header
ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

„Uite cine vorbe?te!”
Ion Maldarescu Editorial
„Uite cine vorbe?te!”
Pe fondul multiplelor ?i permanentelor scandaluri din primul (sper?m ?i unicul) mandat al navetistului excursionist pe meridianele planetei - pe banii contribuabilului român - ?i al debutului „campaniei dispera?ilor", cum a

Parteneri

revista agero
Revista Clipa - Dinu Sararu
Grand Hotel Sofianu

uzpr

Editura Fortuna
Muzeul de arta - Craiova
Natiunea
Ziaristii online
Uniunea artistilor plastici - Valcea
clipa
SC Diana SRL
Forumul cultural educational
Col. (r) Dr. Ion Petrescu   
Miercuri, 15 August 2012 13:14
CiteƟte mai mult...În ultima vreme Compania de radiodifuziune ?i website-ul „Vocea Rusiei" sunt din ce în ce mai mult ascultate, citite ?i citate, impunându-se în mass-media româneasc?. Redac?ia ART-EMIS prezint? pozi?ia editorialistului ?i comentatorului politico-militar, col.(r) Ion Petrescu, exprimat? la invita?ia „Vocii Rusiei" - privind declara?iile pre?edintelui suspendat al României referitoare la unele articole ap?rute pe site-ul omonim. Preciz?m c? opiniile prezentate pot s? coincid? - sau nu - cu cele ale postului de radio „Vocea Rusiei" ori ale ale redac?iei. (Ion M?ld?rescu) Originalul poate ci citit aici: http://romanian.ruvr.ru/2012_08_11/84687707/

„România ?i Rusia au nevoie de un climat de colaborare,
bazat pe încredere, nu pe adversitate"

„Ca jurnalist citesc zilnic website-ul postului de radio «Vocea Rusiei», o surs? de informare comparabil? cu «Vocea Americii»[1], ambele reflectând ?i pozi?ia oficialilor de la Moscova ?i de la Washington D.C. - cu exclusivit??i notabile. Faptul c? pre?edintele suspendat al României a f?cut referiri critice la unele comentarii publicate pe website-ul postului de radio «Vocea Rusiei» m-a determinat s? observ modalit??ile prin care acesta reflect? criza politic? de la Bucure?ti.

Bine consiliat, conduc?torul de la «Vocea Rusiei», dr. Andrei Bystritsky, dup? ce ?i-a ap?rat coechipierii, accentuând pe independen?a lor editorial? - sintagm? ce mi-a produs, totu?i, un surâs profesional[2] -, l-a invitat pe pre?edintele suspendat s? vorbeasc? la «Vocea Rusiei». C? s-a r?spuns prin t?cere, este o realitate. P?strând propor?iile ?i coborând la un alt nivel, ?i eu m-am adresat, recent, ambasadorului rus, la Bucure?ti, cu întreb?ri, constructive, pentru un interviu, dar am beneficiat de aceea?i lips? oficial? de reac?ie. Nu am recurs la concluzii ironice. Dr. Andrei Bystritsky a mai f?cut oferta ca pre?edintele suspendat s? posteze un material pe website-ul postului men?ionat, invita?ie pe care am primit-o ?i eu, de la o distins? coleg? de la «Vocea Rusiei». Motiv pentru care scriu acum despre oglinda radiofonic? a României, în arealul ascult?torilor ru?i.

Red? Vocea Rusiei, a?a cum ?i-a propus, „o imagine clar? ?i nedistorsionat? a ceea ce se întâmpl? în România"?
R?spunsul elegant?:  Pre?edintele Siriei se bucur? de o imagine mai bun?, pe website-ul «Vocea Rusiei», decât cel suspendat, de la Bucure?ti.[3]

«Vocea Rusiei» nu este decât - preciza dr. Bystritsky - o simpl? organiza?ie de mass-media. Da. Dar cu jurnali?ti pasiona?i de munca lor. Dovad? fiind apetitul vizibil pentru titluri senza?ionale... precum «Dictatura coloneilor lui B?sescu», titlu dat unui material scris, ce-i drept, de un colaborator român. Asta înseamn? c? «Vocea Rusiei» încurajeaz? specula?iile ieftine? Sunt colonel în rezerv? ?i, dup? peste trei decenii de via?? militar?, m? raportez, cu lehamite, la lista coloneilor onorifici, f?cu?i pe band? rulant?, de un ex-ministru obi?nuit ?i el s? ia grade la apelul de sear?. Îns? de aici, pân? la afirma?ia - tolerat? de «Vocea Rusiei» - c? «România a fost condus? de o junt? militar?» este o distan?? prea mare. În calitate de colaborator al postului public «Radio România Actualit??i», ?tiu c? în comentariile emise în eter sau postate pe website, la Bucure?ti nu s-au f?cut referiri calomnioase la faptul c? Rusia ar fi condus? de oameni apropia?i actualului pre?edinte, Vladimir Putin, cu un trecut în... serviciile secrete ruse?ti. ?i atunci?

Alt titlu aiuritor? «România este condus? de la Budapesta»... O minciun? gogonat?. Cet??enii români, de na?ionalitate maghiar?, au preferat, în marea lor majoritate, s? nu participe la referendum, deoarece actuala coali?ie de guvernare a anun?at c? vor fi mult timp, în opozi?ie, politicienii reprezentând comunitatea ungurilor din România. A devenit «Vocea Rusiei» simpla gazd? a unor opinii teribiliste, neconforme cu propriile sale analize, echilibrate, vizând alte arealuri geopolitice? Greu de crezut.

România ?i Rusia au nevoie de un climat de colaborare, bazat pe încredere, nu pe adversitate. Recent, ca vicepre?edinte al Asocia?iei «George C.Marshall - România» am organizat, împreun? cu al?i colegi, un brainstorming dedicat Summitului N.A.T.O., de la Chicago. Au luat parte ?i au stat al?turi colonelul Victor Makovsky, ata?atul militar al Rusiei la Bucure?ti ?i colonelul Roderick E. Dorsey, ata?atul militar american, dovedind astfel respect pentru partenerul strategic al Statelor Unite ?i interlocutorul natural al Rusiei. Ofi?erul rus, cel american, generalii ?i coloneii români prezen?i la ac?iune au ascultat opinii interesante, chiar dac? nu au fost de acord cu toate ideile prezentate, f?r? a recurge la concluzii ostile unui interlocutor sau altul. Deci, se poate conlucra, pe baz? de respect reciproc. Doar un proverb rusesc sus?ine c? «instan?a este corect?, dar judec?torul strâmb». Parafrazând, Vocea Rusiei este un post prestigios de radio, dar unele comentarii, privind criza politic? din România, sunt cel pu?in... hazardate. S? fie canicula de vin??" [4]
-----------------------------------------------
[1] Ironie, elegan??, profunzime - replic? subtil? (n.r.)
[2] Ibidem.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem.
 
Prof. univ. dr. Nicolae Radu   
Miercuri, 15 August 2012 12:37
CiteƟte mai mult...
România - Destinul unei genera?ii?
Percep?ii asupra vizibilit??ii sociale

„Confuzia st?pâne?te tiranic istoria românilor. R?mân destule întreb?ri f?r? un r?spuns pe m?sura lor. De ce Diktatul de la Viena ne-a g?sit nepreg?ti?i de lupt? ?i f?r? prieteni? De ce marile puteri au l?sat ?i au încurajat Uniunea Sovietic? s? ocupe politic, economic, militar, ideologic România? De ce mecanismul democratic n-a mai func?ionat, din momentul în care s?n?tatea liderului comunist s-a deteriorat ?i reactivitatea lui a devenit negativ??(...). Cum poate interveni poporul în?elat în desf??urarea evenimentelor ?i în schimbarea necesar? (...), înainte ca România s? se lipeasc?, însângerat?, de fundul pr?pastiei?" (A.P?unescu, 2010).

Con?tiin?a unit??ii etnice

În încercarea de a în?elege atitudinea ?i responsabilitatea pentru prezent, ce revin poporului nostru, apelul la istorie este mai mult decât esen?ial. Exist? alt? posibilitate s? în?elegem cine suntem cu adev?rat? Mecanismele de conformare si obedienta ale majoritatii, functionarea controlului social si posibilitatile schimbarii atitudinii prin interactiune sociala sunt aspecte larg dezbatute de cercetatori, precum: Doise, Deschamps si Mungny (1999). Nu o singura data intentia noastra de a intelege cum se transforma normele sociale, ce reactii induce presiunea pentru uniformitate si cum induce le inovatia, ne impinge cu gandul spre „psihologia multimilor", respectiv spre Gustave Le Bonne. Considerand acestea, conformismul fata de grup si obedienta fata de autoritate sa insemne calea cea mai sigura spre succes? Ce poate sa insemne succesul in astfel de conditii ?

Dincolo de mecanimele unui posibil raspuns, sa nu uitam ca indivizii pot sa se sustraga presiunilor si sa-si recastige indpendenta, acolo unde aceasta este deja pierdut?! Cum, suntem poate tentati sa ne intrebam? Cum altfel, daca nu printr-o polarizare colectiva si printr-un sentiment de apartenenta la un neam si la o tara.
Cum altfel, tindem spre a fi europeni, uitând de fapt c? înainta?ii no?tri sunt cei ce au dat con?inut Europei? Ce înseamn? Europa? S? fie oare posibil? definirea identitatii, chiar si dintr-o perspectiva neofreudian?[1], în afara constiin?ei unei identit??i individuale, în afara caracterului personal ?i în absen?a solidarit??ii interne cu idealurile si cu identitatea de grup? Câ?i dintre cei din tân?ra genera?ie mai ?tiu despre str?mo?ii geto–daci, pecetlui?i spre nemurire pe

Columna lui Traian?

In registrul de responsabilitate-moral?-datorie, continuitatea trecut - prezent - viitor este definit?, firesc, de c?tre Papa Ioan Paul al II-lea (n?scut Karol Josef Wojtyla, 1920-2005, pontificat 1978-2005), în timpul primei sale vizite din 7 - 9 mai 1999, al?turi de regretatul P?rinte Patriarh Teoctist (pe numele de mirean Toader Ar?pa?u, 1915-2007, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1986-2007): „fiecare este responsabil de fra?ii s?i ?i de viitorul ??rii".

Ast?zi, într-un început de noiembrie, câ?i dintre noi mai cunosc c? la 13 noiembrie 1594, la Bucure?ti se declan?eaz? insurec?ia antiotoman? prin ac?iunea asasin?rii comandantului garnizoanei otomane ?i a c?m?tarilor levantini? Oare câ?i dintre noi cunosc faptul c? prin atacul lui Mihai Viteazul asupra cet??ilor de la Dun?re - Giurgiu, Hâr?ova ?i Silistra, a deschis drumul incursiunilor în Balcani, strategul voievod reu?ind s? ajung? pân? la Varna?

Dincolo de r?spunsuri, cu siguran?? c? nimic nimic nu ar putea c?p?ta esen?? asupra realit??ii imediate f?r? s? în?elegem adev?rul istoric.
Despre ge?i s-a scris foarte mult[2].La fel de mult s-a scris ?i despre daci[3]. Nu mai spunem despre blahi, olahi, vlahi sau români. Chiar ?i numai printr-o simpl? decodificare a simbolismului heraldic, specific secolului al XVII-lea, Dacia, in vechile ei hotare, este marcat? prin „Pas?rea cruciat?", între Soare ?i Lun?, reprezentând Valachia (?ara Româneasc?) ?i „Capul de bour" ce reprezint? Moldova[4].Dac? „Soarele" ?i „Luna" î?i au originea într-un trecut indep?ratat, perpetuat la daci, la daco-romani ?i români, lumina zilei reprezentând fertilitatea, iar lumina nop?ii desemnând ve?nicia, „pas?rea" simbolizeaz? Dacia ?i Provincia Roman? „Dacia Felix".

2. Traian ?i romanizarea

Inal?i, robu?ti, deprin?i cu greut??ile muncii la câmp sau la p?dure, geto – dacii sunt ?i cei ce au l?sat neamului nostru mai mult decât bruma de onestitate ?i curajul de a duce lucrurile pân? la cap?t. Nu se poate spune îns? c? geto – dacii au fost ?i buni juc?tori pe scena compromisului! Regele Burebista avea s? se implice în conflictul dintre Cezar ?i Pompei, sus?inându-l pe acesta din urm?. Împ?ratul roman Iulius Cezar a pl?nuit ulterior o campanie împotriva dacilor, dar a fost asasinat în anul 44 î.Hr [5]. Câteva luni mai târziu, Regele Burebista a avut parte de aceea?i soart?, fiind asasinat de unul dintre slujitorii s?i.

Cucerit în anul 106 d.Hr., împ?ratul roman Traian, statul geto-dac, aflat sub administra?ie roman?, întâlne?te invazii succesive ale triburilor germanice[6]. Administra?ia roman? se retrage din provincie dou? secole mai târziu, anul 271 d.Hr., fiind considerat drept anul „Retragerii Aureliene". Ce s? însemne acest lucru? S? fie oare politica de cu mult mai târziu „petrol contra pace"?! Petrecut? în timpul Împ?ratului Aurelian, „retragerea" a semnificat de fapt o rea?ezare strategic? a grani?elor de la Dun?re ale imperiului pentru o administra?ie mai eficient? ?i ap?rare mai eficace a provinciilor din aceast? zon?[7], cu atât mai mult cu cât se ?i cunoa?te deja c? imperiul roman ocupase peste 10.000 km, cu o popula?ie de circa 70 milioane de locuitori.

Factorii romaniz?rii au fost administra?ia, armata, veteranii, coloni?tii, urbanizarea, religia, dreptul ?i înv???mântul în limba latin?. Impactul acestor factori asupra autohtonilor, a fost asimilarea, în mod con?tient, a civiliza?iei romane[8]. A?ez?rile daco-romane nord-dun?rene cunosc o locuire neîntrerupt?, precum vechile centre urbane: Sucidava, Dierna, Sarmizegetusa, Napoca, Porolissum. Îns?, o parte a locuitorilor vechilor ora?e se retrag spre ?inuturile rurale din cauza migratorilor ?i întemeiaz? noi a?ez?ri[9]. R?spândirea cre?tinismului în limba latin? la nordul Dun?rii demonstreaz? romanizarea ireversibil? a dacilor ?i continuitatea european? a daco-romanilor[10].

3. Migratori ?i amenin??ri succesive

Secolele IV-XIII nu sunt lipsite de evenimente, teritoriul vechii Dacii fiind str?b?tut de valuri de invazii: hunii în secolul al IV-lea, gepizii în în secolul al V-lea, avarii în secolul al VI-lea, slavii în secolul al VII-lea, ungurii în secolul al IX-lea, pegenegii, cumanii ?i alanii în secolele X-XII ?i t?tarii în secolul al XIII-lea[11]. Invazia slav? din secolul al VII-lea va avea ?i efecte nefaste pentru români. Întâi, va permite grecilor s? includ? teritoriile de peste Dun?re în Imperiul Romanic Bizantin (prin termenul de romanic se atesta c? Imperiul Roman de R?s?rit, având capitala la Constantinopol, e continuatorul Imperiului Roman distrus de c?tre barbari). Slavii ?i bulgarii vor separa astfel pe românii de la sud de Haemus (Mun?ii Balcani), de cei din nord. Românii sudici ?i vestici vor r?mâne astfel separa?i de cei din forma?iunile statale române?ti, ap?rute în Evul Mediu, din cauza slavilor, bulgarilor ?i turcilor[12]. Alte ramuri ale poporului român - românii din Dalma?ia ?i Istria, cei din Crimeea, Zaporojia ?i Caucaz - vor disp?rea aproape în totalitate.

4. Evul Mediu ?i România Modern?

Cnezatele ?i voievodatele, forma?iuni prestatale române?ti, precum cele conduse de Litovoi, Seneslau, Ioan ?i Farca? în ?ara Româneasc?, de Gelu, Glad ?i Menumorut în Transilvania, de Drago? ?i Bogdan în Moldova ?i de Dobrotici în Dobrogea, marcheaz? începutul de Ev Mediu[13]. Statul modern român a fost creat prin unirea principatelor Moldova ?i Muntenia (?ara Româneasc?), în anul 1859, odat? cu alegerea concomitent?, ca domnitor în ambele state, a lui Alexandru Ioan Cuza[14]. Acesta a fost obligat s? abdice în anul 1866 de c?tre o larg? coali?ie a partidelor vremii, denumit? ?i „Monstruoasa Coali?ie", din cauza orient?rilor politice diferite ale membrilor s?i, care au reac?ionat astfel fa?? de manifest?rile autoritare ale domnitorului[15]. Unirea nu fusese garantat? decât pe parcursul domniei lui Cuza, momentul fiind dep??it prin introducerea unei case domnitoare str?ine, de Hohenzollern din ramura catolic?: din 1881, regi. România a devenit independent? în urma particip?rii covar?itoare la r?zboiul ruso-turc din 1877 - 1878, odat? cu Serbia.

În urma P?cii de la Bucure?ti, din 1913, Romania ob?ine Cadrilaterul[16]. Dup? Primul R?zboi Mondial, Transilvania, Bucovina ?i Basarabia sunt retrocedate, în cea mai mare parte, prin aplicarea politicii „autodetermin?rii na?iunilor"[17]. Dou? decenii mai târziu, în 1940, Bucovina de nord ?i ?inutul Her?a, dar ?i Basarabia, au fost încorporate Uniunii Sovietice[18]. În anul 1941 au fost din nou recuperate, ca 3 ani mai trâziu, în 1944, s? fie din nou încorporate în Uniunea Sovietic?. Ast?zi, cele trei provincii se afl? în componen?a Republicii Moldova ?i a Ucrainei. În anul 1940, Cadrilaterul a fost predat Bulgariei.

Dup? cel de-Al Doilea R?zboi Mondial, România ajunge, in conformitate cu in?elegerile suprastatale ?i „imp?r?irea" Europei, sub influen?a Uniunii Sovietice[19]. În decembrie 1989, la cap?tul unei serii de evenimente sângeroase, edificiul politic comunist s-a pr?bu?it[20].
La simpla privire, se poate pune întrebarea: pentru ce aceast? retrospectiv?? La ce mai folose?te oare? Pe cine intereseaza trecutul nostru istoric? Cu toate acestea, în prezen?a unor r?spunsuri ce sunt la fiecare dintre cititori, nu o singur? dat? suntem tenta?i s? ne întreb?m, încotro merge România dup? 1989?
--------------------------------------------------------------
[1] Zavalloni, 1973
[2] Cri?an, 1993; Dumitrescu, 1998.
[3] Babo?, 1979; Petolescu, 2000; Vulpe, Zaharide, 1987.
[4] Cionchin, 2010.
[5] Daicoviciu, 1972.
[6] Opreanu, 1995, Stanciu, 1997
[7] Lupu, 1993; Ruscu, 1998.
[8] Bârzu; Brezeanu, 1991.
[9] Bichir, 1984; Rostovtsev, 1971.
[10] Pârvan, 1911; Zugravu, 1997.
[11] Opreanu, 1995.
[12] wikipedia.org.
[13]   Bratianu, 1945.
[14] Riker, 1944.
[15] Hitchins, 1996.
[16] Scurtu, 1996.
[17] Le Breton, 1996.
[18] Scurtu, 2002.
[19] Soulet, 1998; Niculescu-Mizil, 2001.
[20] Domenico, 1992; Gallagher, 1999; Lupu, 2001.
 
Preten?iile Budapestei - Refuzul bunei vecin?t??i
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Miercuri, 15 August 2012 12:29
CiteƟte mai mult...Petre Burlacu: De curând, aflat în România, Viktor Orban a reluat câteva dintre ideile de baz? ale revizionismului maghiar. A afirmat net, tran?ant, c? autonomia teritorial? pentru maghiarii din România este ?inta cea mai important? a politicii guvernului de la Budapesta! În plus, ?i-a permis s? se amestece ?i-n jocul electoral, îndemnându-i pe maghiari s?-l sus?in? pe B?sescu! Cum comenta?i, domnule profesor Ion Coja?

Prof. Univ. Dr. Ion Coja: Hai s? examin?m pu?in preten?ia la autonomie teritorial?, despre care fac atâta caz ungurii. Propaganda în sprijinul autonomiei teritoriale ei o întemeiaz? pe ideea c? în Europa mai func?ioneaz? asemenea formul? administrativ? ?i c? toat? lumea este mul?umit? în ??rile respective. Se d? exemplul Cataluniei, al unor insule nordice, al Tirolului... Exemplele acestea se potrivesc ca nuca-n perete! Nici vorb? s? semene situa?ia din Catalunia, de exemplu, cu cea din secuime!... Sau situa?ia suedezilor din Finlanda! Sunt en?pe motive pentru a nu invoca asemenea modele!

