? de sorginte islamic?. Cunoscutul neuropsihiatru ?i psihanalist Sigmund Freud consider? „telepatia ca o facultate primitiv?, care a fost pierdut? de om în cursul evolu?iei sale". Conform cercet?rilor sale, „indivizii lega?i „telepatic" trebuie s? aib? o leg?tur? emo?ional? puternic?, iar evenimentul transmis pe aceast? cale trebuie înc?rcat cu sentimente negative". Exact cazul nostru!

Ce dependen?? mai puternic?, de supunere, mai „islamic?" (islam = supunere, în traducere), mai lega?i telepatic, se poate realiza între liderul decident al organiza?iei teroriste ?i teroristul executant? Dac? am invoca doar „antrenarea" acestuia prin t?ierea de capete, sau pus s? ucid? în public, fiind filma?i, putem fi convin?i c? dependen?a, atât senzorial? cât ?i extrasenzorial?, mental?, este absolut indestructibil?, total? ! Când vorbeam de sp?larea creierelor - în cartea „Geopolitic? ?i terorism", Ed. Concordia Arad, 2017 - ar?tam c? aceasta are ca scop schimbarea valorilor mentale acumulate natural, în evolu?ie, în memoria unui individ ?i implantarea altor convingeri, exterioare, induse, care îl fac dependent de mentorul s?u. Memoria individului, con?tient? sau incon?tient?, se încarc? cu informa?ii de o anumit? factur?, cele impuse de mentor, iar influen?a acestuia devine total?. Deseori, de?i discipolul, aparent, refuz? ini?ial subordonarea, totu?i, prin sp?larea creierului, nu realizeaz? întronarea dependen?ei sale fa?? de maestru; de?i individul nu o percepe con?tient, aceasta exist?, ?i se poate activa involuntar prin telepatie, prin voin?a mentorului.

Trei cuvinte despre metodele de sp?lare a creierelor ?i realizarea dependen?ei, enun?ate de Kathleen Taylor în cartea sa „Sp?larea Creierelor". Autoarea, care dezvolt? tehnici ?i modalit??i de realizare a scopului, enun?? în principal, patru metode de a ob?ine dependen?a total?: terapia, constrângerea, convingerea ?i în?elegerea. Kathleen Taylor confirm? concluzia lui Sigmund Freud, c?: „Mintea poate ac?iona împotriva altei min?i f?r? interven?ia sim?urilor." Or, noi cunoa?tem c? liderii Jihadului, din structurile islamice fundamentaliste, fanatice, prin impunerea celor cinci stâlpi ai islamului: m?rturisirea credin?ei, rug?ciunea, pelerinajul la Mecca, postul de Ramanadn ?i dania, dependen?a fa?? de lider devine total?, o „normalitate", un mod de existen?? în comunitate, iar sacrificiul pentru Profet este perceput ca o bucurie.

Scriitorul arab contemporan Ali Ahmed Said, cunoscut sub pseudonimul Adonis - propus la premiul Nobel, în cartea sa „Islamul ?i violen?a", men?iona c?, „în concep?ia islamic?, cel?lalt, nemusulmanul, are de ales între dou? identit??i: fie e necredincios ?i atunci trebuie respins sau chiar ucis", iar dac? vrei s? r?mâi în via?? pl?te?ti tribut. „Dictatura militar? î?i controleaz? mintea. Dar dictatura religioas? î?i controleaz? ?i mintea ?i corpul", spune Adonis. De asemenea în cartea „În pielea unei jihadiste" - O m?rturie despre filierele de recrutare ale Statului Islamic, ap?rut? în 2014, scris? de Anna Erelle, autoarea fiind chiar eroina, descrie metodele de îndoctrinare ?i recrutare folosite de ISIS, din care rezult? clar, c? nimic nu se desf??oar? sub semnul amatorismului, al întâmpl?rii. Prin metode de îndoctrinare persuasive, dure, de sp?lare a creierului, prin verificarea ulterioar? a loialit??ii, pentru ca viitorul lupt?tor jihadist s? devin? dependent total; supus la teste multiple, de la însu?irea perceptelor coranice, de credin?a în Profet, la disponibilitatea de sacrificiu, de a ucide al?i „necredincio?i", astfel c? supunerea devine oarb?, total?; informa?ia sedimentat? în memoria sa fiind de aceea?i natur?.

Toate aceste transform?ri mentale, a consolid?rii acestui gen de convingeri, dup? sp?larea creierului ?i înc?rcarea cu informa?ii noi, cu lungimi de und? bioenergetice similare, cu acela?i gen de vibra?ii, compatibile cu sacrificiu uman; fiecare biocâmp individual se interfereaz? cu Universul informa?ional, unde pulseaz? ?i biocâmpurile mentorului ?i ale receptorului. Conduc?torii religio?i ai Islamului, fie ei califi, imami, muftii, ?eici sau conduc?tori militari, „lectorii islamului", sunt personalit??i dotate intelectual, cu calit??i personale de influen?are remarcabile, de a domina enoria?ii musulmani. În contact cu credincio?ii se prezint? ca trimi?i ai lui Allah pe p?mânt, urma?ii Profetului, sunt credibili, cer ?i ob?in enoria?ilor supunere total?, a de a se al?tura lupt?torilor Jihadului, pentru victoria Statului Mondial Islamic.

Realizând controlul mintal asupra supusului, exist? op?iunea de a selec?iona persoane care recepteaz? telepatic comenzile mentorului, devenind dependente, setate s? comit? atentate. Mesajul, gândul mentorului, ordinul, va fi recep?ionat de supus, care va comite actul terorist. Remarc?m, c? în prezent pe lista Interpol sunt trecu?i 173 de membrii ai re?elelor teroriste ale Statului Islamic, extrem de periculo?i, pretabili în orice moment a comite atentate teroriste.

S-a dovedit c? influen?a doctrinei islamice a p?truns ?i în ??ri precum U.S.A. sau Canada, unde nu au existat confrunt?ri acute între islam ?i alte religii sau doctrine. ?i totu?i s-au produs atentate teroriste, similare celor produse în Europa, când teroristul a strigat „Allah Akbar" sau chiar dac? nu a strigat, dar s-a dovedit c? anterior autorul a avut „tangen??" cu Islamul. De exemplu, un soldat american de la baza militara Fort Hood din Texas, care fusese în anul 2011 în misiune în Irak, a deschis focul asupra camarazilor, ucigând trei persoane, r?nind alte 16, apoi s-a sinucis! Sau, un medic militar palestinian, de la o baz? american?, în noiembrie 2009, a ucis 13 militari ?i a r?nit al?i 42. ?i a? mai putea da exemple de atentate de sorginte islamic? cercetate, f?r? s? se stabileasc? modalitatea de comunicare senzorial?.

Motiva?ia atentatelor o putem b?nui, originea ordinului de execu?ie, la fel, ar putea fi numit, dar modalitatea cum a fost transmis este incert?, mai ales c? respectivii executa?i erau izola?i în unit??i militare ?i, evident, în aten?ia structurilor de protec?ie intern?. Dac? senzorial nu au fost identificate modalit??ile de comunicare între mentor ?i receptorul-executant, atunci r?mâne doar comunicarea extrasenzorial?, adic? prin telepatie ! Desigur, nu to?i lupt?torii Jihadului sunt dependen?i total de conduc?torii lor, capabili s? recepteze mesajul telepatic pentru comiterea de atentate teroriste, dar cu siguran?? sunt selecta?i asemenea membrii ai organiza?iilor extremiste, în deosebi cei din ISIS.

Se estimeaz? c? existen?a Statului Islamic, a Califatului Terorii, dup? câ?iva ani, nu mult timp, va fi destr?mat va dispare; îns? r?m??i?ele acestuia pot deveni chiar mai periculoase, decât în prezent, estimeaz? anali?tii. În Agen?iile europene de contraterorism, de Intelligence, se manifest? o preocupare real?, estimând c? invadarea Europei, de zeci de mii de lupt?tori jihadi?ti, constituie un enorm poten?ial pericol pentru stabilitatea continentului. Între m?surile preconizate de structurile contra-teroriste ?i de Intelligence, pe viitor ar putea avea în portofoliul vectorilor de pericol ?i comunicarea telepatic? în combaterea terorismului.

 
Redactia ART-EMIS   
Miercuri, 29 August 2018 16:15

CiteƟte mai mult...„Intr-un fel îi datorez via?a maresalului Ion Antonescu ?i, ca mine îi datoreaz? lui Antonescu via?a aproape to?i evreii din vechiul regat !". (Te?u Solomovici)

„În autograful pe care mi l-a oferit pe cartea sa « Mare?alul Ion Antonescu. O biografie », lansat? la târgul de carte Gaudeamus 2011, Te?u Solomovici scrie c?-mi d?ruie?te « aceast? carte de istorie na?ional? ?i suflet ». Poate c? aceste cuvinte exprim? cel mai fidel nu numai motiva?ia scrierii ei, ci ?i a public?rii ei, de?i foarte mul?i cona?ionali l-au sf?tuit s? nu se aventureze în aceast? rememorare istoric?, plin? de r?ni înc? nevindecate, sau niciodat? vindecabile. Acad. R?zvan Teodorescu nume?te aceast? ultim? realizare a scriitorului Te?u Solomovici « o carte a?teptat? », despre « un personaj tragic, aducând o parte de dram? în devenirea propriului popor pe care l-a iubit incontestabil ». În « Cuvântul autorului », Te?u Solomovici încearc? s? explice aceast? adev?rat? aventur? scriitoriceasc?, materializat? printr-o carte care a n?scut controverse înc? înainte de apari?ie ?i care nu se vor opri prea curând, nu numai prin lipsa unei c?r?i biografice despre mare?alul Ion Antonescu, care s? fie doar începutul unor expedi?ii istorice într-o perioad? care a produs durere ?i ur?, dar ?i prin drama tr?it? de cel c?ruia i se destinase misiunea istoric? de a « sp?la ru?inea ced?rii f?r? lupt? a unor teritorii na?ionale ?i de a le reuni la trupul ??rii (Transilvania de Nord, Basarabia ?i Bucovina) » ?i care chiar în ultimele clipe ale vie?ii sale, înainte de a fi executat, ?i-a trimis gândurile c?tre propriul popor: « ?ie, popor ingrat, nu-?i va r?mâne nici cenu?a mea ».

Te?u Solomovici ne prezint? un Ion Antonescu dominat de dorin?a de a-?i servi patria, de a se pune la dispozi?ia istoriei, dar ?i st?pânit de dezgust împotriva celor care, « fiind prima genera?ie care vorbesc române?te, au preten?ia nu numai s? ne conduc?, dar s? ne ?i înve?e s? sim?im române?te ?i cum s? ne facem datoria fa?? de neam ». Este atacat prin diferite mijloace, unele mai odioase decât altele, dar rabd?, î?i înfrânge revolta, iar explica?ia o avem tot de la omul Ion Antonescu: « Cum de nu mi-a s?rit înc? creierul în ??nd?ri ?i cum de nu am pus ?i mâna pe arm?? Nu am f?cut-o fiindc? Dumnezeu m-a dotat cu r?bdare ?i cu putere de dominare f?r? margini. M-a ajutat ?i constitu?ia mea, cât ?i faptul c? atunci când, tân?r fiind, mi-am f?cut cultura clasic?, am înv??at ?i am re?inut de la filozofii greci c? în via?? învinge numai cine ?tie s? rabde, s? sufere ?i s? a?tepte. Rabd, suf?r ?i a?tept ?i am convingerea c? voi învinge. S? punem deci degetul, cu curaj, pe adev?rata ran?, iar nu pe consecin?ele ei ».

Nici în scrisorile trimise celor apropia?i, a?a cum este doamna Elena Petricari-Davila, fiica celebrului dr. Carol Davila, nu este Ion Antonescu mai pu?in atent cu sentimentele lui pentru ?ar?, dar ?i pentru Monarhie, pentru Tron: « Dar pentru c? mi-a?i f?cut rara ?i mai ales atât de greu de pre?uita cinste s? face?i aluzie ?i la sufletul meu, îng?dui?i-mi s?-l deschid, ceea ce, v? asigur, mi se întâmpl? foarte rar - pentru o clip?. Împreun? cu patria noastr?, el a constituit ?i va constitui pentru mine singurile altare înaintea c?rora au îngenunchiat, f?r? rezerve ?i f?r? condi?ii, gândirea ?i energia mea. Aceasta fiindc? sufletul meu, vreau s?-l redau, când va veni ceasul, tot a?a de curat cum l-am primit ?i Patria fiindc? doresc s? o v?d, înainte de a muri, în?l?at?, respectat? ?i temut?. Nu poate fi om, în aceast? ?ar?, care s? fi servit Dinastia cu mai mult? dragoste, cu mai mult devotament, mai necondi?ionat ?i cu mai mult spirit de sacrificiu ca mine. Cât mine da, trebuie s? fie mul?i, dar mai mult ca mine nici unul, fiindc? la baza devotamentului meu nu a stat nici un interes egoist, absolut nici unul ».

Înainte de intrarea României în r?zboi al?turi de Germania, Ion Antonescu are o activitate intens? pe plan diplomatic ?i militar. De?i la întâlnirea din 12 iunie 1941, de la München, Hitler îi propune lui Antonescu doar o colaborare a României la r?zboiul împotriva U.R.S.S., f?r? a-i dezv?lui data atac?rii Rusiei, Ion Antonescu r?spunde c? dore?te s? lupte înc? din prima zi ?i c? « România nu i-ar ierta niciodat? generalului Antonescu s? lase armata român? s? stea cu arma la picior în timp ce trupele germane din România merg împotriva ru?ilor ». Desigur, propunerea lui Hitler era una ?ireat?, sentimentele lui Antonescu fa?? de vecinul de la r?s?rit erau cunoscute, iar dorin?a acestuia de a dezrobi teritoriile române?ti anexate de U.R.S.S. în 1940 era mai mare decât oricând: « P?mânturile unui neam sunt p?r?i din sufletul lui ?i nimeni nu poate ?i nu are dreptul s? le uite sau s? le tr?deze, f?r? a-?i tr?da propriul lui suflet de român » (a?a cum au f?cut-o Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Adrian Severin ?i Petre Roman prin criminalul Tratat cu Ucraina ratificat în 1997 ?i r?mas neschimbat pân? ast?zi - n.n. I. M.). În noua calitate de Comandant suprem al for?elor româno-germane aflate în nord-estul României, Ion Antonescu inspecteaz? trupele din Moldova ?i intrarea României în r?zboi se produce în diminea?a zilei de 22 iunie 1941 cu celebrul ordin « Osta?i, V? ordon, trece?i Prutul! ».

Imediat încep s? soseasc? pe adresa lui Ion Antonescu telegrame de felicitare. Regele Mihai I îi telegrefia în seara zilei de 22 iunie 1941 generalului Ion Antonescu: « În clipele când trupele noastre trec Prutul ?i Codrii Bucovinei, pentru a reîntregi Sfânta ?ar? a Moldovei lui ?tefan cel Mare, gândul meu se îndreapt? c?tre Domnia Voastr?, domnul General, ?i c?tre O?tirea ??rii. V? sunt recunosc?tor, domnule General, pentru c? numai prin munc?, t?ria ?i str?duin?a Domniei Voastre, neamul întreg ?i cu mine tr?im bucuria zilelor de glorie str?bun? ». Patriarhul Nicodim ?i Mitropolitul Ardealului, Nicolae B?lan, erau al?turi de generalul Ion Antonescu. Dr. Wilhelm Filderman, pre?edintele evreilor din România, îl felicit? pe Antonescu ?i-l încurajeaz? în r?zboiul pentru eliberarea Basarabiei ?i Bucovinei. « Acum - se scrie în acea telegram? trimis? de liderii evrei - când glorioasa armat? a ??rii este mobilizat? pentru a recucerii provinciile pierdute, într-un gând ?i o sim?ire, popula?ia evreiasc? v? roag? s? binevoi?i a-i reda onoarea de a-?i ap?ra ?ara ».

Desigur, se pot scrie înc? multe c?r?i despre Ion Antonescu, dar ceea ce a reu?it Te?u Solomovici este demn de toat? lauda. Este o carte scris? cu curaj, cu atent? documenta?ie, cu pasiune pentru Adev?r, despre o perioad? înc? insuficient cunoscut?, o perioad? asupra c?reia istoricii refuz? s? se aplece. Este o carte care se adreseaz? atât celor care v?d în el un devorator de evrei, cât ?i celor care înc? îl a?az? pe soclul cuvenit unui erou al neamului s?u. Te?u Solomovici nu ascunde faptul c? a scris aceast? carte din dorin?a de a spune adev?rul. Sau este ?i o carte prin care autorul vrea s?-i mul?umeasc? celui care i-a salvat via?a" (Ion B?doi).

Via?a lui Ion Antonescu, scris? de un evreu

Practic, Am început s? scriu la aceast? carte imediat dup? 1989, deci a durat aproape dou? decenii. Volumul a fost gata demult, dar, din cauza sfaturilor „tov?r??e?ti" ?i anumitor presiuni, am tot întârziat s-o tip?resc. M?rturisesc sincer o anumit? team?, pentru c? ?tiu sigur c? aceast? carte va displ?cea cona?ionalilor mei ?i anumitor categorii de români. În general, exist? o falie între marii istorici ai României ?i istoricii evrei, în ceea ce prive?te felul de a-l percepe ?i de a-l analiza pe conduc?torul României, mare?alul Ion Antonescu. Aceast? falie este alimentat? ?i adâncit? de faptul c? unii v?d în el doar un monstru, animat de o ur? bolnav? fa?? de evrei, iar ceilal?i îl privesc ca pe un erou absolut al lumii române?ti. Practic, ar trebui s? existe o linie de mijloc, pentru c? niciodat? Antonescu nu va putea fi exclus din istoria României ?i niciodat? nu va putea fi modificat? statura sa în mentalitatea româneasc?. Pentru c?, dând ordin armatei române s? treac? Prutul, Antonescu a r?spuns unui deziderat popular românesc. Era un r?zboi prin care Antonescu încerca prin for?a armelor s? repare o nedreptate istoric? f?cut? pe plan diplomatic, r?spunzând unui act vizibil de agresiune al Moscovei ro?ii, prin raptul Basarabiei ?i al Bucovinei de Nord, care sunt vechi ?i reale p?r?i din trupul României. În sensul acesta, Antonescu s-a înscris în mentalul românesc ca un erou.

Am descoperit documente importante care atest? rolul primordial pe care l-a avut Ion Antonescu în campania militar? a trupelor române?ti împotriva armatei maghiare ?i ocuparea Budapestei. Am fost surprins cum aceast? campanie str?lucit gândit? ?i executat? de Ion Antonescu a fost l?sat? în obscuritate, aproape uitat?. Antonescu nu i-a stimat pe unguri ?i îi acuza de toate uneltirile posibile împotriva neamului românesc. F?r? s? ?in? seama de voin?a occidental?, el a f?cut tot ce a fost posibil ca trupele române s? continue ofensiva, s? ocupe Budapesta ?i s? le dea ungurilor o lec?ie dureroas? de neuitat.

Am fost surprins s? constat din unele documente aproape necunoscute, cât de strânse erau leg?turile generalului cu ?efii Ambasadei Germaniei, în zilele premerg?toare alung?rii regelui Carol al II-lea ?i preluarea puterii, ?i concomitent cu ?efii Partidelor Istorice, Iuliu Maniu ?i Gh. Br?tianu. La M?n?stirea Bistri?a din Vâlcea, unde fusese exilat de regele Carol al II-lea, generalul Ion Antonescu nu era un izolat. Ofi?erul superior german Gerstenberg îl vizita asiduu ?i împreun? au pus la punct debarcarea regelui. Dup? un S.O.S. lansat de Carol al II-lea, în drumul de la M?n?stirea Bistri?a la Palatul Regal, Antonescu a avut o întâlnire secret? cu Iuliu Maniu. Ei au discutat, desigur, despre debarcarea regelui. Cartea mea pune în eviden??, puternic, acest aspect nou. Regele Carol al II-lea a fost p?c?lit de Antonescu; acesta nu a avut niciodat? dorin?a s?-l salveze pe rege.

Nici despre întâlnirea sa cu ?ef-Rabinul Alexandru ?afran nu s-a ?tiut nimic. L-am descoperit pe Vlad Davidescu, fiul colonelului Radu Davidescu, ?eful Cabinetului Militar al mare?alului. Nimic nu se mi?ca, nimeni nu avea acces la mare?al f?r? aprobarea lui Radu Davidescu. Fiul s?u mi-a relatat cum într-o zi ?ef-Rabinul Alexandru ?afran a b?tut la u?a casei lor ?i colonelul Radu Davidescu a concretizat întâlnirea rabinului cu mare?alul. E o m?rturie deosebit de important? pentru c? exist? istorici evrei care neag? existen?a acestor întâlniri. De altfel, m?rturia fiului colonelului Radu Davidescu confirm? cele scrise de Marele Rabin ?afran în memoriile sale.

Am scris aceast? carte în primul rând pentru c?, paradoxal, dac? eu tr?iesc, este pentru c? la 13 octombrie 1942, Antonescu s-a împotrivit ?i a anulat ordinul ca to?i evreii s? fie preda?i nazi?tilor. La acea dat? erau preg?tite trenurile care trebuiau s? faciliteze deportarea tuturor evreilor din România c?tre Auschwitz. ?i Antonescu a spus : Nu! Spre turbarea nazi?tilor, care n-au avut ce s? fac?. Din acel moment, orice deportare a încetat. A fost un gest care a izvorât din legitimitatea lui de conduc?tor al României ?i din dorin?a de a demonstra c? România nu este la cheremul Germaniei naziste. Volumul îl prezint? pe Antonescu nu ca pe un monstru, ci ca pe un om, ca pe un român ?i militar care ?i-a iubit enorm ?ara. S-a crezut providen?ial ?i a realizat o serie de fapte mari, pe care România ?i le va aminti, dar a comis ?i gre?eli.

Cartea deschide perspective noi ?i în chestiunea „bolii misterioase" a mare?alului. Te?u Solomovici a pus pe mas? toate versiunile posibile ?i a observat interesul subiectiv al celor care au analizat aceste boli. În to?i anii r?zboiului, pe perioade scurte sau mai lungi, mare?alul a suferit de boli mai mult sau mai pu?in grave. Rapoartele privind starea s?n?t??ii mare?alului l-au îngrijorat pe Führer, care i-a trimis la Bucure?ti pe câ?iva dintre cei mai buni speciali?ti din Berlin ?i din Viena. Hitler b?nuia chiar c? Antonescu era otr?vit, de aceea i-a trimis Conduc?torului român propria sa buc?t?reas?. Exist? dou? surse care s-au p?strat ca prin miracol: cele ?ase volume-folio cu Registrul istoric al guvern?rii lui Ion Antonescu ?i cele trei volume-folio ale Jurnalului lui Ion Antonescu, ambele salvate de un arhivar care le-a ascuns atunci când toat? Arhiva Antonescu a fost luat? de ru?i, dup? c?derea regimului antonescian. „Am bifat toate zilele când mare?alul nu s-a sim?it bine, când era gripat, când a r?mas acas? fiind suferind - ele sunt multe. Am f?cut lista medicilor care l-au consultat ?i l-au îngrijit. Foarte greu s-a putut stabili un dignostic", spune Te?u Solomovici.