P.B.: Lua?i-le pe rând, câteva numai!

I.C.: În primul ?i în primul rând e de luat seama la rela?iile dintre cei în cauz?, dintre suedezi ?i finlandezi, bun?oar?!... Sunt rela?ii normale, de sute de ani se împac? între ei, nu s-au t?iat, nu s-au spânzurat, nu s-au otr?vit unii pe al?ii!... Suedezii care se bucur? în Finlanda de toate drepturile pe care le-au cerut, nu au s?vâr?it niciodat?, în istorie, vreun gest de adversitate fa?? de statul finlandez! Loialitatea lor civic? este deplin?, f?r? repro?! A?a cum ?i cele dou? state ?i popoare nu au nimic de împ?r?it, nu au nimic important s?-?i repro?eze. În vreme ce între români ?i maghiari exist? un contencios extrem de înc?rcat, rivalit??i vechi, netran?ate, spirit revan?ard, r?ni nevindecate ?i mai ales lipse?te dorin?a de a aplana, de a stinge vechile conflicte. Din fericire – sau din nefericire!, refuzul bunei vecin?t??i vine numai ?i numai din partea ungureasc?! A Budapestei! Exist? o întreag? literatur? maghiar? a urii, ur? stupid? ?i tâmp?, fa?? de români, fa?? de germani, fa?? de slovaci, fa?? de ceilal?i!... Nimeni nu repudiaz? în Ungaria aceast? mizerie, acest ?ovinism manifest la toate straturile sociale, generalizat ca un cancer al sufletului maghiar!... Nu putem avea nicio încredere în Ungaria, ca stat, ?i nici în a?a zi?ii reprezentan?i ai maghiarimii din România nu putem avea încredere. ?i, f?r? încredere, nimic nu se poate face durabil! Privi?i comportamentul UDMR!... Jalnic! N-au pic de demnitate! Ca ?i politicienii no?tri, desigur! Numai c? opinia public? româneasc? nu agreeaz? nicicum acest comportament, noi românii ne-am dezis cu vehemen?? de aceast? clas? politic?. În vreme ce opinia public? a maghiarilor din România practic nu îndr?zne?te s? critice, necum s? înfiereze politicianismul ?i oportunismul udemerist, atât de jalnic, de josnic ?i de dezgust?tor! Deh, UDMR lupt? pentru autonomie local?!... I se iart? orice gol?nie! Orice matrapazlîc, mai ales dac? p?gubitul este statul român!

Dup? 1996 au fost mini?tri udemeri?ti în fiecare guvern. Nici unul nu s-a putut ab?ine s? nu dea o copit? de m?gar la vreun interes românesc, s? nu fac? pe ascuns ceva care s? lezeze drepturi sau valori române?ti! Pot s? fac un lung pomelnic cu asemenea r?ut??i meschine, mici sau mari sabotaje ale unor func?ionari publici maghiari! Fenomen care s-a petrecut ?i înainte de 1990, când structurile PCR ?i ale statului socialist român erau împ?nate, în pozi?ii cheie, de comuni?ti maghiari. N-a existat niciun maghiar s? ia calea codrilor, a mun?ilor, ca s? lupte împotriva ocupantului str?in bol?evic. Cumva, în adâncul sufletului lor, maghiarii se sim?eau suflete?te mai apropia?i de ocupantul str?in, sovietic, decât de românii pe care-i ?tiau c?-s oamenii locului, p?mânteni, b??tina?i, autohtoni?!... Repet, printre partizanii din mun?i – fenomen politic de rezisten?? unic în lag?rul comunist, nu s-a aflat niciun maghiar, niciun secui, niciun sas sau svab, niciun minoritar! Este un adev?r care trebuie s? ne dea de gândit, mai ales în zilele noastre, când a fi minoritar în România este o afacere foarte rentabil?, minoritarii fiind discrimina?i pozitiv prin lege, printr-o serie întreag? de avantaje cu totul ?i cu totul nejustificate!... Mai r?u ca în anii de dup? r?zboi! S? ne aducem aminte c? la un moment dat, pe la mijlocul anilor 1950, în închisorile politice din Transilvania nu era niciun maghiar! Nu le displ?cea maghiarilor regimul de teroare instituit de comuni?tii maghiari ?i al?i minoritari! Era un regim anti-românesc, mai presus de orice alt calificativ! Trebuia sus?inut! Regimul comunist f?cea victime numai printre români!...

Unde este recunoa?terea cu regrete sincere a crimelor regimului horthyst, din perioada august 1940-octombrie 1944? În perioada interbelic? savan?ii maghiari au pus la punct un atac bacteriologic asupra României!... Era foarte probabil c? ne vom g?si în tabere adverse!... S-a aflat târziu despre aceast? tic?lo?ie! Nicio reac?ie public? sau oficial?, niciun cuvînt maghiar rostit spre a dezavua asemenea preocup?ri demente! Mereu clocesc ceva împotriva noastr?! Mi-e ?i lehamite s? le fac inventarul, un inventar incomplet, desigur, c?ci cele mai multe tic?lo?ii ?i mizerii r?mân necunoscute!... Cu un asemenea trecut în rela?iile dintre noi ?i maghiari, nu putem copia modelul finlandez. Suntem înc? departe de a avea rela?ii normale. Iar zburd?lniciile neobr?zatului Viktor Orban pe plaiurile române?ti sunt o dovad? în plus!...

P.B.: A?i scris multe texte pe tema acestor rela?ii, a acestui contencios româno-maghiar. Considera?i c? textele dumneavoastr? au avut ca efect normalizarea acestor rela?ii sau, dimpotriv?, le-au stricat ?i mai tare?

I.C.: Am, în sinea mea, înc? din copil?rie, o simpatie vie pentru maghiari. La Constan?a afli târziu, din c?r?i, despre fric?iunile dintre români ?i unguri, nu le tr?ie?ti. Limba maghiar? mi se pare dintotdeauna o limb? pl?cut? la ureche, muzical?... Am r?mas cu aceast? impresie de la primele filme ungure?ti. Filmul Mattyas Co?carul l-am v?zut de mai multe ori, iar personajul a fost un reper în copil?ria mea, în dezvoltarea mea!... Nu mi-a p?rut bine când maghiarii au pierdut campionatul mondial la fotbal!... Pe Puskas ?i Grosics i-am iubit cu mult înainte s? aflu c? a mai existat ?i un Horthy... Nu am niciun parti-pris anti-maghiar imposibil de dep??it... Nu sunt nicio clip? tentat s? explic e?ecurile noastre prin sabotajul ?i intrigile Budapestei, ale UDMR!... Dar ?tiu bine c? exist? aceast? adversitate ?i ostilitate sistematic? din partea Budapestei! ?i când zic Budapesta m? gândesc la ?ovinismul maghiar! E teribil de activ ?i de stupid! N-are egal în Europa! Viktor Orban a fost, zilele trecute, purt?torul de cuvînt al acestei ru?inoase componente a mentalului comunitar maghiar.

Poate c?, de câteva ori, s? fi s?rit ?i eu calul! Cunosc repro?ul pe care mi l-au f?cut ni?te tineri maghiari na?ionali?ti, dup? apari?ia c?r?ii Transilvania – Invincibile Argumentum. Mi l-au transmis prin Marian Munteanu. Un repro? întemeiat, în sine. Poate c? am gre?it când am f?cut anumite aprecieri cu privire la c?s?toriile mixte, apelând la compara?ia cu modelul sabinelor din vechime. Era mai degrab? un truc literar, stilistic! Dar parc? nu-mi mai vine s? fiu prea exigent cu mine însumi când aflu, zilele acestea, c? activi?tii maghiari ai revizionismului fac propagand? disperat? împotriva c?s?toriilor mixte. Au constatat ei c? din aceste c?s?torii copiii care se nasc trag mai mult spre a fi ?i a se considera români!...
Voi fi gre?it uneori la nuan?e, dar nu m-am dep?rtat propriu zis de adev?r! În niciun caz cu bun??tiin??! Adic? nu am min?it niciodat?! Nu am falsificat datele! A?a cum fac mercenarii istoriografiei maghiare f?r? s? clipeasc?! ?i f?r? excep?ie!

P.B.: Altceva?

I.C.: D?-mi voie s? continui cu r?spunsul la întrebarea dumitale!... Dimpotriv?, pot s? spun, pot s? m? laud c? prin publicistica mea, de dragul adev?rului ?i cu riscuri mari pentru numitul Ion Coja, le-am luat ap?rarea maghiarilor, etniei bozgore?ti, a?a cum nu ?tiu s-o mai fi f?cut cineva. M? refer la textul pus de mine pe internet, pe site-ul meu, prin care exoneram maghiarimea de „crima cea mai abject? din istoria lumii": trimiterea la moarte, la exterminare, a peste cinci sute de mii de evrei! Am preluat demonstra?ia de la al?i autori, istorici serio?i ai Holocaustului, care sus?in ?i dovedesc implicarea sionist? în deportarea evreilor din Ungaria, jocul murdar ?i criminal al unor evrei nebuni, a c?ror responsabilitate a fost trecut? pe umerii maghiarilor. Am produs un text în care am vorbit mai clar decât al?ii despre nedreptatea care li se face maghiarilor de c?tre cei care pun pe seama autorit??ilor ungure?ti ?i a maghiarimii, în general, exterminarea a sute de mii de evrei!.. Eu nu ?in nici cu maghiarii, nici cu evreii!... A? putea spune c? nu ?in nici cu românii! În sensul c? nu sunt în stare s? deformez adev?rul în favoarea sau defavoarea cuiva! Nici tat? s?-mi fie! ...Am eu p?cate destule, dar pe acesta, al minciunii, nu-l am!... Recunosc adev?rul chiar ?i atunci când acesta este favorabil adversarilor mei! ?i sunt foarte mul?umit c? prin acest comportament normal ?i onorabil m? înscriu în tradi?ia istoriografiei române, a mentalului comunitar românesc! A sufletului etnic românesc!... Nu cred c? exist? publicist maghiar de anvergura mea care s? poat? spune ?i el, despre sine, asemenea cuvinte!

P.B.: Frumoase cuvinte!

I.C.: Ar mai fi multe de spus. M? limitez la teza maghiar? potrivit c?reia la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, românii ar fi f?cut o serie de promisiuni maghiarilor pe care apoi le-au uitat!... Un repro? prostesc, complet neîntemeiat! L-a reluat ?i acest Orban zilele trecute. Desigur, nu-i vina lui c? spune a?a de mari prostii, are ?i el ni?te consilieri, probabil. Deci, pe adresa acestor consilieri budapestani fac urm?toarele preciz?ri colegiale: la Alba Iulia românii au prezentat, prin Proclama?ia solemn? rostit? în fa?a a 100.000 de „congresmeni" ardeleni, un program politic generos, prin care doreau s? îngroape definitiv contenciosul româno-maghiar! Acel program nu putea fi aplicat îns? unilateral, ci numaidecât prin însu?irea lui ?i de c?tre cel?lalt partener, adic? prin asumarea solemn? a acelui program ?i de c?tre reprezentan?ii magiarimii. În urma tratatului de la Trianon mai r?mâneau câteva sute de mii de români în nou înfiin?atul stat ungar. Cu gândul la acei fra?i ai lor, românii au formulat la Alba Iulia un program politic generos pentru orice minoritate etnic?. Un program prin care minoritarii s?-?i poat? salva fiin?a na?ional?! Ce a urmat dup? 1 Decembrie în Ungaria ?i în România?

Domnule Orban, num?rul maghiarilor din România a crescut dup? 1 Decembrie 1918, a crescut într-un ritm ?i într-o propor?ie care dep??e?te ritmul de cre?tere al popula?iei maghiare din Ungaria aceleia?i perioade de timp: 1919 - 1940! Sau, dac? vre?i, 1919 - 1990! În schimb, num?rul românilor din Ungaria a sc?zut dramatic, nu prin exterminare fizic?, ci prin aplicarea celei mai agresive politici de dezna?ionalizare din Europa modern?, o maghiarizare for?at?, pe toate c?ile imaginabile, la care s-au dedat patrio?ii maghiari din Ungaria! ?inta au fost în primul rând românii ?i germanii din Ungaria, din Transilvania... Num?rul românilor, al cet??enilor unguri care mai aveau curajul s? se declare români, a sc?zut de la aproape o jum?tate de milion, la câteva zeci de mii... Cum comenta?i aceste cifre, domnule prim ministru?!

Cum mai ave?i obraz, domnule Orban, s? deplânge?i soarta maghiarilor din România?! V? bate Dumnezeu pentru atâta minciun? ?i neru?inare! Ve?i avea mult de pierdut dac? nu reu?i?i s? vede?i leg?tura dintre declinul demografic al maghiarimii ?i practicile incorecte, deseori criminale, ale politicii ungure?ti de dezna?ionalizare a altor popoare! Politic? pe care o duce?i de peste un veac ?i jum?tate. N-a?i reu?it prin aceste metode barbare s? v? spori?i cifra demografic?! Ci doar atâta a?i reu?it: s? stârni?i repulsie în jurul vostru ?i s? v? face?i vou? în?iv? r?ul cel mai mare! Sunte?i, în momentul de fa??, poporul european cel mai expus extinc?iei demografice, dispari?iei! ?i continua?i totu?i s? merge?i pe aceea?i cale, folosind acelea?i metode ?i sloganuri care v-au dus pe marginea pr?pastiei! Explica?ia este pentru mine una singur?: nu a?i reu?it s? v? cre?tina?i nici pân? azi, domnule Orban! Acolo, la Budapesta.

P.B.: Spune?i-mi, ce ecou a avut printre maghiari demonstra?ia pe care a?i f?cut-o cu privire la adev?ra?ii vinova?i de deportarea la Auschwitz a sute de mii de evrei din Ungaria?

I.C.: Nu cunosc. ?tiu doar c? am primit dou? mesaje pe site semnate de doi maghiari! Relativ respectuoase ?i amicale. Pentru început nu-i r?u! Mi-ar fi pl?cut s? fie m?car trei... Dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!

Bucure?ti, 8 august 2012
A consemnat Petre Burlacu
 
Fecioara Maria - Maica lui Dumnezeu - Bucuria tuturor f?pturilor
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 15 August 2012 12:20
CiteƟte mai mult...„Iat?, de acum m? vor ferici toate neamurile. C? mi-a f?cut mie m?rire Cel Puternic ?i sfânt este numele Lui". (Fecioara Maria, Luca 1, 48-49).

„Cr?ias? alegându-te, /îngenunchem rugându-te,/ Înal??-ne, ne mântuie /din valul ce ne bântuie;/ Fii scut de înt?rire /?i zid de mântuire,/ Privirea-?i adorat? /Asupr?-ne coboar?,/ O, Maic? preacurat?/ ?i pururea fecioar?, Marie!" (Mihail Eminescu, Rug?ciune)

Sfin?ii P?rin?i, raportându-se la Chipul lui Dumnezeu d?ruit omului la facerea sa, spun c? Tat?l Atotcreatorul, de fapt ?i-a contemplat Arhetipul Fiului S?u preaiubit. Omul deplin, cu posibilitatea asem?n?rii întru Ziditorul s?u, a fost a?ezat pe fundamentul l?untric al tainei: b?rbat ?i femeie, pe o consubstan?ialitate reciproc? ?i pe corespondentul ve?nic al genei religioase. Singurul sens adev?rat al raporturilor uman-spirituale î?i are lumina în acest chip dumnezeiesc, care ?â?ne?te din atotputernicia patern?. Mai înainte de a fi Creatorul cosmosului, Dumnezeu este Tat?l tuturor. În Fiin?a dumnezeiasc? asumarea esen?ial? a Sfintei Treimi începe cu atotputernicia Tat?lui, apoi, a Fiului ?i a Sfântului Duh, având voca?ia misiunilor divine de: Creator, Mântuitor, Mângâietor ?i Judec?tor. Atotputernicia patern? î?i are expresia ?i în înfierea noastr? ca chemare la mântuire. Din l?untrul omului religios sufletul acestuia strig? al?turi de Duhul Sfânt: avva P?rinte. De?i, Autoritatea patern? divin? exprim? caracterul religios fundamental, cu privire la Om, Femeia este cea care are instinctul matern în?scut, exprimându-?i principiul religios în uman, ca sensibilitate specific? a spiritualit??ii pure.

Fecioara - Femeie - Maic? este primul Om care devine Dumnezeu prin har.

Spiritualitatea feminin? are o coresponden?? ?i o comuniune aparte cu elementul religios. Aceasta explic? ?i divor?ul dintre sensibilitatea spiritual? feminin?, milenar? ?i virilitatea umanist? a evului mediu. Amprenta seculariz?rii apar?ine civiliza?iei masculine, care sfâr?e?te în cele din urm? pesimist. Pesimismul este atribut masculin, el r?mânând deseori ag??at de disperare, f?r? ?ansa unui posibil recurs.
F?r? c?ldura ?i lumina harului, germenele mâhnirii încol?e?te în esen?a masculin?, atrofiind sim?ul religios al paternit??ii, plesnind în mugurele batjocoritor al ateismului. Tot spiritul zeflemitor fa?? de taina Fecioarei – Mam? poart? pecetea ateismului militant. Toate excesele frapante ale masculinit??ii le reg?sim în religiile lumii antice ?i moderne, (excep?ie f?când cre?tinismul ortodox), respectiv în sistemele filosofice sau doctrinele politice. Dimpotriv?, sufletul însetat de Dumnezeu ?i de Neam, axa ascetic? a marilor mistici, aura re-cre?rii, cultul eroilor ?i martirilor, temeritatea sfin?ilor, frumuse?ea ortodoxiei, sim?ul comunitar ?i cosmic, sensibilitatea artistic?, precum ?i tandre?ea matern? î?i au Cuibul în sensibilitatea feminin?, iar în mod expres în Sânul (cultul) Maicii Domnului. Este suficient s? privim Icoanele Maicii Domnului de la M?n?stirea Rar?u (icoan? nef?cut? de mân? omeneasc?) ?i cea a Sfintei Treimi – Deisis a Sfântului Andrei Rubliov pentru a cunoa?te ?i explica deplin Arhetipurile religioase: cel al Feminit??ii absolute ?i cel al paternit??ii dumnezeie?ti des?vâr?ite. Limba vechilor cazanii, ce ne înva?? c? maternitatea uman? r?spunde chem?rii paternit??ii divine este Chipul- Icoan? exprimat liturgic.

Femeia-Icoan? este comoara tuturor valorilor moral- religioase, na?ionale ?i universale.

?ansa izb?virii lumii apar?ine cre?tinismului prin Mântuitorul Hristos, iar cea care o ap?r? ?i aduce mângâierea harului, oprind dezumanizarea crea?iei este Maica Domnului - toat? n?dejdea omenirii. În lupta cu r?ul, b?rbatul religios înfrunt? suferin?a, în timp ce femeia i se abandoneaz? pe moment, pentru ca apoi s? culeag? biruin?a. De?i Virtutea are în componen?a ei r?d?cina b?rbatului, virtutea este de genul feminin. Smerenia apar?ine a?adar feminit??ii prin excelen??. T?ria viril? nu e superioar? blânde?ii feminine. Aceasta explic? ?i sensul principiului spiritual al sensibilit??ii feminine exprimat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Lua?i jugul Meu (Crucea Mea) asupra voastr? ?i înv??a?i-v? de la Mine, c? sunt blând ?i smerit cu inima ?i ve?i g?si odihn? sufletelor voastre". (Matei 11, 29).

B?rbatul tr?ie?te prin lupta sa de cucerire, de biruin??, deseori ucigând via?a. Femeia, dimpotriv? na?te via?a, ap?rând-o, între?inând-o, sfin?ind-o cu propria sa d?ruire. ?tiind c? Femeia poart? pecetea religiozit??ii, Ispititorul i s-a adresat ei ?i tot ea este cea care re-n?scut? prin Fecioar?, prime?te arvuna mântuirii prin mesajul Buneivestiri ?i bucuria suprem? de a-l vedea prima pe Iisus Hristos înviat. Fecioara Maria este osmoza unui cer ?i a unui p?mânt roditor, reprezentând chipul cosmic al nativit??ii, prin na?terea lui Dumnezeu.

Mariologia este inerent? bucuriei cosmice, contempl?rii cere?ti ?i p?mânte?ti.