Adversarii lui Antonescu vorbeau cu satisfac?ie de un sifilis vechi ?i netratat, din tinere?e, înainte de Primul R?zboi Mondial. În memoriile sale, frunta?ul legionar ?erban Milcoveanu îl citeaz? pe Antonescu. Mare?alul ar fi spus c? „demnitatea na?ional? îi interzice ca str?inii s? vad? c? are sifilis". A?a c? nu s-a tratat ?i ar fi învins boala, prima oar?, „prin voin??". Dar, în ianuarie 1941, înainte de r?zboiul cu legionarii, sifilisul ter?iar ar fi reap?rut. „Evident, povestea aceasta este o inven?ie a memorialistului care ar vrea s? sugereze c? dac? nu ar fi ap?rut reac?iile sifilisului ter?iar, generalul Antonescu nu i-ar fi lichidat pe legionari. Nu, mare?alul nu a fost bolnav de sifilis. Cum a putut un om mereu cu temperaturi de peste 38 de grade s? conduc? ?ara româneasc? ?i s? fie comandantul sutelor de mii de solda?i angrena?i în teribilul r?zboi din Est, asta e o alt? problem?".

Fragment din cartea „Mare?alul Ion Antonescu - o biografie"

„Ca în mai toate ?edin?ele Consiliului de Mini?tri, mare?alul se r?zboie?te cu incompeten?a, cu specula, ho?ia. Acum e ?i mai vehement, pentru c? ho?ii au furat Armata. - Fur? to?i, jidanii, germanii, românii, grecii, to?i pu?i pe c?p?tuire!, strig? furios mare?alul. Uita?i-v? la Malaxa, câ?tig? bani cu lopata de pe urma r?zboiului, nu? [...] Vreau s? le mul?umesc în numele Patriei recunosc?toare, pentru c? continu? s? se bat?. Lupta va fi lung?, lupta nu va fi pierdut?. S? aib? credin?a în Cruce ?i ochii la stindarde. S? fie siguri c? niciodat? un ?ef n-a putut fi mai al?turi ?i mai mândru de solda?ii ei, cum sunt eu, mare?alul Ion Antonescu, de ei, ?i nicio ?ar? mai recunosc?toare fa?? de lupt?torii ei, ca a noastr? fa?? de ei". Reuben Markham, un ziarist englez de la „Christian Science Monitor" transmitea ziarului s?u, imediat dup? execu?ie, o versiune care va deveni legendar?: „Când a venit clipa execu?iei, mare?alul însu?i a dat comanda plutonului de execu?ie s? trag?. Solda?ii s-au dovedit mai nervo?i decât el. [...] B?ie?ii, afla?i la câ?iva metri de el, cu degetul pe tr?gaciul armei, se uitau în ochii lui str?lucitori, tremurau pu?in. Când au tras, mare?alul a c?zut, dar nu era nici mort, nici incon?tient. Ridicându-se par?ial, a întins mâna dreapt? c?tre c?l?i ?i a strigat: «Trage?i din nou, b?ie?i, trage?i!». Ei bine, au tras iar ?i iar, ?i un ofi?er l-a r?pus cu un focuri de revolver".

Una dintre gre?elile Mare?alului Antonescu este c? a continuat r?zboiul dincolo de Nistru, pân? în mun?ii Caucazului ?i stepele Stalingradului. A ?inut alian?a cu Germania nazist? ?i implicit a intrat în r?zboi nu numai cu Rusia sovietic?, ci ?i cu Statele Unite ale Americii, cu Anglia, Fran?a, Canada, Australia, Noua Zeeland?, cu toat? lumea democrat?. Iar a doua gre?eal? este c? a dat curs puseurilor lui antisemite, care au provocat mult? jale pe uli?a evreieasc?. Vreau s? m? în?elege?i clar: nimeni nu este dator s?-i iubeasc? pe evrei. Dar nimeni nu are dreptul s? le ia via?a sau s? semneze legi care s?-i prigoneasc?, s?-i deporteze, s?-i marginalizeze. Este exact ce a f?cut Antonescu. Odat? cu instaurarea la putere, el s-a înscris în curentul antisemit al epocii, care pornea de la Berlin, de la Hitler. ?i-a însu?it aceast? ideologie antisemit?, traducând-o în legi prigonitoare. Din acest moment, el a intrat în rândurile criminalilor de r?zboi. Nu evreii au inventat acest termen de „criminal de r?zboi". Termenul a fost emis ?i a intrat în discursul juridic de c?tre tribunalul de la Nürnberg, care a judecat crimele nazi?tilor. Se ?tie c? procesul lui Antonescu din mai 1946 a fost o fars?, c? a fost ilegal, c? a fost condus din umbr? de consilieri sovietici. Implicit, decizia de condamnare a lui la moarte este nedreapt? ?i ilegal?. Dar orice tribunal din lume care ar fi respectat litera legii n-ar fi putut s? dea un alt verdict, care era consecin?a logic? a înfrângerii nazi?tilor ?i a victoriei Alia?ilor. De altfel, Antonescu se a?tepta la acest verdict, iar singura lui dorin?? era s? moar? ca un soldat, adic? s? fie împu?cat de un pluton de solda?i ?i nu spânzurat ca tâlharii.

De-a lungul anilor, eu am intrat în disput? cu câ?iva istorici evrei de frunte ai timpului, printre care ?i Jean Ancel, socotit cel mai important istoric evreu al holocaustului din România. El nu-i iubea pe români, dar nu avea respect nici pentru evreimea român?. Era de forma?ie cultural? bucovinean?, iar evreii bucovineni nu au avut respect pentru lumea româneasc?. Ei s-au socotit de cultur? german?, ochii lor fiind a?inti?i spre Viena ?i Berlin. Jean Ancel a dat curs acestui dispre? fa?? de România. El a subscris cu entuziasm acelei fraze emise de Hannah Arendt, o evreic? din S.U.A., care a spus c? România a fost ?ara cea mai antisemit? din lume. În scrierile lui, Ancel a vrut s? dovedeasc? acest lucru. Ori, s? vezi România o ?ar? mai antisemit? ca Germania lui Hitler sau mai antisemit? ca Ungaria, Polonia sau Ucraina... Eu am atras aten?ia asupra viziunii viciate a lui Ancel. El a mai f?cut ceva ce un istoric cinstit nu face. A scris o carte despre Pogromul de la Ia?i, în care s-a str?duit s? demonstreze c? Antonescu a fost ini?iatorul, conduc?torul ?i manipulatorul tuturor celor întâmplate la Pogromul de la Ia?i. Ceea ce este o prostie. S?-l acuzi pe Antonescu c? ar fi manipulat ca un oarecare ?ef de band?... Lui nu-i era deloc greu pur ?i simplu s? semneze un decret ?i în 2-3 zile to?i evreii ar fi fost deporta?i. Nu trebuia s? inventeze, s? manipuleze, ca s? fie omorâte câteva mii de evrei.

Deportarea evreilor într-o zon? pustiit? de r?zboi - Transnistria - unde nu exista posibilitatea s? se hr?neasc?, s? se cazeze sau îngrijire medical a fost o decizie grav? a lui Antonescu. Mul?i evrei au murit din cauza bolilor. Transnistria a fost transformat? într-un fel de cimitir, nu numai al evreilor din Basarabia ?i Bucovina, ci ?i al evreimii din Ucraina ?i din Transnistria. Se apreciaz? c? ar fi între 180.000 ?i 250.000 de evrei care au murit împu?ca?i de germani, de trupele române, de localnici sau de bandi?i, din cauza bolii, a foametei ?i a lipsei medicamentelor.

Am avut un conflict îngrozitor cu Jean Ancel, pentru c? în carte l-am citat pe Emil Cioran care a afirmat c? Antonescu a salvat via?a a cel pu?in 600.000 de evrei români ?i c? ar trebui s? existe un monument în Israel care s?-i pomeneasc? numele. Eu am publicat în ziarul „Ziua" o pagin? întreag? cu aceste lucruri scrise de Emil Cioran. ?i am ar?tat c? în Israel nu exist? nicio statuie a lui Antonescu. Nici nu e posibil acest lucru. Cioran era convins c? dac? nu exist?, e o lips? de recuno?tin?? a evreilor fa?? de omul care le-a salvat via?a. ?i cu Cioran a avut loc o schimbare la fa??. El, din ardentul publicist pro-legionar, la maturitate a devenit mult mai în?eleg?tor cu soarta poporului evreu.

Câteva fragmente din carte au fost publicate de-a lungul anilor. N-a existat un articol despre Antonescu ?i Holocaust care s? nu fie atacat violent mai ales de c?tre istorici cona?ionali. Discutând despre Antonescu, eu am emis sintagma „Holocaustului asimetric" din România. Am fost surprins s? v?d ce soart? a avut evreimea român? din acei ani. Într-un fel au tr?it evreii din vechiul regat (Transilvania de sud, Muntenia, Moldova, Dobrogea) ?i evreii din Transnistria ?i Transilvania de nord, ocupat? de fasci?tii unguri. Evreimea din Transilvania de nord a murit aproape în întregime în cuptoarele de la Auschwitz, evreimea din Transnistria a murit de foamete, gloan?e ?i boli, iar cea din vechiul regat a r?mas aproape în întregime în via??. ?i a avut posibilitatea s? înve?e la ?coli evreie?ti, a avut spitale ?i chiar un teatru. Caz unic în istoria Europei ocupat? de nazi?ti. Este un fenomen care se leag? de via?a lui Antonescu ?i eu am subliniat acest lucru. Cred c? viziunea mea va stârni din nou controverse. M? a?tept din nou s? fiu acuzat de nega?ionism ?i c? vreau s?-i ridic un monument lui Antonescu. Au fost presiuni ca aceast? carte s? nu apar?. De aceea, vreme de opt luni de când e gata, n-am dat-o la tipar. Dar mi-am zis c? o s-o public, orice s-ar întâmpla.

Eu chiar l-am întâlnit pe Ion Antonescu, pe când aveam zece ani... Locuiam pe strada evreiasc? din ora?ul Foc?ani, iar la cap?tul acesteia era comenduirea militar?. Spre sfâr?itul r?zboiului, dup? înfrângerea de la Stalingrad, Antonescu s-a gândit la o ultim? linie de rezisten?? a armatei române, pe linia N?moloasa-Foc?ani-Gala?i. Acolo s-au construit multe cazemate, iar tat?l meu a fost concentrat la aceast? linie. Noi, copiii, ne jucam pe strad? ?i am auzit c? vine Antonescu. Am fugit c?tre coloana de ma?ini ?i de motociclete ?i l-am v?zut coborând din ma?in? pe cel pe care îl cuno?team din ziare. ?i mi s-a p?rut c?, pentru o clip?, privirile noastre s-au intersectat. Am certitudinea c? am scris o carte cinstit? ?i chiar dac? unora le va displ?cea, sper c? va fi apreciat efortul meu de a nu mistifica ?i de a respecta adev?rul". (Te?u Solomovici).

Exist? multe nout??i de ordin istoric despre via?a personal? a mare?alului în cartea mea, ele se refer? la aproape toat? existen?a mare?alului. De pild?, nimic nu se ?tie de vizita pe care a f?cut-o cuplul Ion ?i Maria Antonescu la Piramide, în Egipt, imediat dup? ce s-au c?s?torit. A existat o rela?ie între Ion Antonescu ?i Olga, frumoasa so?ie a generalului Constantin Prezan, comandantul Armatei române? S-au p?strat scrisori scrise de unul altuia de cei doi, dar aceast? rela?ie nu a influen?at câtu?i de pu?in cariera militar? a lui Ion Antonescu. Am putea spune c? Prezan nu a ?inut seama de cancanurile lumii, l-a pre?uit enorm pe tân?rul s?u colaborator, despre care se spunea c? ar tr?i cu so?ia sa, i-a încredin?at misiunile cele mai importante, dar la grade l-a avansat cu încetinitorul. Poate tocmai pentru a nu se bârfi c? a fost înaintat în grad la interven?iile amantei. Ceea ce nu l-a împiedicat pe Antonescu s? intre într-un teribil conflict cu Guvernul ?i comandan?ii armatei atunci când mare?alul Prezan, pensionat, tr?ia, relativ, în mizerie.

Antonescu nu a fost complet imun la fascina?ia legionar?. Fotografia cu Antonescu ?i C?pitanul Mi?c?rii legionare Corneliu Zelea Codreanu schiind împreun? în Mun?ii Bucegi spune multe. Cei doi s-au întâlnit, dar asocia?ia lor a fost „artificial?", nu „organic?", cum spunea istoricul Constantin C. Giurescu, care i-a cunoscut bine pe amândoi. Generalul iubea „ordinea", legionarii nu respectau Legea. Desigur, flirtul legionarilor cu generalul urm?rea un singur scop, s? înnobileze Legiunea cu înalta emblem? militar? ce-o reprezenta Antonescu. Întâlnirile Antonescu-Codreanu nu au dus la niciun rezultat, de?i generalului îi pl?cea C?pitanul. De succesorul C?pitanului, Horia Sima, generalul era oripilat. Dup? lichidarea Rebeliunii legionare ?i fuga lui Horia Sima, Antonescu s-ar fi exprimat c? a sc?pat de o mare belea.

Not? : Textul prezentat red? comentariul jurnalistului Ion B?doi[1] ?i o adaptare a dialogului dintre Te?u Solomovici ?i Dan Boicea, în noiembrie 2011 ap?rut în publica?ia Adev?rul.ro[2]. Te?u Solomovici (n?scut Te?u Her?covici) la 1 ianuarie 1934, în Foc?ani, este absolvent al Facult??ii de Filologie - Universitatea Bucure?ti. A studiat la heder (?coala primar? religioas? evreiasc?), la Liceul Evreiesc ?i apoi la o ?coal? tehnic? în domeniul textil. A lucrat ca ziarist la publica?iile : „U.R.S.S. - azi" (1952), „Scânteia Tineretului" (1953), „Munca" (1954-1957), „Teatrul", „Gazeta Literara", „Flacara", „Contemporanul" (1953-1964, din 1958 cu diferite pseudonime). În anul 1956, în timpul evenimentelor din Ungaria este exclus din U.T.M., exmatriculat din facultate, dat afar? de la ziar ?i interzis la publicare. În anul 1963, a fost reprimit la Facultatea de Filologie, la interven?ia f?cut? de Traian Stoica, ?eful sec?iei culturale a revistei „Flac?ra". Pân? în anul 1964, a mai colaborat în pres? folosind pseudonimele de Te?u Milcoveanu ?i Al. Nichita. În anul 1964, a emigrat în Israel, unde a lucrat 12 ani la Biblioteca Universit??ii din Tel Aviv . În aceast? calitate, a tip?rit c?r?i ?i a fost redactor-?ef al unor publica?ii în limba român?. Pân? în anul 1989, el ?i-a satisf?cut stagiul obligatoriu în serviciul militar israelian (activ ?i rezervist) ?i a lucrat ca redactor-?ef al unor publica?ii israeliene. In anii 1970-1980 a servit ca impresar independent cu o activitate bogat?, a companiei de teatru în limbile român? ?i idi?. În anul 1991, devine fondatorul ?i directorul Editurii Te?u din Bucure?ti, unde editeaz? c?r?i cu subiecte legate de iudaism, evrei ?i Israel[3].

Te?u Solomovici este autorul primei biografii a mare?alului Ion Antonescu: „Mare?alul Ion Antonescu - o biografie" care aduce, conform autorului, o perspectiv? inedit?, care i-a nemul?umit ?i pe istoricii români, ?i pe cei evrei. Cartea a fost lansat? pe 15 noiembrie 2011, la Libr?ria „Mihail Sadoveanu" din Bucure?ti.
-----------------------------------
[1] http://www.opiniateleormanului.ro/maresalul-ion-antonescu-%E2%80%93-o-biografie/ - 29.11.2011
[2] adevarul.ro/news/societate/viata-ion-antonescu-scrisa-evreu-1_50aceaf07c42d5a6638bd368/index.html - 20.06.2018.
[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Te%C8%99u_Solomovici - 21.08.2018

 
Ioan Galdea   
Miercuri, 29 August 2018 16:05

CiteƟte mai mult...Cuvântul a fost rostit la mitingul pentru ap?rarea Limbii Române ce a avut loc la Alba Iulia, în ziua de 19 august 2018 în Pia?a Tricolorului. Cu o sut? de zile înaintea Centenarului Marii Uniri ce a avut loc pe Câmpul lui Horea, aici ne afl?m noi acum pentru a protesta împotriva nelegiuirilor ?i f?r?delegilor s?vâr?ite de clasa politic? ce se afl? la guvernare, pentru a se men?ine la putere pentru o perioad? vremelnic?. Pentru aceasta guvernan?ii au preg?tit un act legislativ cu inten?ia de a-l transforma într-un act legal, sfidând interesele Neamului Românesc. În loc de a-?i canaliza energiile pentru ridicarea Monumentului Unit??ii Na?ionale pe acest loc, cei ce ne conduc lupt? din toate puterile s?-?i men?in? scaunele de pe care guverneaz?, apelând la avocatul diavolului. F?r? nici un pic de pricepere ?i în?elepciune în actul guvern?rii, nu realizeaz? deloc c? deschid o porti??, Cutia Pandorei pentru distrugerea României.

Cârmuitorii de la Bucure?ti nu gândesc c? prin ace?ti pa?i m?run?i pe care îi scornesc cei ce nu ne doresc binele, nu fac altceva decât na?terea unui nou Kosovo în inima României. Pentru aceasta ?i-au g?sit cel mai potrivit moment acum în pragul Centenarului Marii Uniri s? vin? în fa?a noastr?, a Neamului Românesc, în fa?a eroilor României care ?i-au jertfit vie?ile pentru înf?ptuirea României Mari ?i în fa?a lui Dumnezeu, a c?rui dreptate a fost înf?ptuit? la 1 Decembrie 1918, cu acest act samavolnic. În tic?lo?ia lor guvernan?ii no?tri nu se gândesc deloc c? ceea ce ne preg?tesc nou? acum este un act de tr?dare a Românilor, care poate fi considerat începutul vânz?rii Transilvaniei. În loc s? devin? modele, exemple pentru cei mai tineri, ei în?i?i devin tr?d?tori.

Genera?ia noastr?, martor? la toate acestea va trebui s? explice ?i s? dea socoteal? în fa?a genera?iilor viitoare pentru urm?rile ?i samavolniciile guvernan?ilor no?tri, care preg?tesc unele super drepturi anumitor minorit??i în detrimentul unui mare num?r de români, care risc? s? ajung? din nou în robie, a?a cum au fost 2000 de ani, pân? la 1 Decembrie 1918. A?a va fi ridicat? limba maghiar? pe un soclu mai înalt decât Limba Român?, care trebuie s? fie singura limb? oficial? din ?ar?.

Un asemenea act necugetat ?i nes?buit au preg?tit guvernan?ii no?tri în anul 2011, când ?i atunci apelând la avocatul diavolului, având mare nevoie de voturile lor atunci, pentru a se men?ine la guvernare B?sescu împreun? cu Boc, au promis regionalizarea ??rii pe criterii etnice, încât regiunea solicitat? de U.D.M.R. era identic? cu teritoriul anexat de Ungaria hortyst? conform cu hot?rârea Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Cei de la putere ar fi trebuit s? înve?e din acea lec?ie, deoarece am fost la un singur pas de situa?ia de a oferi pe tav? în mod gratuit Transilvania ?i a o pune în bra?ele Budapestei. ?i atunci revista „Dacoromania" ?i Funda?ia „Alba Iulia 1918 pentru Unitatea ?i Integritatea României", împreun? cu alte O.N.G.-uri, ca ?i ast?zi, au intervenit prompt reu?ind s? se renun?e la un asemenea act nes?buit.

Cu toate c? suntem pu?ini aduna?i aici totu?i avem de partea noastr? opinia public?, mass-media adev?rat romeasc?, Biserica, Armata ?i multe alte institu?ii ale statului care analizând cu aten?ie ?i responsabilitate problemele ridicate de noi vor avea un cuvânt greu de spus pentru ap?rarea Limbii Române, mo?tenirea noast? de veacuri.
La 31 august va fi S?rb?toarea Limbii Române. Îi întreb?m pe guvernan?ii no?tri cu ce mesaj se vor prezenta în fa?a na?iunii: de s?rb?torire sau denigrare? Ultima noastr? speran?? este la Curtea Constitu?ional? a României, care cu siguran?? va analiza mult mai serios toate implica?iile ce rezult? din acest act legislativ. Va trebui s? trimitem un nou Memoriu principalelor institu?ii ale statului, care s? fie mediatizat inclusiv cu cuvintele ce s-au spus ast?zi deoarece armele noastre sunt: cuvântul gr?it liber ?i cuvântul scris.

 
Teo Palade   
Duminică, 26 August 2018 17:02

CiteƟte mai mult...La 100 de ani de la Unire, tr?im tot mai intens sentimentul c? România nu ne mai apar?ine. Ca stat, am atins stadiul în care nu mai putem lua hot?râri importante cu privire la soarta poporului român, nici m?car decizii cu impact periferic, f?r? a cere permisiunea cuiva. Înainte de a adopta o lege, oricare ar fi ea, a?teapt?m cu înfrigurare, uneori tremurând de fric?, reac?iile celor pe care i-am acceptat, de?i nu am declarat-o vreodat? oficial, ca fiindu-ne st?pâni. ?i, aproape f?r? nicio excep?ie, ac?ion?m în func?ie de cât de tare strâmb? din nas Bruxelles-ul sau Strasbourg-ul sau cât de urât se uit? spre noi vreun secretar al secretarului nu ?tiu c?rui minister din America, Germania ori Fran?a. Iat?, apar ca de nic?ieri tot mai multe ??ri ce se socotesc a ne fi superioare, tocmai pentru c? noi, la nivel statal, ne-am comportat cu ele ca fiindu-le slugi. Acestea, direct sau prin ambasadorii acredita?i la Bucure?ti, se amestec? cu non?alan?? în treburile noastre interne, î?i permit s? ne dojeneasc? cu asprime dac? nu facem legi a?a cum vor mu?chii lor, ne critic? modul în care ne organiz?m justi?ia, ridic? din sprâncene a sup?rare când parlamentul na?ional voteaz? ori se îngr?m?desc la forurile interna?ionale s? propun? sanc?iuni antiromâne?ti atunci când nu le este pe plac cât de mult ne iubim homosexualii ori dac? le deranjeaz? cumva modul „non european" în care ne c?lc?m aici, în România, câinii pe coad?. Iar noi, ca „stat na?ional, suveran ?i independent, unitar ?i indivizibil", l?s?m ochii în jos, oft?m în surdin? ?i t?cem. Condamnabil? t?cere!

Ca ?i cum România ar fi fost un minuscul land federal austriac

Mai nou, profitând de sfiala na?ional? româneasc?, s-a ajuns pân? acolo încât cei care deja cred c? România în întregul s?u le apar?ine sunt deranja?i ?i de modul cum se desf??oar? mitingurile noastre de protest. Ei consider? c? este dreptul lor de st?pâni s? ne impun? cum ?i când s? aplic?m legile noastre, s? stabileasc? modul în care Jandarmeria noastr? î?i organizeaz? dispozitivele de lupt? cu protestatarii furio?i, inclusiv cât de departe sau cât de sus s? arunce jetul de gaz iritant lacrimogen jandarmul bucure?tean atacat cu pumnii, cu bâtele, lovit cu pietre ?i încins la piele de sticle incendiare. Ca exemplu, Austria. Dac? nu s-ar socoti st?pânii României, ar fi un act de nepermis în rela?iile interstatale, un condamnabil amestec în treburile interne ale altui stat, ca secretarul general al partidului de guvern?mânt din Austria, Karl Nehammer, s? afirme la câteva zile dup? manifesta?ia public? din 10 august: „In România, faptele sunt distorsionate ?i se arunc? vina pe demonstran?i [...]. Au existat amenin??ri incredibile împotriva celor care se opun guvern?rii, cum ar fi participan?ii la protest. In mod ?ocant si alarmant, S.P.O. (Partidul Social Democrat din Austria - n.n), prin t?cerea de care d? dovad?, devine pur ?i simplu un partid în care nu po?i avea încredere dac? tolereaz? astfel de condi?ii inacceptabile". A?i în?eles? El, Partidul Social Democrat austriac, conform gândirii de st?pân a domnului Nehammer, ar fi trebuit s? nu „tolereze" ?i s? ia m?suri drastice în România (ca ?i cum România ar fi fost un minuscul land federal austriac!), admonestând executivul de la Bucure?ti fiindc? a permis interven?ia for?elor de ordine contra celor care atacau sediul guvernului... Mai mult, parc? pentru a sublinia acela?i atribut intangibil de st?pân, imediat dup? acest acces de impertinen??, însu?i cancelarul Austriei cere imperativ guvernului român s? deschid? „o anchet? serioas?" întrucât un cameraman austriac aflat între demonstran?ii din Pia?a Victoriei a fost bruscat ?i (culmea violen?ei!) chiar ?i corespondentul O.R.F. (Radiodifuziune public? austriac? - n.n.) de la Bucure?ti „A fost împins la perete de un jandarm cu scut"... Din partea oficialit??ilor române, lini?te. O lini?te asurzitoare. S? râzi, s? plângi?

Condamnabila t?cere

Da, în mare m?sur? pe bun? dreptate, Austria se consider? st?pân? a României. De ce spun „pe bun? dreptate"? Fiindc? Austria este aceea care, de decenii, bazându-se pe sprijinul nostru slugarnic, taie dup? bunul plac, în mod s?lbatic, p?durile seculare române?ti. Azi, ei, austriecii, controleaz? floarea fondului forestier na?ional. Adic?, dau iama în p?durile din jude?ele Hunedoara, Gorj, Vrancea, Prahova, Buz?u, Neam?, Suceava. ?i nimeni nu-i spune Austriei: „Stop! T?ia?i-v? p?durile voastre. Aceste p?duri ne apar?in nou?, românilor!"

Fiindc? ea, Austria, exploateaz? z?c?mintele de petrol ale României f?r? niciun fel de control din partea noastr?. Tot ea face exact ceea ce vrea cu produsele brute ori finite ale ?i?eiului românesc ?i ne vinde apoi nou?, românilor, la un pre? uria?, benzina rezultat? din petrolul românesc. Austria se consider? st?pân? pe subsolul României întrucât nu se g?se?te nimeni în ?ara asta mare care s?-i spun?: „Huooo! Noi, cei de deasupra z?c?mintelor de ?i?ei, noi românii pe care voi v? face?i c? nu-i vede?i, suntem aici! Este petrolul nostru! Da?i-ne drepturile noastre ?i respectul cuvenit!".

Fiindc?, aceea?i Austrie, prin puternicele b?nci austriece prezente în România manevreaz? dup? bunul ei plac banii no?tri, aplicând metode ?i mecanisme financiare care îi dezavantajeaz? pe români. ?i nimeni, nimeni n-o condamn?, nu o opre?te!

Fiindc? pentru Austria nu suntem un partener de afaceri, o ?ar? egal? în drepturi. Pentru Austria am devenit, deja, doar o „pia??". O pia?? ?i nimic altceva! „Investitorii austrieci v?d România ca pe o destina?ie excelent? pentru investi?ii ?i cea mai mare pia?? din Sud-Estul Europei (sn)" declara, cu emfaza specific? st?pânului, domnul Gerd Bommer, Consilierul Comercial al Ambasadei Austriei la Bucure?ti. În luna mai 2017 operau pe teritoriul nostru na?ional, aproape dup? bunul lor plac, 7200 de companii austriece, operand cu preponderen?? în sectoarele: sistem bancar, asigur?ri, transport, imobiliare, exploatarea lemnului. Din nefericire, nu numai despre Austria ca st?pân este vorba. La fel se poart?, cu România ?i cu românii, S.U.A., Germania, Canada, Suedia, Olanda, Fran?a, chiar ?i Ungaria vecin?. Tot ca ?i cum România le-ar apar?ine se comport? arabii care ne cump?r? pe nimic p?mânturile cele mai m?noase, Ucraina care mu?c? din teritoriul str?mo?esc cu contribu?ia f??i?? ?i sub semn?tura guvernan?ilor români ori Marea Britanie care ne socote?te o na?ie de ho?i ?i cer?etori demni de tratamentul desconsiderant pe care îl aplicau odinioar? în propriile colonii. A?i auzit, din partea României, vreun sunet de protest? Doar t?cere slugarnic?. Aceea?i condamnabil? t?cere!

Pe când a?a ceva ?i în România?

Citeam zilele acestea despre (?i admiram) verticalitatea politicienilor polonezi care, ca unul, confrunta?i cu sanc?iunile abuzive ale Uniunii Europene pentru m?surile luate pe plan national, au afirmat prin vocea pre?edintelui partidului de guvern?mânt, Jaroslaw Kaczynski (fratele geam?n al fostului pre?edinte Lech Kaczynski, marele patriot polonez disp?rut dintre noi acum opt ani în tragicul ?i controversatul accident aviatic de la Smolensk): „Programul de schimb?ri profunde în ?ara noastr? nu va încetini, dimpotriv? - nu se poate vorbi despre ajungerea la un acord cu puteri care de ani de zile au tratat Polonia ca pe o proprietate a lor". ?i, culmea din punct de vedere românesc, nu s-a g?sit niciun reprezentant al opozi?iei poloneze care s?-l dea în judecat? pe Kaczynski pentru înalt? tr?dare ?i nicio fost? ministres? polonez? a justi?iei care s? cear? Comisiei Europene alte ?i mai aspre sanc?iuni pentru îndr?zneala Poloniei de a avea o conduita vertical?... Pe când a?a ceva ?i în România?

Viitorul depinde de demnitatea cu care ne comport?m cu cei ce ne vor slugi

Când, popor ?i politicieni, în loc s? ne batem între noi ca nebunii, în loc s? fim orbi?i de cearta steril? dintre palate, vom fi în stare s? spunem cu voce tare, nu în ?oapt? pe la col?uri de cabinete luxoase, c? nu ne mai supunem ru?inos celor care ne consider? proprietatea lor? Când vom în?elege, popor ?i politicieni, c? România are (înc?!) un viitor ?i c? acest viitor depinde de demnitatea cu care ne comport?m cu cei ce ne vor slugi? Când vom pricepe, popor ?i politicieni, c? ?ara asta va mai exista sau nu în func?ie de respectul de sine cu care noi, împreun? cu conduc?torii vremelnici ai României, ne adres?m azi acestor indivizi infatua?i care se învârt pe aici ca ni?te vechili, desconsiderându-ne? Cât timp mai trebuie s? treac? ?i cât va trebui s? mai avem de suferit pân? s? în?elegem, noi - popor ?i politicieni c?, purtându-ne ca ni?te slugi ce stau cu capul plecat ?i cu mâna întins? la câ?iva argin?i, vom fi trata?i ca ni?te vasali impoten?i, jalnici ?i tocmai buni de jumulit?

R?spunsul? Îl ?tim cu to?ii, dar, din nefericire, f?r? consecin?e directe. El, r?spunsul, este: depinde de noi, numai de noi, popor ?i politicieni, ca momentul în care vom avea puterea s? afirm?m ap?sat, în fa?a oricui: „România este a noastr?!" s? fie cât mai aproape sau s? nu fie niciodat?. ?i, atingerea acestui deziderat nu impune cheltuieli financiare, nici sacrificii umane suplimentare. Cere doar Demnitate. Atât!

Subtitlurile - extrtase din text - apar?in redac?iei
Grafica - I.M.

 
Pro?tii Europei
Marian Nazat   
Duminică, 26 August 2018 16:32

CiteƟte mai mult...Înv?lm??eala din Pia?a Victoriei, din vinerea neagr?, cu „oameni îmbulzi?i în larm? ?i sud?lmi"[1], n-ar trebui s? ne mire. ?i nici m?car implicarea str?in?t??ii, cum ne-a asigurat un ex-ofi?er al Serviciilor Secrete b??tina?e, nu-i o noutate. Oricum, nimeni nu mai este într-atât de naiv s? cread? c? patrupedul lui Klem taman la ora aia, a mitingului, avea program de plimbare la ?osea... Ori intempestiva, chipurile, sosirea în b?t?tura natal? a cretinului cu obscena pl?cu?? de înmatriculare, coagulantul prostiei fudule din spa?iul neao?. Cei care ne monitorizeaz? ?i ne manipuleaz? atent de secole, ne-au descoperit marile vulnerabilit??i: credibilitatea ?i ?âfna în exces. Astfel fi?a?i ?i radiografia?i în str?fundurile fiin?ei noastre u?or schimb?toare ?i previzibile, ?lora din interior ?i dinafar? nu le-a fost deloc greu s? pun? la cale fel de fel de experimente pe meleagurile carpato-danubiano-pontice. De pild?, demen?a legionar?, cu monstruozit??ile inimaginabile care i-au marcat ascensiunea, ca ?i jum?tatea de secol purpurie, alt? încercare de a testa înc? o dat? versatilitatea proverbial? a românului. Îns? pseudorevolu?ia din 1989 le întrece pe toate, cu diversiuni de-o stupiditate infantil?, dar înghi?ite cu voluptate n?tâng? de un norod înnebunit s? fie în?elat ?i prostit. Minciunile din acel decembrie tenebros ne-au împins la crime, la odio?enii de neîntâlnit în celelalte ??ri ale lag?rului socialist de odinioar?.

Cu un asemenea bagaj etnogenetic, tot ce a urmat în istoria noastr? postdecembrist? n-a reprezentat decât o continuare a unei tradi?ii de care ar trebui s? ne ru?in?m pe veci. Ie?irea în strad? a „diasporei", anun?at? cu suspect? surescitare pe toate canalele media, dar ?i pe cele virtuale, a creat o isterie estival? ce prevestea furtuna social?. Re?elele de socializare au luat foc, aprinse de idio?ii cu atitudine, excita?i la culme c? se pot lep?da ?i ei o zi, dou? de mediocritatea cotidian?. „Fum, sânge ?i moarte!" s-a scandat pe maidanul feisbucist, iar dinspre U.S.R. s-a gl?suit tembel: „Politica se face în strad?!" Adic? exact ce doreau huliganii de profesie, ipochimenii ne?colariza?i ?i needuca?i, lipsi?i de repere. Brute ale deceniilor din urm? în care democra?ia a proclamat dreptul la analfabetism, dreptul la nemunc?, dreptul la furtul institu?ionalizat ?i, îndeosebi, dreptul la înjur?tura care une?te. Ni?te genera?ii ale irosirii în scârn? ?i ur?, în stare s? produc? doar: „M..E P.S.D.!" Parc? îl ?i v?d pe „pie?arul" sosit din Spania rostindu-?i n?tâng oful: „Nu am nimic concret cu pesedi?tii, dar nu-mi miroase a bine". Altul sus?ine c? hulitul partid e ilegitim... Curat me?te?ug de tâmpenie! Sceneta mitingului „pribegilor" a mai c?scat o sp?rtur? în societatea b??tina??, oricum dezbinat?, asmu?indu-i pe cei r?ma?i în vatra str?mo?easc? împotriva expa?ilor.

M? uit iar??i în jur, peste grani?e, ?i observ c? suntem singurii care ne lupt?m între noi, într-un r?zboi fratricid neostoit ?i aduc?tor de nenorociri. „P?pu?arii" de aici ?i de aiurea ne exploateaz? cu cinism aplecarea spre scandal ?i violen??, spre anarhie. Unde altundeva conduc?torii auto se suduie ?i se amenin?? în trafic ca la u?a cortului? Unde pietonii se boldesc unii la al?ii cu vr?jm??ie ?i-?i arunc? vorbe de ocar?? Unde dialogul s-a transformat într-un concurs de flegme? Unde televiziunile se comport? aidoma tribunalelor populare din vremea stalinist?? Unde filosofii cu morg? înal?? omagii scabroase vulgarit??ilor sexuale, iar ?eful statului le consider? drept opinii politice juste? Nic?ieri, desigur, fiindc? pro?tii Europei sunt cantona?i de-a pururi la gurile Dun?rii...

Numai c?, în spatele acestor diversiuni ?i manipul?ri ordinare, se petrec groz?vii cu toptanul. ?ara î?i vinde pe nimic resursele ?i obiceiurile, r?m??i?ele de demnitate ?i suveranitate. Întâmpl?tor oare, în plin? zaver? civic?, Legea redeven?ei era trimis? înapoi la parlament? Ehe, cât? dreptate avea Petru cel Mare când spunea c? „pe afurisi?ii ??tia de negustori dac?-i la?i f?r? frâu î?i stric? toat? ?ara"[2].

Nu ei, afaceri?tii multina?ionali, au n?scocit perfidia sorosist? cu societatea deschis?? De aceea, dau o bere pentru o Românie care gânde?te... deschis! Mesajul din reclam? a atins direct la linguric? na?ia candrie ?i naiv?, arvunit? dintotdeauna tragerii pe sfoar?.
Demult, acela?i ?ar se dest?inuia apropia?ilor s?i c? „Hospodarul Moldovei ?i acela al Valahiei se roag? aproape în genunchi s?-i sc?p?m de robia turceasc?"[3]. Lucrurile sunt a?ijderea ?i azi, cu excep?ia st?pânului, o vie?uire de-a bu?ilea pe la por?i str?ine. Ce mai, pro?tii Europei..."[4].

-----------------------------------
[1] Alexei Tolstoi, Petru I
[2] Alexei Tolstoi, Petru I
[3] Ibidem
[4] Sursa http://mariannazat.ro/prostii-europei/

 
General (r) Dumitru Iliescu   
Duminică, 26 August 2018 16:16

CiteƟte mai mult...Nu excludem ca mai vechile sau recentele expuneri publice ale domnului general (r) Dumitru Iliescu s? v? fie deja cunoscute. Cu certitudine, numero?i sunt atât cei care îl aprob? ?i, desigur, nu pu?ini sunt ?i cei care îl contest? (în special „g?rzile arunc?torilor piromani «#» anti-jandarmi"). C? opera?unile men?ionatei forma?ii para-psiho-piro sunt încurajate de cel care are menirea de „arbitru" al for?elor combatante din colonia-corpora?ie România nu mai este niciun secret, dar posibila apartenen?? a „arbitrului" na?ional la serviciilor unor structuri str?ine de ?ar? este de o gravitate tragi-comic? care oscileaz? între râsul curcilor din alt? „Ferm? a animalelor" decât cea a lui Orwell (posibil, cea a porcilor masacra?i recent, la ordin) ?i boala amocului din Pia?a Victoriei. F?r? a ignora lipsa de reac?ie a tovar??ului Iosif Vissarionovici Werner - cum îl numea cineva pe „arbitrul na?ional" - la acuza?iile generalului Dumitru Iliescu, v? rug?m citi?i cu aten?ie expunerea, concluziile apar?inându-v? în totalitate. Mul?umim domnului general pentru amabilitatea acordului de publicare în Revista ART-EMIS. Totodat?, reamintim celor intra?i în lumea simptomelor (mul?i nici nu ?tiu înc? faptul c? apar?in acestei categorii sau cred c? apar?in, dar se în?al?) c? reac?iile furibunde prin exprim?ri viscerale directe impun tratament medical profesionist în a?ez?minte specializate... (Ion M?ld?rescu)

„Respectarea Legii ?i bun?starea poporului român, precum ?i independen?a ?i suveranitatea României, r?mân singurele mele deziderate! Ca ofi?er al For?elor Armate Române, ?i fiind ?i unul dintre intemeietorii structurilor cu atribu?ii in domeniul Siguran?ei Nationale, jurând Credin?? doar Poporului Român, voi continua cu fermitate prezentarea adev?rului ?i ap?rarea intereselor acestuia! A?a s? îmi Ajute Dumnezeu!" [General (r) Dumitru Iliescu]

Iohannis ?i blestemul României

Am mai vorbit foarte clar despre tr?dare ?i înalt? tr?dare, dar un prieten îmi repro?eaz? c? vorbesc ambiguu, c? nu spun r?spicat cine sunt cei care ne-au tr?dat ?i ne tr?deaz? în continuare. Eu îi r?spund c? am fost destul de clar, dar el m? contrazice:
- Cum s? fii clar când îi ocole?ti pe cei responsabili cu adev?rat? Am v?zut ?i eu. Ai scris despre Coldea, despre Maior ?i te-ai oprit. Dar despre cei care i-au p?storit, m? refer la cei din interior, c? cei din exterior sunt arhicunoscuti, nu spui nimic. Î?i este fric?? E?ti la?, sau nu vrei s? o faci. Nu te-am cunoscut a?a, ci dimpotriv?, c? un om cu verticalitate ?i demnitate, care a depus un jur?mânt, sau crezi c? trecând în rezerv? ai sc?pat de acesta? Î?i spun eu: nu te-ai eliberat de el, pentru c? tot cadru militar e?ti ?i tot General e?ti, cel pu?in a?a spune statutul vostru. Este datoria ta s? aduci la lumina toate faptele mar?ave s?vâr?ite împotriva noastr? ?i pe care tu le cuno?ti foarte bine!
- Dar le-am scos - îi r?spund eu - ?i le-am prezentat Comisiilor Parlamentare ?i opiniei publice!
- Par?ial, mi-a replicat el. Despre Iohannis nu ai spus un cuvânt. De fapt nu ne-ai spus nimic despre cel care ne-a tr?dat de mult interesele.
- Cum a?a? - spun eu mirat.
- Da! ?i-ai pus vreodat? întrebarea de ce nu a vrut s? o demit? pe Kovesi, de ce nu vede abuzurile s?vâr?ite de magistra?i împotriva oamenilor nevinova?i, de ce sprijin? structurile de for??, de ce a dat miliarde de dolari americanilor, din banii no?tri, pe o tehnic? militar? învechit?, cu care cei care au primit-o sunt incapabili s?-?i îndeplineasc? misiunile, pe care au luat-o la pre?uri mai mari, cu cel pu?în 30%, decât se cump?r? cea de ultima genera?ie? De ce a declan?at ?i sus?inut protestele împotriva guvernului, pe care l-a sabotat permanent, f?când-o imediat dup? ce s-a instalat la Cotroceni? Nu poate s? spun? nimeni c? nu a fost con?tient de faptul c?, sabotand în acest fel guvernul care nu este al lui, saboteaz? de fapt România, ne saboteaz? pe noi to?i, ?i întreb?rile ar putea continu?, altele ?i altele. ?tii ce au în comun toate acestea?
- Nu ?tiu, îi r?spund eu.
- Tr?darea lui Iohannis! De?i este pre?edintele nostru, el promoveaz? ?i protejaza interesele str?ine în România, chiar dac? acestea sunt contrare celor ale poporului nostru. A sus?inut ?i sus?ine structurile de for??, pe Codru?a Kovesi, se face c? nu observ? toate abuzurile pe care le s?vârsesc acestea, pentru c? ele dau garan?ia exercit?rii controlului asupra tuturor zonelor, de la cea politic? la cea economic?, financiar?, juridic?, militar?, intelligence ?i, nu în ultimul rând, media, zone în care partenerii no?tri externi au atâtea interese cu efecte nefaste asupra vie?îi noastre. A?a firmele lor pot s? spolieze în continuare avu?ia noastr? na?ional?, s? ne cumpere pe nimic bog??iile, s? ne fraudeze bugetul de stat cu multe zeci de miliarde de euro în fiecare an, s? ne transforme exclusiv într-o pia?? de consum, în care s? ne vând? produsele lor de slab? calitate, pline de chimicale, de hormoni, de substan?e cu efect antibiotic, cancerigene, ?i pe care organele de stat abilitate s? le descopere ?i s? le interzic? se fac c? nu observ? ?i ne pun în acest fel în mare pericol s?n?tatea.

Cum crezi c? ar mai putea ei s? ne ia, pe nimic, speciali?tii în diverse domenii, for?? noastr? de munc? calificat?, cu ajutorul c?rora proceseaz? materia prima pe care o iau de la noi la pre?uri modice ?i o aduc înapoi la pre?uri de câteva ori mai mari, ?i nu numai. Noi avem medici foarte buni, dar îi iau ei ?i noi, c? s? ne facem bine, d?m sute de milioane de euro c? s? ne primeasc? în spitalele lor, unde ne trateaz? tot ai no?tri. Banii no?tri pe facturile pe care le pl?tim pe fiecare luna, se duc, in marea lor majoritate, la firmele partenerilor externi, ?i de acolo sunt transfetati societ??ilor-mama. B?ncile din România sunt tot ale lor, iar comisioanele, taxele ?i dobânzile, care sunt cu mult mai mari decât la ei, au acela?i traseu. Cum s? nu prospere, cum s? nu aib? un nivel de via?? ridicat cet??enii lor? Aceste lucruri, ?i multe altele, nu le vezi! - îmi repro?eaz? el. Cum crezi c? pot face toate aceste lucruri decât cu ajutor de la nivelul cel mai înalt al deciziei politice ?i administrative. Poate acum în?elegi de ce domnul Iohanis se opune la orice modificare ce ar putea s? duc? la sl?birea structurilor de for??, pentru c? prin intermediul informa?iilor ?i al z?ng?nitului de c?tu?e ne paralizeaz? ?i ne ?in sub ascultare! Nu excud nici interesul personal, meschin generat de situa?ia deloc comod? in care se afl? datorit? unor fapte s?vâr?ite de el ?i de so?ia s?, fapte cu puternic iz penal, dar nu acestea primeaz?. Într-un final în?elegi de ce domnul Iohannis reprezint? cel mai mare blestem care a lovit România. Dar nu este singurul vinovat. La fel de vinova?i sunt ?i cei care îi permit s? aib? o asemenea atitudine ?i nu îl stopeaz? din demersul sau, deosebit de nociv, fraudulos, p?gubos, imoral, ilegal ?i neconstitu?ional! R?mân perplex! A?a s? fie domnule Iohannis? Spune?i-ne dvs, c? un profund iubitor al ??rii ?i al cet??enilor ei... Scuza?i-m?, poate ne preciza?i ?i al c?rei ??ri!