Fecioara Maria, devenind Chipul în?elepciunii lui Dumnezeu ?i Surâsul sofianic al Sfântului Duh, este proclam? deapururi de Sfin?i: Bucuria tuturor f?pturilor.
Noi, daco-românii- fiii Ei spirituali ?i de sânge, îi spunem Surâsul zorilor divine, Cea care ?ade de-a dreapta dreptei Tat?lui. În Apocalipsa Sfântului Apostol ?i Evanghelist Ioan, Femeia- Icoan? apare înve?mântat? în Soare, închipuind Biserica Ortodox? dreptm?ritoare. (Apocalipsa, 12, 1).În sfera religioas? valoarea metafizic? apar?ine categoric ?i f?r? echivoc numai naturii feminine. Mirificile efluvii care fertilizeaz? izvoarele tainice ale vie?ii eman? din fiin?a Femeii. Aceasta ne explic? faptul excep?ional, de ce Matriarhatul pelasg (?i matriarhatul în genere) a fost epoca prelungit? a elementului cosmic ce a dominat principiului personal prin: Sibilele-profetese, Vestalele- prooroci?e, ori Marile Preotese. Puterea b?rbatului se exprim? prin ac?iune, prin verbul: a ac?iona, în timp ce autoritatea Femeii const? în verbul a fi, expresia religioas? absolut?.
În antinomia destinului uman, prima care devine tu sau el este Femeia.
Femeia, fiind a?adar tot timpul contemplat? este în mod evident binecuvântat? permanent. Numai prin transcenden?? femininul ?i masculinul se întregesc, devenind una sau unul ca la crea?ie.
Femeia prin voca?ia ei spiritual? se întrep?trunde culturii, omenirii, nu civiliza?iei societ??ii.
Femeia se prelunge?te dimensional în lume prin d?ruirea de sine, devenind totodat? destinul propriu al b?rbatului.
Dac? b?rbatul poate re-crea ca sisteme: arta, filosofia, teologia, ?tiin?a, etc, întruparea acestor grandioase valori are loc în Femeie.
Bra?ele Femeii care-i împodobesc fiin?a surâz?toare sunt: smerenia ?i dragostea înve?mântate în libertate ?i har.
Destinul Omului se afl? în bra?ele Femeii-Mam?, dup? cum destinul omenirii se afl? în îmbr??i?area Fecioarei - Maici.
Înfierea noastr? dorin?ei Dumnezeirii s-a f?cut prin r?spunsul divin al Fecioarei Maria, dat Arhanghelului Gavriil, consim?ind astfel, Întruparea Domnului:

„Fie mie dup? cuvântul t?u!"

A?adar, gra?ie Maicii-Fecioare, noi cre?tinii vom putea fi dup? har asemenea Fiului ei.
În Sfânta Fecioar? Maria, culmineaz? sinergia sfin?eniei ortodoxe ?i a Duhului Sfânt.
Fecioara Maria nu este o Femeie între femei, ci este încoronarea prin excelen?? a Femeii.
N?scându-se Cuvântul din Sânul Fecioarei, to?i oamenii ar trebui s? posede str?lucirea în cuvinte.
Fecioara Maria, Fecioara ori Femeia aleas?, fac din firea lor prin adumbrirea sofianic? o sensibilitate feminin? f?r? egal, des?vâr?it? ca voca?ie a iubirii.
?i Energiile divine î?i descoper? aspectul feminin ca manifest?ri în afara Fiin?ei absolute în Aura Sofiei, a În?elepciunii dumnezeie?ti.
Prin urmare, Sofia ca principiu feminin al Ziditorului Îi provoac? în timp umanizarea. Dorin?a inimii Fecioarei Maria cere Întruparea Domnului prin Sofia divin? care o aprob?.
Deodat?, Icoana (Chipul) lui Dumnezeu din Om, reflect? chipul Omului în Dumnezeu.
A?adar ?i altfel Fecioara Maria Îl z?misle?te pe Dumnezeul – Om.
Dumnezeiasca Întrupare a avut ca „tocmeal?" bun?voin?a Sfintei Treimi ?i consin??mântul neprih?nit al Fecioarei.
Sfântul Duh este Cel care creeaz? harisma (starea) matern? a puterii duhovnice?ti unde se z?misle?te ?i cre?te viitoarea fiin??.
Desigur, în Taina Întrup?rii, Fiul poart? în Sine întreaga Lumin? a Cuvântului ?i a Adev?rului, dar Cel care sufl? via?a este Sfântul Duh.
Toat? lumina dogoritoare a puterii mariologice zâmbe?te în Zorii z?mislirii Dumnezeului - Om.
Numai în lumina hristic? femininul ?i masculinul, nemic?orându-se, ci crescând unul în cel?lalt, devin compatibile logodnei ?i Tainei sfinte a Cununiei.
Printr-o covertire spiritual? reciproc?, masculinul ?i femininul ating îndumnezeirea.
Cercetând în orice form? de întrupare, afl?m leg?tura ontic? a Duhului Sfânt cu feminitatea.
Existen?a des?vâr?it? trece noul prag al vie?ii doar prin U?a iscusit f?urit? în Crucea biruin?ei.
N?scând Calea, Adev?rul ?i Via?a, Fecioara Maria se face pe sine Pedagog, Stâlp ?i Temelie a În?elepciunii.
C?l?uzind Biserica împ?r?teasc? a Fiului ei Iisus Hristos, Împ?r?teasa Maria ?ade de-a dreapta Împ?ratului.
Omul nou, cre?tinul înfiat este replica Dumnezeului – Om, dar Duhul Sfânt este Cel care în sufletul fiec?rui cre?tin Îl z?misle?te pe Hristos.
Putem concluziona deci, c? Femininul axat pe Sinele s?u, st? sub semnul Na?terii, al Cincizecimii, al z?mislirii noii fiin?e ?i a noului eon, în timp ce energeticul masculin prive?te chipul Învierii, al Schimb?rii la Fa??, al Parusiei.
Lumea Dumnezeiasc? a atotputerniciei paterne , a Tat?lui î?i are corespondentul în lumea uman? a autorit??ii maternale a Fecioarei – Maici.
Maicii - Fecioare, Femeia înve?mântat? în Soare, i-a revenit sarcina de a salva omenirea cu frumuse?ea ei sofianic?.
Fecioara Maria metamorfozeaz? destinul lumii cu frumuse?ea ei supraîngereasc?.
A?a cum sufletul b?rbatului respir? în mod firesc, tot a?a inima Femeia iube?te în mod firesc.
A?a cum lumina Soarelui lumineaz? în mod firesc, la fel dragostea Femeii str?luce?te în mod firesc.
Doar Iubirea care are cuprinsul nem?rginit, poate na?te libertatea circumscris? în absolut.
Numai Dragostea, care str?luce?te prin ve?nica m?re?ie a inimii divine cap?t? dimensiunea nemuritoare a Frumuse?ii Treimice: Tat?l este Dragostea care r?stigne?te, Logosul este Dragostea r?stignit?, iar Sfântul Duh este Dragostea care sfin?e?te r?stignirea prin biruin?a Crucii.
Omul deplin al întregii Crea?ii, al tuturor timpurilor nu este altul decât Maria Fecioara - Femeia - Maic?, înfrumuse?at? în Hristos.
Menirea Femeii, a Fecioarei Maria, ca ?i cea a Mântuitorului, nu este de a li se sluji, ci de a sluji Omului ?i Dumnezeirii.
Toat? aceast? minunat? slujire a Femeii nu se înf?ptuie?te prin func?ii, ci prin natura ei, prin firea str?lucitoare a bun?voin?ei.
Prin iubirea de oameni Maica - Fecioar? întruchipeaz? harul ?i dragostea dumnezeiasc?.
Dac? n?dejdea Femeii este Dumnezeu,speran?a b?rbatului este întotdeauna Femeia.
Dac? b?rbatul zide?te casa, Femeia este focul ?i lumina ei.
Dac? b?rbatul este scânteia care ?â?ne?te din loc în loc, închipuindu-se flac?r?, Femeia este în mod sigur Rugul Aprins.
Dac? b?rbatul atinge unele virtu?i prin sudoarea frun?ii, Femeia le are în?scute pe toate.
Dac? b?rbatul discut? ?i vorbe?te mereu, Femeia cânt? tot timpul.
Dac? b?rbatul se afl? sub vreme, Femeia este desigur deasupra timpului.
Dac? b?rbatul se supune sau nu Legii, în mod sigur Femeia se supune Adev?rului.
Dac? b?rbatul este curajos sau nu, Femeia aproape permanent posed? temeritatea.
Dac? b?rbatul r?scole?te ?i cucere?te lumea pe care apoi o r?stoarn?, Femeia este cea care o umanizeaz? ?i-o îndumnezeie?te.
Dac? b?rbatul este sau nu religios, Femeia poart? continuu în sân mireasma credin?ei.
Dac? b?rbatul re-creaz? sau nu un principiu al existen?ei, Femeia pururea este cea care z?misle?te via?a.
Dac? b?rbatul zugr?ve?te Icoana, Femeia este cea care îi d? aura.
Dac? b?rbatul se vrea întotdeauna iubit, numai în Femeia se întrupeaz? dragostea.
Dac? Chipul Femeii este Dumnezeu - Tat?l, al b?rbatului este Femeia – Mam?.
Dac? b?rbatul este capul Femeii, Femeia este Filocalia b?rbatului.
Dac? b?rbatul este buciumul de doin? ?i jale, Femeia e cântecul de nunt?.

Fecioara Maria este Cr?iasa preabinecuvântat? ?i multmilosârd? a Na?iunii daco-române.

Frumuse?ea Fecioarei Maria s? înflorasc? în fiecare Marie, iar dragostea ei dumnezeiasc? s? z?misleac? Chipul iubirii în orice Femeie !

Cinstire, slav? ?i dragoste î?i aducem ?ie pururea Fecioar? Marie - N?sc?toare de Dumnezeu ! Amin.
 
Emil Lungeanu   
Miercuri, 15 August 2012 12:13
CiteƟte mai mult...Ce alt? celebrare mai nemeritat?, pentru un venerabil al literelor române?ti, decât una petrecut? în surdin?, într-un ermitaj silnic ?i nedrept, a?a cum l-a g?sit pe Henri Zalis, la 21 mai trecut, schimbarea prefixului pentru a opta oar? ? Tot mai scump la vedere de câ?iva ani încoace, de când ?ubrezirea s?n?t??ii aproape c? l-a condamnat la „domiciliu for?at", ast?zi marele biograf al lui Tudor Vianu va fi trecând pentru mul?i ne?tiutori drept un „absent motivat" din specia ?oarecelui de bibliotec? sau, mai simplu, îngropat în vreun nou ?antier literar pe termen lung. Numai c? vremurile s-au schimbat prea mult pentru ca asemenea prezum?ii s? mai func?ioneze când e vorba de munca la domiciliu. În forfota ?i „socializarea" din ziua de azi, nu te mai salut? la plecare cu „Mi-am luat de lucru acas?" decât niscai director ie?it din minister cu secretara la bra?, iar la Tecuci – Ionel Necula, claustrofil ca Philippide. Adio sih?striile voluntare de-alt?dat?, bârlogul ursului de la Croisset, turnul de filde? în care Vigny „avant midi rentrait", mesajele coborâte cu sfoara pe ferestruic? de Emily Dickinson.

Cu cinci decenii în urm?, edi?ia nr.7007 a ziarului Scânteia explica dispari?ia turnurilor de filde? cu dezleg?ri de tip proletcultist, ca pe un anacronism, efect normal al „apropierii creatorului de mase". Dar adev?rul e c? doar fuseser? înlocuite cu turnurile de veghe ale pu?c?riilor, ?i nici chiar luxul izol?rii pe care câ?iva privilegia?i ?i-l mai puteau permite nu era foarte diferit, în fond, de o recluziune. Ce alta dac? nu cenzura, pe vremea când Bietul Ioanide era în ?antier, îl f?cuse pe bietul lui constructor s? se ascund? acas? ? Iar dac? totu?i î?i f?cea hatârul s?-?i deschid? u?a, era doar pentru a te întâmpina în prag înarmat cu foarfeca de tuns manuscrise ?i cu expeditivul „Nu vezi c? sunt plecat ?". Dar strategica retragere în tran?ee a Sadoveanului, pe motiv de boal?, din fa?a indezirabilului arbitraj al schismei pe care conferin?a na?ional? i-l cer?ea ? ?i iat?-l ast?zi pe cultivatorul acestor ilustre amintiri din Gr?dina cu rodii tr?ind pe propria piele izolarea malgré soi sub noua cenzur? a plutocra?iei, de parc? neajunsurile locomotorii n-ar fi fost de-ajuns, adus? de binecuvântata epoc? a supermarketurilor cu mari reduceri la telefoanele mobile. Spirit înalt, istoricul Naturalismului în literatura român? ?i al Romantismului românesc î?i duce în spinare aceast? soart?, e drept, cu o discre?ie ?i o demnitate ce-mi aminte?te un recent comentariu al partidei de tenis dintre Hradecka ?i Serena Williams din turneul W.T.A. de la Madrid : „?i-a manageriat foarte bine accidentarea, ?i-a gestionat foarte bine suferin?a".

Numai c? acest stoicism nu face decât s? pun? în contrast ?i mai abitir lipsa de ajutor ?i de consola?ie. Barem un Geo Bogza ajuns la asfin?it, împov?rat de senectute, de singur?tate, de uitare, mai urca totu?i pe-nserate Podul Grant pe propriile picioare ca s? vad? „cum moare ora?ul", ca într-o ultim? tentativ? de reportaj literar, sau mai degrab? cu nostalgia Podului Brooklyn din zilele lui de glorie. Prin compara?ie, monograful lui Flaubert, lui Filimon, lui Zarifopol nu a avut niciodat? parte de asemenea altitudini – dar poate c?, paradoxal, tocmai asta va avea darul s?-l fereasc?, simetric, ?i de declin. Sic transit gloria mundi ! ?i la drept vorbind, discre?ia ?i tactul absolut remarcabile cu care Henri Zalis s-a f?cut prezent întotdeauna în jungla literaturii române vor fi încurajat ?i ele întrucâtva, chiar dac? nu decisiv, s? le fie cedat? altora întâietatea. C?ci risipa de scrupule ?i menajamente pe care o face prefa?ându-?i volumele de memorialistic? sau de istorie literar?, dintr-un exemplar respect fa?? de cititor, cu rafin?rii ?i ceremonialuri de polite?e lucrate pân? la broderie, ?in nu atât de recuzita caligrafului, cât de omul însu?i. „Le style est l'homme même". Undeva bun?oar?, el g?sea de cuviin?? s? se explice introductiv cu o simplitate de lampadofor ce înnobileaz? demersul: „Pomenind nume ?i destine scriitorice?ti, nu îmi atribui alt merit decît al consemn?rii faptelor... Cu ajutorul lor luminez un drum..." Inconfundabil r?mâne în aceast? privin?? ?i în eretica, antidogmatica sa Istorie condensat? a literaturii române (1880-2000), unde-?i f?cea o datorie din a-?i motiva cu minu?ie op?iunea pentru ruptura cu stereotipul cronologic al clasicelor panorame literare în favoarea unui anistorism bazat pe înrudiri estetice, pentru esen?ializarea prin reducerea la o continuitate strict valoric?. Impactul firesc al unei inova?ii a?a de îndr?zne?e î?i g?sea ameliorarea în aceea?i manier? reveren?ioas?, ofertant?, str?in? de orice didacticism ?i senten?iozit??i („în m?sura în care semnal?m un posibil cod de lectur?", „proiectul de fa??" etc.), abundent? în determinan?i pentru calibrarea precis? a enun?urilor dup? modelul obsesivului „mot juste" flaubertian.

Pentru Henri Zalis, asumarea r?spunderii pentru pagina scris? pare s? func?ioneze ca un adev?rat reflex, dovad? ?i postura de c?l?uz? în care naratorul ?inea s? se manifeste chiar ?i în cazul unui volum de nuvele sadea precum Sezonul oglinzilor abandonate. Nimic nu este gratuit, l?sat f?r? acoperire sau la voia întâmpl?rii. ?i cum altfel ? Nu-?i po?i permite s? fii exigent cu condeiul altora dac? nu l-ai trecut destul prin ascu?itoare, înainte de toate, chiar pe al t?u. Deopotriv? c?rturar de mare calibru, critic ?i istoric literar, memorialist, publicist, fost redactor al Gazetei literare, dar ?i veritabil prozator el însu?i, Henri Zalis nu-?i dezminte constantele cu valoare de semn?tur? în nici una din multiplele lui ipostaze, putând oricând servi pild? prin ?inuta seniorial? a demersului, apeten?a pentru autocontrol ?i rigoare, modera?ia tonului, demnitate. ?i totu?i, portretul n-ar fi înc? viu decât întregit cu bonomia generosului causeur, cu care un pahar de vorb? înseamn? pentru interlocutor un exerci?iu gidian de igien? intelectual? echivalent lecturii unei c?r?i.

S?rb?torirea celor opt decenii, f?r? îndoial?, ar fi prilejul ideal pentru un bilan? al contribu?iilor aduse pân? acum literelor române?ti de p?rintele Istoriei condensate, pentru o Acolad? ca aceea în care dânsul î?i pusese odinioar? propriile experien?e lirice. Dar vremurile, cum ziceam mai înainte, s-au schimbat, iar bilan?urile se tot amân? lasându-se a?teptate pân? la spartul târgului, precum jandarmii de operet? ai lui Offenbach. S-au schimbat în asemenea m?sur?, c? nu mai po?i nici m?car deplânge retrogradarea social? a unor spirite de eleva?ia unui Henri Zalis pân? la condi?ia de m?tur?tor, de când dasc?lii ie?eni au ajuns s? fie remunera?i cu 30 % mai pu?in ca gunoierii. Iar dac? pe carnetul de ?ofer al lui Rebreanu interbelicii men?ionau vizibil „Literat", ast?zi carnetul de scriitor nu mai înseamn? nici cât un permis auto.
 
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Sùmbătă, 11 August 2012 14:54
CiteƟte mai mult...Mul?i est-europeni, în general ?i mul?i români, în special, au visat la apartenen?a statului lor la N.A.T.O. ?i la Uniunea European?. În timpul R?zboiului rece, prizonieri ai opiniilor formate cu grij? ?i profesionalism de Europa Liber? ?i de alte posturi occidentale de radio, acest vis p?rea de neatins. Cifra acestor vis?tori este mare, în toate fostele ??ri ale blocului sovietic, dar greu de cuantificat. Un referendum privitor la aderarea Ungariei la N.A.T.O. s-a desf??urat în prim?vara anului 1997. Rezultatul a fost c? majoritatea ungurilor s-au pronun?at împotriva ader?rii, iar guvernan?ii de la Budapesta, serio?i, nu au falsificat rezultatul în favoarea intereselor occidentale, cum se mai practic?. Voin?a poporului maghiar nu a fost un argument suficient pentru mai marii Lumii ?i, în iulie 1997, Ungaria a fost „invitat?" (chemat?) s? adere la N.A.T.O., fapt împlinit doi ani mai t?rziu. În acest context, alte state, inclusiv România, nu ?i-au mai propus referendum-uri privitoare la perspectiva ader?rilor (includerii) la N.A.T.O. ?i la U.E. Nu mai era nevoie ca popoarele s? con?tientizeze dimensiunea adversit??ii fa?? de noii st?pâni ?i nici faptul c? în „democra?ia" despre care li se vorbe?te, p?rerea poporului nu conteaz?. Totu?i, pentru a repara imaginea în fa?a istoriei, privitor la aderarea Ungariei la U.E., în 12 aprilie 2003, a avut loc un alt referendum, „preg?tit" din timp, prin jocuri teribile de imagine, în urma c?rora 84% dintre unguri au votat pentru aderarea ??rii la U.E. În acela?i an, în luna noiembrie, prin referendum, în urma unor falsuri teribile ?i a înc?lc?rii procedurilor legale, a fost ob?inut „acordul poporului român" privitor la modificarea Constitu?iei României din 1991. Acte formale care mimeaz? democra?ia, foarte asem?n?toare, pe alocuri identice, cu alegerile din România pentru Marea Adunare Na?ional? sau pentru consiliile populare, din perioada socialismului de stat. Fac aceast? compara?ie cu toate c? mi s-a p?rut mereu c? sunt pu?in potrivite compara?iile între regimul politic socialist de stat ?i cel capitalist. Cele dou? regimuri sunt mult diferite ?i fiecare are specificul s?u. Pentru cercet?torii neangaja?i politic, este ast?zi o certitudine c? nu exist? regimuri politice „rele" ?i „bune", c? „binele" ?i „r?ul" convie?uiesc în fiecare regim politic ?i depinde doar de guvernan?i înspre ce direc?ie împing fiecare regim politic în parte. Desigur, este foarte important ?i din ce unghi de vedere prive?te fiecare „binele" ?i „r?ul". „Binele" unora este, adeseori, „r?ul" altora, a?a cum „criminalii" unor popoare sunt, în acela?i timp, „eroii" altor popoare.

Dup? 1989, o parte din „elitele" politice ?i intelectuale române?ti, altele decât „pro?tii lui Iliescu", au dorit ?i au propagat necesitatea revenirii la valorile regimului politic interbelic. A?a a ajuns s? fie promovat? politica de „dare a ceasului înapoi". Asta doar în teorie, pe hârtie. În realitate, fenomenele politice interbelice pozitive din punctul de vedere na?ional românesc, fiind, în parte, ocolite, în parte, comb?tute. Dup? anul 1996, Conven?ia Democratic?, dup? anul 2000 regimul filo-occidental al lui Adrian N?stase ?i dup? anul 2004, regimul b?sescian al „axei Washington-Londra-Bucure?ti", nu au avut nimic în vedere privitor la prevederile Constitu?iei României din 1923. Atunci, o clas? politic? format? exclusiv din proprietari a proclamat c?: „proprietatea este subordonat? interesului na?ional". Resursele naturale, în totalitatea lor, apar?ineau statului român. Ele nu se puteau nici privatiza ?i nici înstr?ina. Liberalii au ajuns de trei ori la putere în perioada post-comunist? (în 1996-2000, în 2004-2008 ?i în 2012), dar nu au pomenit nici o singur? dat?, în cadru oficial, despre politica lor tradi?ional? „PRIN NOI ÎN?INE", cea care le-a adus în istoria României atâtea succese remarcabile. În România, puterile occidentale au practicat ingerin?ele înc? din timpul negocierii tratatelor de pace de dup? primul r?zboi mondial. Ingerin?ele vizau în primul rând protejarea minorit??ilor na?ionale, în special pe evrei ?i pe unguri, dar ?i pe al?ii, care au fost ?i au r?mas punctul principal de sprijin pentru domina?ia str?in? a României. Clasa politic? româneasc? interbelic? a reu?it, în mare parte, s? ocroteasc? majoritatera româneasc? ?i, dând minorit??ilor drepturi importante, a reu?it s? le ?in? în frâu ?i s? controleze lupta permanent? a multor minoritari împotriva statului na?ional unitar român. În perioada post-comunist?, clasa politic? a cedat permanent în fa?a minorit??ilor ?i a for?elor externe care le protejeaz? ?i le folosesc ca ?i puncte de sprijin în men?inerea controlului asupra României. Ast?zi, s-a mers atât de departe în sensul invers al perioadei interbelice, încât guvernan?ii de la Bucure?ti au fost preocupa?i s? nu cumva ca interesele str?ine din România s? nu fie atinse.

Cultura tradi?ional? româneasc?, marii no?tri clasici, istoria na?ional?, au ajuns s? fie marginalizate, pe zi ce trece mai mult, iar în con?tiin?a tinerei genera?ii se propag? ideile europeniste ?i globaliste, superficialitatea emanat? de diverse teze care slujesc ideologii str?ine ?i o cultur? post-modernist? care nu a periat înc? non-valoarea. Românii în formare sunt educa?i în ?colile statului, pe banii poporului român, s? accepte ?i s? asimileze ideea c? bunicii ?i str?bunicii lor sunt ni?te criminali care au comis genocid împotriva evreilor. Cei care nu recunosc aceste groz?vii intr? sub inciden?a legii promovate pe u?a din dos (ilegal) ?i care prevede pedepse cu închisoarea, pân? la 5 ani de temni??. Îndobitocirea popoarelor din colonii a fost totdeauna un obiectiv al metropolelor. De la primii pa?i ai noului regim politic post-comunist, direc?ia propagandei a fost una a minciunii ?i a manipul?rii. În aceste condi?ii, nu avea cum s? se nasc? un regim politic s?n?tos. Un asemenea regim nici nu convenea celor care urm?reau ?i au ?i reu?it s? lichideze ?i s? acapareze economia României ?i pie?ele ei externe ?i interne. Jefuitorilor nu le place seriozitatea ?i ordinea. Începând cu evenimentele din decembrie 1989 ?i colosalele invers?ri de realit??i care au fost propagate atunci ?i continuând cu direc?ia politic? „necesar?" ??rii, poporului i s-a spus altceva decât adev?rul. Începând din 22 decembrie 1989, conduc?torii României, adu?i la putere de serviciile secrete str?ine care au realizat lovitura de stat în România, i-au mânat pe români înspre noul lan? asupritor cu minciuni ?i promisiuni de?arte. Acestor conduc?tori ai României li se potrive?te butada înv??at? de la ilustrul istoric al Antichit??ii, Tacitus: „Nimeni nu a folosit vreodat? puterea ob?inut? prin mijloace bandite?ti în scopuri nobile". Poporului român i s-a spus c? tot ce s-a f?cut sub comuni?ti este gre?it. I s-a mai spus c? economia româneasc? nu este bun? de nimic. Industria este „un morman (ghem) de fiare vechi", care a trebuit lichidat sau înstr?inat. I s-a mai spus c? nu este rentabil s? exploatezi aur ?i alte bog??ii colosale ale subsolului României ?i trebuie s? le d?m altora, care se pricep. I s-a mai spus c? nu este rentabil s? facem comer? cu Orientul Mijlociu, cu Rusia, cu China ?i cu al?i fo?ti parteneri importan?i ai no?tri. I s-a mai spus c? formele asociative din agricultur? nu sunt rentabile ?i trebuie desfiin?ate. I s-a mai spus c? ocrotirea patrimoniului na?ional a fost ceva comunist ?i legea trebuie abrogat?, pentru a se putea înstr?ina orice. I s-a mai spus c? este bine ca p?mântul agricol al României s?-l vindem str?inilor. I s-a mai spus c? este bine ca s? înstr?in?m b?ncile, petrolul, companiile de asigur?ri, distribu?ia gazului metan, marile noastre combinate, industria de armament, industria cimentului, întreaga flot?, industria de aluminiu etc. O parte a poporului român, neatent?, chiar a crezut. Cei care au identificat direc?ia spre care este împins? România, care au în?eles ce se întâmpl? ?i care au încercat s? semnaleze pericolele ?i faptul c? ne îndrept?m într-o direc?ie în care nu conserv?m nimic din ceea ce ne este necesar ca s? supravie?uim ca na?iune ?i ca stat na?ional unitar ?i cu un nivel al suveranit??ii de la care s? poat? fi ocrotite valorile fundamentale ale na?iei, au fost de îndat? califica?i drept „retarda?i", „comuni?ti", „securi?ti", „nostalgici", „anacronici" ?i desemna?i ca fiind „na?ionali?ti", termenul fiind folosit peiorativ, prin abuz de limb? ?i de interpretare. Împotriva acestora s-a practicat, în ascuns, poli?ia politic? ?i persecu?ia profesional? subtil?. În viziunea acestor propagandi?ti ai noului regim, a fi na?ionalist este ceva foarte r?u. Da, sunt de acord c? este r?u, dar r?u pentru inten?ia str?in? de domina?ie total? a României.

Astfel, s?tui de propaganda regimului Ceau?escu, ascultând glasul Occidentului, românii au ajuns în anul 2012 cu peste o sut? de miliarde de euro datorie, ca s? le ajung? din plin ?i urma?ilor, în situa?ia în care statul nu poate s? asigure pensiile ?i salariile decât împrumutându-se în continuare ?i cu o perspectiv? foarte slab? de a ajunge s? putem s? ne d?m singuri de mâncare. Preocuparea unora dintre conduc?torii statului este cum s? fac? s?-i mai prosteasc? pe români ?i s?-i fac? s? cread? c? este bine s? mai d?m ?i pu?inul care ne-a mai r?mas: aurul ?i cuprul, cu toate celelalte bog??ii din z?c?minte, gazele de ?ist, intreprinderile energetice, po?ta, CEC-ul ?i cele câteva pu?ine societ??i r?mase ale statului. România nu mai are pârghiile necesare s?-?i conserve nici una din valorile na?ionale fundamentale, fiind integral la cheremul noilor st?pâni, care pot face ?i desface orice în România, una dintre noile colonii europene ale Occidentului. Acesta a ajuns s? fie singurul beneficiar al loviturii de stat din decembrie 1989, lovitur? dat? în spatele mul?imii de muncitori „ferici?i" c? se schimb? regimul care le oferise 12,5 milioane de locuri de munc?, pensii sigure ?i care se indexau constant, câte pu?in, locuin?e pentru toat? ?ara, înv???mânt ?i s?n?tate integral gratuite, o mare stabilitate a situa?iei sociale etc. În decembrie 1989, dup? r?sturnarea lui Ceau?escu, cei mai ferici?i erau cei care aveau s? piard? cel mai mult: majoritatera popula?iei, în special muncitorii.

În aceste condi?ii, e?ecul sistemului politic actual este foarte greu de contestat în analize ?tiin?ifice, pe baz? de indicatori, pe baz? de logic? ?i de obiectivitate neutr?. Recunoa?terea pe scar? larg?, de mas?, a e?ecului regimului politic actual din România este doar o chestiune de timp.
- va urma -
 
Ne puteam opri pe Nistru? (3)
Cristian Negrea   
Sùmbătă, 11 August 2012 14:38
CiteƟte mai mult...Cauze militare

Unul dintre argumentele forte ale celor ce sus?in c? ne puteam opri pe Nistru este faptul c? nu ni s-a cerut de c?tre Hitler s? continu?m. Dar Hitler a cerut cuiva în mod expres s? continue? În 1941 era atât de puternic pe pozi?ie c? nu trebuia s? cear?. Ac?iona doar dac? nu o f?ceai, ca ?i în cazul Iugoslaviei.

Un alt argument este cel referitor la faptul c? armata român? nu era preg?tit? pentru un astfel de r?zboi. Dar cine era preg?tit de un astfel de r?zboi? Cine ar fi crezut c? r?zboiul va mai dura înc? patru ani? La fel, cine a crezut în 1914 c? r?zboiul va dura patru ani, când to?i erau convin?i c? se va termina pân? de Cr?ciun? Dar odat? ce intri în lupt?, nu ?ti când ie?i, toate planurile ideale pe hârtie se risipesc în cea?a luptei. Dar cine era preg?tit? pentru un astfel de r?zboi? Anglia, a c?rei paz? de coast? era înarmat? în 1940 cu bâte? ?i trupele de recru?i care f?ceau instruc?ie cu cozi de m?tur?, fiind o pu?c? la fiecare pluton? Germania, cea mai preg?tit?, care a atacat Rusia pe un front de 2.900 de kilometri cu 3.500 de tancuri? Adic? ceva mai mult de un tanc pe kilometru? Adev?rul e c? nimeni nu era preg?tit pentru un asemenea r?zboi, dar în 1941 nu se b?nuia c? va fi un asemenea r?zboi!

Mai mult, cine a f?cut ca România s? nu fie preg?tit? de r?zboi, când toate semnele erau clare de ani de zile c? ne îndrept?m spre o confruntare? Nimeni nu ?i-a ascuns inten?iile, ba dimpotriv?, le-a f?cut publice ?i le-a sus?inut continuu. Ungaria nu ascundea c? dore?te recuperarea inclusiv prin for?? a Ardealului, ci chiar o spunea r?spicat. Hitler ?i-a publicat inten?iile în Mein Kampf. Stalin sus?inea la fiecare luare de cuvânt necesitatea izbucnirii revolu?iei proletare globale ?i sublinia datoria Uniunii sovietice de a ajuta proletariatul s? scuture jugul burghez, chiar prin for?a armelor. Mai mult, ne-a atacat continuu, a încercat fel de fel de revolu?ii pe teritoriul nostru cum a fost cea de la Tatar Bunar în 1924[1]. A cui e vina c? liderii no?tri au stat cu capul între urechi ?i ?i-au v?zut de ciorov?iala lor politic? intern? ?i meschin? (ca ?i ast?zi, de altfel) f?cându-l pe Iorga s? vorbeasc? de „hâra noastr? politic? care ne face de râs la toate neamurile"? Ce putea face Antonescu într-un singur an ca s? îndrepte gre?elile ?i indolen?a a dou?zeci de ani? A f?cut cât a putut, a reorganizat armata ?i a cump?rat armament, atât cât a reu?it. Dar când vine momentul, nu te întreab? dac? e?ti preg?tit sau nu. El vine ?i atât. Ce ar fi trebuit s? facem, s? le spunem sovieticilor în iunie 1940 s? mai amâne ultimatumul pân? vom fi preg?ti?i? Sau lui Hitler s? amâne atacul pân? vom fi preg?ti?i? Sau s? le spunem germanilor merge?i voi mai înainte, c? venim ?i noi mai târziu, dup? ce ne vom preg?ti pu?in? Este problema ta dac? ai pierdut vremea f?r? rost. Chiar ?i pildele Mântuitorului sunt clare în acest sens: lucra?i c? va veni seara ?i nu ve?i mai putea lucra. Ce-am f?cut 20 de ani? Aceea?i întrebare se poate pune ?i pentru ziua de azi, dac? mâine vom fi implica?i într-un conflict f?r? avioane de lupt? moderne, de exemplu.

Un alt argument tâmpit care ar justifica în mintea unora c? ne puteam opri pe Nistru este faptul c? Hitler nu punea nicio baz? pe trupele române, c? le considera slabe. Chiar ?i o revist? prestigioas? de istorie a dat declara?ia lui Hitler de dinainte de începerea r?zboiului, conform c?reia trupele române nu prezint? încredere. Era p?rerea lui preconceput?, dar aceea?i revist? uit? s? spun? de declara?ia lui Hitler dup? ce România a intrat în r?zboi, la 12 august 1941, c?tre ambasadorul spaniol, Espinoza de los Monteros: „trupele române, alia?ii no?tri, sunt absolut eminente". Mai devreme, la 29 iunie, îi mul?umea în scris lui Antonescu pentru „viteaza atitudine ?i activitatea desf??urat? de Armata Român?".

Vre?i ?i altele, de la ofi?erii ?i generalii germani hâr?i?i în lupte, cei mai capabili s? judece comportamentul ?i combativitatea unor lupt?tori? Spicuiesc doar câteva:
- Mare?alul Erich von Manstein, comandantul frontului de sud, poate cel mai capabil general german din al doilea r?zboi mondial, în memoriile sale: „de cele mai multe ori, românii s-au b?tut cu mult curaj".
- Generalul von Salmuth, comandantul corpului 30 armat? german, în scris c?tre brigada 6 cavalerie român?: „... (aceasta) posed? nu numai spiritul viu al cavaleristului, ci ?i voin?a dârz? de a lupta".
- Generalii Hansen ?i Kortzfleisch c?tre Divizia 1 blindat? român?, al?turi de care eliberaser? Chi?in?ul, le transmitea mul?umirile c?lduroase ?i deosebita recuno?tin??. Sunt doar câteva declara?ii despre eliberarea Basarabiei ?i Bucovinei de nord, dar mai sunt multe altele, ulterioare, pe care nu am cum s? le cuprind aici. totu?i, dau declara?ia generalului Hans Spiedel, dup? r?zboi ajuns comandant al for?elor terestre N.A.T.O. din Europa Central?. Întrebat de ziaristul american Cyrus Sulzberger: Care au fost cele mai bune trupe ale Axei în afar? de germani? Finlandezii, croa?ii, ungurii? el a r?spuns simplu ?i clar: „Niciunul dintre ace?tia. Românii au fost. Da?i-le ?efi buni ?i nu ve?i g?si trupe mai bune." Mai trebuie ceva demonstrat?

Crede?i c? germanii ar fi renun?at u?or la contribu?ia unor astfel de solda?i? C? ar fi renun?at pur ?i simplu la for?a principal?, de baz?, de la sudul Grupului de Armate Sud? C? ar fi scos trupe ca s? asedieze Odesa în locul românilor, Odesa fiind singurul ora? mare cucerit de un aliat al germanilor f?r? concursul acestora (e drept, cu grele pierderi)? ?i noi am recunoscut contribu?ia germanilor la eliberarea Basarabiei ?i Bucovinei, poate cel mai limpede prin prisma declara?iei generalului Petre Dumitrescu: „F?r? ei nu am fi putut face reîntregirea neamului", lucru evident. ?i atunci noi, cu sacii în c?ru??, puteam spune c? pentru noi pân? aici am avut treab??
Urm?toarele considerente ?in tot de natura militar? a cauzelor pentru care nu ne puteam opri pe Nistru, dar le-a? numi mai degrab? cauze strategice.

Cauze strategice

În toat? istoria militar?, din antichitate pân? ast?zi, exist? ni?te principii universal valabile, de la Sun Tzu pân? la David Petraeus. Unul dintre ele este cel referitor la urm?rirea adversarului. Într-un r?zboi, într-o lupt?, la care se ajunge la o b?t?lie deschis? între doi adversari, pân? la urm? unul CiteƟte mai mult...va ceda. Dar depinde ?i cum o face. Dac? se retrage ordonat spre o nou? pozi?ie pentru a încerca o nou? rezisten??, respectiv o nou? b?t?lie, ajungem în situa?ia unei victorii tactice de moment din partea celuilalt nu cu o victorie decisiv?. Dar dac? unul dintre adversari o rupe la fug? dezorganizat înseamn? c? este înfrânt. Dar victoria celuilalt nu este deplin?, dac? acesta nu îl urm?re?te. Urm?rirea este un principiu de baz? din mai multe motive. Ciocnirea, b?t?lia propriu-zis?, în cazul unor adversari apropia?i ca ?i num?r, dot?ri ?i poten?ial, rezult? într-un num?r relativ apropiat de pierderi. Cedarea terenului poate avea efect pentru moral ?i unele câ?tiguri tactice de moment, dar dac? adversarul nu este urm?rit, victoria nu are cum s? fie total?. Cele mai mari pierderi pentru un oponent nu vin în cursul b?t?liei propriu-zise, ci în momentul urm?ririi, atunci când nu are cum s? fac? fa?? cu for?e de ripost?, din moment ce mare parte a trupelor fug panicate. Dac? nu au rezistat în cursul b?t?liei, nu au cum s? reziste în cursul fugii dezorganizate, dac? sunt urm?rite de trupele victorioase. În timpul urm?ririi sunt dezorganizate marile armate, atunci sunt cele mai mari pierderi pentru cei urm?ri?i care nu au cum s? ini?ieze o rezisten?? valabil?, atunci se iau cei mai mul?i prizonieri lipsindu-i pe adversari de posibilitatea unei reveniri. Urm?rirea este de cele mai multe ori cheia victoriei depline pentru unii ?i poarta dezastrului pentru al?ii.

C? tot vorbeam de Napoleon, înainte de Waterloo l-a b?tut pe Brucher. 8.000 de prusaci mor?i. Pentru a-l scoate definitiv din lupt?, l-a trimis pe Grouchy s?-l urm?reasc? cu 30.000 de francezi, el urmând s? se ocupe de Wellington la Waterloo. Problema este c? Grouchy nu numai c? nu l-a g?sit pe Brucher, dar nici nu l-a împiedicat s? ajung? la Waterloo în momentul esen?ial, în timp ce Grouchy nu a mai ajuns niciodat? la Waterloo. Napoleon a pierdut pe mâna lui Grouchy, iar dac? ?i acesta ajungea pe câmpul de lupt?, poate alta ar fi fost soarta b?t?liei.

Urm?rirea este esen?ial? în des?vâr?irea victoriei pe câmpul de lupt?. Nu este de ajuns s? învingi adversarul ci trebuie s?-l urm?re?ti ca s?-l sco?i total din lupt?, ca s? nu te treze?ti mâine luptând din nou cu el. To?i marii generali ?i comandan?i au respectat cu sfin?enie acest principiu de baz? al strategiei militare. Iar noi puteam înc?lca acest principiu de baz? refuzând s?-i urm?rim ?i captur?m pe sovieticii care se retr?geau în debandad?? Dac? i-am fi l?sat, mâine ne trezeam luptând cu aceia?i în prima linie, cum am mai p??it-o ?i alt? dat?.