De?i la început nu am în?eles de ce prietenul meu îl face tr?d?tor pe Pre?edintele României, ulterior, dup? ce i-am ascultat argumentele, a reu?it s? m? conving?. Dup? evenimentele recente, m-a abordat din nou cu acela?i subiect, ?i mi-a spus c? în ultima perioada Klaus Iohannis, „românul pur sânge", vrednic urma? al lui Decebal, care ne vrea doar „binele", nici nu-?i mai ascunde tr?darea. Ap?rarea cu îndârjire a fostei ?efe a D.N.A. ?i a acestei institu?ii, care a paradit destinele a sute de oameni nevinova?i, nu a fost întâmpl?toare. A procedat în acest mod, pentru c? a?a i-au cerut cei din afar? ??rii, care-l p?storesc ?i ale c?ror interese le promoveaz? el în România, de cele mai multe ori contrare intereselor poporului român. De ce aceast? b?t?lie dus? de partenerul nostru strategic ?i de al?i parteneri mai mari sau mai mici, pentru a bloca schimb?rile care se fac la D.N.A.?
- Foarte simplu, îmi spune interlocutorul meu, pentru c? Kovesi ?i institu?ia pe care a condus-o pân? nu de mult, au oferit garan?ia c? pot fura din România orice ?i oricât, c? pot devaliza bugetul statului, avu?ia na?ional?, c? pot s? ne inunde pia?? cu produse cancerigene, pline de hormoni ?i de substan?e toxice, f?r? s? li se întâmple nimic! ?i a?a s-au ?i petrecut lucrurile. Câte multina?ionale, câte firme str?ine, care ne-au sec?tuit, au fost cercetate pân? acum de D.N.A.? Nici una!

Ne-au t?iat p?durile ?i au plecat cu milioane de metri cubi de lemn neprelucrat din ?ar?, la pre?uri de nimic, creând un adev?rat dezastru ecologic la scar? na?ional?, afectând grav siguran?? statului nostru, dar nici S.R.I. ?i nici D.N.A. nu s-au sesizat, iar când au fost sesizate nu au luat nicio m?sur? împotriva celor vinova?i, pentru c? aceste institu?îi, componente ale Statului Paralel, lucreaz? de mult? vreme în slujba unor puteri str?ine, care le coordoneaz? activitatea ?i le recompenseaz?, atunci când este cazul, pentru serviciile aduse. Am pl?tit miliarde de euro pentru autostr?zi ?i nu avem cel pu?in o autostrada care s? lege Estul de Vestul ??rii. Le-am dat partenerilor str?ini, pe nimic, obiective economice deosebit de importante, performan?e ?i le-au pus pe butuci, c? s?-?i poat? ei vinde produsele la noi, asigurând locuri de munc? ?i beneficii pentru cet??enii lor ?i l?sându-i pe ai no?tri de izbeli?te, f?r? c? cineva s? r?spund? pentru aceste fapte deosebit de grave. Au ie?it din vistieria statului miliarde de euro ?i dolari care au fost date pe armament ?i tehnic? de lupta învechit?, ineficient? ?i D.N.A. nu se sesizeaz?. Eu ?tiu c? aceast? institu?ie a fost înfiin?at? pentru combaterea marii corup?ii, dar am observat c? se ocup? de cei care dau sau primesc o ciocolat?. Nu am v?zut cel pu?in un caz de mare corup?ie în care s? fie cercetate ?i trase la r?spundere firmele str?ine. Au fost h?itui?i doar investitorii români, c?rora, prin ac?iunile celor de la S.R.I. ?i D.N.A., li s-au luat afacerile ?i au fost date partenerilor externi. De ce este vinovat Iohannis? Este vinovat, este un tr?d?tor, pentru c? el conduce Statul Paralel ?i le coordoneaz? activitatea celor de la S.R.I. ?i D.N.A., ?i nu numai, ac?ionând doar pentru promovarea intereselor celor din exterior ?i la comand? acestora.

Va întreba?i, firesc, de ce Iohannis atac? a?a de dur Guvernul României în loc s? îl sprijine în demersul sau de a îndeplini programul de guvernare! R?spunsul nu este deloc dificil: pentru c? a?a i se cere! Un guvern care este atacat permanent ?i destabilizat nu este în m?sur? s? ia cele mai bune ?i importante m?suri pentru poporul sau, pentru cet??eni ?i, c? atare, cei care au interese contrare nou? pot s?-?i fac? jocurile în voie. Pe aceea?i linie se înscriu ?i ac?iunile Pre?edintelui Iohannis, de boicotare ?i blocare a activit??îi legislative a Parlamentului, care prin noile prevederi legale încearc? s? stopeze furturile imense din avu?ia na?ional?, de c?tre reprezentan?ii partenerilor no?tri mai mult sau mai pu?în strategici. Caut? diferite inginerii constitu?ionale pentru a stopa procesul legislativ, atunci când acesta pune pe primul plan interesele na?ionale ?i afecteaz? intereselor celor din exterior care îl dirijeaz? pe Pre?edinte. Ce este asta, dac? nu înalta tr?dare?

De ce crede?i c? a întors la Parlament „Legea offshore"? Pentru binele românilor? În niciun caz! A întors legea pentru c? prin actualele prevederi nu sunt satisf?cute, ci afectate interesele companiilor str?ine care vor s? ia resursele noastre energetice din Marea Neagr?, de sute miliarde de dolari, gratis, f?r? s? dea nimic statului român, maximizandu-?i profiturile ?i a?a foarte mari. Nic?ieri în Europa sau în Lume nu se întâmpl? acest lucru, dar la noi este posibil pentru c? a?a vrea Iohannis! De ce nu trecem în „Legea offshore", prevederile din legile altor state care sunt în aceea?i situa?ie? Nu în?eleg de ce nu aplic?m acela?i sistem de taxare, sau dac? ei au dreptul s?-?i protejeze resursele ?i s? câ?tige cât mai mult din vânzarea acestora, noi nu avem voie pentru c? a?a vor partenerii externi interesa?i ?i sprijini?i de cozile de topor din interior. Ce zice?i domnule Pre?edinte: tr?da?i sau nu România? Da?i-ne argumente s? credem contrariul! Sau continua?i s? boicota?i Guvernul ?i Parlamentul, participând la manifesta?îi ilegale îndreptate împotriva acestora ?i incitandu-i pe manifestan?i la ac?iuni violente pentru demolarea lor! Doar a?a ii pute?i sprijini pe cei din exterior în slujba c?rora v-a?i pus!

Este adev?rat c? domnia-voastr? i-a cerut Procurorului general Augustin Laz?r s? o p?streze în Parchetul General pe Kovesi, pe o func?ie foarte bine retribuit?, cerere a c?rei ini?iativ? a venit din exterior de la cei care va comand?? Eu nu cred c? pute?i face a?a ceva, dar vreau s?-mi confirma?i ?i dumneavoastr?, c? noi cu to?ii o s? credem ceea ce ne ve?i spune[2].

Confruntarea structurilor Intelligence americane ?I ruso-germane pe teritoriul României

De mult nu mai este un secret pentru noi c? Germania ?i Rusia duc o politic? comun? de promovare a propriilor interese în diverse zone. Ceea ce mul?i nu ?tiau este faptul c? nem?îi ?i ru?îi au convenit asupra modului în care s?-?i delimiteze zonele de influen?? ?i, mai grav, cum s? domine împreun? ??rile din Europa, în special pe cele din Europa Central? ?i de Sud-Est, dar nici cele Vest-Europene nefiind excluse, clamând puternic principiul suveranit??ii limitate. Au constatat ?i americanii acest aspect, ?i au luat m?suri, unele destul de dure, mai ales în plan economic, pentru contracararea efectelor acestei colabor?ri. V?zând c? Germania mut? centrul de greutate al deciziei euro-atlantice pe al celei euro-asiatice, partenerul nostru strategic a luat m?suri urgen?e pentru protejarea propriilor interese în aceste zone, m?surile vizând mai multe domenii, de la cel economic la cel militar, la cel intelligence ?i multe altele. Au luat imediat decizia de a ocup? aceste state ?i de a-?i subordona structurile de for?? pentru a avea garan?ia c? au mijloacele necesare prin care s? constrâng? politicienii ?i deciden?ii administrativi s? r?spund? pozitiv ac?iunilor lor.

Uite c? ne-am trezit f?r? s? ne d?m seama, a?a cum au f?cut-o ungurii ?i cehii, sub ocupa?ie american?, punându-le la dispozi?ie resursele noastre cele mai importante, atât cele financiare cât ?i cele materiale, dar ?i bazele noastre militare unde ?i-au transferat, în mare grab?, efectivele ?i tehnic? de lupta, ?i continu? aceste opera?iuni, ei preconizand, din datele pe care le avem, s? transfere ?i armament nuclear pe teritoriul României. Ce s? mai spunem? Aveam de toate, doar ?inte pentru armele nucleare ale adversarilor americanilor nu deveniser?m. Dac? confrunt?rile pe celelalte planuri sunt - unele dintre ele - înc? în stare latent?, în ceea ce prive?te confruntarea dintre structurile intelligence americane ?i cele ruso-germane, la care se adaug? ?i cele austriece ?i ungure?ti, pe teritoriul nostru, este în plin? desf??urare, ?i se caracterizeaz? printr-o lupta acerb? pentru câ?tigarea ?i men?inerea suprema?iei. ?i unii, ?i al?ii, î?i urm?resc interesele, care de cele mai multe ori sunt contrare intereselor noastre.

Unii sunt dispu?i s? afirme c? americanii ne vor binele, dac? se opun tendin?elor hegemonice ale Germaniei ?i Rusiei, tendin?e care afecteaz? în mod negativ ?ar? noastr?, f?când acest lucru f?r? s? aib? toate informa?iile. De fapt propagand? american? urm?re?te cu insisten?? acest lucru, efectele fiind ?i ele pe m?sur?, mul?i români c?zând în capcan? acestei propagande. De ce le punem la îndoial? „bunele lor inten?ii"? Pentru c? ceea ce fac la noi, o fac în interesul lor ?i în detrimentul României. Pentru a în?elege mai bine, am s? dau c? exmpu ac?iunile în cadrul „mitingului spontan al diasporei", pentru d?râmarea Guvernului ?i crearea unei situa?ii de criz? în ?ar? noastr?, venirea unui guvern favorabil intereselor lor, motivate fiind de controlul resurselor noastre energetice, ?i nu numai. Dependen?? total? a Germaniei fa?? de Rusia în domeniul livr?rii gazelor naturale prin implementarea proiectului „Nord Stream 2", love?te puternic în unitatea ?i interesele N.A.T.O., deci ale americanilor, Germania fiind dispus?, la fel c? ?i Turcia, s?-?i g?seasc? noi formule de securitate, inclusiv printr-o cooperare foarte strâns? cu Rusia.

Acum în?elegem mai bine de ce se lupta cu atâta îndârjire pentru exploatarea resurselor noastre energetice din Marea Neagr?. Dar vor s? o fac? total ?i f?r? s? pl?teasc? ceva Statului Român. Vor s? dispun? a?a cum vor ei de gazele noastre, iar noi s? devenim dependen?i de al?ii. „Legea offshore" îi oblig? s? pl?teasc? taxele cuvenite bugetului de stat ?i s? tranzactioneze pe burs? din România jum?tate din cantitatea de gaze extras?, ambele m?suri fiind incomode pentru ei, prima c? le reduce profiturile, pe care le doresc ?i mai mari, a dou? pentru c? nu pot dispune de tot gazul nostru pe care s?-l livreze acolo unde doresc ei, creând astfel o alternativ? la solu?ia ruseasc? ?i diminuand în acest mod atuurile acesteia. De aceea trebuie dat jos Guvernul care se opune obiectivelor lor. Dar americanii nu sunt singurii care vizeaz? aceste resurse. Ele sunt vizate ?i de ru?i ?i austrieci. Nici ungurii nu sunt în afar? subiectului. Cunoa?te?i desigur c? ru?ii sunt în spatele O.M.W., austriecii nemaiavând majoritatea ac?iunilor în aceast? companie, dar continuând s? aib? interese semnificative în acest domeniu c? ?i în altele, cum ar fi p?durile noastre, ?i nu numai. Nem?ii sunt ?i ei interesa?i c? resursele s? nu cad? în mâna americanilor, pentru a le sc?dea influen?? în Europa ?i din acest punct de vedere. Atunci s-au gândit, cu to?ii, c? ar fi bine s? o pun? de un protest al diasporei ?i s?-i conving? pe români c? Guvernul Dancil? nu le reprezint? interesele, alocând sume semnificative de bani pentru reu?ita ac?iunilor. Din aceast? perspectiv?, interesele lor cu ale americailor au coincis, to?i actorii dorind s? d?râme Guvernul.

O stare de incertitudine, de criz?, era benefic? tuturor, pentru c? puteau ob?ine mai u?or ceea ce doreau, f?r? o opozi?ie considerabil? din interior. Apoi fiecare î?i urmarea interesul ?i anume c? la cârma ??rii s? ajung? un guvern favorabil ?i fiecare s? controleze resursele energetice aflate în disput?. Planul lor, de?i a fost doar prima etap? a acestuia, s-a lovit de un actor puternic, adic? Jandarmeria Român?, care este cel mai important, dar ?i ultimul bastion al ap?r?rii ordinii constitu?ionale în România. Aveau informa?ii c? jandarmii nu vor ceda u?or ?i atunci au pus la cale un plan de compromitere a acestora, de subminare a capacit??ii legale de ac?iune, de timorare a lor, de creare a unei bre?e psihologice foarte importante în derularea urm?toarei etape a planului când se dore?te c? aceste for?e de ordine s? devin? inactive, s? nu mai riposteze, iar ei s? reu?easc? demolarea Guvernului. Dar ?i unii ?i al?ii s-au folosit de cozile de topor din interior, oameni politici ?i func?ionari de rang înalt tr?d?tori, care le-au facilitat punerea în practic? a planului.

Sunte?i nedumeri?i de ce Pre?edintele României, f?r? s? a?tepte concluziile anchetei, a venit cu acuze grave la adresa jandarmilor, de ce a cerut s? fie ancheta?i, de ce structurile noastre de intelligence nu au pus la dispozi?ia celor abilit??i informa?iile necesare lu?rii m?surilor corespunz?toare ?i prevenirii violen?elor, a ac?iunilor huliganice bine regizate ?i executate? Pentru c? ei sunt de mult în slujba altora, ac?ionând conform planului ?i comenzilor lor, tr?dând f?r? rezerve interesele poporului român. Unii spun c? sunte?i sub „influen??" structurilor de informa?ii ale Germaniei, Bundesnachrichtendienst (B.N.D.) sau Bundesamt für Verfassungsschutz (B.f.V.), domnule Iohhanis. Mie îmi vine greu s? cred, ?i de aceea va întreb dac? este adev?rat sau nu.

Va rog îns? înainte de a da un r?spuns corect s? citi?i bine acest material, chiar dac? ave?i nevoie de mai mult de 30 de zile, s? îl în?elege?i bine, ?tiind c? domniei-voastre îi trebuie mai mult timp, c? majorit??ii covâr?itoare a românilor, s? o face?i, ?i s? ne spune?i despre ce este vorba: despre B.N.D. sau B.F.V., ?i care dintre ele v-a cerut s? bloca?i Legea offshorului, prin retrimiterea ei la Parlament![3].
- Va urma -

Grafica - I.M.

----------------------------------
[1] https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=2096225067328690&id=100008236510957&__tn__=K-R
[2] https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=2173716689579527&id=100008236510957&__xts__%5B0%5D=68.ARBEQ03OqU_t_B7kRIrOe6qQHxW8KFG1IMIplRPUf7XLaNtJcUnsuzzp7qXLxBjfIexr9J-sK9AK089rpxcvLYN5cVTNkL7b6ncNqRcGY2Q-4e-qoaXYhVKxeXj9vKg32sBm8Cypy4qt&__tn__=K-R

 
Redactia ART-EMIS   
Duminică, 26 August 2018 15:55

CiteƟte mai mult...Mare?alul Ion Antonescu: „Te rog s? comunici generalilor, ofi?erilor ?i trupei s? fie to?i strâns uni?i în jurul regelui ?i guvernului s?u. S? lupte pentru reîntregirea Transilvaniei ?i a ??rii noastre. S? nu se produc? nicio defec?iune ?i, a?a cum au mers în Est, s? mearg? ?i în Vest. Numai uni?i ve?i învinge ?i ve?i fi respecta?i”.

La 28 august 1944, din ordinul regelui Mihai I (care se afla la Dobri?a, jude?ul Gorj), generalul Constantin S?n?tescu, prim-ministru al guvernului, a cerut colonelului Traian Borcescu din Serviciul Special de Informa?ii s? ia leg?tura cu Emil Bodn?ra? ?i s?-l roage s?-l duc? în casa conspirativ? a partidului comunist unde se fuseser? transporta?i mare?alul Ion Antonescu ?i Mihai Antonescu dup? arestarea lor în dup?-amiaza zilei de 23 august 1944, spre a constata „cum sunt trata?i, ce mâncare li se d?, starea lor moral? ?i fizic?”. Dup? îndeplinirea misiunii, colonelul Traian Borcescu a consemnat:

„Dintr-un vestibul am intrat în holul de la parterul vilei. Aici, în jurul unei mese, se mai aflau Mihai Antonescu, generalii Picki Vasiliu ?i Pantazi, colonelul Elefterescu. Surprin?i de aceast? vizit?, to?i m-au întrebat:

- ?i pe tine te-au arestat? Ce ?tii de familiile noastre?

- Nu domnilor, sunt trimis din ordinul M.S. Regelui, al generalului C. S?n?tescu ?i al domnului Gr. Niculescu-Buze?ti pentru a vedea cum sunte?i caza?i, trata?i ?i dac? ave?i vreo nemul?umire.

To?i mi-au pus acelea?i întreb?ri: ce ?tiu de familii, dac? le mai pot vedea, cum este comentat? arestarea lor ?i ce se va întâmpla cu ei. Mihai Antonescu era cel mai agitat. Am c?utat s? îi lini?tesc, spunându-le c? probabil î?i vor putea vedea familiile. Le-am spus c? nimeni nu comenteaz? arestarea lor, opinia public? fiind preocupat? de luptele din Capital? contra nem?ilor ?i de viitorul ??rii.

- Cine a venit de este atâta larm? la voi? - s-a auzit vocea mare?alului Antonescu.
- A venit colonelul Borcescu, trimis special pentru noi - i-a r?spuns generalul Vasiliu.
- S? vin? la mine.
L-am g?sit singur, stând la o mas?. Dup? un salut milit?resc, Ion Antonescu m-a întrebat:
- Cum merge frontul de Vest? S-au putut lichida rezisten?ele germane de pe teritoriul nostru, doar am l?sat 21 de divizii complet echipate, în rezerva strategic? (majoritatea diviziilor erau de recru?i - n.n.).
Din întâmplare, aveam la mine buletinele informative ?i contrainformative ale S.S.I. ?i dou? ziare din aceea?i zi, a?a c? i-am putut prezenta, într-o oarecare m?sur? situa?ia ?i de pe front. R?spunzând întreb?rii pentru care venisem, mare?alul mi-a spus:
- Sunt mul?umit de mâncare. D-ta ?tii c? m? mul?umesc cu pu?in, fiind la regim medical. Ceilal?i colaboratori ai mei doresc o mâncare mai bun?. S?n?tatea mea este bun?. Ne lipse?te un aparat de radio. ?i ziare.
Mare?alul s-a ar?tat mul?umit de mersul opera?iilor militare. F?r? a cere rela?ii despre familia sa, mi-a spus:
- D-ta e?ti cunoscut în toat? armata. Te rog s? comunici generalilor, ofi?erilor ?i trupei s? fie to?i strâns uni?i în jurul regelui ?i guvernului s?u. S? lupte pentru reîntregirea Transilvaniei ?i a ??rii noastre. S? nu se produc? nicio defec?iune ?i, a?a cum a mers în Est, s? mearg? ?i în Vest. Numai uni?i ve?i învinge ?i ve?i fi respecta?i.
L-am întrebat înc? o dat? dac? are vreo dorin??.
- Tratamentul este relativ bun, masa acceptabil?. Ceea ce m? intereseaz? este s? ?tiu cum merge frontul, dac? este lini?te în ?ar?. ?i-am spus ce-mi trebuie: un aparat de radio ?i ziare. Da. Mai doresc ceva: succes armatei ?i patriei noastre.
Între timp ceilal?i ni se al?turaser? ?i ascultau t?cu?i cuvintele rostite de mare?al.
Reîntors la ma?in?, i-am comunicat lui Emil Bodn?ra? dorin?ele celor aresta?i. El m-a invitat s?-i vizitez a doua zi, ca s? constat c? le-au fost îndeplinite dorin?ele.
Generalul S?n?tescu ?i Niculescu-Buze?ti au ascultat raportul meu despre vizita f?cut? celor aresta?i ?i mi-au spus c? vor raporta M.S. Regelui, dar nu pot publica nimic fiindc? s-ar crea dificult??i cu comuni?tii”.
-----------------------------------------.
Apud „Magazin istoric”, septembrie 1993, p. 14-15
 
Praga 1968 v?zut? de la Bucure?ti
Acad. Mircea Mali?a   
Duminică, 26 August 2018 15:24

CiteƟte mai mult...Prin cele Zece zile din august 1968 pe care le parcurg încerc s? ordonez ?i s? dau sens informa?iilor de care dispuneam atunci în leg?tur? cu ocuparea Cehoslovaciei de c?tre trupele a cinci ??ri din Pactul de la Var?ovia (U.R.S.S., Polonia, R.D. German?, Ungaria ?i Bulgaria) din pozi?ia pe care o ocupam în sistemul diplomatic românesc ?i cu datele pe care le-am dobândit ulterior.

20 August 1968 - Normalitate

Preocup?rile mele din aceast? zi erau consacrate preg?tirii delega?iei române la Adunarea General? a O.N.U., care în fiecare an începe în prima jum?tate a lui septembrie. Mai era programat? o Conferin?? a ??rilor neposesoare de arm? nuclear? la Geneva. Tratatul de neproliferare era subiectul zilei, c?ci modul de redactare al acestui proiect S.U.A.-U.R.S.S. scosese la iveal? diferen?e de vederi între România ?i superputerile care îl concepuser?. Europa era ?i ea un subiect actual pentru c? ini?iasem o dezbatere interna?ional? sub egida Asocia?iei de Drept ?i Rela?ii Interna?ionale referitoare la posibila Conferin?? european? ce era la orizont, dar ea a fost amânat? de evenimente în 1969. Nimic din acestea nu l?sa loc unor îngrijor?ri deosebite privind rela?iile ceho-sovietice. Aveam în minte Conferin?a Tratatului de la Var?ovia, o întâlnire la vârf ce s-a ?inut la Sofia în martie 1968, unde tot neproliferarea ocupa spiritele. Rela?iile între Brejnev ?i Dubcek p?reau normale, de?i „prim?vara de la Praga" prindea contur. Fusesem contrariat de faptul c? Jivkov îmi d?duse personal un sfat în leg?tur? cu amendamentele române?ti la tratatul de neproliferare „fiecare broasc? trebuie s? or?c?ie în balta ei".