Al?i „anali?ti" au spus c? nu trebuia s? trecem Nistrul deoarece noi nu am dus niciodat? r?zboi în afara grani?elor noastre, am dus doar r?zboaie de ap?rare a teritoriului nostru. Alt? prostie ce denot? o necunoa?tere total? nu numai a strategiei militare, ci ?i a istoriei noastre. Iar ace?tia care sus?in astfel de inep?ii se vede c? nu cunosc lucruri elementare, cum ar fi diferen?a dintre un r?zboi de agresiune ?i unul preventiv. Un r?zboi de agresiune este unul în care î?i ataci vecinul deoarece vrei ceva de la el, pur ?i simplu, fie c? e vorba de teritoriu, influen?? sau avantaje economice sau de alt? natur?. Dar un r?zboi preventiv este acela în care î?i ataci adversarul când e?ti sigur c? el vrea s? te atace, ataci înainte de a ataca el. Exemplele sunt enorm de multe în istorie, inclusiv în istoria noastr?. Românii au dus multe r?zboaie în afara teritoriului na?ional, r?zboaie preventive de ap?rare.

Dacii îi atac? pe romani peste Dun?re în iarna dintre anii 86 ?i 87, ?tiind c? vor fi ataca?i de ace?tia oricum. Mihai Viteazu devasteaz? ?i trece prin foc ?i sabie sudul Dun?rii în 1583. Mai departe, în timpurile moderne, independen?a ne-am câ?tigat-o la Plevna în r?zboiul din anii 1877-1878 dincolo de Dun?re, nu pe teritoriul na?ional. În 1913 am intrat din nou în Bulgaria pentru a pacifica regiunea dobândind rolul de lider regional, pacea încheindu-se la Bucure?ti. În 1919 am eliminat pericolul bol?evic maghiar ocupând Budapesta prin lupt? la 4 august 1919. Tot în 1919 am trecut Nistrul ocupând Tiraspolul ?i alte regiuni pentru a asigura flancul stâng al diviziilor franceze ?i grece?ti ce se retr?geau din Odesa sub presiunea bol?evicilor ru?i. Iar acum ar fi trebuit s? ezit?m s? trecem Nistrul?
Scopul unui r?zboi este distrugerea adversarului. Nu numai s? îl învingi, ci s? îl distrugi. Urm?rirea, despre care vorbeam, este un mijloc, un corolar. Iar distrugerea adversarului implic? ?i urm?rirea lui, de cele mai multe ori dincolo de grani?ele tale. Dac? nu o faci, pl?te?ti un pre? greu mai târziu, a?a cum am f?cut-o noi în 1919. Nu i-am urm?rit pe unguri peste Tisa în aprilie 1919, au revenit ?i ne-au atacat în iulie. Alte pierderi, alte victime care ar fi putut fi evitate. Au trecut Tisa pe trei coloane ?i ne-am luptat în defensiv?, apoi am contraatacat respingându-i din nou peste Tisa.[2] Au fost voci în Antanta care ne-au cerut ?i atunci s? ne oprim pe Tisa. De ce, ca s? fim ataca?i din nou odat? ce ungurii se regrupau? Regele Ferdinand a procedat corect trecând Tisa în urm?rirea adversarului pân? la ocuparea Budapestei.[3]

Exemple mai recente. În 1991, coali?ia interna?ional? l-a alungat pe Saddam Hussein din Kuweit, dar nu l-a urm?rit ?i nu l-a deposedat de putere (de?i interesele erau fundamental diferite).A r?mas o amenin?are în ciuda bombardamentelor din 1998 sau a zonelor de interdic?ie aerian?. A fost înl?turat abia în 2003. În 2008, ru?ii i-au alungat pe georgieni doar pân? la grani?a Osetiei de Sud? Nu, au trecut pe urmele lor pe teritoriul georgian.

Noi, românii, nu era normal ?i logic s?-i urm?rim pe sovietici dincolo de Nistru pân? la distrugerea lor, lucru cât se poate de firesc ?i posibil în 1941? Dac? nu o f?ceam, sovieticii s-ar fi regrupat ?i ne-ar fi atacat din nou pe linia Nistrului, de data asta mult mai puternic. O zical? militar? spune c? atunci când intri într-un r?zboi, trebuie s? ai stomacul s?-l duci pân? la cap?t. Noi am fost sili?i s? intr?m în r?zboi, ?i a trebuit s?-l ducem pân? la cap?t. L-au dus pân? la cap?t sutele de mii de solda?i români mor?i, r?ni?i, mutila?i, disp?ru?i, prizonieri cu anii prin gulagurile ruse?ti. Ei au luptat ?i ?i-au f?cut datoria, au luptat cu armele cu care ?ara lor i-a înzestrat, ?i nu ei sunt vinova?i pentru modul în care s-au încheiat ostilit??ile. Responsabilit??ile trebuie c?utate la cei care timp de dou?zeci de ani nu s-au preocupat de problema esen?ial? a ??rii, ap?rarea. Au preferat s? se certe pentru guvernare ?i s? risipeasc? aiurea fondurile destinate cump?r?rii de armament. Iar apoi s? vin? „anali?tii", s? arunce întreaga vin? în cârca lui Antonescu c? nu s-a oprit pe Nistru mi se pare culmea ipocriziei. Mai ales c? prea seam?n? situa?ia de atunci cu cea de ast?zi, politicienii se ceart? ?i dot?rile armatei se tot amân?. Doamne fere?te de un r?zboi, dar în acest caz pot fi ar?ta?i cu degetul to?i cei vinova?i de amânarea repetat? a moderniz?rii armatei, timp de peste dou?zeci de ani.
------------------------------------------------------
[1] Lupte antibol?evice dup? Unire
[2] R?zboiul româno-ungar de la 1919 (III) De la Tisa la Budapesta
[3] Ocuparea Budapestei (I)
 
Jurnal personal de amintiri - Milton Friedman
Dr. Alex Berca, S.U.A.   
Sùmbătă, 11 August 2012 14:24
CiteƟte mai mult...„A? vrea ca lumea s? î?i aminteasc? de mine ca de un prieten al libert??ii. Dac? analizezi istoria, vezi c?, oriunde exist? cre?tere economic? ?i unde capitalismul înflore?te, oamenii tr?iesc mai mult ?i mai bine" (Milton Friedman)[1]

Preambul

Contrar previziunilor lui Milton Friedman, realitatea ne arat?, nu înflorirea, ci ve?tejirea capitalismului demonstrându-ne c?, la nivel planetar nivelul de trai al umanit??ii s-a degradat alarmant, concomitent ?i propor?ional cu adâncirea pr?pastiei dintre potenta?ii banului ?i restul lumii.

Am primit la redac?ie un articol semnat de distinsul dr. Alex Berca din Anapolis, MD, S.U.A. dedicat lui Milton Friedman, evreu-american, unul dintre economi?tii secolului al XX-lea ?i laureat al Premiului Nobel pentru Economie. Se spune c? „ceea ce a fost Adam Smith pentru secolul al XVIII-lea, a fost Milton Friedman pentru cel de al XX-lea. El a adus contribu?ii notabile la politica monetar? ?i la teoria consumului, fiind eminen?a cenu?ie din spatele schimb?rilor dramatic? în politicile economice de dup? 1980. Inspirat de ideile lui Friedman, Ronald Reagan, Margaret Thatcher, ?i mul?i al?i lideri de stat au început s? demonteze restric?iilor guvernamentale ?i reglement?ri care au fost construite de-a lungul deceniilor, în detrimentul economiei private."[2] Perspectiva Friedman subestimeaz? foarte mult premisele institu?ionale ale pie?elor. Dup? concep?ia sa, dând frâu liber economiei de pia??, totul ar decurge de la sine. Eroare! Economiile moderne nu se auto-creeaz?, auto-reglementeaz?, auto-stabilizeaz? sau de auto-legitimeaz?. Guvernele trebuie s? investeasc? în suprastructur?, în re?elele de de comunicare, s? controleze ?i s? contracareze informa?iile asimetrice, externe ?i posibilit??ile inegale de negociere, s? atenueze, apoi s? anuleze panica pricinuit? de oscila?ii ?i crize financiare ?i/sau de recesiune, s? reac?ioneze cererilor popula?iei asemenea unei plase de siguran?? ?i asigurare social?. „Pie?ele constituie esen?a economiilor de pia??, în acela?i fel cum l?mâile sunt esen?a limonadei. Sucul de l?mâie pur nu este u?or acceptat, iar pentru a-l face agreabil, trebuie amestecat cu zah?r ?i ap?. Desigur, dac? ai pus prea mult? ap? în amestec, va dilua prea tare limonada (sau invers), la fel cum interven?iile guvernului pot face pie?ele disfunc?ionale. Solu?ia nu este debarasarea de ap? ?i zah?r, ci p?strarea rezonabil? a propor?iilor. Hong Kong, dat exemplu de c?tre Friedman, drept societate de pia?? liber? r?mâne excep?ie de la regul?, dar ?i în acel caz guvernul a jucat un rol foarte important. China a procedat la o solu?ie hibrid?, diminuând planificarea centralizat? ?i permi?ând pie?elor s? prospere - mai întâi cu produse agricole, apoi cu bunuri industriale, îns? f?r? a elimina reglement?rile guvernamentale. America Latin? a redus barierele comerciale dintre economia de stat ?i cea privat?..."[3]

Trebuie precizat c? Friedman a l?sat ?i o mo?tenire mai pu?in fericit?. În excesul s?u de zel pentru promovarea puterii pie?elor, a construit în mod eronat un baraj artificial între pia?? ?i stat, prezentând politica guvernului ca pe un inamic al pie?ei libere. Obliga?i s? recunoa?tem realitatea, este evident c? toate economiile de succes sunt, de fapt, un amestec echilibrat între cele dou? componente de baz? ale economiei unei ??ri. Din p?cate, ast?zi, la nivel mondial economia se confrunt? cu rezultatul erorilor ?i abuzurilor comise de c?tre un capitalism s?lb?ticit ?i sc?pat de sub control, „criza" declan?at? în urm? cu patru ani fiind cea mai conving?toare dovad?. S? fie simpl? coinciden?? declara?ia lu David Rockfeller: „Tot ce avem nevoie este o criz? major?, iar na?iunile vor accepta Noua Ordine Mondial?!"? În China, succesul a fost asigurat de politicile de industrializare ale guvernului, iar realitatea este imposibil de negat, ceea ce nu coincide întocmai afirma?iilor lui Friedman. Din p?cate, gânditorii de genul s?u las?, pe lâng? ideile benefice ?i o mo?tenire ambigu? ?i destul de incert?.

De?i nu totdeauna p?rerile autorilor coincid cu cele ale speciali?tilor ?i/sau ale redac?iei, din respect pentru opiniile cititorilor no?tri, public?m acest text a?a cum ne-a fost expediat, nu înainte de a aminti c? în lucrarea „Via?a lui Aristotel", scris? de filosoful alexandrin Ammonius Saccas, autorul scria: „Amicus Platon, sed magis amica veritas!".[4] La fel credem ?i noi. (Ion M?ld?rescu)

Dr. Alex Berca - Jurnal personal de amintiri - Milton Friedman

În urm? cu pu?in? vreme, America avut prilejul s? aniverseze 100 de ani dela na?terea celui care a fost Milton Friedman. N?scut la 31 iulie 1912, la New York, din p?rin?i de origine evreiasc?. La întret?ierea secolului al XIX-lea cu cel al XX-lea au emigrat mai întâi în Austria, apoi în Statele Unite. Tat?l s?u a murit când Milton avea 15 ani. Pentru a putea s?-?i ajute familia Milton a început s? dea medita?ii copiilor din cartierul Brooklyn, unde locuia. La vârsta de 16 ani a primit o burs? în cadrul Universit??ii Rutgers din New Jersey, unde l-a avut ca mentor pe Dr. Arthur Burns (Pre?edintele FED înbtre anii 1970-1978). Cu planuri concrete de a ajunge specialist în calcule statistice în domeniul finan?elor, Friedman a studiat, ini?ial, matematica, îns? a renun?at la acest domeniu ca urmare a unor exemple pe care le pierduse. Ulterior, a devenit tot mai interesat de ?tiin?ele economice, iar, în 1932, a ales s? studieze ?tiin?ele economice în cadrul Universit??ii din Chicago. În timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial a lucrat la Ministerul de Finan?e al Statelor Unite. În acela?i timp ?i-a adus contribu?ia la studiul statisticii, prin a?a numitul Test Friedman, pentru controlul calit??ii prin e?antioane.

În 1946 ?i-a sus?inut teza de doctorat ?i a primit titlul de doctor în ?tiin?e economice în cadrul Universit??ii Columbia, N.Y. În acela?i an a devenit profesor de economie la Universitatea din Chicago, unde a r?mas pân? la pensionare. Înc? din 1930 a devenit colaborator al unor centre de cercetare, printre care ?i Biroul Na?ional de Cercetare Economic?, în care a activat pân? în 1981. În 1982, venind în Statele Unite l-am c?utat pe Profesorul Nicholas Georgescu Roegen, pe care îl întâlnisem mul?i ani înainte când venise în România la lansarea celebrei lucr?ri „Legea Entropiei ?i Procesul economic". La un anumit moment dat, Profesorul Georgescu Roegen mi-a spus, trebuie s? vorbe?ti cu Milton Friedman, precis el se va bucura s? te cunoasc?. Am vorbit cu Dr. Friedman ?i a fost o adev?rat? pl?cere conversa?ia pe probleme economice ?i în special pe cele legate de teoria crizelor economice. El a fost unul dintre cei ce mi-au sugerat realizarea unei lucr?ri cu o asemenea tematic?, pe care am finalizat-o mul?i ani mai târziu. Era deosebit de interesat de evolu?ia economic? a României ?i îmi spunea c? dup? opinia sa situa?ia economic? interna?ional? nu poate s? nu aduc? unele schimb?ri ?i în România. ?i într-adev?r dup? câ?iva ani, în 1989, s-a produs ceea ce el gândise. Ulterior îmi spunea c? dup? a?a zisa „revolu?ie", vor trebuii s? treac? mul?i ani pân? cînd România s? intre pe drumul unei economii care s? dovedeasc? progresul a?teptat, dar acest lucru v-a fi posibil. Dup? cum se vede, concep?ia sa futurologic?, nu a fost deloc gre?it?.

Milton Friedman a fost unul dintre cei mai influen?i economi?ti americani, statistician, ?i autor al unui num?r mare de articole ?i studii socio-economice. Timp de peste trei decenii a predat la Universitatea din Chicago, creând o adev?rat? ?coal? de economi?ti, cunoscut sub numele de ?coala de la Chicago. Unele sondajele de opinie efectuate pe un larg e?antion de economi?ti teoreticieni ?i practicieni au confirmat f?r? nici o ezitare c? Milton Friedman a fost al doilea mare economist al secolului 20 dup? John Maynard Keynes. Pentru întreaga sa viziune economic? ?i pentru multiplele solu?ii preconizate în domeniul economic ?i statistic, printre care: analiza consumului, istoria ?i teoria monetar?, precum ?i complexitatea politicii de stabilizare, bazele unui sistem fiscal de re?inere la surs? ?i altele, în 1976, Friedman a primit Premiul Nobel pentru economie.

Acordarea Premiul Nobel nu a fost primit? cu mare bucurie nici în Statele Unite ?i nici în Stockholm, unde au avut loc mari demonstra?ii, participan?ii criticându-l pentru sfaturile economice pe care Friedman le acordase guvernului lui Augusto Pinochet, care timp de 17 ani, a condus statul Chile în urma dictaturii militare impus? de acesta ?i în care ?i-au pierdut via?a peste 3.000 de militan?i sociali?ti. Opinia sa privind cauzele esen?iale ale infla?iei economice se referea la cheltuielile enorme ?i de cele mai multe ori total nejustificate ale guvernelor, la cre?terea nejustificat? a m?rimii guvernului ?i la creerea ?i impunerea unor reglement?ri nejustificate pentru activitatea practic? economic?. Friedman considera c? rolul guvernului nu este de a se implica în activitatea economic? ci de a urm?rii ca pia?a liber? s? ac?ioneze în modul cel mai corect posibil. Existen?? pie?ei libere nu elimin? rolul guvernului; din contra, spunea Friudman, guvernul are un rol esen?ial, ca o institu?ie al c?rui scop este determinarea „regulilor jocului" precum ?i interpretarea ?i aplicarea regulilor de ac?iune ale pie?ei libere. Referitor la politica financiar?, solu?ia preconizat? de Friedman era aceea de men?inere a ratelor de interes la un nivel moderat, care s? permit? o mai u?oar? mi?care de capitaluri, stimularea împrumuturilor cu caracter economic, marcând o mic? infla?ie ?i tot odat? continua cre?tere economic?. Cu câ?iva ani înainte de a muri (2006), dr. Friedman, a atras aten?ia în cadrul unor conferin?e, prin articole ?i prin consultan?a pe care a oferit-o guvernului, ar?tând c? Statele Unite ?i apoi întreaga lume vor intra într-o perioad? lung? ?i grea de criz? economic?.

Profund cunosc?tor ?i sus?in?tor al conceptului ?i rolului economiei libere de pia??, Friedman în colaborare cu economista Anna Schwartz au elaborat o lucrare, ce r?mâne ca una din lucr?rile de baz? ale economiei teoretice despre istoria crizei economice din 1929 ?i despre Marea Depresie. Punctele de vedere al celor doi economi?ti Friedman-Schwartz, conclud c? aplicarea unei politici economice de cre?tere a ratelor de interes în momente de criz? economic? nu face decât s? duc? la o ?i mai mare adâncire a crizei ?i cu ?anse sigure ?i destul de rapide de a se transforma într-o profund? depresie economic?. Ideile lui Friedman privind politica monetar?, concep?ia privind nivelul taxelor, problemele legate de necesitatea sau eliminarea unora dintre efectele privatiz?rii anumitor domenii de activitate economic? ?i de acordare a unor stimuli economice, au jucat un rol esen?ial în politica guvernamental? american? în anii '80 ?i în politica financiar? aplicat? de fostul prim-ministru al Marii Britanii, Margaret Theatcher. Lucr?rile lui Milton Friedman nu au fost întotdeauna acceptate de c?tre to?i economi?tii perioadei în care a tr?it ?i nici dup? moartea sa, în special cele în care ?i-a exprimat punctul de vedere referitor la perioada în care cheltuielile guvernamentale ?i interven?ionismul erau considerate ca fiind metodele prin care se spunea c? se pusese cap?t marii crize economice din anii 1929-1933. Din p?cate cei care au avut ?i înc? mai au marea responsabilitate a conducerii Rezervelor Federale nu au ?inut cont de punctele de vedere ale lui Milton Friedman ?i ca atare prin concep?ia lor economic? au afectat într-un mod negativ situa?ia economic? a Statelor Unite. Un exemplu în acest sens l-a oferit Alen Greenspan, care a dus o politic? a FED ?inând ratele de interes mult prea mult timp la un nivel foarte sc?zut, ?i astfel a creat o pia?? a a?a numi?ilor „bani ieftini", care în final s-a reflectat în criza financiar?, în criza imobiliar? ?i a enormelor împrumuturi oferite de b?nci f?r? nici un fel de acoperire.

La s?rb?torirea a 90 de ani ai lui Milton, în 2002, Dr. Ben Bernanke în cuvântarea pe care a ?inut-o a spus: „Referitor la Marea depresie la care v-a?i referit împreun? cu Dna Anna Schwarts, a?i avut absolut dreptate. Noi (FED - n.a.), am gre?it. Ne pare r?u pentru ceea ce s-a întîmplat. Dar mul?umindu-v? pentru c? ne-a?i atras aten?ia, vom c?uta s? nu se mai repete." Fostul pre?edinte american George W. Bush referindu-se la personalitatea lui Friedman, spunea: „El a contribuit la extinderea demnit??ii ?i libert??ii umane." Iar Reuters Gary Becker, câ?tig?torul Premiului Nobel pentru economie în 1902, remarca: „Dac? rogi diferite persoane din lume s? numeasc? un economist de care au auzit, numele lui Friedmanva fi - de departe, cel mai cunoscut". Din p?cate, nici în prezent nu sunt luate în considera?ie multe dintre punctele de vedere ?i solu?iile preconizate de Milton Friedman. Unii din conducerea FED ?i din departamentele de consultan?? ale Casei Albe fac glume, spunând: „fiec?ruia i-ar place s? poarte dezbateri cu Fiedman, acuma când el nu mai exist?"; ca atare nim?nui în prezent nu-i mai pas? de viziunea economic? a lui Milton Friedman. Timpul, îns?, v-a fi cel mai bun judec?tor ?i v-a confirma dac? Milton Friedman sau cei care acuma îi nesocotesc opiniile au dreptate.

Dr. Alex Berca
------------------------------------------------
[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/Milton_Friedman
[2] Ibidem
[3] Ibidem
[4] „Mie-prieten Platon, dar mai prieten mi-este adev?rul!"
 
Prof. Univ. Dr. Ion Varta, Chi?in?u   
Sùmbătă, 11 August 2012 14:10
CiteƟte mai mult...Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi" pentru românii de pretutindeni continu? publicarea seriei de cercet?ri efectuate de istoricul Ion Varta în arhivele recent desecretizate ale Republicii Moldova. Astfel, istoricul aduce în aten?ia celor interesa?i o list? a unui grup de persoane executate de c?tre sovietici, descoperit? într-un dosar incomplet în arhiva fostului K.G.B. (N.K.V.D.) al R.S.S.M.. Este vorba despre o list? de 135 de persoane din R.S.S.M., pe care tribunalele militare sovietice le-au condamnat la moarte ?i ulterior au fost executate. Acest document con?ine numele, prenumele, patronimicul (ortografiate în limba rus?, dar transcrise ?i cu caractere latine), con?inând ziua, luna ?i anul execu?iei lor. (Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru românii de Pretutindeni)

Execu?ii în mas? în teritoriile române?ti de la est de Prut,
în perioada 28 iunie 1940-16 iulie 1941[1]

Ocupa?ia sovietic? a Basarabiei (28 iunie 1940-16 iulie 1941) a avut consecin?e dramatice pentru popula?ia acestei provincii române?ti, ca de altfel ?i pentru cea din nordul Bucovinei ?i ?inutul Her?a. Drama acestei p?r?i de ?ar? româneasc? începuse chiar din primele ore ale invaziei sovietice. Prima ?int? a agresiunii bol?evice au fost ofi?erii ?i osta?ii unit??ilor militare române, dislocate în Basarabia, jandarmi ?i poli?i?ti, care p?r?seau în mod organizat acest teritoriu românesc, dar care, contrar angajamentelor asumate de c?tre guvernul sovietic de a permite autorit??ilor române s? efectueze o evacuare f?r? incidente, au devenit ?inta unor numeroase acte de agresiune, soldate cu mai multe victime omene?ti. Maltrat?rile ?i umilin?a din partea militarilor sovietici, la care au fost supu?i cei care p?r?seau Basarabia, au fost dublate de un tratament similar din partea unor grupuri de persoane, alc?tuite din rândul popula?iilor minoritar-alogene ale provinciei. Bande înarmate, formate din reprezentan?i ai acelora?i grupuri minoritare, au organizat ambuscade, deschizând focul ?i f?când numeroase victime printre cei care p?r?seau Basarabia.

Zeci de mii de familii care au decis s? se salveze din fa?a puhoiului ro?u ?i-au pierdut o parte considerabil? a bunurilor mobile ?i imobile, care, la revenire, peste un an, în aceste teritorii eliberate de c?tre armata român?, n-au mai putut s? le recupereze, din simplul motiv c?, în decurs de un an, au fost, în mare parte, pulverizate de c?tre autorit??ile sovietice de ocupa?ie. Decretul din 15 august 1940, emis de Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., „Cu privire la na?ionalizarea b?ncilor, întreprinderilor industriale ?i comerciale, ale transportului feroviar, fluvial ?i a mijloacelor de comunica?ie din Basarabia" avea menirea s? „legitimeze" înregul jaf la care s-au dedat sovieticii din primele clipe ale invaziei armatei ro?ii, inclusiv capturile de r?zboi, din care au f?cut parte sume importante de valut? româneasc?, în valoare de peste o jum?tate de miliard de lei, dar ?i alte bunuri ale ministerelor ?i altor institu?ii ale statului roman, în sum? de peste 2,5 miliarde de lei. Din capturile de r?zboi mai f?ceau parte mijloace de transport ?i de comunica?ie, inclusiv, circa 3000 de întreprinderi ?i ateliere. A?a-numita na?ionalizare a vizat alte câteva sute de întreprinderi industriale, unit??i comerciale, dar ?i spitalele, farmaciile, teatrele, muzeele, galeriile de art?, mari imobile, hotelurile,etc.

Despuierile de bunuri vor continua ?i în lunile urm?toare. Câtorva mii de familii de ??rani le vor fi confiscate o parte din terenurile arabile, f?r? careva desp?gubiri, ce vor fi acordate celora „f?r? de p?mânt sau cu pu?in p?mânt", adic? celora care nu prea erau obi?nui?i s? munceasc?, care, cu pu?ine excep?ii, preferau trând?via. Ace?tia, în viziunea autorit??ilor sovietice de ocupa?ie, urmau s? alc?tuiasc? baza social? a regimului comunist în spa?iul rural. Ultimul episod al jafurilor la care s-au dedat sovieticii l-a constituit deposedarea abuziv? de bunuri mobile ?i imobile a celor peste 32.000 de basarabeni ?i bucovineni care au alc?tuit primul mare val al deport?rilor din teritoriile române?ti de la est de Prut din 13-16 iunie 1941.

Din arsenalul politicilor represive au mai f?cut parte mobiliz?rile la munci for?ate a circa 100.000 de etnici români din spa?iul rural, un prim episod al c?rora l-am prezentat deja în materialul precedent, o bun? parte din cei mobiliza?i s-au pr?p?dit, ca urmare a muncilor epuizante, subnutri?iei, condi?iilor inumane de cazare, vestimenta?iei inadecvate pentru regiunile siberiene, lipsa celor mai elementare m?suri de protec?ie sanitar? ?i epidemiilor frecvente. Deport?rile a peste 32.000 de oameni din fosta Basarabie, amputat?, la 2 august 1940, dar ?i din nordul Bucovinei ?i ?inutul Her?a au avut drept consecin?? moartea a mii de persoane din rândul acestor proscri?i, mai ales printre b?rba?i, care, dup? cum bine se cunoa?te, au fost trimi?i în lag?re de concentrare, unde, ?ansa de supravie?uire era minim?.

Asasin?rile în mas? pe care le-au instrumentat c?l?ii lui Stalin în teritoriile anexate, pe durata acestui an de ocupa?ie sovietic?, constituie un episod aproape neelucidat în istoriografie. Dup? eliberarea Basarabiei, în iulie 1941, au fost descoperite gropile comune ale victimelor N.K.V.D.-ului din preajma fostului sediu al Consulatului italian. Dup? disolu?ia imperiului sovietic, au fost f?cute publice m?rturii despre execut?ri în mas? operate de sovietici în regiunea actualei str?zi Grenoble din municipiul Chi?in?u. Oseminte ale victimelor N.K.V.D.-iste au fost descoperite în beciurile din preajma Teatrului „Buciumul". Au mai fost publicate m?rturii despre incendierea închisorii din ora?ul Orhei, cu tot cu de?inu?i, de c?tre trupele sovietice în retragere, în iulie 1941.

În cele ce urmeaz?, propunem spre aten?ia cititorilor o prim? list? a unui grup de persoane executate de c?tre sovietici, pe care am descoperit-o într-un dosar incomplet în arhiva fostului K.G.B. al R.S.S.M.. Cu siguran??, investiga?iile ulterioare ne vor permite s? elucid?m ?i acest gen de crime comise de regimul sovietic de ocupa?ie în teritoriile române?ti de la est de Prut. Este vorba despre o list? de 135 de persoane din R.S.S.M., pe care tribunalele militare sovietice le-au condamnat la moarte ?i ulterior executate. Acest document con?ine numele, prenumele, patronimicul (ortografiate în limba rus?, dar transcrise cu caractere latine), precum ?i ziua, luna ?i anul execu?iei lor.

Printre cele 135 de persoane condamnate ?i executate de c?tre autorit??ile sovietice de ocupa?ie CiteƟte mai mult...figureaz? câteva categorii de persoane care s-au f?cut „culpabile" de violarea legilor sovietice, cu care acestea n-aveau nici o treab?, întrucât majoritatea lor covâr?itoare erau cet??eni români. O categorie special? a acestor persoane proscrise o constituiau mai mul?i oameni simpli, în majoritate muncitori, unii, fo?ti membri ai Partidului Comunist Român, c?rora li se incrimina divulgarea numelor ilegali?tilor comuni?ti, a muncitorilor „cu spirit revolu?ionar". O alt? categorie o alc?tuiau persoanele originare din stânga Nistrului, care, în diferite perioade, s-au refugiat în Basarabia (România), pentru a se salva de eventuale represiuni sau de foametea din anii 1932-1933. În afar? de violarea frontierei sovieto-române, acestora li se mai incriminau ?i activit??i de spionaj în favoarea statului român. Un alt grup de condamna?i la moarte o constituiau fo?tii supu?i ai Imperiului rus, de regul?, fo?ti ofi?eri din armata ?arist?, ulterior înregimenta?i în calitate de voluntari în armatele „contrarevolu?ionare" ale lui Denikin ?i Vranghel, care, dup? înfrângerea acestora, ?i-au g?sit refugiul în România, devenind cet??eni ai statului român. Acestora li se incriminau ac?iuni de „tr?dare" a statului sovietic, fa?? de care ei n-au avut, de fapt, nici o obliga?iune formal?, ?i participarea la lupta „împotriva poporului sovietic". O alt? categorie de condamna?i la pedeapsa capital? din aceast? list? de 135 de persoane o alc?tuiau fo?tii osta?i ai armatei ro?ii care au dezertat din rândurile acesteia ?i ?i-au g?sit refugiul în România, unii dintre ace?tia fiind învinui?i, pe lâng? „tr?dare de patrie" ?i de colaborare cu serviciile secrete române.

În final, ar mai fi necesar s? preciz?m c? toate aceste persoane condamnate la moarte n-au avut parte de un proces judiciar echitabil, cu jura?i, avoca?i autentici, ci au fost trimise la moarte de slugile regimului comunist, care executau întocmai toate indica?iile parvenite de sus.

Cele mai multe persoane au fost împu?cate în zilele de 29 noiembrie 1940 ?i 27 iunie 1941 - în total 53 de oameni - peste 40% din num?rul total al celora inclu?i în list?. În ziua de 29 noiembrie 1940 au fost executate 26 de persoane, iar în cea de 27 iunie 1941, 27 de persoane. Este important s? preciz?m c? ultimul act al acestei drame se producea cu câteva zile înainte de retragerea autorit??ilor sovietice ?i a Armatei Ro?ii din Basarabia, ocupat? de câtre acestea, la 28 iunie 1940, adic? exact la un an de la ocuparea prin for?a armelor a acestui teritoriu în imperiul sovietic.[2]
---------------------------------------------------------------
[1] Document KGB descoperit de istoricul Ion Varta
[2] Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru românii de Pretutindeni
 
Ioan Nicolae Cenda   
Sùmbătă, 11 August 2012 13:59
CiteƟte mai mult...
Ion Colojoar?
Însemn?ri despre „Memorii în B?r?gan "


„Nu este prima carte despre B?r?gan ap?rut? dup? 1990 încoace, nici prima radiografie a unei memorii pe viu, povestirea deport?rii e povestea unei grave crize, care a afectat profund via?a personal?, familial? ?i comunitar? ?i acest lucru e spus mai ales indirect, nu prin ceea ce se poveste?te, ci prin cum se poveste?te. Cartea lui Ion Colojoar? - «Memorii - B?r?gan - iunie 1951 - aprilie 1956 , ap?rut? în „Seria condeierilor plugari", la Timi?oara, Editura Brumar, 2012 st? sub pecetea virtu?ii cre?tine, «iubire ?i iertare» care transform? scrierea într-un jurnal de nostalgii." (Maria Mândroane)

F?r? de ur?, autorul, „veteran al Fenomenului Condeierilor plugari în Banat", reu?e?te s? fotografieze prin cuvinte perioada deport?rii. T?va?lugul istoriei nu a cru?at oamenii, mai ales ??ranii care ?i-au agonisit un trai mai bun în Banat. Într-o „noapte cu lun? plin?, noaptea Sfintelor Rusalii, miez de noapte, trecut de al treilea cânt?tor. În turnul bisericii, ceasul, pendul în clopotul mare a fost lovit de trei ori..." (p.13), un tân?r din Vrani, junele Ion î?i întrerupe lectura din Drume? - „Invita?ie la vals" pentru a intra într-un vals pe via?? ?i pe moarte în vârtejul unei istorii vitrege. În volum Ion Colojoar? poveste?te cu lux de am?nunte totul, din noaptea deport?rii ?i pân? la revenirea acas?, de parc? s-ar fi întâmplat ieri. Satele noi ale B?r?ganului, trecute prin fazele de ??ru?, colib?, bordei, c?su?a cu paieau reu?it s? p?streze suflete pure împov?rate de dorul celor l?sate în Banat. Oamenii crescu?i în cultul nemuncii au reu?it s? ?in? piept lumii în care „Ana, Luca ?i cu Dej au b?gat spaima-n burgheji": „În Satul Nou, la c?su?a acoperit? cu paie via?a era normal?. For?a de rezisten?e împotriva gerului ?i r?ului, v?dit evident? se hr?nea doar cu speran?e. C?utam în fiecare moment s? fim unitari, cu toate etniile existente aflate pe acela?i c?rbune..." (p.25).

Olaru, Pelicanu, Dâlga, Dropia, Salcâmi, Movila Gâld?ului, Valea Viilor, Bucur, 1 Mai, Bum?ceni, R?chitoasa, Vii?oara, M?z?reni, Frumu?i?a, Fundata L??e?ti, Satu Nou ?.a. „au fost înfiin?ate din cele câteva zeci de mii de persoane (între 6000 ?i 10000, cifra nu se poate stabili înc? exact) deportate în zorii zilei de 18 iunie 1951. Lua?i total pe nepreg?tite, românii b?n??eni ?i olteni, macedonieni, basarabeni, bucovineni, sârbi, maghiari, germani, bulgari, maghiari, turci, afla?i pe listele de deportare din jude?ele Timi?, Cara?-Severin ?i Mehedin?i, locuitori ai satelor ?i ora?elor la 25-30 de km de grani?a iugoslav? (printre pretextele deport?rii figureaz? ?i acuza?ia de „titoism") va lua drumul exilului. Nefiind o deportare etnic?, ci politic?, num?rul de persoane ridicate din fiecare etnie e în rela?ie cu reparti?ia etnic? din zonele respective" (Smaranda Vultur - „Istorie tr?it? - istorie povestit?", p.9).
Un tovar?? din cartea lui Ion Colojoar? explic? la C?minul cultural din Peri?or cine sunt deporta?ii: „Ace?ti oameni, spuneau, au fost p?s?rile lui Tito-topor, au fost împotriva întov?r??irii agricole, au refuzat-o; au fost chiaburi, cârciumari, du?mani ai poporului... au sfidat legile Republicii noi". (p. 67).

Tân?rul Ion, asemeni lui Darie al lui Zaharia Stancu, s? nu uite nimic. Cartea aceasta este ?i un gest de r?scump?rare, „cerere de iertare adresat? celor care au suferit pe nedrept". L?sa?i sub cerul liber, „marcându-li-se via?a printr-un ??ru? ?i printr-o identitate fals?, de „coreeni" soarta deporta?ilor în B?r?gan este identic?, pentru to?i, pân? la un punct. În particular, fiecare familie deportat? are o istorie proprie". (Maria Mândroane, p. 149). Autorul „amintindu-?i în am?nunt lucruri ?i fenomene surprinz?toare, creionând, cu migala unui pictor, peisaje ?i frumuse?i imprimate adânc în cutele suflete?ti", se subliniaz? în Postfa?a semnat? de dr. etnolog Maria Mândroane (o excelent? sintez? a c?r?ii, reu?ind acel „multum in parvo !"), pe drumurile B?r?ganului, poart? în suflet imagini din Banat.
Mo? Puric, din V?r?dia, „proprietar peste pomicultur?", îi explic? unde se afl? „Banatul nostru":
„ - Vezi vr?neam?ule, m? face atent v?r?deanul Puric, de acum proprietar prim peste pomicultur?. Vezi tu unde se apropie soarele de p?mânt ? Acolo e Banatul nostru!" (p.47).

Nostalgia îi cuprinde pe to?i. „Condeierul se odihne?te muncind. Iart? iubind. Nimic nu îi poate înfrânge orgoliul de b?n??ean" (Maria Mândroane, p.151). Personajele din memoria lui Ion Colojoar? sunt reale, ca ?i locurile prin care a trecut. În B?r?gan au fost str?mutate „suflete de doruri pline": „C? din Beba, pân?-n Gruia/ Am fost fiii nim?nuia..." (p.123). Sunt versurile „pietrific?rii" puse la loc de cinste în poezia „Lacrimi ?i rou?" (p.117-136).

Speran?a revenirii la locul natal creeaz? sens, nevoia de ap?rare ?i lupt?: „ În orice zi ?tiam c?, odat? ?i-odat?, vom merge înapoi acas? într-un tren bou-vagon, f?r? santinele. Orizontul culturii generala a m?rit, tr?ind, puterea r?bd?rii" (p.66). B?r?ganul pentru Ion Colojoar? - ca ?i pentru Maria M?ril?, Ion Jurc?, Marioara ?i Gheorghe Bo?oc, Pavel Muntean, Viorica Hen?, Elena Raia, Angela C?l?ra?u, Zoe Rogojan, Dorina T?na?cu, Ana Babe?i, Mircea Popovici, Radu Antonescu, Ion Mic?a, Gligore Talianu, Angela Puicea, Elisabeta Roth, Caxi Hristu, Romulus Pop, ?tefan I?toc, Elena ?i Molan Milosav - doar câteva nume din cartea doamnei Smaranda Vultur, „una dintre cele mai profunde reflec?ii asupra rela?iilor dintre memorie ?i istorie sub comunism în România" - a fost un Purgatoriu, „fiindc? to?i cei care s-au reîntors, din lungul drum al deport?rii, au devenit oameni foarte puternici. ?i-au ref?cut gospod?riile, parc? mai frumoase decât au fost, au r?mas cre?tini ?i au împrumutat genera?iilor de azi un sistem de valori demne de toat? cinstea" (p.151):
„S-ar mai pr?p?dit du?manii,/ Cu istoria pripit?.../ Noi am pro-venit acas?/ Cu speran?a... împlinit? !" (p.136)

Din p?cate, la întoarcerea acas?, la 15 aprilie 1956, „ne-am acomodat anevoie printre cons?teni. Nimeni nu ?tia sau nu putea s? mai fie, într-o astfel de situa?ie artist al teatrului uman. Unde oare a fugit extazul, iubirea de aproape, omul de alt?dat?? În jur se foiau suflete otr?vite... A?a a fost s? fie primul cincinal, al partidului venit din R?s?rit" (p.145)

„Albumul" condeierului plugar este cuprins „în cele trei caiete, scrise în perioada vie?ii de deportat, caietele nr. 16, 17, 18, am încercat ?i am reu?it s? recuperez, prin curata ?inere de minte... Nu simt niciun sc?z?mânt în puterea de a scrie. Muzele îmi dau târcoale..." (p.145).

La cei 80 de ani, Ion Colojoar? a reu?it ?i prin aceast? carte „În a ne p?stra ca amintire viitorimei de orice vârst?, spre memoria piet??ii !". „Caracterul testimonial al povestirii", „func?ia t?m?duitoare a povestitorului, catarsisul", „eticizarea politicului", „povestirea vie?ii, a nara?iunii autosugestiei", sunt câteva „paliere" despre „m?rturia ca poveste a vie?ii" pe care doamna Smaranda Vultur, le apleac? în lucrarea citat?, care se potrivesc ?i c?r?ii despre B?r?gan a lui Ion Colojoar?
 
Pamfletul Negru (2)
Constantin Barbu   
Sùmbătă, 11 August 2012 13:45
CiteƟte mai mult...Fotografii literare despre origini ?ig?ne?ti ?i plagiate

Costin Cre?u: Ce sim?i când ajungi în poarta peniten?ei doar pentru vina de a fi încercat s? faci rost de bani în vederea edit?rii Caietelor lui Eminescu?

Constantin Barbu: Nu simt decât mil? pentru c??elu?i, perieci ?i ceilal?i neidentifica?i. Singura replic? este aia a lui Hegel peste natur?.

C.C.: Tu (provincial, catalogat de Ple?u) nu te sim?i cumva ca o fiin?? condamnat?, s? tr?iasc? în afara sistemului actual?