În calitate de ministru adjunct la Ministerul Afacerilor Externe m? ocupam de problemele O.N.U. ?i nu de problemele bilaterale, în care se încadra vizita recent? a lui Ceau?escu la Praga, dar eram la curent cu aten?ia ce se d?dea evolu?iei politice din Cehoslovacia. Cum aveam Direc?ia de Tratate în subordine, reuniunile Tratatului de la Var?ovia m? obligau s? particip la preg?tiri ?i s? asist la ?edin?ele Consiliului, pentru aria juridic? ?i politic?, nu ?i cea militar?.

Pentru orizontul meu, evenimentele din noaptea acestei zile au fost astfel, ca ?i pentru al?ii, un fulger coborât nu chiar din senin, dar dintr-un cer întunecat, iar întreb?rile care m? fr?mântau priveau în primul rând explica?ia acestui act grav pentru întreaga situa?ie interna?ional?, care contrazicea ra?ional interesele pe care U.R.S.S. le avea fa?? de problemele în curs: Tratatul neprolifer?rii. Europa, unde prindea fiin?? ini?iativa estic? a Conferin?ei europene, rela?iile cu S.U.A., ?i în plus, zdruncinarea din temelii a rela?iilor din cadrul blocului sovietic ?i a Tratatului de la Var?ovia, folosit de ei acum în mod abuziv.
Dar mai urgent? decât r?spunsul la aceast? întrebare pe care îl voi dobândi în oarecare m?sur? mai târziu era semnifica?ia actului sovietic pentru România.

21 August - ?oc ?i Ripost?

În cursul nop?ii, conducerea de Partid ?i de Stat se întrune?te ?i analizeaz? situa?ia. Ceea ce f?cuser? sovieticii era o lovitur? dat? politicii de independen?? ?i suveranitate prin care România c?uta de la începutul deceniului s? reduc?, par?ial ?i în limita posibilului, constrângerile pe care le practica U.R.S.S. în rela?iile în ??rile care, ca rezultat al celui de-al Doilea R?zboi Mondial ?i a acordului cu S.U.A., c?deau în zona sa de influen?? ?i domina?ie. Se adaug? îns? un factor nou: afirmarea dreptului hegemonului regional de a interveni brutal ?i prin for?? militar? în treburile interne ale statelor din aceast? zon?. De?i existau mai multe precedente, cu evenimentele de la Budapesta cu 11 ani în urm?, de data aceasta nu o r?scoal? sau revolu?ie aduseser? trupele sovietice, ci doar semnele unei reforme „cu fa?? uman?". Pentru îns??i existen?a sa, România nu putea r?mâne pasiv? la comiterea unui act ce putea mâine s? se repete la adresa ei. În lista „diferen?elor de pozi?ii" interna?ionale se adunaser? destule instan?e, care cu aceea?i logic?, puteau fi invocate de U.R.S.S. ca primejdioase pentru comunitatea socialist?. De?i semnalele posibilit??ii unui atac împotriva României au ap?rut prima dat? în cursul zilei, un simplu ra?ionament logic includea posibilitatea ca planul sovietic s? nu se fi limitat la Cehoslovacia, ci s? aib? în continuare Actul 2: România. Riposta drastic? a României e cunoscut?. Un mare meeting la Bucure?ti î?i exprim? la 21 August indignarea ?i dezaprobarea fa?? de invazia Cehoslovaciei, sunt organizate g?rzi patriotice de voluntari în toate institu?iile ?i locurile de munc?, se afirm? cu t?rie ap?rarea integrit??ii teritoriale fa?? de orice atac exterior.

Opinia interna?ional? salut? acest gest. Societatea româneasc? ader? cu un entuziasm sincer. Ce se degaja din aceast? form? reac?iei române?ti, echivalent? cu o mobilizare general?? În primul rând este tratarea cazului cehoslovac ca un caz ce o privea ?i ca o reac?ie la ceva ce ni s-ar fi putut întâmpla nou?. Era o expresie de solidaritate maxim? cu încercatul popor cehoslovac. Dar în al doilea rând, era ?i un mesaj c?tre sovietici: S? nu v? imagina?i c? ve?i veni la noi ca în plimbare, nu ve?i fi primi?i cu flori (aluzie la o declara?ie a unui personaj de la Praga), ci cu foc. Sovieticii trebuiau s? în?eleag? c? costul pe plan interna?ional a unui atac la România va fi mai mare, c?ci ar prelungi, cu un ecou crescut, chiar pentru un timp scurt de r?zboi real, o criz? pe care ei vroiau s-o mu?amalizeze repede ?i cu costuri mici.

În aceea?i zi este convocat de urgen?? Consiliul de Securitate. Malik, ambasadorul U.R.S.S. la New York, atac? în cuvânt?ri prelungite relevan?a motivelor invocate ?i competen?a C.S. (Consiliu de Securitate). Se bazeaz? pe faptul c? S.U.A. nu vor reac?iona într-un mod prea viguros. În aceast? privin?? sunt instructive memoriile ambasadorului S.U.A., George Ball. El relateaz? chemarea lui la Casa Alb?, unde a g?sit pe pre?edinte, în?tiin?at de sovietici de interven?ia în Cehoslovacia în timpul nop?ii „dezam?git, dar într-o form? de deta?are sardonic?". Au discutat, Rusk fiind de fa??, implica?iile actului pentru rela?iile americano-sovietice. În final Pre?edintele i-a spus lui Ball „George, chestiunea e acum în mâinile tale, f? ce ai de f?cut". Iar Rusk a explicitat mandatul dat ambasadorului astfel: „asta înseamn? s?-?i pui ciocul de vultur, s? te duci la Consiliul de Securitate ?i s? faci iad pentru ru?i". Era f?r? îndoial? vorba de o ripost? limitat?, care s? nu deranjeze negocierile în curs. Pre?edintele era sarcastic ?i deranjat. Pl?nuise s? anun?e chiar în acea zi c? va r?spunde invita?iei sovietice ?i c? va merge la Moscova la începutul lunii octombrie, vizit? ce m?sura intensitatea atins? de negocierile lor bilaterale. Nu încape nici o îndoial? c? S.U.A. nu ar fi intervenit mai mult decât verbal la actul sovietic. Ca ?i în cazurile precedente, se aplica în?elegerea S.U.A.-U.R.S.S. de a nu interveni în treburile zonei celeilalte, de a elimina confrunt?rile între alian?e, ca un corolar al pactului tacit de a nu recurge nici una la armele atomice. Nu întreprinseser? americanii recent o interven?ie militar? în Republica Dominican? pentru a impune un regim de dreapta? Nu va include U Thant dezaprobarea sa în Raportul s?u din 1968 c?tre Adunarea General? fa?? de ambele interven?ii, sovietic? ?i american?, în acela?i paragraf? Cu toate aceste limit?ri era util s? manifeste o condamnare ferm? în ochii opiniei americane ?i care s? nu dea ap? la moar? la apropierea alegerilor oponentului republican Nixon. S? arate partenerilor s?i cât de important este scutul ce americanii li-l ofer? în alian?a vestic?. Dar ?i s? vad? pe sovietici pl?tind un cost ridicat pe plan politic în sistemul interna?ional. În CS dezbaterea e aspr?. Sovieticii spun c? se opun oric?rei încerc?ri a imperiali?tilor „de a se amesteca în treburile domestice ?i în rela?iile dintre ??rile socialiste". Iar americanii c? „sovieticii caut? s? impun? cu for?a un sistem represiv odios pentru poporul ?i conducerea Cehoslovaciei". În r?spuns Ball citeaz? faptul c? printre imperiali?tii care se opun ?i deplâng actul sovietic se afl? Papa de la Roma, pre?edintele Iugoslaviei ?i României ?i partidele comuniste din Italia ?i Fran?a.

22 August

Examinam ce se întâmpl? la O.N.U., terenul meu preferat de observa?ie. Hajek ceruse în scrisoare c?tre CS, în ziua precedent?, încetarea f?r? întârziere a ocupa?iei ilegale a Cehoslovaciei, Adunarea Na?ional? de la Praga declarase c? este violare a dreptului interna?ional, a Tratatului de la Var?ovia ?i a egalit??ii între na?iunii, iar la O.N.U. Canada prin ambasadorul s?u G. Ignatieff ?i Anglia prin Lordul Caradon, danezii prin ambasadorul Borch, ambasadorul francez Bérard anun?au un sprijin activ pentru rezolu?ia ce se preg?tea. Îi vedeam în fa?a ochilor pentru c? îmi erau to?i cuno?tin?e apropiate. Malik imobilizase consiliul timp de 3 ore prin dezbaterea cererii de a se permite reprezentantului R.D.G. s? ia cuvântul, ceea ce nu se admite. În ?edin?a de noapte rezolu?ia întrune?te 10 voturi din 12, dar cade prin opozi?ia U.R.S.S. care are drept de veto. La ora 4 diminea?a (23 august) se încheie astfel faza C.S. a crizei cehoslovace, dar dezbaterea continu?, problema r?mânând pe ordinea de zi. Este ziua în care ?ocul ini?ial este absorbit ?i odat? faptul împlinit, to?i protagoni?tii fac primul bilan?, cu privirea spre viitor. Cel mai categoric r?spuns fusese dat de România, iar altul venise dintr-o reac?ie la O.N.U. mai aspr? decât se a?teptase Moscova, combinat? cu opinia general? exprimat? într-o rezolu?ie sus?inut? ferm de occidentali ?i de latino-americani ?i în mai mic? m?sur? de lumea a treia ?i de arabii concentra?i pe conflictul israelo-arab. Sovieticii în?eleg desigur c? opera?ia are un cost ?i daune mai mari pentru ei decât cele contate ini?ial.

23 August

Ziua na?ional? a României a fost s?rb?torit? la noi în ?ar? sub semnul inaccept?rii actului sovietic împotriva Cehoslovaciei, a mobiliz?rii întregii na?iuni pentru ap?rarea patriei ?i sprijinirea conducerii sale, iar în str?in?tate Chou En-Lai particip? la recep?ia României ?i anun?? odat? cu condamnarea agresiunii sovietice, solidaritatea cu România ?i sprijinul Chinei. În aceea?i zi, în ziarele americane se face public? ?tirea - circulat? în cercuri restrânse pân? atunci - a mas?rii de trupe sovietice la frontierele României. Diploma?iilor români li se cereau clarific?ri sau confirm?ri. E adev?rat? Vi s-a dat ultimatum pentru schimbarea conducerii? În acela?i timp se înmul?eau sfaturile de a fi pruden?i ?i de a încerca s? potolim ?i calma tensiunea.

Primeam ?i circulam ?tirile de la New York, d?deam instruc?iuni diploma?iilor din sistemul O.N.U. Tuturor reprezentan?ilor români, conform dispozi?iei lui I. Gh. Maurer, li se interzicea referirea în discu?iile oficiale publice la criza cehoslovac? sau comentarea pozi?iei noastre.

La C.S. se discut? o nou? rezolu?ie privind îns?rcinarea unui reprezentant al Secretarului General care s? analizeze criza cehoslovac? ?i s? raporteze concluziile lui. Lumea se întreab? dac? va cere cuvântul ?i reprezentantul României. Reprezentantul iugoslav situat pe o pozi?ie asem?n?toare fa?? de Cehoslovacia, ambasadorul Vratu?a, luase cuvântul ?i utilizase termeni tari: agresiune ?i violarea dreptului interna?ional. Consemnul superior la noi era neparticiparea la lucr?rile C.S.

Acord ast?zi o deosebit? importan?? acestei zile în evolu?ia strategiei române?ti. A fost elaborat? într-un cerc foarte restrâns de persoane, dar pa?ii erau elabora?i cu grij? de Maurer ?i în parte de Bodn?ra?. Ei au fost sfetnicii aproape exclusivi ai lui Ceau?escu. Acesta, mai emotiv ?i mai tân?r decât cei doi b?rba?i politici, avea un ra?ionament mai pu?in nuan?at ?i prudent decât ei. Cunoscând mai bine pe Maurer, care este autorul strategiei române?ti de diploma?ie în perioada final? a lui Dej ?i cea incipient? a lui Ceau?escu (1960-1970), îi reg?seam gândirea ?i stilul în tratarea crizei cehoslovace.
A constituit ac?iunea sovietic? o amenin?are la adresa noastr?? Desigur. Putea fi conceput? ca o demonstra?ie de for?? sau un act de intimidare, putea fi îns? o amenin?are direct?, dus? pân? la pragul execut?rii ei posibile. ?i într-un caz ?i în altul o replic? ferm? era necesar?. Ziua de 21 ar?tase c? România nu este înfrico?at? de actul sovietic (în prim? ipotez?), convingea pe sovietici c? este o prad? greu de subjugat (a doua ipotez?). Era normal ca în a treia zi U.R.S.S. s? fi constatat c? aceast? reac?ie a complicat schema ac?iunii sale, c? a scos la iveal? urm?rile ei negative. Nota de plat? dep??ea deja nivelul admis. Dar dac? se ad?uga ?i o s?pt?mân? de lupte violente pe teritoriul României, calendarul revenirii la normalitatea cerut? de proiectele externe majore ale U.R.S.S. s-ar fi împotmolit.

Odat? ce riposta României anun?a virulen?a amenin??rii sovietice, s-ar fi putut spune c? prima confruntare s-a consumat, fiecare parte utilizând poten?ialul de care dispunea. Evident exista o diferen??, obiectivele Rusiei Sovietice se exprimau în ??ri ocupate, iar noi nu puteam decât m?ri costurile acestei întreprinderi pân? la nivele incomode sau chiar prohibitive.

În ce putea s? constea pasul 2? Întrucât nu numai noi, ci întreaga comunitate interna?ional? nu putea furniza un ajutor Cehoslovaciei ?i pentru c? aceasta îns??i nu d?dea semne c? îl caut? sau c? îl poate folosi, r?mânea sarcina de a încerca prin mijloace diplomatice (contacte, convorbiri, negocieri) de a convinge Uniunea Sovietic? s? renun?e la luarea în calcul a unei ac?iuni mai violente fa?? de noi ?i s? enun?e clar acest fapt.
La 23 sose?te la New York ministrul de externe al Cehoslovaciei. Nu merge la sesiunea C.S., dar se întâlne?te cu ambasadorul român Diaconescu, care-i pred? o comunicare venit? de la O. Sick, vicepremierul cehoslovac, care se afla la Bucure?ti. Îi spune ambasadorului c? nu în?elege bine sensul acestui mesaj prin care Svoboda îi cere s? desiteze C.S. de problema cehoslovac?. S? cear? deci scoaterea problemei din agend?? L-a scris sub presiune? E trimis? de altcineva pentru a-l deruta? Astfel începe o „dram? HajeK" care va continua s? se desf??oare în zilele urm?toare.

24 August

Confirmarea relu?rii liniei diplomatice prudente ?i moderate se produce în aria de care m? ocupam în diminea?a zilei, când ambasadorul român face o vizit? la U Thant. Urma s?-i înmâneze o Declara?ie româneasc? oficial? asupra crizei. U Thant a întrebat: „s? fie f?cut? document al C.S. sau e pentru informarea mea"? E pentru informare dvs. a spus ambasadorul, anun?ând astfel pe Secretarul General c? România nu dore?te s? între?in? focul dezbaterii publice.

Diploma?ii români î?i puseser? antenele la lucru ?i culegeau reac?ii ?i înregistrau atitudini relativ la criz? ?i la situa?ia României. De la Washington ambasadorul Cornel Bogdan informase deja asupra convorbirilor cu secretarul de stat Charles Bohlen ?i cu liderul majorit??ii din Senat, din care desprinsese prioritatea ce se acord? în S.U.A. rela?iilor cu U.R.S.S. ?i plasarea solu?iei crizei în cadrul celuilalt bloc. Ideea unui sprijin direct, chiar ?i declarativ, pentru România era înc? departe.

Partea român? nu avea iluzii privind sprijinul extern dac? evenimentele vor reclama acest lucru. Iar Ceau?escu s-a l?murit deplin asupra acestui lucru la întâlnirea din 24 august cu Tito. În?elegea ?i mai bine realismul liniei de conduit? pe care i-o schi?aser? înc? din 22/23 Maurer ?i Bodn?ra?. În rela?iile cu Cehoslovacia, Tito juca un rol paralel cu al lui Ceau?escu. Ambii f?cuser? vizite în Cehoslovacia în luna august, ambii sprijineau pe Dub?ek, ambii simpatizau (fie ?i par?ial) cu încerc?rile de reform?. La insisten?ele lui Bodn?ra?, care era de fa?? ?i descria schi?a unei strategii române?ti în caz de atac deschis, Tito, dup? ce enumer? problemele sale, declar? clar c? în aceast? situa?ie Iugoslavia nu ar putea primi solda?i români refugia?i pe teritoriul s?u decât dezarma?i complet. În rest Iugoslavia evit? în prezent orice exagerare ?i atitudine provocatoare la adresa Uniunii Sovietice. Sfatul s?u era: „Nici un pretext, nici un fel de pretext pentru ca Uniunea Sovietic? s? ia m?suri militare. Noi vrem s? avem rela?ii bune cu Uniunea Sovietic?" a spus Tito. Ceau?escu afirm? c? ac?iona deja în acest spirit.
Hajek ?ine cuvântarea sa la Consiliul de Securitate în termeni aspri rezolvând astfel dilema sa, care va reizbucni înainte de sfâr?itul zilei. Se anun?? c? Duberk ?i Cernik sunt la Moscova, în delega?ia ceh? condus? de Svoboda ?i c? aceasta într-o declara?ie la Moscova a cerut ca Consiliul de Securitate s? înceteze dezbaterea asupra Cehoslovaciei.

25 August

Ceau?escu prime?te pe Basov ambasadorul U.R.S.S. în leg?tur? cu r?spunsul Biroului Politic al partidului Comunist din U.R.S.S. la scrisoarea p?r?ii române. Convoac? Comitetul Executiv, îl informeaz? asupra convorbirii cu Basov ?i a întâlnirii cu Tito. Ceau?escu se situeaz? pe o pozi?ie de recunoa?tere a autorit??ilor legale din Cehoslovacia ?i afirm? c? România nu sus?ine o convocare a Adun?rii Generale a O.N.U. decât dac? Guvernul legal ?i pre?edintele cer acest lucru". Comitetul Executiv trebuia s? în?eleag? cuvintele de ordine a strategiei care intrase într-o faz? nou?. „Suntem hot?râ?i s? facem totul ca s? ac?ion?m s? se evite orice încordare, de?i într-un ?ir de probleme avem p?reri deosebite, inclusiv în problema cehoslovac?, am c?utat s? punem un accent deosebit tocmai pe rela?ia de prietenie cu Uniunea Sovietic?". Nu am vrut s? l?s?m impresia c? „trebuie pus? în discu?ie, problema dintre partide ?i popoarele român ?i sovietic".

Corneliu M?nescu este trimis la New York, unde sose?te în aceast? zi. El este pre?edinte în exerci?iu al Adun?rii Generale, pozi?ie ob?inut? în precedenta sesiune, dar cu mandat valabil ?i pentru Adun?rile generale de urgen??, care ar fi putut fi convocate. De aceea prezen?a sa era privit? cu mare interes. M?nescu era un om caracterizat de tenacitate ?i disciplin?. Oricât l-ar fi atras reintrarea în scen? într-o problem? arz?toare, nu s-a ab?tut de la instruc?iunile sale sau de la politica extern? pe care o fixa e?alonul superior. Corneliu M?nescu reu?ise în cei ?apte ani de când era ministru s? creeze un corp diplomatic, disciplinat, s?-l doteze cu o bun? preg?tire (prin cursurile postuniversitare de la Universitatea din Bucure?ti), cu contacte ?tiin?ifice ce-i îmbun?t??eau profesionalitatea (prin Asocia?ia de drept ?i Rela?ii Interna?ionale), ?i s? ob?in? o anumit? autonomie fa?? de alte institu?ii (inclusiv sec?iile Comitetului Central). Pentru el „conducerea" era singura autoritate, iar altor pretenden?i li se refuza imixtiunea în treburile Ministerului.
Vizita la New York era comentat? în mod diferit: venise pentru Adunarea de urgen?? care ar fi denun?at interven?ia sovietic? sau pentru conducerea crizei? Venise pentru a cere sprijin pentru România, care avea asupra capului sabia lui Damocles sau pentru a cere sfaturi? Din ceea ce se vede din programul s?u un singur obiectiv era valabil: calmarea ?i normalizarea situa?iei, care favorizau obiectivele României în aceast? faz?. La plecarea lui M?nescu mi se încredin?eaz? sarcina de a-i ?ine loc ca ministru interimar.

26 August

Sursele documentare române?ti ?i str?ine plaseaz? unele evenimente citate de noi la date ce difer? între ele cu 1-2 zile, probabil din confuzia datorat? fusului orar ?i dat?rii succesive a momentului producerii evenimentului, a redact?rii raportului ?i a înregistr?rii la destina?ie.

Noile r?spunderi m? aduceau în inima crizei care nu se încheiase. Politica extern? ?i deci diploma?ia era condus? de I. Gh. Maurer. El, care introducea m?sura ?i calmul în elaborarea politicii ?i tempera ie?irile pe care Ceau?escu le avea (nu uitam scena de la Sofia, când îi pusese mâna pe bra? ca s? coboare tonul ?i s? opreasc? cuvintele nemiloase la adresa sovieticilor), era acum îngrijorat ?i sever. Veghea cu grij? ca schema lui s? se termine cu bine, dar atitudinea sovietic? r?m?sese incert? ?i tot a?a normalizarea situa?iei în Cehoslovacia ocupat?. Raporturile cu el erau clare: nu numai c? elabora ?i explica politica extern?, dar o ?i superviza în materie de ac?iuni în detaliu. În aten?ie aveam acum evolu?ia intern? a Cehoslovaciei, iar punctele de observa?ie cele mai semnificative pentru dep??irea crizei erau S.U.A. ?i O.N.U.

Corneliu M?nescu s-a instalat la New York ?i desf??ura un program de întâlniri, majoritatea din ele la sediul Misiunii. Prima întâlnire a avut-o cu Hajek. Acesta i-a înf??i?at lui M?nescu problemele ?i dilemele sale. Fusese instruit ini?ial de „rezisten?ii" cehoslovaci din conducere, primise apoi dispozi?ii contradictorii. A stat în cump?n? cu obiectul ini?ial acela de a ap?ra pozi?ia Cehoslovaciei în Consiliul de Securitate, a ezitat ?i nu s-a dus direct acolo, a amânat interven?ia ?i pân? la urm? a ?inut-o. M?nescu i-a descris concis ?i clar pozi?ia român?, care ?ine seama de organele legale ale Cehoslovaciei. Au loc „tratative" la Praga, n-are rost s? dezbatem în Consiliul de Securitate o situa?ie ce se mi?c? de la o zi la alta. Tot a?a nu are rost s? vorbim de Adunare de urgen?? pân? nu este cerut? de autorit??ile legale. Hajek vedea acum c? lucrurile intraser? într-o faz? nou? pe care nu o sesizase la timp. Dar atitudinea lui M?nescu ca ?i exprimarea sa continua s? aib? acelea?i sentimente de prietenie pentru Hayek ?i solidaritate cu cauza sa.
A doua persoan? a fost ambasadorul Malik, la cererea acestuia. Malik i-a înf??i?at pe un ton militant ?i ofensiv conflictul s?u cu imperiali?tii din Consiliul de Securitate. C. M?nescu a evitat s? intre în polemic? cu Malik asupra pozi?iei celor dou? ??ri ?i a trecut direct la pozi?ia român? în rela?iile cu U.R.S.S. (men?inerea prieteniei care nu exclude diferen?a de p?reri) ?i la rolul O.N.U. în situa?ia creat?. În calitatea sa de pre?edinte a Adun?rii Generale nu crede c? în prezent Adunarea General? de Urgen?? ar trebui convocat? a?a cum unii o cer. Din acel moment Malik a devenit atent ?i deosebit de interesat. Pu?ine lucruri erau mai nedorite de U.R.S.S ca o nou? sesiune ?i mai ampl? decât a C.S., care s? dezbat? criza ?i s? cheme la bar? pe cei ce au cauzat-o. Dar ?i pentru M?nescu discu?ia era important?, confirmase punctului slab al sovieticilor în aceast? faz?. Întrevederea s-a terminat mai cordial decât începuse.

În dup? amiaza zilei, M?nescu îl viziteaz? pe U Thant. Lucraser? cot la cot trei luni de zile în 1967 ?i se stabilise o rela?ie cordial? între ei (cu un bemol introduc dorin?a lui M?nescu, ce se credea îndrept??it de reu?ita mandatului s?u de pre?edinte s? candideze la postul de Secretar general al O.N.U. la urm?toarele alegeri).

U Thant examina cu interes posibilitatea unei Adun?ri de Urgen??, împotriva c?reia se pronun?ase M?nescu în prezentarea pozi?iei române. Dar îi d?dea dreptate c? totul depinde de oficialit??ile post-criz? de la Praga. U Thant care din primul moment îi semnalase lui Malik c? el considera c? interven?ia viola Carta Na?iunilor ?i amenin?a destinderea ce se anun?ase (îi mai spusese c? „l-a?i f?cut pe Nixon pre?edinte". Ce se va alege de neproliferare), aprecia pozi?ia critic? ?i ferm? a României. În cursul acelei zile Hajek are parte de noi dezvolt?ri ale situa?iei. Primise de la Svoboda din Moscova, aflat în convorbiri, c? negocierile cu sovieticii continu? ?i c? ar fi important ca Hajek s? fac? o declara?ie c? dezbaterile din Consiliul de Securitate nu contribuie la reglementarea pa?nic? a problemei. Hajek a cerut imediat sfatul lui U Thant asupra modalit??ilor de a anun?a oficial acest lucru. Împreun? au c?zut de acord c? o declara?ie în acest sens ar putea fi f?cut? din partea Misiunii Permanente a Cehoslovaciei. Ceea ce s-a întâmplat. „S-a anun?at c? Guvernul cehoslovac consider? c? dezbaterea din Consiliu nu contribuie la solu?ia acestei importante probleme ?i c? cere delega?iei sale s? nu continue participarea la discu?ii".

Tot în finalul zilei, se anun?? c? tratativele între reprezentan?ii cehoslovaci (Svobota, Du?cek ?i al?ii 15) ?i sovieticii (Brejnev, Kosâghin, Podgornîc ?i al?ii 8), care începuser? pe 23 august, s-au încheiat prin semnarea Protocolului de la Moscova. Acesta prevedea în spe?? oprirea reformelor, înt?rirea cenzurii ?i confirmarea sta?ion?rii trupelor sovietice.

27 August

În acest lan? de întrevederi la New York, important? este ?i întâlnirea lui M?nescu cu Ball. M?nescu îl informeaz? asupra pozi?iei române?ti. În privin?a pozi?iei americane, Ball comenteaz? faptul c? în cursul evenimentelor normalizarea a însemnat revenirea lui Dubcev ?i retragerea sovietic?. Dac? schimb?rile impuse Cehoslovaciei vor însemna în?sprirea regimului, procesul de destindere cu S.U.A va avea de suferit. Dac? sunt l?sa?i s? vad? c? pl?tesc un pre? mic pentru interven?ie, sovieticii ar putea trece la România. De aceea ei au f?cut cunoscut acestora c? o asemenea ac?iune ar fi privit? ca foarte serioas? de SUA, ea creând pentru Pre?edinte o situa?ie foarte grea. Altfel ce ar putea face S.U.A? Un ultimatum militar ?i un nou r?zboi mondial atomic? La întrebarea lui M?nescu: când le-a?i comunicat sovieticilor pozi?ia în privin?a României, Ball a spus acum câteva zile, poate trei.

Întâlnirea lui M?nescu cu Vratu?a, ambasadorul Iugoslaviei la O.N.U., un diplomat respectat, i-a permis primului s? aib? un tablou al opiniei grupului celui mai numeros la O.N.U., acela al ??rilor nealiniate. Necesitatea unei Adun?ri de Urgen?? în problema cehoslovac? nu era egal împ?rt??it?. Un ambasador arab, relata Vratu?a, spunea c? „nu e de acord cu U.R.S.S., dar ne d? arme". Latino-americanii erau îns? doritori s? fie convocat? ?i opinia occidental? îi era favorabil?. România ?i Iugoslavia, suspectate de Brejnev ca preg?tind împreun? cu Cehoslovacia „cârd??ia dun?rean?", aveau o baz? larg? de idei comune, în ciuda apartenen?ei la grup?ri diferite, fapt reflectat în rela?iile lor la O.N.U. Acum ambele împ?rt??eau prevalen?a modera?iei.

Bérard a fost un alt interlocutor al zilei. Fran?a devenise prin vizita lui De Gaulle din 1968, un partener solid al României, iar în politica ei extern? aceasta se bucura de o aten?ie special?. În memoriile sale Bérard descrie întâlnirea cu M?nescu ?i remarc? tonul moderat al acestuia ?i privirea spre viitor, f?r? ca inadmisibilitatea interven?iei s? lipseasc?. El consider? c? strategia României iese din faza demonstra?iilor de for?? ?i intr? în aceea a acomod?rii la realit??i, punând diploma?ia în fa??.

În fine, ultimul pe agenda zilei era cel cu care începuse M?nescu programul s?u new-yorkez. Dup? comunicatul de la Moscova Hajek d?dea ?i mai mult? dreptate lui M?nescu. Acesta îi sugereaz? din nou s? scoat? acum din calculele sale Consiliul de Securitate ?i s? sf?tuiasc? pe al?ii s? nu cear? Adunare General? de Urgen??. Îl îmb?rb?teaz? pentru perioada ce îi va crea probleme ?i îl asigur? de sentimente ale prietenilor s?i români.
În cartea sa de memorii din 1978 U Thant scrie despre întâlnirea sa cu Hajek în 26 august ?i sfâr?itul misiunii acestuia. „Un tragic episod în istoria modern? ia sfâr?it. Pre?edintele Svoboda este înc? pre?edinte al Cehoslovaciei, despre Alexandru Dub?ek se spune c? face de unul singur gr?din?rit, iar Jiri Hajek are un post didactic la Universitatea Carol". În 1981 l-am întâlnit pe Hajek în casa prietenului nostru comun Jacques Freymond la Geneva, de fa?? fiind ?i filosoful de Rougement. Împreun? cu al?i profesori ?i istorici, masa de sear? s-a transformat în simpozion privind starea lumii. Nici unul nu era îns? de?in?torul unei experien?e personale mai dramatice ca Jiri Hajek.

28 August

M? aflam cufundat în problemele curente ?i gestiunea ministerului. N-aveam cum s? ?tiu c? în aceast? zi Rusk invit? cu urgen?? pe ambasadorul Uniunii Sovietice, Dobrîninm la el. În cartea sa de memorii, Dobrînin men?ioneaz? c? a fost întâmpinat de Rusk, cu care era obi?nuit s? trateze amical problemele comune. Dar Rusk omi?ând introducerile amiabile trece subit ?i preocupat la subiectul ce se referea la „mi?c?rile de trupe sovietice de-a lungul frontierelor României, în ultimele 24 de ore". Rusk mai ceruse cu câteva zile în urm?, la 23 august, explica?ii lui Dobrînin privind zvonurile alarmante în ultimele ore – care nu izvor?sc din surse române?ti, privind o interven?ie în România. Rusk l-a f?cut s? în?eleag? ce ar însemna o incursiune în România dup? interven?ia în Cehoslovacia. Dar Dobrinin r?spunsese c? sunt ?tiri f?r? baz?, iar c? el nu ?tie nimic despre o presupus? interven?ie sovietic?. Este de presupus c? Ball f?cea referire la aceast? discu?ie în întâlnirea cu Corneliu M?nescu. Dar Rusk revine la subiect în 28 august cu un zel sporit. „În numele umanit??ii, v? cerem s? nu invada?i România, întrucât consecin?ele pot fi impredictibile". De data aceasta mesajul era direct. Nu r?mânea nici un dubiu c? ceea ce ar putea figura printre consecin?e erau negocierile ce se purtau între S.U.A. ?i U.R.S.S. Cita nelini?tea pre?edintelui, pus într-o situa?ie dificil?. A cerut r?spuns ?i explica?ii f?r? întârziere.

Dobrinin a informat Moscova ?i a propus calmarea situa?iei printr-o negare oficial? a interven?iei de a ataca România. Ceea ce s-a întâmplat. El a primit delegarea ?i a dat un r?spuns lui Rusk, c? U.R.S.S. nu între?ine o asemenea inten?ie. Este, se pare, prima dat? când S.U.A. prime?te asemenea asigurare oficial?, cerut? dup? insisten?e repetate. La Ranchul s?u din Texas, unde se afl? în vacan??, pre?edintele Johnson era deranjat, în plin? campanie electoral?, în care fantoma lui Nixon cre?tea în fa?a votan?ilor, îi strica planurile. Urgen?a lui Rusk venea din irita?ia lui de a vedea un subiect nedorit ce revine mereu în pres?.

29 August

Ambasadorul C. Bogdan e invitat la Rusk. Întâlnirea se înscrie în cursul evenimentelor pe care nu îl cuno?team în detaliu. Nu consemneaz? nimic scris la cererea lui Rusk. Vine s? raporteze ministrului a doua zi, înainte de înapoierea acestuia la Bucure?ti. Dubcek se reîntoarce la Praga, p?strându-?i calitatea ca ?i Svoboda. Se spune la O.N.U. „ Dub?ek vine ?i ru?ii r?mân". Sunt îndeplinite cerin?ele minimale men?ionate de Ball? Jum?tate da, iar pentru cealalt? jum?tate se anun?a doar începerea demersului cehoslovac pentru retragerea unit??ilor sovietice din centrul Prag?i ?i din sediile de pres?, radio ?i televiziune. Democra?ii numesc pe Hubert Humphrey candidatul lor la postul de pre?edinte, care va fi înfrânt apoi de Richard Nixon. (În fine un pre?edinte pe care l-am cunoscut personal înaintea alegerii).

30 August

În fine am senza?ia încheierii crizei. Zece zile din care cinci am stat în scaunul ministerial, o ?ans? de a m? afla mai aproape de un centru al furtunii. De ce Cehoslovacia ?i nu România? Dac? parcurgem lista „abaterilor" române?ti care au nelini?tit ?i iritat pe sovietici, vedeam c? e incomparabil mai mare decât cea a cehoslovacilor. Noi votam la O.N.U. uneori diferit de bloc, ei nu. Pozi?iile noastre în marile probleme sem?nau uneori mai mult cu cele ale nealinia?ilor, ale lor nu. În C.A.E.R. nu acceptam formula deciziilor „suprana?ionale", ei da. Men?ineam rela?iile cu Israelul, ei nu, ca întregul bloc. Stabilisem rela?ii diplomatice cu Germania Federal?, ei nu, ca întregul bloc. Atunci prin ce au atras ei mânia hegemonic?? Am luat pe rând firele posibile ale dosarului de acuzare, a?a cum ar fi stat în fa?a deciden?ilor. Presa era considerat? în Occident ca un element provocator major. Pân? ?i U Thant spunea c? presa cehoslovac? a declan?at criza. A publicat injurii ?i ofense adresate sovieticilor ?i ru?ilor ca na?iune asiatic? ?i înapoiat?. Cine cunoa?te psihologia rus? va ?ti c? jignirea este intolerabil?. În contrast, nici o insult? nu ap?rea în presa român? la adresa oric?rei ??ri cu care între?ineam rela?ii ?i în mod special cele ce vizau Uniunea Sovietic? sau ??rile socialiste. În acest ultim caz criticile se ocupau exclusiv de idei, opinii sau activit??i. Dar ?inând de domeniul psihologiei ?i al percep?iei, acest argument al presei nu era suficient de greu.

Mai mult a cânt?rit ie?irea la iveal? a unor atitudini politice. În acordul tacit al superputerilor, fiecare se asigur? c? în sfera sa de domina?ie exist? state-prietene. Se presupunea c? în acestea domne?te o stare de ordine ?i stabilitate. Haosul ?i sl?biciunea conducerii în a-l combate este un argument cu greutate. Imposibil de a formula o asemenea acuza?ie României, care la capitolul autoritate ?i ordine p?c?tuia poate prin exces. În plus era legat? de aceste tr?s?turi cerin?a unit??ii, greu de realizat într-un stat federal ?i sfâ?iat de grup?ri aflate în competi?ie.

Dar exista vreun alt domeniu care s? trezeasc? interesul Uniunii Sovietice? Da, geografia. Cehoslovacia era la grani?a cu Germania ?i Austria, un avanpost ?i chiar un miez al ?irului de ??ri socialiste, care coborau una dup? alta de la grani?a sovietic? la cea iugoslav?. România înconjurat? de ??ri socialiste nu are o loca?ie de interes strategic asem?n?tor. Este ?tiut c?, pentru marile puteri, geopolitica este un ghid de ac?iune interna?ional?. Intervine deci factorul militar. Or, militarii sovietici aveau ca obiectiv instalarea în Cehoslovacia a unui important centru de rachete. Existau acorduri comune în acest domeniu de la începutul deceniului 60, dar mai aproape, în 1965, un tratat bilateral prevedea ca URSS s? depoziteze focoase nucleare în 3 localit??i cehoslovace. Lucr?rile au început, au suferit ?i întreruperi, dar darea în folosin?? era anul 1969. Militarii sovietici, nerenun?ând la avantajele loca?iei, au început s? se preocupe de securitatea acestor arme. Subliniau cu orice prilej, în cursul manevrelor comune, c? frontierele vestice ale Cehoslovaciei sunt fragile ?i permeabile. Asigurarea acestor frontiere combinat? cu preten?ia de a avea partener? o ?ar? ce sus?ine ordinea constituiau argumentele militarilor. ?i dac? este adev?rat c? în U.R.S.S. decizia de a ocupa Cehoslovacia se afl? în cump?n?, între dou? grup?ri, una moderat? ?i alta partizan? a for?ei, militarii au f?cut ca cea de-a doua s? prevaleze, aruncând sabia lui Brennus pe talgerul balan?ei.

Ambasadorul Bogdan informeaz? pe ministru român la NY asupra întrevederii sale cu Rusk, care era acum în posesia unei dezmin?iri clare venite din partea lui Dobrin a interven?iei atribuite sovieticilor de a interveni în România. Astfel, ministrul care revenea la Bucure?ti se afla în posesia unui rezultat important pentru conducerea de la Bucure?ti. Dac? nu îl ob?inuse direct, ci prin intermediul ambasadorului s?u M?nescu, ?tia c? atitudinea lui Rusk se datoreaz? ?i rela?iei personale stabilite cu el la începutul anilor 60 ?i la numeroasele discu?ii amicale ?i sincere pe care le-au avut neîntrerupt dup? ce M?nescu a fost invitatul lui Rusk la o c?l?torie (în care l-am înso?it) de cunoa?tere a S.U.A. în 1964, iar temele lor nu se reduceau la rela?iile româno-americane, ci ?i la marile probleme actuale ce includeau r?zboiul din Vietnam.

Continui încercarea de bilan? a crizei cehoslovace în momentul în care se termin? sarcina mea interimar? la venirea ministrului (în ziua urm?toare era la biroul s?u) ?i când revin la problemele mele, în special cele legate de începerea sesiunii a XXIV-a a Adun?rii Generale. Reflec?ia mea se oprea la o alt? întrebare: existau sau nu semne premonitorii ale interven?iei din 20 August în Cehoslovacia ?i dac? da, de ce nu le-am decelat? Retrospectiv ?i cu o informa?ie împrosp?tat?, constat c? ele au existat.

S? începem cu luna august. La 9 august, merge Tito în vizit? în Cehoslovacia, iar la 15 august încep consult?rile Ceau?escu-Dubcek. Aflând de aceast? succesiune îngrijor?toare, Ulbricht se intercaleaz? între ele cu scopul de a tulbura „cârd??ia dun?rean?" ?i de a marca preg?tirile interven?ie. De ce au fost invita?i Tito ?i Ceau?escu de c?tre Dubcek? Rela?ii bilaterale desigur, dar mai ales ocazie pentru Dub?ek pentru a le explica celor ce vor s? în?eleag? c? socialismul nu e tr?dat în Cehoslovacia ?i c? el îl ap?r?. Dar desigur era teama c? cre?terea tonului critic la adresa Cehoslovaciei se îndreapt? spre un deznod?mânt tragic: interven?ia militar?. Cre?terea tensiunii putuse fi m?surat? de la întrunirile febrile ale celor 5 sau 6 ??ri, cei 5 f?r? sau cu Cehoslovacia, dar toate ocupându-se exclusiv de ea, plus întâlniri bilaterale. Kadar ?i Dub?ek (Komarno 13 iulie), reuniunea celor 5 (Var?ovia, 14 iulie), scrisoare comun? a celor 5 c?tre Dub?ek (15 iulie), cele 6 (Cierna Tissou, 29 iulie), (Bratislava, 2-3 august), din nou Dub?ek-Kadar (Komarno, 21 august). Se ?tie acum c? cei 5 (Moscova, 18 august în continuarea ?edin?ei Biroului Politic sovietic) decid interven?ia comun? în Cehoslovacia.

Pe linie militar?; manevrele Pactului de la Var?ovia: ?umova (Cehoslovacia 20 iunie), din care trupele sovietice nu se retrag la timp, protestul cehoslovac la 15 iulie, manevre prelungite de altele, vara posomorât? ?i apoi de Dun?rea, ini?iat? la Moscova la 23 iulie, tot pe sol cehoslovac (alerta era programat? la 9 iulie, iar desf??urarea în august). Manevrele Dun?rea ale Tratatului de la Var?ovia începuser? atunci când la interven?ia din 20/21 au intrat 29 de divizii, 7.500 tancuri ?i 1.000 avioane, dup? estim?rile vremii. La aceste manevre participau toate ??rile tratatului. Dar România, de?i fusese preg?tit? cu o divizie înscris? în proiectul ini?ial, a anulat participarea ei ?i a trimis obi?nuita grup? redus? de ofi?eri observatori. Ace?tia au aflat - prea târziu - c? militarii celorlalte ??ri fuseser? informa?i anterior asupra scopului vizat de manevre, convertite peste noapte în interven?ie armat?.

Deci semne fuseser? suficiente ?i ar fi putut fi citite de cunosc?torii detaliilor mici ?i gr?itoare. Cum urm?rirea problemei nu c?dea în sarcinile mele directe g?seam o justificare a surprizei mele. Dar nu-mi puteam ierta alt? vin?, aceea de a nu fi detectat un proces semnificativ început sub ochii no?tri la Sofia. Obosit s? tot r?spund? românilor în chestiunea neprolifer?rii ?i v?zând c? Cehoslovacia nu este înc? atras? spre punctul de vedere românesc, sovieticii au convocat, la sfâr?itul întâlnirii de vârf de la Sofia, o întâlnire confiden?ial? a celor 6 ??ri care nu ridicau obiec?ii la Tratat. Din acest moment Tratatul a cunoscut o fractur?: 6+1 (România). În cursul verii, formula a fost aplicat? numeroaselor reuniuni, în care acum cei 5 chemau la ordine pe a ?asea (Cehoslovacia). La un moment dat, când s-a dovedit a fi incorigibil?, reuniunile s-au redus la 5 (f?r? Cehoslovacia). La mijlocul lunii iulie, cei 6 devin 5, iar reuniunile alterneaz? cu 5 ?i 6, terminând cu interven?ia celor 5 în august. Ce elaborat? schem? de preg?tire, cât de bine gândit? schem? de izolare ?i pedepsire a Cehoslovaciei se desf??oar? din martie (Sofia), pe tot parcursul verii, pân? la atingerea unui punct culminat, men?inut permanent ca obiectiv în fa??! Cât? st?ruin?? în elaborarea treptat? a unei proceduri neconsensuale (de la 7 la 5), pân? la a strecura o ac?iune frac?ionar? sub titlul unitar al tratatului de la Var?ovia sau a comunit??ii socialiste. Cei cinci formau în limbajul lui Raymond Aron „o Sfânt? alian??", a c?rei doctrin? era bazat? pe dreptul „ajutorului dezinteresat" acordat oric?rui guvern comunist amenin?at de contrarevolu?ie". În fond, doctrina Brejnev de mai târziu.

Toate aceste considerente m? f?ceau s? în?eleg mai bine meritul diploma?iei române?ti în acest deceniu, care ob?inuse o u?urare a constrângerilor ce se exercitau într-un bloc (?i apoi într-o alian??) creat ?i consacrat de hegemonii sistemului binar rezultat din cel de-Al Doilea R?zboi Mondial. Chestiunea câ?tig?rii unei libert??i mai mari de mi?care, aspira?ie legitim? din punct de vedere al afirm?rii demne a identit??ii proprii în sistemul interna?ional ce privea limba, cultura ?i valorile, a intereselor economice ?i a asigur?rii unui program propriu de dezvoltare, ?ineau îns? seama de existen?a limitelor ?i a liniilor ce nu puteau transgresate. Erau excluse orice implica?ie nerealist? a ie?irii din bloc, a p?r?sirii alian?ei, a?a cum nu putea fi eludat? geografia care ne situa într-un spa?iu geografic si politic dat. Ca urmare, limbajul nostru oficial ?i public nu admitea nici o aluzie la „intangibile", dar nici expresii de du?m?nie, denigrare sau injurii la adresa veciniilor no?tri. Mai mult decât atât, cuno?team ?i aplicam felul în care ne ap?ra pozi?iile proprii diferite de acelea ale blocului nostru. Într-o asemenea situa?ie, ne prezentam ideea noastr? ca o propunere pentru o ac?iune comun?, care serve?te mai bine interesele tuturor ?i o încadram în principiile de baz? pe care le sus?ineam to?i. A?a procedasem ?i în cazul votului exprimat la O.N.U. (spre deosebire de ceilal?i) în problema denucleariz?rii Americii latine sau a voturilor date în favoarea ??rilor în curs de dezvoltate (O.N.U. 1963, Conferin?ele pentru comer? ?i dezvoltare Geneva 1964, New Delhi 1968). Sus?inerea sistematic? a suveranit??ii, independen?ei, neamestecului în treburile interne nu erau o inven?ie româneasc? afirmam noi, ci principii ferme ale ??rilor socialiste, ce se impuneau mai mult ca oricând în lupta împotriva imperialismului (occidental fire?te) care le înc?lca. Iar rela?iile ce le dezvoltam cu ??rile occidentale pe plan economic la puneam sub semnul coexisten?ei pa?nice, sus?inut? de sovietici.