C.B.: Nu al?ii au hot?rât s? tr?iesc eu în afara sistemului, ci eu am f?cut eforturi fundamentale s? nu fiu în sistem (câ?i cuno?ti s?-?i fi dat demisia din Universitate? câ?i cuno?ti s?-?i doreasc? cu obstina?ie s? fie nimic? - eu am ales varianta buddhist? a existen?ei care cere mult? m?iestrie, con?tiin?? de rezerv? ca diamantul ?i carte dizolvat? în creier într-atât încât s?-?i permit? s? zbori f?r? întrerupere f?r? s? dai vreodat? din aripi...). De multe ori m? distrez, aplaudând Universul cu o singur? mân?. Eu am scris un pamflet cu supratitlul „Revolta plagiatorilor din Bucure?ti contra elitei din provincie", în care povesteam cum plagiaz? Liiceanu din francez?, Ple?u din francez? (f?r? s-o ?tie bine)... Imagineaz?-?i c? Ple?u a copiat din Corbin ?i cuvântul etc., încât o s?-i r?mân? numele Andrei Ple?u - Etc. Acest impertinent uit? cum, prin februarie 1990, în biroul lui de slujba? la cultur?, l-am trimis dup? Pepsi; ce-i drept a fost amabil: ne-a mai adus câte o sticl? de Pepsi lui Sorescu, Ghica, Chifu ?i mie (a?adar am martori în via?? c? serviciul viitorului chelner politic era de pe atunci irepro?abil). E sup?rat c? au devenit nean?ii un pic mai celebri? P?i de Liiceanu ce s? zic c? l-am b?gat deja în folclor. Pamfletul „Liicheanu" scris cuvânt cu cuvânt de Spânu însu?i i-a adus lui Liiceanu aproape o jum?tate de milion de cititori. Nu în?eleg unde e sup?rarea? B?nuiesc c? la mitingul pentru Monica Macovei nu veneau nici m?car 5.000 de cititori. Ple?u are de r?spuns la câteva întreb?ri care nu sunt obligatorii, fiind grele:
- A plagiat din Corbin f?r? s? ?tie bine limba francez??
- A fost „conversat" de vreun ofi?er de informa?ii vest-german care avea nume ?i W ?i B (dac? uit? s?-l întrebe ?i pe Liiceanu)? (Eu nu acuz, eu întreb).
- Ce ?tie de caseta audio în care el ?i Liiceanu îl „interogheaz?" pe Noica ?i caseta ajunge la Securitatea român?? (Au ?tiut, au „dus-o" ei sau to?i trei au fost înregistra?i de TO în necuno?tiin?? de cauz??).
- Mai poate fi rectorul Colegiului Noua Europ?, dac? este plagiator?
- În fotografiile de tinere?e are o simpatic? figur? de ?igan; este ?igan sau nu este? Este o simpl? întrebare de istorie literar?, nu vreo r?utate discriminatorie; ?tiut e faptul c? eu am o pre?uire absolut? pentru marii gânditori ai Indiei ?i m? gândesc c? talentul lui sofistic ar fi riscat s? fie un reflex de dialectic? ancestral?; nu repet: Nagarjuna este marele meu maestru universal.
Nu-l în?eleg pe Ple?u s?-?i ia asemenea flatulen?e intelectuale el care nu este decât un ratat f?r? oper? fiindc? în cele dou? c?r?i mai buni?oare ale lui a plagiat ca orice catalul acrobistic. Bietul periec. Pe incultul Ple?u l-am provocat public (la TV) s? polemiz?m în direct, fa?? în fa??, în orizontul filosofiei lui Heidegger. Îl provoc ?i acum. S-a apucat în „Dilema veche" s?-l apere pe Liiceanu de plagiat, scriind un text intitulat „?ara lui Caion". Textul este scris de un mahalagiu care nu face gre?eli de ortografie, spumegând de parc? ar fi sc?pat de la un seminar cu pro?ti, al c?ror nume nu poate s? ?i-l aminteasc?, adic? parfumatul Paraschivescu (care încurc? medicamentele), hermeneul Grigore Cartianu, fost Grégoire l'Ecrivain, repetentul Lavric Minorul (plagiator ?i el , ca ?i Liiceanu, din Heidegger) ?i inginerul ?efist Popescu Cristian Tudor (fenomenolog ?i el chiar împotriva dorin?ei mamei sale) care, vorbind despre metafizic? l-a f?cut s? râd? chiar ?i pe cel mai sup?rat român din acel moment: Liiceanu însu?i. B? b?ie?i, chiar ave?i insomnii din cauza lui tò eón, Dasein, subjectum - de ce nu v? consuma?i voi mai departe cu chestiile la care v? pricepe?i? Paraschivescu cu „flatulen?ele" Sfinxului[1] Grigorie cu apa de ploaie[2], Lavric Minorul cu filosoful german! Kierkegaard al Danemarcei[3] iar Popescu cu „muia"[4].

În timp ce Liiceanu v-ar putea preg?ti un ?ni?el auriu, c? tot a murit propriet?reasa c?reia îi g?tea el, Monica Lovinescu (baba aceea relativ? de la Paris). Sper s? nu moar? ?i Liiceanu când voi demonstra c? altcineva a scris a treia parte din teza de doctorat despre Tragic. S? nu uit: a murit Pavarotti cel adev?rat, a?a c? n-o s? mai poat? chinezii s?-l confunde pe Ple?u cu nimeni. Devenind astfel Ple?u el însu?i, admiratorul poeziei lui Radu Mischiu ?i denigratorul poetului Mihai Eminescu. Care Mihai Eminescu?
Cel despre care Nicolae Manolescu nu poate spune decât banalit??i de necalificat, gra?ie culturii sale de simplu institutor ?i frigidit??ii lui de neconsumator din cele geniale.
Admirator al lui Dej, Ceau?escu, Iliescu, ajuns ministru al lui Escu, omul n-a deschis nici Kant, nici Hegel, nici Heidegger fiindc?, s? fim sinceri, nu i-ar fi folosit nici cât domnului Anghel din Tecuci (cu care vorbea Ple?u în spital, deoarece se internase f?r? Liiceanu la el). Manolescu are Biblia lui: C?rt?rescu, ?i el „un bou al soarelui". Acum putem în?elege care este metoda sigur? a domnului Manolescu privindu-?i autoramolirea inconturnabil?, vorba lui. Nenorocul vie?ii lor paraliterare este Victor Roncea, teribilul journalist, care le-a fotografiat re?eaua.

- va urma -
-------------------------------------------------------
[1] Evenimentul zilei
[2] „22
[3] Noica ?i Mi?carea Legionar?
[4] C.T.Popescu, „Muia" îi apar?ine; v. art. „Moarte ?i Muia" - Adevarul, 17.09.1999)
 
Maria Diana Popescu   
Miercuri, 08 August 2012 19:07
CiteƟte mai mult...Dialoguri privilegiate

Doctor în fizic?, cantautor de muzic? folk, Benedict Popescu este singurul român care cînt? la dou? instrumente mai pu?in obi?nuite, realizate de domnia sa, fer?str?ul ?i teraminul, pe lîng? celelalte opt: vioar?, fluier, chitar?, ocarin?, muzicu??, claviet?, bloc fluite ?i varitorn. Dar teraminul ?i muzica sa cu inflexiuni cosmice sînt unice. Unicitatea const? în faptul c? la acest instrument Bebedict Popescu cânta f?r? s? îl ating?. Vibra?ia ?i energia palmelor sale ap?sa clapele aerului din jurul instrumentului. Construit din dou? oscilatoare cu frecven?e radio ?i dou? antene metalice, func?ioneaz? ?i cînt? singur la semnalele electrice produse prin mi?carea mîinilor artistului între cele dou? antene direc?ionate spre difuzoare. Interpretul „atinge lumina ?i ea cînt?". Teraminul e alimentat de la surs? electric?, iar sunetul se ob?ine din diferen?a de frecven?? dintre dou? oscilatoare, unul cu frecven?? fixat?, cel?lalt cu frecven?? variabil?. Instrumentul are dou? antene în raza c?rora trec mîinile artistului cu mi?c?ri de dirijor, care ob?in în?l?imea sunetului ?i volumul. Benedict Popescu abordeaz? un gen de muzic? asem?n?tor ariilor interpretate de soli?tii de oper?, precum ?i roman?e, folk, muzic? sacr?. A sus?inut zeci de concerte pe marile scene ale lumii, dar ?i în ?ara noastr?.

Dup? absolvirea Facult??ii de Fizic? (1974), a lucrat un timp ca asistent universitar, apoi ca cercet?tor la un institut în B?neasa. În 1999 a ob?inut o burs? N.A.T.O. în Anglia, unde a luat contact pentru prima dat? cu un acest instrument muzical neobi?nuit, „theremi" sau „teramin". Dup? o îndelungat? munc?, a înregistrat dou? CD-uri cu piese consacrate, române?ti ?i str?ine, cîntate la fer?str?u ?i la teramin. Printre ele se num?r?: „Love Me Tender", „Yesterday", „O Sole Mio" sau „Nabucco: Song For Liberty". Cu piesa de pe album „Ador puterea salvatoare", interpretat? la teramin, o pies? religioas?, culmea, a fost ilustrat serialului de televiziune „Amantul Marii Doamne Dracula", o ecranizare dup? romanul cu acela?i nume al lui F?nu? Neagu. Acest aparat de emis sunete a fost inventat în 1919, cînd electronica abia f?cea ochi, de rusul Lev Termen în timp ce era studentul la violoncel la Conservatorului din Petrograd. Compozitorul ceh Bohuslav Martinu a scris în 1944 „Fantezia pentru teramin, oboi, pian ?i instrumente cu coarde". Datorit? sunetului s?u prin apropiere „cosmic", teraminul a fost folosit în anii 1950 ?i 1960 pentru a crea efecte de sunet în filmele Science Fiction. Teraminul a fost folosit prima oar? în concert de forma?iile Led Zeppelin, Portishead, de Jimmy Page, Jean Michel Jarre, nume cu adev?rat sonore, c?rora li se al?tur? ?i doctorul în fizic?, Benedict Popescu, singurul român ?i al treilea interpret din lume, ini?iat în muzica sferelor. Este cel mai greu instrument de cîntat, el cere ureche muzical? ?i un control determinat asupra mi?c?rii mîinilor.

Invitat, la sfâr?itul lunii iulie 2012, la Râmnicu Vâlcea, cu prilejul „Zilelor Râmnicului", dr. Benedict Popescu a încântat publicul cu acordurile stanii, „spa?iale", emise de teraminul domniei sale.

Maria Diana Popescu: Fi?i binevenit ! Putem ?ti cîte ceva despre Benedict Popescu de ieri, despre drumul pîn? la faima dumneavoastr? de azi?

Dr. Benedict Popescu: Bine v-am g?sit! Ce s-ar putea spune despre Benedict Popescu de ieri sau chiar de-alalt?ieri? Era un copil ambi?ios, venind dintr-o familie de preo?i (cu tat?l absolvent al Seminarului orfanilor de r?zboi din Cîmpulung Muscel). Spre ?ansa lui (adic? a mea) mo?tenea de la tat?l s?u ceea ce acesta avea mai bun: o voce frumoas?, cald?, o memorie muzical? foarte bun?, un spirit practic ie?it din comun ?i, mai mult decît atît, puterea de a fi „autodidact" în orice întreprinde. Tata, v?zînd înclina?iile mele c?tre muzic?, m-a dat la ?coala de muzic? din Pite?ti (se întîmpla în anul 1963). Am trecut cu „brio" examenul de admitere, dar nu mi s-a permis s? urmez ?coala din motive de origine social?. Momentul acela m-a marcat pentru toat? via?a ?i m-a f?cut s? fiu ?i mai ambi?ios. Pe parcursul a vreo zece ani am înv??at singur s? cînt la vreo opt instrumente. Si totu?i, c?tre sfîr?itul liceului am optat pentru o profesie „mai serioas?": cea de fizician, a?a c? am urmat Facultatea de Fizic? (pe care am absolvit-o în anul 1974). M-am mi?cat timp de cîteva zeci de ani prin diverse medii: ?coala primar?, cea secundar?, liceul, facultatea, stagiul în produc?ie la o întreprindere de prospec?iuni de petrol, stagiul militar, colaborator al facult??ii în calitate de cadru didactic asociat, cercet?tor la un institut la B?neasa, doctorand în Fizic?. Timp de vreo zece ani (între 1973 si 1983) am activat ca autor ?i interpret de muzic? folk, reu?ind s? înregistrez în studiourile Radiodifuziunii ?i Televiziunii în jur de 30 de piese originale, s? am numeroase difuz?ri ale pieselor mele pe posturile de Radio, s? apar de mai mult de 100 de ori la Televiziune ?i s? fiu prezent în mai mult de 300 de spectacole cu public. Am cunoscut, personal, în acea perioad?, nume mari din muzica popular?, u?oar? ?i clasic? româneasc?, actori, poe?i, scriitori, pictori sau graficieni, oameni de pres?, profesori, oameni de ?tiin??. Vede?i, toate acestea au f?cut s? fiu, în momentul de fa??, o persoan? cunoscut? sau, mai degrab?, relativ cunoscut?, n-a? spune „faimoas?" – a?a cum considera?i dumneavoastr?.

MDP: Sînte?i fiu de preot ?i absolvent al Facult??ii de Fizic? – de unde pasiunea pentru un gen de muzic? mai pu?in practicat în lume?

B.P.: Vede?i dumneavoastr?, dac? a? fi încercat s? cînt, s? zicem, la acordeon, a? fi fost, poate, unul dintre cei cîteva mii care cînt? în România la acest instrument. Iubesc neobi?nuitul. De aceea descoperirea fer?str?ului muzical (s-a întîmplat înc? pe vremea cînd eram copil – prin 1963) ?i a teraminului (mult mai tîrziu – în 1999) au fost pentru mine momente cu totul ?i cu totul deosebite: am avut senza?ia unor mari descoperiri...

MDP: Prin anii 70-80 era?i cunoscut ca interpret de muzic? folk. Cum a?i f?cut trecerea la aceste instrumente muzicale neobi?nuite: fer?str?ul muzical ?i teraminul?

B.P.: Totul s-a produs aproape pe nesim?ite. Cîntam muzic? folk „la modul serios" cam din 1973 într-o perioad? în care am fost student, apoi am efectuat un stagiu în produc?ie ?i cel militar (timp de vreo cinci ani), dup? care am ajuns într-un institut de cercet?ri (la începutul anului 1980). In 1983 s-a întîmplat accidentul într-un spectacol al Cenaclului Flac?ra pe Stadionul din Ploie?ti, dup? care nu s-a mai permis apari?ia celor care cîntau muzic? folk în forma simpl? „voce ?i chitar?". Eu asta f?ceam. Intrasem într-un institut de cercet?ri ?i luasem admiterea la doctorat (în 1982), a?a c?, în 1983, am ie?it „cu fruntea sus" din fenomenul folk (a?a cum se desf??ura el în acea vreme). Am f?cut exact ceea ce fac mul?i sportivi: se retrag „în plin? glorie". In 1982 am reu?it s? cump?r un fer?str?u muzical. A urmat o perioad? de vreun an de intense „exerci?ii" la fer?str?u, dup? care am reu?it sa înregistrez în studiourile Televiziunii Române prima mea pies? la fer?str?u. Mai mult de zece ani mi-am dedicat aproape întreaga energie profesiunii mele de fizician, cu apari?ii sporadice în calitate de cînt?re? la fer?str?u: numai într-o emisiune la TV – o parad? a instrumentelor (în 1986) ?i într-un spectacol în sala Radiodifuziunii (un an mai tîrziu). Totu?i a fost o perioad? de îndelungi c?ut?ri, atît în ceea ce prive?te tehnicile de interpretare, cît ?i de descoperire a unor piese care s? se potriveasc? a fi interpretate la acest instrument...

MDP: Cînta?i, a?adar, de 26 de ani la fer?str?ul muzical. Ne da?i cîteva detalii despre instrument ?

B.P.: Desigur. Fer?str?ul muzical este, dup? p?rerea mea unul „plin de personalitate". Dac? auzi o dat? sunetul acestui instrument, nu-l mai ui?i timp de mul?i ani, poate niciodat?. Este un sunet extrem de p?trunz?tor ?i „inconfundabil". Se poate cînta, în principiu, la orice „cross-cut" – cum îi spun englezii sau americanii, dar, pu?in ciudat, „joag?r" – cum îi spun românii. Singurul dezavantaj în acest caz este registrul relativ îngust de numai o octav? ?i jum?tate – nepermi?înd interpretarea a prea multe piese. De aceea cînt?re?ii de fer?str?u serio?i (i-a? numi chiar „profesioni?ti") î?i achizi?ioneaz? instrumente fabricate în mod special pentru a cînta. Acestea se deosebesc de cele despre care am vorbit mai înainte prin faptul ca au lama ceva mai sub?ire, mai lung? ?i mai îngust? la vîrf. Aceasta configura?ie a lamei l?rge?te registrul instrumentului la ceva mai mult de dou? octave, permi?înd o extindere sim?itoare a num?rului de piese care pot fi cîntate la acest instrument. Cît prive?te num?rul celor care cînt? la fer?str?u, dup? estim?rile mele exist? cam un cînt?re? la 10-15 milioane de locuitori. Spre exemplu, în China (?ar? cu mai mult de un miliard de locuitori) sînt cam o mie de cînt?re?i la fer?str?u.

MDP: În timpul unei burse NATO în Anglia a?i luat contact cu instrumentul muzical numit teramin, care ast?zi se leag? implacabil de numele dumneavoastr?...

B.P.: Cînd am descoperit teraminul (se întîmpla în anul 1999) am fost pur ?i simplu fascinat. Teraminul este, dup? p?rerea mea, CiteƟte mai mult...cel mai ingenios instrument conceput vreodat? de o minte omeneasca. Am petrecut vreo doi ani de zile construind primul meu teramin ?i încercînd s?-i îmbun?t?tesc performan?ele. De atunci pîn? acum am mai construit înc? dou? teramine ?i sînt acum la al patrulea. Din experien?a mea de pîn? acum vreau sa v? spun c? a construi un bun instrument nu este un „job" atît de simplu. Fiecare dintre instrumentele construite de mine pîn? acum are anumite p?r?i bune, dar ?i alte p?r?i care necesit? înc? îmbun?t??iri. Nu exist?, pîn? în momentul de fa??, nimeni în lume care s? fi reu?it s? proiecteze si sa construiasc? un teramin perfect (a?a cum este, de exemplu, „Stradivarius" în cazul viorilor).

MDP: Am avut pl?cerea s? v? ascult micro-concertul la teramin – instrumentul care cînt? f?r? s? îl atinge?i. V? rog, îi putem l?muri ?i pe cititori cum func?ioneaz? ?

B.P.: Pentru a în?elege cum func?ioneaz? teraminul sînt necesare cuno?tinte destul de temeinice de electronic? ?i de matematic?. Totu?i, pe scurt, func?ionarea teraminului se bazeaz? pe „principiul oscilatoarelor cu frecven?? de b?t?i" sau pe binecunoscutul efect „heterodin?" din radiofonie. Ideea este c? între p?r?ile metalice ale teraminului, care joac? rolul de antene (emi?înd unde electromagnetice în gamele de unde radio lungi sau medii) ?i mîinile celui care cînt? se formeaz? mici capacit??i electrice. Atunci cînd cel care cînt? mi?c? mîinile în jurul acestor antene, se modific? aceste mici capacit??i, care, la rîndul lor, modific? frecven?ele de oscila?ie ale oscilatoarelor de înalt? frecven?? din interiorul teraminului. Rezultatul este exact ceea ce auzim ca modific?ri ale în?l?imii ?i intensit??ii sunetului produs de teramin.

MDP: Cînd a fost inventat teraminul ?i cît de r?spîndit este ast?zi ?

B.P.: R?spunsul o s? surprind? pe mul?i. Teraminul a fost inventat cu mul?i ani în urm?, mai exact în anul 1919, cînd electronica era înc? aproape de începuturile ei. A fost în fapt prima sintez? a unui sunet folosind poten?ialul electronicii. Inventatorul teraminului, rusul Lev Termen, este acum recunoscut ca fiind „p?rintele" actualelor sintetizatoare electronice (fie ele analogice sau digitale). Toate „produc?iile" electronice legate de nume ca Jean Michelle Jarre, Vanghelis sau Isao Tomita î?i au r?d?cinile în ceea ce Lev Termen a conceput în 1919 ?i în dezvolt?rile acestei idei care au urmat vreo 12-13 ani dup? aceea. Teraminul a fost folosit, pe la mijlocul secolului trecut, mai degrab? pentru a crea efecte sonore în filmele de „Science-Fiction". Totu?i, grupuri ca Led Zepelin sau Portished au folosit teraminul în muzica lor. Cam din 1993, dup? moartea inventatorului ?i odat? cu dezvoltarea internetului, teraminul a revenit în actualitate – desigur variante moderne ale acestuia. Se organizeaz? deja concerte ?i festivaluri, cel mai recent a avut loc vara trecut? – în Septembrie – într-un ora? relativ mic (Lipstadt) din Germania.