Interven?ia în Cehoslovacia punea la încercare aceast? strategie. Dar ea nu a fost p?r?sit? nici în evenimentele din octombrie 1968.

Critica României se f?cea din interiorul unei alian?e pe care nu o denun?au. Obiectam împotriva unei erori a sistemului din care nu inten?ionam s? ie?im. (Mai grav? decât o crim? e o eroare spunea Talleyrand). Reac?ia din 21 octombrie ?i afirmarea dreptului de ap?rare pentru orice înc?lcare a teritoriului aveau tr?s?turi care puteau crea impresia adopt?rii unei politici noi, militante, dar, din 22 înc? ?i sigur din 23, se apeleaz? din nou ?i se manifest? strategia României care a func?ionat în tot cursul R?zboiului Rece. Eliminarea oric?rei provoc?ri, afirmarea apartenen?ei la o comunitate (din care nu puteam ie?i), a unei conduite prescrise de principiile ei fundamentale care ne d?deau dreptul, exersat cu pruden??, ?i la o opinie separat?. Acesta m? f?cea s? consider c? strategia diplomatic? român? a func?ionat ?i în octombrie 1969. ?i dac? s-a f?cut gestul de fermitate la 21 august, imediat dup? aceea, cu o promtitudine remarcabil?, s-a trecut la aplicarea strategiei ce fusese elaborat? opt ani în ?ir. Cu rezultatele ce se vedeau acum, la 30 august când ?i pe plan interna?ional procesul de normalizare era dorit de to?i. Chiar dac? criza produsese r?ni ce se vor vindeca încet, ea con?inea înv???minte, experien?e ?i costuri care vor fi pl?tite pe intervale mai mari de timp ?i f?cea din 20 august un punct de r?scruce în sistemul interna?ional. Vor trece dou? decenii pentru ca semnalul prim?verii de la Praga s? fie preluat în întreaga sfer? a unui bloc sau mai degrab? lag?r[1].

-------------------------------------------------
[1] Sursa https://www.geopolitic.ro/6386/praga-1968-vazuta-de-la-bucuresti/

 
Na?ionalismul economic - un nou model de societate
Alexandru Bochi?-Bor?anu   
Duminică, 26 August 2018 15:12

CiteƟte mai mult...Cred c? nu ?ti?i, dar m? confesez acum: sunt interesat de istoria doctrinelor politico-juridice, în deosebi al modelelor de societate, al regimurilor politice, tipurilor de dictatur?, de diversitatea ?i specificitatea formelor de guvernare democratic? occidental? sau cele ale califatelor islamice. M-am uitat prin c?r?i de istoria doctrinelor politice, de la Democra?ia Atenian? a lui Pericle, înainte de Hristos, trecând prin Principele lui Machiavelli, Contractul social a lui J.J. Rousseau, Spiritul Legilor lui Montesquieu, f?r? s? repet modelele de societ??i tr?ite, cunoscute din secolul trecut, sau proiectate de filosofi, ideologi ori sociologi grupa?i în Clubul de la Roma, chiar ale altor teoreticieni, creatori de modele sociale.

Credeam c? ultimul model, care mi se p?rea inadecvat românilor, era „Open Society" - Societatea deschis?, ideologie atribuit? filozofului Karl Popper, preluat?, dezvoltat? ?i adaptat? de George Soros, miliardarul american, care a investit, nu de mult, 18 miliarde de dolari pentru implementare acestuia în Europa, ?i nu numai, concept de omogenizare a lumii; îl suspectam c? va reu?i. Ei bine, când credeam c? totul e epuizat, apare o doctrin? ?oc: Na?ionalismul economic! Cum? Na?ionalismul! Iar? Recidiv?m? Excesul de iubire de sine, de na?iune, de neam! Nu ne-am lecuit de na?ional-socialism, de na?ional-comunist? Acum când suntem pe calea globaliz?rii ?i omogeniz?rii lumii! Acum când Lumea, Terra, se îndrepta sigur spre crearea unui stat mondial! O societate deschis?, a tuturor, pe cale de implementare, în care to?i s? se bucure de „cuceririle ?tiin?ei"! Nu e posibil altceva! Na?ionalismul este contrar democra?iei, este iubirea excesiv? de neam, de ?ar?, este un sentiment atavic, dac? nu chiar tribal, de grup, în limita unui teritoriu, chiar inuman, pe alocuri, care ar înc?lca principii statuate chiar în Declara?ia Drepturilor Universale ale Omului! (Libera circula?ie a oamenilor ?i ideilor!) ?i, fa?? de na?ionalismul social, de gint?, în care individualismul grupului se limita deseori la drepturi civile, la educa?ie, cultur? ?i teritoriu, acest model se extinde, include ?i economia. Na?ionalismul economic!

Enun?area acestui nou concept de societate, de c?tre charismaticul pre?edinte al Statelor Unite ale Americii, chiar înainte de a fi depus oficial jur?mântul, ?i f?r? a fi numit explicit „Na?ionalism economic", sugerat în timpul campaniei electorale a produs un ?oc evident, în lumea occidental? îndeosebi. Ce semnific? sloganul: America first! - dac? nu, o manifestare na?ionalist?!

Establishment-ul european e în derut?, a r?mas f?r? protec?ia Jandarmului Mondial, acordul comercial de liber schimb pe care Uniunea European? în negocia cu S.U.A. de 7 ani, nu mai este actual - cine va mai cump?ra m?rfurile lor? Nici N.A.T.O. nu se simte prea bine, realizeaz? consecin?ele ?i spera s? nu fie v?duvit? de cei 70% din buget asigurat de S.U.A. Ca s? nu mai amintesc de efectul rânjetului cu subîn?eles al ?arului Putin, care aten?ioneaz? occidentul: a?i r?mas la mâna mea, guralivilor! Ave?i grij? cum v? purta?i, c? vin peste voi sau v? închid robinetul gazelor! Aten?ie, în S.U.A. este pre?edinte prietenul meu Ivan Trump!

Acest rânjet nu este gratuit, f?r? suport, când realizezi c? noul pre?edinte S.U.A. a respins tentativa serviciilor de informa?ii reunite (C.I.A., F.B.I. ?i N.S.A.) care, printr-un raport dens, încercau macularea Rusiei ?i al ?arului Putin, acuzându-l de piraterie cibernetic? împotriva Statelor Unite. A?a ceva nu se întâmplase pân? acum. ?eful C.I.A. a reac?ionat, dar a fost redus imediat la t?cere, intuind c? viitorul s?u e incert, ca în final s? fie demis. To?i din administra?ia Trump, care vocifereaz?, sunt demi?i.

La noi? Clasa politic? e par?ial în derut?. Politicienii tac. Nu au p?reri despre noul pre?edinte ?i nu evalueaz? noile concepte politice enun?ate. Pâlpâiri palide mai atac? m?surile f?r? precedent ale Pre?edintelui Trump. Unii anali?ti, admiratori ai doamnei Hillary Clinton, au început s? în?eleag? nova?ia în politica american? a noului pre?edinte ?i abandoneaz? partizanatul manifest pentru Establishment-ul anterior, c?zut în desuetudine. Unii simuleaz? c? au în?eles „calea de urmat", câ?iva înc? militeaz? pentru societatea deschis?, dar care sper c? î?i vor reveni curând, al?ii mestec? vorbe f?r? mesaj, într-o ambiguitate notorie ?i deseori ridicol?.

Dar s? revenim la Na?ionalismul economic! Ar fi prea dificil, poate chiar preten?ios, s?-mi arog competen?a de a decortica no?iunea de „Na?ionalism economic", înc? destul de expus?, care sunt coordonatele sale esen?iale, specificitatea doctrinei, componentele ce le con?ine ?i nu în ultimul rând, care ar fi finalitatea implement?rii sale, cu efectele - pozitive sau negative - asupra na?iunii, condus? ?i administrat? sub imperiul acestui model de societate.

Discursul rostit de pre?edintele S.U.A. Donald John Trump, dup? depunerea jur?mântului este aproape l?muritor. Mesajul transmis americanilor de pe Dealul Capitoliului, de?i tezele enun?ate nu sunt ordonate tematic, pot fi u?or decelate componentele doctrinei na?ionaliste ale celui mai puternic om din lume, cum normal, îl recunoa?te orice individ cu discern?mânt de pe Terra. Na?ionalismul lui Trump nu este un na?ionalism etnic sau confesional, care s? disting? sau s? pun? etichete indivizilor dup? ras?, culoarea pielii sau sex, ci un na?ionalism ce are la baz? poporul, ce locuie?te într-o arie geografic? ce compune Statele Unite ale Americii.

Na?ionalismul lui Trump nu e discriminatoriu, nu e unul ?ovin, de stimulare a ideii de superioritate a unei rase fa?? de alta, a exclusivismului sau intoleran?ei, ci na?ionalism în folosul propriu locuitorilor Americii, un na?ionalism în beneficiu americanilor. Sun? populist, dar în realitate se implementeaz?. Acest concept este afirmat, repetat prin enun?urile lui Donald Trump în diferite discursuri publice, ulterior campaniei electorale: „America is to Americans!" „America first!" „America first!", „American Employees!" - rostit de noul pre?edinte de multe ori, dup? depunerea jur?mântului.

„Noi, cet??enii americani, suntem acum uni?i într-un m?re? efort na?ional de a ne recl?di ?ara ?i a restabili promisiunea pentru to?i cet??enii. Împreun? vom decide pentru urm?torii ani calea pe care America o va urma. [...] Nu ve?i mai fi niciodat? ignora?i. Vocea voastr?, speran?ele ?i visele voastre vor defini destinul nostru american [...] ast?zi nu doar transfer?m puterea de la o Administra?ie la alta sau de la un partid la altul - ci transfer?m puterea din Washington ca s? o d?m înapoi vou?, Poporului American. [...] Este ziua voastr?. Este s?rb?toarea voastr?. Jur?mântul pe care îl depun ast?zi este un jur?mânt de credin?? fa?? de to?i americanii."

Aceste accente de na?ionalism de dezvoltare, care dup? p?rerea mea, sunt chiar decente, f?r? a leza alte state sau na?iuni, sunt delimit?ri de trecut, care relev? inten?ia, crezul prioritar de a subordona întreaga sa administra?ie interesului na?ional, în fond, al americanilor. Discursul s?u în componenta economic? este relevat. În special insistând pe investi?iile pentru reconstruc?ia Americii.

Este necesar „un important efort na?ional pentru reconstruc?ia Statelor Unite ale Americii [...] cet??enii Americii, suntem acum uni?i într-un mare efort na?ional pentru a ne reconstrui ?ara" [...] Decenii la rând am îmbog??it industriile str?ine pe spinarea industriei americane [...] am cheltuit trilioane de dolari peste ocean, în timp ce infrastructura Americii s-a degradat ?i a dec?zut. Am îmbog??it alte ??ri, în timp ce averea, puterea ?i încrederea ??rii noastre au disp?rut dincolo de orizont. Una câte una fabricile s-au spulberat ?i au plecat de pe t?râmul nostru, f?r? s? se gândeasc? la milioane ?i milioane de americani pe care i-au l?sat în urm?. [...] Vom construi drumuri noi, autostr?zi noi ?i poduri ?i aeroporturi ?i tuneluri ?i c?i ferate pe întreg teritoriul na?iunii. Deciziile privind comer?ul ?i afacerile cu alte ??ri vor fi f?cute în beneficiul muncitorilor americani ?i al familiilor americane. Vom respecta dou? reguli simple: cump?r? produs american, angajeaz? american".

Am eviden?iat câteva programe de perspectiv? din componenta economic? a doctrinei Na?ionalismului economic, din care se poate lesne observa, c? acestea nu au un scop în sine, ci pentru ca na?iunea american? s? beneficieze de rezultatul s?u.
Nici ap?rarea Americii, a S.U.A., nu este neglijat?, îns?, dup? cum declara: „Am subven?ionat armatele altor ??ri în timp ce am permis s?r?cirea foarte trist? a armatei proprii. Am ap?rat grani?ele altor ??ri în timp ce am refuzat s? le ap?r?m pe ale noastre". S? citam o declara?ie-concept, din timpul campaniei electorale: „Cine vrea s? fie ap?rat, trebuie s? pl?teasc?". ?i a?a a r?mas pân? ast?zi.

În privin?a terorismului, pre?edintele Donald Trump se pronun?a pentru crearea unei alian?e globale, pentru a „fi eradicat de pe fa?a p?mântului". Noul concept de societate „Na?ionalismul economic", urmeaz? a fi analizat, amendat, criticat, dar ce este sigur, modelul se opune Establishment-ului actual din multe ??ri occidentale, care vocifereaz?, acuz?, se opun, deoarece d?uneaz? globaliz?rii ?i favorizeaz? na?iunile. Gândindu-m? ?i la români mei ?i la România, unde este un r?zboi penibil, nici m?car între doctrine sau modele de societate, nu pot încheia decât cu cuvintele acestui Mare Om - Donald John Trump: „Când î?i deschizi inima pentru patriotism nu este loc pentru prejudecat?. Biblia spune « ce bine ?i pl?cut este când oamenii lui Dumnezeu tr?iesc împreun? în unitate». Trebuie s? vorbim deschis, s? dezbatem onest dezacordurile noastre, dar întotdeauna s? c?ut?m solidaritatea".

A? putea spune c? am monitorizat ac?iunile pre?edintelui S.U.A., ?i constat, cu mici excep?ii, c? promisiunile sale cap?t? concretizare în fapte de care beneficiaz? na?iunea american?. Evolu?ia societ??ii americane espre preponderent pozitiv?. Dac? noi românii, România suntem partenerul strategic cu S.U.A., de ce nu am lua modelul ei de societate? Sigur ar ie?i mult mai bine pentru na?iunea român?! S? trimitem economi?tii no?tri, s? ne document?m ?i s? implement?m modelul american: na?ionalismul economic. Asta doresc eu ??rii mele! Oameni buni asta e ultima voastr? ?ans?!

 
Redactia ART-EMIS   
Joi, 23 August 2018 14:40

CiteƟte mai mult...Se împlinesc 74 de ani de la infamia celui care, la 23 august 1944 ?i-a tr?dat Armata ?i Poporul, pe atunci, înc? rege. Pe cei c?rora calificarea de Tr?d?tor de ?ar? a fostului suveran le creaz? disconfort ?i protesteaz? violent, îi întreb, rugându-i s?-?i r?spund? cu sinceritate: cum poate fi numit actul prin care un suveran aresteaz? capul de facto al Armatei ??rii ?i, în plin conflict militar, îl pred? inamnicului? Atunci, la 23 august 1944, pentru România ?i pentru Germania s-a întâmplat un al doilea Stalingrad, mai distrug?tor chiar decât cel din 1942-1943 de pe Volga. România ?i-a pierdut onoarea, iar între 23 august ?i 12 septembrie 1944, Armata Român? s-a aflat în situa?ia de a avea inamici : atât pe fostul aliat, Germania, cât ?i pe cel di 22 iunie 1941 ?i dintotdeauna, Rusia Sovietic?. Mii de militari români ?i germani au fost lua?i prizonieri de Armata Ro?ie, care a considerat nefericita proclama?ie din seara zilei de 23 august 1944 citit? de regele-tr?d?tor drept capitularea necondi?ionat? a României. Cei mai mul?i dintre osta?ii români ?i germani nu ?i-au mai v?zut niciodat? familiile, iar consecin?ele tr?d?rii le sim?im ?i ast?zi. Ce a urmat dup? ocuparea României de c?tre trupele sovietice (jafuri, crime, violuri, ho?ii la vedere, abuzuri...) ?i decorarea tr?d?torului, au relatat ?i presa vremii ?i istoricii...

Cu ani în urm?, un fost ofi?er a predat lui Nicolae Ceau?escu agenda lui Carol al II-lea - g?sit? dup? bombardamentul german din 24 august, ascuns? timp de decenii - în paginile c?reia Mare?alul Ion Antonescu ?i-a consemnat impresiile fierbin?i ale orelor petrecute în camera-seif, unde fusese închis de regele Mihai. Pre?edintele de atunci al României nu a distrus-o. A dat ordin s? fie p?strat? pentru posteritate. Prin generozitatea regretatului profesor Gheorghe Buzatu, a revistei ART-EMIS ?i a portalului Ziari?tii Online, con?inutul însemn?rilor Mare?alului au fost accesibile publicului larg. Ast?zi, pentru cei care nu l-au citit înc?, le oferim spre lectur? documentului despre Marea Tr?dare Na?ional? de la 23 august 1944 comis? de regele Mihai ?i camarila sa. Devin vizibile apuc?turile de maidan ?i ambi?iile nefaste ale unui rege infantil, lipsit de demnitate ?i de scrupule. V? reamintim c? (excluzând relicva regal? înmormântat? cu un fast nemeritat), to?i participan?ii ?i/sau implica?ii în complotul de la 23 august 1944 au trecut în alt? lume în împrejur?ri tragice, neclare, ori ?i-au g?sit sfâr?itul în temni?ele unde au fost trimi?i ?i schingiui?i de c?tre slugile alogene ale sovietelor.

Redac?ia mul?ume?te cercet?torului Mircea Vâlcu-Mehedin?i, cercet?tor al fostelor fonduri secrete din Arhivele Nationale, care a oferit scaterea la lumin? - pentru Istorie - a unui document deosebit: transcrierea de pe plac? a momentului tr?d?rii României ?i a Mare?alului Antonescu, de c?tre necoptul rege Mihai, din ziua de 23 august 1944. Evenimentul de la Palat, care nesocotea tratativele pe care Mare?alul le purta cu Alia?ii ?i prin care ?ara a fost predat? necondi?ionat în mâinile sovieticilor, a consfin?it practic lovitura de stat a ocultei N.K.V.D.-iste din România. Regia a inclus ?i înregistrarea momentului pe pl?ci, de c?tre camarila regal?. Documentul original ?i dosarul lui Dinu Bratianu se afl? la Arhiva P.C.R. ?i a fost redat publicului prin Revista ART-EMIS, la 18 august 2013[1]. Documentul pe care vi-l prezent?m din nou, ast?zi, 23 august 2018, a fost r?u primit ?i exploatat de presa suburban? ?i cea pro-„regal?". Transcrierea înregistrarii pe plac? a actului de tr?dare na?ional? de la 23 august 1944 completeaz? descoperirile remarcabile ale regretatului profesor Gheorghe Buzatu[2]. Încet, dar sigur, adev?rul iese la iveal?. „Dumnezeu nu bate cu parul!"

„O palm? dat? poporului român ?i istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ??rii l-a folosit în loc de ?tampil?"

23 august 1944 reprezint? unul dintre momentele jenante din istoria românilor. Ce n-a? da s?-l pot contrazice pe scriitorul ?tefan Dumitrescu care afirm? c? „suntem un popor axiofag, care ne distrugem, ne mânc?m singuri valorile"? Tot el, referindu-se la acel ru?inos 23 august, scria: „...Mare?alul avea s? fie arestat de un pu?oi de rege, care nu-?i ?tersese nici ca?ul de la gur?... Când au aflat c? Regele ?i tâmpi?ii cu care a f?cut el treaba asta, l-au arestat pe Antonescu, ru?ilor nu le-a venit s? cread?... Ce, ??tia sunt nebuni, î?i bat joc de noi? Cum adic? s?-l aresteze pe Mare?al ?i s? ni-l dea legat, pentru ce ne fac ei cadoul ?sta? [...] a?a suntem noi de?tep?i în istorie, le facem du?manilor de moarte cadouri ?i tot noi le pl?tim dup? aceea. [...] Aceia care l-au arestat pe Mare?alul Ion Antonescu, pentru c?, în infantilismul lor au crezut c? pentru aceasta li se vor în?l?a statui, au s?vâr?it una dintre cele mai mari tic?lo?ii. Ei s-au mânjit pentru totdeauna de sânge ?i dezonoare"[3]. Mai târziu, abjec?ia de proces înscenat Mare?alului în 1946 de c?tre a?a numitul Tribunal al Poporului ?i derulat sub regie str?in?, în stilul execu?iilor sumare, a fost „O palm? dat? poporului român ?i istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ??rii l-a folosit în loc de ?tampil?"[4].

M?rturisirea unui important participant la evenimentele din acele zile nu mai poate fi pus? sub semnul întreb?rii ?i/sau interpret?rii. S? sper?m c? din Arhivele Na?ionale înc?pute – cu voia guvernan?ilor - pe mâna altor alogeni, coreligionari cu cei de dup? '44, direct interesa?i s? ne ?tearg? istoria, vor mai r?mâne câteva pic?turi din uleiul adev?rului... ?i vor putea str?bate pân? la suprafa?a apelor tulburi ce au inundat România. (Ion M?ld?rescu)

Iat? documentul :

Unele aspecte ale evenimentelor din zilele de 22 ?i 23 august 1944, redate de Dinu C. Br?tianu[5]

„În diminea?a zilei de 22 August, trupele ruse?ti erau la 20 km de Bolgrad, 10 km de Bârlad ?i 5 de Bac?u. Dezastrul total seCiteƟte mai mult... apropia cu pa?i repezi, iar pe front armatele române, în fa?a retragerii germane se predau sau atacau pe germani. În Bucure?ti, Mare?alul Antonescu discuta cu Clodius ultimele am?nunte privind încheierea unei conven?ii comerciale, care nu era altceva decât o crim?, c?ci procentele de cereale, oleaginoase ?i petrol erau sporite, iar resursele nu mai puteau fi asigurate, fa?? de perspectiva pierderii teritoriului într-o caden?? uluitoare. În aceste împrejur?ri am vizitat, la ora 11 œ a.m., pe ata?atul militar al Turciei, rugându-l s? comunice din partea opozi?iei unite, printr-un cod stabilit între blocul na?ional ?i alia?i, întrebarea pe care o adresam celor trei mari puteri ?i anume:
1. Admit na?iunile unite ca România s? declare în mod unilateral, în termen de trei zile (respectiv pân? în seara de 24 august, ora 24.00) c? înceteaz? lupta?
2. Admit na?iunile unite ca aceast? declara?ie s? fie f?cut? de înc? Mare?alul Antonescu? Puneam aceast? întrebare pentru c? r?spunsul afirmativ ar fi putut înl?tura calificarea celor doi Antone?ti drept criminali de r?zboi.
3. Pot na?iunile unite s? ne dea un r?spuns înc? în cursul zilei de 22 august?
Cifrul a fost expediat la Cairo ?i Ankara, primul la ora 12.40, al doilea la ora 14.00. La ora 17.00 ata?atul militar al Turciei a remis secretarului meu r?spunsul:
1. Punctul 1 din chestionarul blocului democratic este admis f?r? rezerve, cu ad?ogirea c? o not? scris? va trebui remis? de Ministrul României la Ankara, celor trei ambasadori ai Na?iunilor Unite, în cel mult 24 ore de la proclama?ia adresat? prin Radio, românilor.
2. Se admite Mare?alul Antonescu, îns? guvernul va trebui s? se retrag? dup? încheierea armisti?iului ?i semnarea lui la Moscova. Prin aceasta, alia?ii renun?? la calificarea de criminali de r?zboi, cu condi?iunea ca cei doi Antone?ti s? recunoasc?, în preambulul armisti?iului, înfrângerea ?i s? semneze actul.
3. Se insist? c? este ultima ocazie de a ne asigura un viitor demn de vechile prietenii ce le-am avut cu alia?ii ?i de memoria lui Titulescu.
La ora 17.15 blocul democratic a luat cuno?tin?? de r?spuns, hot?rând a face imediat demersurile necesare pe lâng? Mihai Antonescu ?i a se ob?ine o întrevedere cu Mare?alul Antonescu. În acela?i timp am trimis pe domnul Bebe Br?tianu la Rege, pentru a-L pune în curent cu evolu?ia situa?iei.
Condi?iile armisti?iului erau:
1. Teritoriale - frontiera din 1940.
2. Demobilizarea a œ din armat?, iar 20 divizii s? ocupe Ardealul de Nord.
3. Economice - 1.000.000.000 pl?tibili în 4 ani în m?rfuri.
4. Politice - garnizoane în Moldova în ora?ele capital? de jude? pe timp de 5 ani.
Fiecare punct avea mai multe paragrafe ce urmau a fi discutate la Moscova.
La ora 19, Regele mi-a comunicat prin secretarul s?u c? a ob?inut suprimarea garnizoanelor, reducerea efectivelor pentru Ardeal ?i c? de urgen?a încheierii armisti?iului depind îmbun?t??irile condi?iilor economice ?i financiare. În ce prive?te chestiunea reac?iunei germane, întrucât ea nu fusese pus? de Alia?i, urma s? se cear? ca germanii s? p?r?seasc? ?ara în 7 zile, iar la prima agresiune s? declar?m Germaniei r?zboi. Blocul Democratic a aprobat raportul ?i a hot?rât facerea ultimului demers pe lâng? guvern.
La ora 20, Mihai Antonescu a fost primit de domnul C. Br?tianu, declarându-se în totul de acord cu hot?rârile luate ?i luându-?i angajamentul s? conving? pe Mare?al de a nu pierde ultima ocazie de a se salva.
La ora 23, spre surprinderea mea, am fost rugat de o voce la telefon s? nu p?r?sesc casa, întrucât într-un sfert de or? urma s? fiu vizitat de o persoan? amic?. Am a?teptat la poart?, ner?bd?tor s? aflu un moment mai devreme cine putea fi. Am fost stupefiat s? v?d pe Rege, înso?it de un caporal din Regimentul de Gard? C?lare. Mi-a declarat zâmbind c? a „?ters-o" prin dos ?i a luat un camarad cu el, ca s?-l conduc?, întrucât acesta ?tie strada unde locuiesc, deoarece fusese curier la Corpul Cavalerilor ?i îmi adusese pe vremuri o coresponden??. Regele era îmbr?cat în pulover, cu pantaloni golf, cu capul gol, ?i de la sta?ia Scala venise cu tramvaiul 16 la clasa a 2-a, trecând pe platforma din fa?? a unui vagon deschis, biletul nu ?i l-a cump?rat El, ci caporalul le-a cump?rat pe amândou?. Intrând în biroul meu, l-am l?sat pe caporal împreun? cu so?ia mea ?i cu secretarul care a?tepta telefonul de la Mihai Antonescu.

Regele mi-a declarat deschis c? se teme ca l?sând pe Antone?ti s? semneze armisti?iul, ace?tia vor încerca s? se cramponeze de putere, ceea ce nu mai poate admite. Mi-a indicat ?i a insistat asupra faptului c? nu are nici o încredere în Antone?ti ?i c? El personal ?i-a ales garda pentru sine de 23 august, înarmând suplimentar grada?ii ?i a ad?ugat c? ?i-a luat toate m?surile ca lovitura s? reu?easc?, îns? trebuie gr?bit?, ?i terminat? chiar a doua zi. Iar motivul adev?rat pentru care venise era urm?torul: s? se constituie chiar în acea noapte un nou guvern, pentru orice eventualitate. În fa?a insisten?ei Regale, am chemat pe domnii Dinu Br?tianu ?i P?tr??canu, ar?tându-le situa?ia. Am promis Regelui c? la ora 7 œ din a doua zi, va avea lista guvernului ?i am plecat apoi înso?indu-l pe jos pân? la Funda?ia unde Regele a trimis pe caporal înainte ?i apoi s-a strecurat dup? el, prin aripa neterminat?. Probabil c? se în?elesese cu sergen?ii din postul de la strad? ?i cu osta?ii din gard?.

La înapoiere, so?ia mi-a comunicat c? în convorbirea avut? cu caporalul ce înso?ise pe Rege, acesta i-a declarat c? pe tot parcursul distan?ei de la Palat la mine, Regele l-a înjurat pe Mare?al ?i pe so?ia sa, gratificându-I cu diverse epitete foarte „populare". La ora 1.00 am primit o comunicare telefonic? de la Mihai Antonescu, care m? anun?a c? Mare?alul, în urma expunerii sale ?i a vizitei domnului Mihalache, a hot?rât convocarea unui consiliu de mini?tri plini pentru 23 august ora 10, unde sunt rugat s? iau parte ca delegat al Blocului Democratic.
La ora 2.00, într-o scurt? vizit? la domnul C. Br?tianu, am aflat c? guvernul era constituit ?i gata s? fac? fa?? oric?rei eventualit??i (Se va intercala lista). Am remis lista secretarului meu, care a înaintat-o la Palat, la ora 7 diminea?a; în acela?i timp i-a remis-o Regelui ?i generalului S?n?tescu.
La ora 10.00 m-am prezentat la Pre?edin?ie. La ora 10 Œ a sosit ?i Mare?alul, încruntat, cu crava?a în mân?, r?spunzând rece ?i distrat la plec?ciunile ce I se f?ceau. Luau parte la Consiliu: Mihai Antonescu, I.Petrovici, Atto Constantinescu, Petre Ionescu, I. Marinescu, Marian, General ?teflea, Piky Vasiliu, Col. Elefterescu etc. Redau textual discu?iile urmate:
Mare?al Ion Antonescu: Domnilor, domnii din opozi?ie au g?sit de cuviin?? s? se constituie în bloc ?i s? trateze pacea peste capul Guvernului. Recunosc, este un act de curaj, dar r?spunderea o are Mare?alul Ion Antonescu, singurul care are drept s? aprecieze asupra chestiunei de a se încheia sau nu un armisti?iu cu U.R.S.S. Nu D-lor (ar?tând spre mine ?i ridicând tonul) ?i probabil complicele dumnealor, Regele D-lor de la Sinaia, au a se amesteca în aceast? chestiune. Apoi, ironic: ?i au aerul s?-?i spun?, uite te salv?m ?i pe dumneata, numai gr?be?te ?i încheie armisti?iul. Nu domnilor, Mare?alul Antonescu nu are nevoie s? fie salvat. El e tare ?i e patriot.
Am aruncat o privire lui Mihai Antonescu ?i la gestul s?u, ar?tând c? ?i el e surprins de atitudinea Mare?alului, m-am sculat ?i am întrebat: Aceasta este atitudinea Dvs. definitiv??
Mare?alul: A?teapt?, ai r?bdare, ce, ai vreun interes?
Dinu Br?tianu: Da, al ??rii ?i dac? D-ta crezi c? este timp de circ, te rog s? dai reprezenta?ia pe frontul care a ajuns la 250 km de noi ?i mâine va fi la 150 km. Î?i repet, aceasta este hot?rârea D-tale? Pentru c? nu D-ta ai ultimul cuvânt.
Mare?alul: T?cere: Domnilor, ca s? nu se spun? c? sunt înc?p??ânat, voi oferi Rusiei un armisti?iu. Voi preveni ?i Germania. ?i cum sunt sigur c? vor refuza s? discute cu mine, astfel voi avea desc?rcarea de a duce r?zboiul pân? la ultimul om (strigând) pân? la cap?t pân? la victoria final? a Axei. T?cere mormântal?. Apoi: Ei, e?ti mul?umit, Domnule Br?tianu?
Eu: Nu. Dar nu în?eleg s? discut cu D-ta în fa?a Consiliului. În acest moment Mihai Antonescu este chemat afar?. Înapoindu-se anun?? pe Mare?al c? Regele dore?te s?-l vad?.
Mare?alul: S? m? lase în pace. Spune?i-i c? acum am o alt? treab? mai important? de f?cut decât s? m? duc la Palat. Apoi, cu un gest m?re?, m-a invitat într-o camer? al?turat?, unde a urmat urm?toarea convorbire:
Mare?alul: De ce e?ti nemul?umit?
Eu: Domnule Mare?al, ?i s-a spus c? Alia?ii admit s? discute cu D-ta ?i c?, consecin?a pentru D-ta este c? scapi de r?spunderea crimei de r?zboi. Cum vrei D-ta s? anun?i Germania? D-ta ai fi putut face aceasta dac? ai fi avut siguran?a c? ?i se respinge oferta; atunci, da, nu ai fi avut alt? ie?ire, de?i te previn, c? dac? alia?ii refuzau s? discute cu D-ta, toate m?surile erau luate. Sunt împuternicit de cele patru partide, s?-?i comunic c? D-ta nu ai altceva de f?cut decât s? execu?i ceea ce ?i se cere. Dac? anun?i Germania, ?in s?-?i fac serviciul s? te anun? c? armata din Moldova va ridica armele împotriva Germaniei. (În acest moment Gen. ?teflea anun?? c? a c?zut Bolgradul, Morlenii ?i c? ru?ii sunt în împrejurimile Bac?ului).
Mare?alul: Bine; da?i-mi r?gaz pân? la ora 2, când voi merge la Rege s? tratez.
Eu: Ce s? tratezi? Ascult?, domnule Mare?al, suntem oameni serio?i sau ne juc?m cu soarta ??rii?
Mare?alul: Ave?i cuvântul de onoare al Mare?alului Antonescu, c? nu voi anun?a Germania, dac? mi se garanteaz? securitatea mea, ?i ?tii c? Mare?alul nu-?i calc? cuvântul.
Eu: Însu?i Regele v? garanteaz? securitatea. V? ve?i putea ad?posti la Palat, dac? ave?i temeri [6].
Mare?alul: ?i so?ia mea?
Eu: ?i.
Mare?alul: Bine. La 2, la Palat. M-a condus la u??.

Când am ie?it cu ma?ina de la Pre?edin?ie, caporalul care înso?ise pe Rege, a f?cut semne ?oferului s? opreasc?. S-a urcat în ma?in? ?i mi-a comunicat s? merg la st?pânul s?u. Regele, foarte furios, îmi comunic? grav c? s-a gândit s?-l cheme pe Mare?al ca s?-i cear? s? termine mai curând. I-a r?spuns obraznic. L-am calmat, apoi mi-a spus:
Regele: S? ?tii c? am s?-l oblig s? trimit? telegrama cifrat? chiar din biroul meu, ca s? m? asigur, ?i apoi, imediat, cât nu se termin? emisiunea la Radio, s? d?m un comunicat sobru, iar seara voi citi Proclama?ia. Nu cumva crede c? o va da el...
Am aprobat solu?ia ?i am plecat s-o comunic Blocului, care o adoptase pe loc.
La ora 2 œ am primit un telefon de la Palat. Mare?alul nu sosise. Am plecat imediat la Snagov, unde am g?sit pe Mare?al furios. Cu mare greutate l-am convins s? plece la 3 œ la Palat, împreun? cu Ic? Antonescu.
La ora 4.00, când oaspe?ii intrau pe poarta Palatului, nu mai func?iona nici un telefon între Palat ?i ora?, afar? de al D-lui C. Br?tianu, unde ne aflam to?i. Leg?turile cu Snagovul fuseser? t?iate. Surprinderea noastr? a fost total?. La ora 4 œ, un telefon de la Palat previne pe D-l C. Br?tianu c? D-l General S?n?tescu cheam? pe to?i mini?trii din guvernul constituit în noaptea precedent?. Stupoare.
La ora 5.00, to?i mini?trii erau strân?i în sala de a?teptare.
La ora 5 Πa ap?rut, f?r? nici un protocol, Regele, care le-a spus:
Regele: Domnilor, lua?i-v? posturile în primire ?i socoti?i-v? în Consiliu de Mini?tri Extraordinar, sub pre?edin?ia Mea. Antone?tii au fost obraznici ?i i-am arestat. S-a terminat cu era lor. Nu pute?i depune jur?mântul, c?ci trebuie desfiin?at Decretul 3072. Nu-mi cere?i am?nunte. Am înregistrat pe plac? convorbirea cu Antone?tii ?i nu ve?i mai avea nevoie de nici o l?murire mai mult. ?i acum, la lucru.
Rolul meu de purt?tor de cuvânt al opozi?iei luase sfâr?it. Dup? ce mi-au mul?umit, Regele mi-a f?cut din ochi ?i m-a condus la u?a hall-ului. Acas? l-am g?sit pe Generalul Arhip, care mi-a povestit urm?toarele:
Generalul Arhip: La ora 5 œ l-am primit pe Generalul Dobre, care fusese prevenit c? Mare?alul a plecat la Palat ?i c? miroase c? se va petrece ceva. În cazul când la ora 5 œ n-a ie?it de la Palat, el, Dobre, va lua m?suri pentru a-I înlesni plecarea de la Rege.
La ora 5 œ Gen. Dobre s-a prezentat Gen. Ahip, c?ruia i-a declarat c? Mare?alul s-ar p?rea c? a fost de?inut cu for?a la Palat ?i c? trebuie ca Statul Major s? ia m?suri de salvare. Generalul Arhip i-a r?spuns: Dac? Mare?alul este re?inut cu for?a la Palat, aceasta înseamn? c? a pierdut încrederea Regelui ?i a ??rii[7].
Cum î?i închipui D-ta c? o s? încercuiesc Palatul ?i pe ?eful Armatei (Regele) ca s? salvez un particular?[8]
Eu: Generalul Dobre a plecat cu coada în jos. Astfel s-a terminat domnia Antone?tilor. Printr-un curaj de nedescris[9]. Regele lucrând pe cont propriu, ajutat numai de osta?i (15 la num?r - n.n.) a pus la punct o întreag? re?ea de microfoane, aparate de înregistrat, montate de Rege ?i subordona?ii s?i, arme automate subtilizate de la unitate, sonerii sub biroul Regal, toate cu scopul de a se dovedi, în fa?a istoriei, ?edin?a istoric? din dup? amiaza zilei de 23 august 1944.

Audien?a Mare?alului ?i a lui Ic? Antonescu dup? înregistrarea pe pl?ci

Mare?alul: S? tr?ie?ti, Majestate! (Se aude ?i vocea lui MihaI Antonescu spunând ceva asem?n?tor).
Regele: Domnilor, nu este timp de pierdut, a?i adus ?ara, cu toate reprezent?rile ce v-am f?cut, într-o situa?ie din care numai încetarea imediat? a luptei ?i gonirea germanilor din ?ar?, o pot salva.
Mare?alul: Majestatea sa se în?eal?...
Regele: Mai întâi obi?nuie?te-te s? vorbe?ti cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?
Mare?alul: Majestatea Ta...
Regele: Voastr?.
Mare?alul: Voastr?, dac? vre?i.
Regele: Nu c? vreau, trebuie.
Mare?alul: Ast?zi sunte?i nervos.
Regele: Da, pentru c? D-ta când te-am chemat azi diminea?? m-ai tratat ca pe un nimic (dând cu pumnul în mas?). Nu-?i permit s?-?i arogi drepturi asupra persoanei mele. Crezi D-ta c? am s? admit s? mi se uzurpe prerogativele ?i eu s? asist ca un incapabil la sf?râmarea ??rii mele?[10]
Mare?alul: Dar cine o sf?râm??
Regele: Voi to?i ?i când v? chem, nu ave?i timp pentru Regele ??rii.
Mare?alul: Voiam s? v? spun c? v? în?ela?i dac? crede?i c? salva?i ?ara printr-un armisti?iu.
Regele: Nu v-am chemat s?-mi face?i observa?ii ?i s? v? da?i p?reri. Scopul pentru care v-am chemat este s? trimit de aici, din biroul meu, telegrama al?turat?, privind încetarea ostilit??ilor cu na?iunile aliate. Urmeaz? o pauz?, apoi:
Mare?alul: Cite?te Domnule Antonescu ?i vezi, crezi c? Mare?alul poate trimite o telegram? ca asta?
Ic?: Cine a f?cut-o?
Regele: Ce v? prive?te. Dac? n-o da?i o dau eu.
Mare?alul: Cum v? pute?i închipui c? Mare?alul poate tr?da alia?ii germani ?i a se arunca în bra?ele Rusiei?
Regele: Cine tr?deaz?, Domnule? Dumneata sau nem?ii. Dumneata ai garantat frontiera Germaniei sau Germania pe a României. Dac? e garan?ia pe Milcov, pe Arge?, (strigând) pe Olt?
Mare?alul: Nu sunt surd. De ce striga?i?
Regele: Ba e?ti. Altfel ai fi auzit vuietul ??rii. Scurt: Domnule Mare?al, dai telegrama sau nu?
Marer?alul: Nu! A?a, nu!
Regele: Dar cum?
Mare?alul: S? iau contact cu Germania.
Regele: Ce e. Ne târguim aici, Domnule Antonescu.
Mare?alul: Mare?al Antonescu.
Regele: Domnule Antonescu, de patru ani îmi uzurpi drepturile. N-ai avut nici încrederea, nici simpatia mea[11]. De patru luni lucrez cu opozi?ia s? salvez ?ara. M? crezi, o ?tiu bine, un copil bâlbâit ?i prost. Dar aceasta o vor judeca românii mei. Dar dac? crezi c? sunt tr?d?tor vei încerca cea mai cumplit? deziluzie. Sunt Regele ??rii ?i al D-tale. Vreau s? scap ?ara ?i (lovind cu pumnul în birou) nimeni ?i nimic nu-mi poate sta împotriv?.
Mare?alul: Majestatea Voastr? este tân?r ?i f?r? experien??.
Regele: Suferin?a este o experien??.
Mare?alul: Nu po?i dispune de ?ar? dac?...
Regele: Sunt ?eful armatei ?i ordinul Meu a fost dat.
Mare?alul: (violent). Ce ordin? ?tie M?ria Ta c? Majestatea Ta ar putea pierde Tronul?
Regele: M? amenin?i? Dumneata pe Mine? Te-am adus Eu la cârm?? Crezi c? mai ai puterea s? ordoni aici? ?i D-ta, D-le Mihai Antonescu, faci cauz? comun? cu ?eful D-tale?
Ic?: Majestate, comite?i o eroare ?i o impruden?? judecând astfel pe Mare?al.
Regele: D-ta dai sau nu telegrama?
Ic?: D-l Mare?al trebuie s? hot?rasc?.
Regele: Aici ?i de aici înainte hot?r?sc Eu. V-am oferit prilejul s? v? salva?i ?i pe voi. Am vrut s? v? ad?postesc chiar. V? voi ad?posti ?i acum, dar în beciu. Domnilor, sunte?i aresta?i!
Se aud zgomote de pa?i, u?i deschise ?i strig?te: Sus mâinile!
Mare?alul: Cum, eu mare?alul ??rii...
Regele: Vax! Lua?i-i de aici. S? vie generalul S?n?tescu.

Grafica - I.M.

----------------------------------------
[1] ART-EMIS http://www.art-emis.ro/istorie/1778-inedit-23-august-1944.html -18.08.2013
[2] O lec?ie de istorie pentru Mihai
http://www.art-emis.ro/istorie/1452-o-lectie-de-istorie-pentru-mihai-de-hohenzollern.html
23 august 1944 - Jocul cu destinul României (1)
http://www.art-emis.ro/istorie/1141-23-august-1944-jocul-cu-destinul-romaniei-1.html
23 august 1944 - Jocul cu destinul României (2)
http://www.art-emis.ro/istorie/1148-23-august-1944-jocul-cu-destinul-romaniei-2.html
23 august 1944 - Jocul cu destinul României (3)
http://www.art-emis.ro/istorie/1154-23-august-1944-jocul-cu-destinul-romaniei-3.html
[3] ?tefan Dumitrescu, Delirul, vol.II, Râmnicu Vâlcea, Ed.Fortuna, 2004
[4] Ibidem.
[5] Fond C.C. al P.C.R. - Sec?ia Cancelarie - Dosar 215/1944
[6] M.Vâlcu-Mehedin?i - Regele tr?d?tor a demonstrat - a?a cum a?i putut vedea - c? nu ?i-a onorat cuvântul, dovedind lips? de respect chiar ?i fa?? de sine. Mare?alul a avut încredere în el, de aceea s-a dus la Palat.
[7] Ibidem - N-am în?eles niciodat? de ce regii, pre?edin?ii de ?ar? ?i ?efii de partid consider? c? voin?a lor este ?i voin?a ??rii. Ei, întotdeauna, în megalomania lor, se consider? totuna cu ?ara. Ori, aceasta nu este adev?rat. ?i Ceau?escu, ?i B?sescu, ceea ce au f?cut ei, dup? bunul lor plac, au considerat c? este voin?a ??rii. Oare, a?a s? fie?
[8] Ibidem - Dac? Regele era ?eful Armatei, respectiv Comandantul Suprem, ?i Ion Antonescu doar un subordonat al Comandantului Suprem, care a fost cauza c? nu i-a ordonat Mare?alului Antonescu s? se opreasc? la Nistru? Mare?alul Antonescu ar fi trebuit, ca un militar disciplinat, s? execute ordinul. Ori, în toate filmele documentare, în toate fotografiile, fostul rege Mihai a mers pe front ?i, fericit, a trecut în revist? trupele care luptau împotriva Sovietelor. Aceasta nu înseamn? c? era de acord cu tot ce f?cea Mare?alul Antonescu, c? era conform ?i dorin?elor sale? Dac? a?a stau faptele, de ce numai Antone?tii au fost socoti?i criminali de r?zboi? Doar cel mai vinovat era, a?adar, fostul rege. R?spunsul este deosebit de simplu: Acest rege era un tr?d?tor de ?ar?, care le-a dat ru?ilor România pe tav?! Prin tr?darea lui, România a capitulat f?r? condi?ii. Ru?ine lui ?i românilor care, ast?zi, îl aduleaz?!
[9] Ibidem - Acesta nu a fost curaj! Fostul rege Mihai îl avea în spate pe Stalin ?i avantajele pe care acesta i le promisese, în cazul c?-i va îndeplini ordinele (promisiunea c? nu va fi judecat drept criminal de r?zboi ?i promisiunea c? va r?mâne Suveran al României pân? la moarte, c?rora li s-au ad?ugat cele dou? avioane primite cadou, cea mai înalt? decora?ie sovietic?, „Pobeda" cu diamante ?i, poate, vagoanele înc?rcate pe care le-a luat cu el dup? 30 decembrie 1947 etc.
[10] Ibidem -„Regele este servitorul ??rii, nu ?ara este servitorul Regelui".
[11] M.Vâlcu-Mehedin?i: De re?inut c? Mare?alul Ion Antonescu l-a adus pe tron pe acest rege. A readus-o în ?ar? pe Elena, mama lui Mihai, pe care regele Carol al II-lea o alungase. Mihai a abdicat la 30 decembrie 1947, dar nu din cauza Mare?alului Antonescu, ci la ordinul celor pe care i-a ajutat atât de mult, tr?dându-?i ?ara.

 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > SfñrƟit >>

Pagina 7 din 209