MDP: Este u?or de cîntat la acest instrument, este greu ?

B.P.: Eu cînt la mai multe instrumente: vioar?, chitar?, fluier, ocarin?, block-flutte, muzicu??, claviet?, variton (un instrument electronic proiectat ?i realizat de mine) ?i la cele dou? despre care vorbim: fer?str?u ?i teramin. Teraminul este unul dintre instrumentele la care se cînt? cel mai greu. Nu exist? nici un fel de clape, corzi, oricum ceva care s? sim?i în mîinile tale. Trebuie s? mi?ti mîinile prin aer cu mare precizie ?i vitez? ?i s? reu?e?ti, în acela?i timp, s? mai pui ceva ?i „de la inim?", lucru pe care nu-l reu?esc prea mul?i dintre cei care abordeaz? acest instrument.

MDP: Ce cuprinde repertoriul dumneavoastr??

B.P.: La fer?str?u muzical ?i la teramin nimeni nu va fi vreodat? capabil sa cînte un brîu sau o geampara, sa fi?i siguri de asta. La cele dou? instrumente se pot cînta, în general, melodii lente ?i f?r? salturi prea mari în linia melodic?. Astfel piesele pot fi teme folclorice, roman?e, balade pop sau rock, piese religioase (inclusiv colinde) sau teme din muzica clasic?.

MDP: Domnule Benedict Popescu, unde a?i sus?inut concerte pîn? acum ?

B.P.: Cu pu?in? durere în suflet vreau s? v? m?rturisesc c? posturile noastre de televiziune (de stat sau particulare) nu fac prea mult pentru „popularizarea" celor dou? instrumente. Merg în str?in?tate de cel pu?in dou? ori pe an ?i m? întorc de fiecare dat? cu impresia c? atît fer?str?ul muzical cît ?i teraminul sînt de cel pu?in 50 de ori mai cunoscute decît la noi. Unde am sus?inut concerte pîn? acum ? V? dau un singur exemplu: în sala Ansamblului „Tinerimea Roman?" (lîng? Podul Izvor) din Bucuresti – un concert instrumental oferit împreun? cu Grupul „Blue Leaves". Au fost prezen?i aproape 300 de spectatori – de vîrste ?i profesii dintre cele mai diverse. Un mare succes. Am fost bisa?i de 5-6 ori. S-a comentat în jurul nostru c? sala nu mai fusese a?a de plin? decît la un spectacol oferit de Ion ?i Ionu? Dol?nescu cu dou? sau trei s?pt?mîni înaintea noastr?...

MDP: Este c?utat? muzica dumneavoastr? ?

B.P.: Da ?i nu prea. Din experien?a mea, dac? lu?m, s? zicem, 100 de posibili ascult?tori, exist? un procent relativ mic (cam 2-3 %) care nu suport? (din motive fiziologice) o astfel de muzic?. Mergînd c?tre cealalt? extrem?, vor exista desigur persoane la care acest gen de muzic? le va pl?cea mai pu?in sau mai mult. Spre norocul meu, la extrema opus? am g?sit întotdeauna alte 2-3 persoane care ar asculta astfel de muzic? f?r? s? se sature. Ace?tia sînt cei care îmi cump?r? compact-discurile...

MDP: Prin ce se remarc? muzica promovat? de dumneavoastr??

B.P.: Printr-un „sound" cu totul ?i cu totul particular, a? zice chiar inconfundabil. Cîntatul la fer?str?u muzical ?i la teramin exceleaz? prin efectele de „glissando", adic? intonarea notelor unei linii melodice trecînd prin toate frecven?ele intermediare. Dac? acest lucru este f?cut cu m?iestrie se poate crea o muzic? de o mare expresivitate. Comparînd între ele cele dou? instrumente, în timp ce fer?str?ul muzical are un sunet mai natural (rezultat din vibra?ia acustic? a lamei sale din o?el), teraminul poate genera un sunet mai expresiv, care se aude mai bine pe fondul muzicii de acompaniament.

MDP: Domnule Benedict Popescu, sînte?i primul roman care cînt?, integral, piese la aceste instrumente. Cum î?i poate procura iubitorul de gen, muzica dumneavoastr? ?

B.P.: Am înregistrat în urm? cu cî?iva ani dou? compact-discuri, fiecare con?inînd acelea?i 20 de piese. Pe primul am interpretat liniile melodice la fer?str?u muzical, iar pe cel de-al doilea la teramin. Din p?cate nu am g?sit o form? de a comercializa aceste CD-uri în ?ar?. Cei ce sînt realmente interesa?i de acest gen de muzic?, îmi pot vizita site-ul pe internet la www.benedict-popescu.ro, m? pot contacta personal ?i se poate g?si în fiecare caz o cale de a intra in posesia ei.

MDP: Despre ce proiecte ne pute?i vorbi?

B.P.: Încerc, atît cît reu?esc, s? aduc cele dou? instrumente cît mai mult în fa?a publicului. Înregistrez, în aceast? perioad?, a doua pereche de CD-uri, care vor con?ine alte 20 de piese: de la teme din muzica noastr? popular? sau a altor popoare pîn? la teme din muzica clasic?. Pe primul CD voi interpreta melodiile la fer?str?u muzical, iar pe al doilea voi interpreta acelea?i melodii la teramin. Sper s? finalizez acest proiect în prim?vara anului viitor. Voi lucra, desigur, în aceea?i perioad?, la cel de-al patrulea teramin. Cît despre concerte: poate un nou concert împreun? cu grupul „Blue Leaves", anul viitor în aprilie sau mai, la care ve?i fi desigur invita?i...

Grafica - Ion M?ld?rescu
 
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Miercuri, 08 August 2012 18:58
CiteƟte mai mult...Petre Burlacu: Domnule profesor Ion Coja, ce zice?i de ce se întâmpl? în România?

Prof. Univ. Dr. Ion Coja: E greu s? ai o p?rere ?i s? nu te treze?ti înjurat c? ?ii cu Ponta sau cu B?sescu!... Toat? aceast? încurc?tur? provine îns? de la un concept electoral, pe care nu-l st?pânim ?i ar fi fost mai bine s? nu-l folosim: conceptul de „50% plus unul dintre aleg?tori înscri?i"! Un concept care a fost introdus în legea referendumului din 29 iulie f?r? a fi noi preg?ti?i s?-l aplic?m! Noi nu am ?tiut niciodat? câ?i sunt acei 50% plus 1 dintre românii cu drept de a figura pe listele electorale. Lucrul acesta nu are mare importan?? decât atunci când introduci în ecua?ia electoral? cvorumul de 50% plus 1, prevedere care lipse?te din majoritatea sistemelor electorale europene. Nota bene: la referendumul din 2007, pentru demiterea aceluia?i pre?edinte de belea, nu s-a ?inut seama de aceast? condi?ie! Ea a func?ionat îns? la referendumul din 2003 ?i, dac? ?i-aduci aminte...

P.B.: Mi-aduc aminte c? nu s-a îndeplinit aceast? condi?ie, drept care Adrian N?stase, ca prim ministru, a comis o mare ilegalitate, un abuz f?r? seam?n, ?i a mai prelungit alegerile cu o zi, ca s? le poat? frauda ?i declara c? s-au prezentat la vot majoritatea românilor.

I.C.: ?i-aduci aminte care a fost reac?ia clasei politice, a „antenelor" de tot felul, radio, tv sau a presei, a a?a zi?ilor formatori de opinie, în frunte cu alde Ion Cristoiu ?i al?ii ca el?

P.B.: N-a existat nicio reac?ie propriu zis?, niciun protest! Iar miza era extrem de important?: modificarea Constitu?iei!

I.C.: Miza de fapt era intrarea noastr? în Uniunea European?. Politrucilor europeni?ti le-a fost fric? s? o pun? pe tapet, s-o supun? unui vot liber, în cuno?tin?? de cauz?. S-au temut c? euro-scepticii vor avea câ?tig de cauz?, c? vor fi mai conving?tori decât activi?tii politici ai europenismului... ?i nu au f?cut un referendum cum s-a f?cut în toate ??rile din Europa! Au b?gat intrarea în Uniunea European? în textul unui articol din Constitu?ie ?i le-au cerut oamenilor s? voteze pro sau contra noii Constitu?ii, care con?inea ?i multe alte modific?ri... O mâr??vie din partea lui Adrian N?stase ?i a întregii clase politice! La data aceea am reclamat acest abuz, inclusiv la câteva ambasade. Singura ambasad? care mi-a r?spuns a fost a Statelor Unite. M-au invitat la o discu?ie cu un consilier al ambasadei, un tinerel, care s-a ar?tat mirat c? sunt nemul?umit de votarea noii Constitu?ii. Doar este clar, zicea democratul de peste ocean, c? noua Constitu?ie este mai bun? decât precedenta! I-am r?spuns: Asta e p?rerea dumitale, ca american, probabil! Eu, ca român, am alt? p?rere! Eu ?i probabil mul?i al?i români! ?i cred c? intrarea în UE trebuia s? treac? printr-un referendum corect conceput ?i organizat!... ?i-a cerut scuze imberbul consilier, a acceptat c? aveam ?i eu dreptul la propria mea opinie. Nu am mai insistat nici eu, dac? am v?zut cu cine stau de vorb?!...
Drept urmare, dup? insuccesul din 2003, sforarii vie?ii noastre politice au scos din legea referendumului prezen?a la vot a majorit??ii aleg?torilor. A reintrodus-o B?sescu, în al doilea mandat, de teama unei noi suspend?ri, iar guvernul Ponta, preg?tind suspendarea ?i demiterea B?sescului, a scos din regula referendumului ideea de cvorum majoritar. A intervenit acel ardei umplut care r?spunde la numele de Emanuel Baroso: a insistat în chip ultimativ, probabil la cererea lui B?sescu, ca USL s? accepte aceast? condi?ionare imposibil de realizat!...

P.B.: „Ardei umplut"?

I.C.: Asta era o porecl? frecvent? cu ani în urm?, se d?dea persoanelelor antipatice, cu aspectul fizic pe care-l are marele tartor de la Bruxelles. Ce a fost ?sta în tinere?ea sa?

P.B.: Nu ?tiu.

I.C.: A?a s-a ajuns la încurc?tura de azi! Pe mâna celor de la Bruxelles care s-au amestecat acolo unde, oficial, nu le fierbea oala! De fapt le fierbe, ?i înc? ce ditamai oala! Adic? au mari interese ca B?sescu s? r?mân? în func?ie! La cât a furat B?sescu ?i ai s?i, e un mizilic s? fi „direc?ionat" câteva zeci, poate chiar sute de milioane de euro, pe la înal?i func?ionari ?i demnitari din cancelariile apusene, precum ?i în mass media interna?ional?, mercenari cu to?ii! B?sescu cunoa?te bine aceast? regul? de pe vremea când, c?pitan de vas fiind, era vestit pentru bunele sale rela?ii cu vama din port! Pe mâna lui mergea tot echipajul, pl?tind c?pitanului ce era de pl?tit pentru aranjamentele de la vam?! Acesta era motivul pentru care era c?utat de marinari s? le fie c?pitan de vas!... Le aranja s? scoat? ilegal „buful", marfa cu care veneau din voiaj! Contra cost, desigur... Dar, una peste alta, renta!
De aceea zic: Este exclus ca la Bruxelles s? nu se cunoasc? matrapazlîcurile lui B?sescu & comp., ?i este exclus ca ni?te oameni serio?i ?i cinsti?i s?-l sus?in? pe unul ca B?sescu! Repet: gol?niile ?i fraudele lui B?sescu sunt bine cunoscute la Bruxelles, la Berlin, la Washington, Moscova!... Dac? g?se?te sus?in?tori pe acolo, nu este lucru curat! Ori le d? cash în mân? sau prin b?nci milioane de euro ori sus?ine proiectele anti-române?ti ale unor a?a zis investitori strategici, iar ace?tia achit? ei nota de plat? pe la înal?ii func?ionari!
S? ne aducem aminte de embargoul impus Serbiei la începuul anilor 1990: au venit la noi ni?te înal?i comisari interna?ionali occidentali, s? supravegheze respectarea embargoului. Cei mai mul?i, când au plecat din România, nu s-au mai întors la vechiul domiciliu, la vechii vecini, ca s? nu se vad? cât de mult s-au îmbog??it, cât de mult li s-a schimbat standardul vie?ii! Furaser? cot la cot cu ai no?tri! Poate chiar mai mult... Felul cum Bruxelles-ul a intervenit s?-l salveze pe B?sescu este pentru mine semnul sigur c? respectivii „au pus botul" la câteva din milioanele de euro furate de B?sescu. ?tie B?sescu cu cine s? le împart? ca s?-i r?mân? ?i lui destul ?i ca s? se asigure c? nu-l deranjeaz? nimeni cu anchete sau întreb?ri incomode!...

P.B.: În concluzie?

I.C.: Se vor certa la nesfâr?it pe tema acestor liste electorale: cine s? fie trecut pe liste ?i cine nu! Un lucru trebuie s? fie clar: faptul c? mul?i români din str?in?tate nu se vor mai reg?si pe listele electorale din ?ar? nu înseamn? c? ei nu mai au dreptul s? voteze, a?a cum insinueaz? sau chiar declar? ap?r?torii dispera?i ai lui B?sescu, ba chiar ?i împricinatul însu?i!... La fel, nu exist? decât o singur? leg?tur? între referendum ?i intrarea în spa?iul Schengen: f?r? B?sescu la Cotroceni, adic? f?r? cel mai mare infractor coco?at în fruntea clasei politice, sunt ?anse mai mari de a îndeplini condi?iile pentru intrarea în spa?iul Schengen. Este jenant s? consta?i cât poate fi de la? c?pitanul nostru, pre?edintele nostru!... Nu mai are niciun sim? al onoarei!... Nu mai este în stare nici m?car s? mimeze un comportament demn, onorabil! Ne face de ru?ine mai mult decât to?i ceilal?i pre?edin?i care l-au precedat!
S? nu uit: am scris mereu împotriva lui Emil Constantinescu. Trebuie s? recunosc c? ?i-a sp?lat o parte – mic? de tot, dar parte din p?catele sale prin scrisoarea deschis? adresat? hahalerelor de la Bruxelles!...
Îns? mai presus de orice este num?rul atât de mare, de impun?tor, al românilor care au votat pentru demiterea B?sescului! Jos p?l?ria! Cine spunea c? românii nu au spirit civic?! Aceast? impresionant? majoritate anti-B?sescu trebuie s? conteze pentru to?i cei care mai au de spus ceva în sprijinul pre?edintelui pu?c?riabil!...

P.B.: Cum r?mâne cu Ponta, cu USL?

I.C.: Ponta se ?tie cu musca pe c?ciul?! Atârn? greu acuza?ia de plagiat, un plagiat greu de infirmat! Nu mai zic de povestea cu masteratul din Italia!... S-ar putea spune îns? - nu numai de dragul paradoxului, c? aceste p?cate îl fac pe Ponta de preferat altora, în acest moment. Repet: în acest moment! Cu asemenea tinichele atârnate de coada sa, Ponta nu are un viitor de lung? durat? în via?a noastr? politic?. Nu-l va mai propune nimeni prim-ministru. La toamn? mandatul s?u expir? în mod sigur! Îns??i USL cred c? se gânde?te ?i trebuie s? se gândeasc? la alternativa necesar?, imperios necesar?, indiferent cât de mare va fi sucesul USL la alegerile parlamentare din toamn?. Ponta se va str?dui îns?, în aceste câteva luni, s? fie un func?ionar, adic? un prim ministru corect ?i eficient. Este singura ?ans? de care î?i poate lega vreo speran??, cât de mic?, de a i se face uitat sau iertat plagiatul!... Mai devreme sau mai târziu va trebui s? pl?teasc? îns?. S-ar putea ca atunci când va pl?ti ?i va ie?i de pe scena politic? s? ne par? tuturor r?u c? dispare un prim ministru altminteri acceptabil!... D? semne bune în acest sens. Dar principiul nostru de autentici europeni, de arieni, de urma?i deopotriv? ai Eladei lui Pitagora ?i ai Romei lui Cato sau Sylla, trebuie s? r?mân? viu: pereat mundus, fiat justitia! Dreptate s? se fac?, cu orice pre?!

P.B.: Adic??

I.C.: S? ne bucur?m c? am sc?pat de B?sescu - sper! S?-i l?s?m pe Ponta ?i ai s?i s? se dedice func?iei lor, iar la toamn? s? sper?m c? vom avea cu cine s?-i înlocuim! Este musai ca la toamn? s? avem de unde alege oameni capabili ?i corec?i! Adic? al?ii decât cei pe care îi vedem în ce situa?ie ne-au adus!

P.B.: Ce repro?a?i USL?

I.C.: Adic? ce le repro?ez celor care l-au demis pe B?sescu?!... Le repro?ez c? nu au spus nimic de adev?ratele motive pentru care B?sescu trebuie demis! Marile fraude! Marile tr?d?ri!... E drept c? nu puteau fi invocate oficial, în cererea de suspendare, nefiind confirmate în justi?ie! Sper s? urmeze interven?ia justi?iei imediat dup? destituirea lui B?sescu!... Dar m? refer mai ales la cei care, ca reprezentan?i ai USL, comentatorii de la Antena 3, bun?oar?, atât de porni?i împotriva lui B?sescu, nu au pomenit nimic de aceste veritabile crime ale lui B?sescu! Nimic despre sus?inerea ar?tat? de B?sescu proiectului Ro?ia Montana, de exemplu! Nimic despre destina?ia la care au ajuns banii împrumuta?i de B?sescu de la FMI sau Banca Mondial? sau banii economisi?i prin reducerea salariilor ?i a pensiilor. Nimic despre fraudele electorale de la precedentele alegeri. Nimic din ceea ce îl face pe B?sescu de nesuportat în continuare!

P.B.: Nu vi se pare un semn bun pentru USL demisia lui Patapievici?!

I.C.: Un semn bun mi se pare motiva?ia demisiei: U.S.L. ar fi, cic?, o forma?iune politic? na?ionalist?! Sper ca gura p?c?tosului s? gr?iasc? adev?rul. Oricum, se impune o anchet? serioas? ?i asupra acestei institu?ii deraiate r?u de la rosturile ei! Nu vom avea parte de o asemenea anchet?, din p?cate. Chiar dac? Ponta ar avea cele mai nobile ?i mai potrivite inten?ii ?i proiecte, nu va avea timp pentru ele! Oricum, este bine c? s-a pus cap?t imposturii de la Institutul Cultural Român.

P.B.: Ce-i repro?a?i lui Patapievici?

I.C.: Nu-i repro?ez nimic. E destul ce-?i repro?eaz? însu?i numitul Patapievici: faptul c? exist?, c? s-a n?scut... Ar fi o situa?ie tragic?, dac? individul, un tarat, n-ar fi ?i odios!... ?tiu ce vorbesc ?i nu-mi face pl?cere ce ?tiu! Când m? gândesc la Patapievici m? cutremur... Îl comp?timesc sincer! Vina este a celor care l-au inventat: Ple?u, Liiceanu, B?sescu, l-au expus în public...

P.B.: Ce proiecte ave?i pentru toamna electoral? din acest an? Mai candida?i?

I.C.: Nu, nu mai candidez! Mi-o fi ?i mie destul în aceast? postur?. Dar m? voi face agent electoral pentru candida?ii pe care îi voi considera mai valabili, propriu zis valabili!... Sper s? apar?! M? voi str?dui s? apar?!

P.B.: V? ve?i str?dui s? apar?... S? v-ajute bunul Dumnezeu!

A consemnat Petre Burlacu
Bucure?ti, 5 august 2012
 
Pamfil ?eicaru, un condei de geniu (2)
Lector univ. dr. Florian Bichir   
Miercuri, 08 August 2012 18:39
CiteƟte mai mult...Elena Lupescu: de la pubertate pân? la maturitate

Evident, regimul de la Bucure?ti a ciulit urechile a?a c? pe 7 septembrie 1969 sosea o Not? „Referitor la romanul «Vulpea Ro?cat?» în curs de redactare de c?tre fugarul Pamfil ?eicaru din Spania". Merit? redat? aceast? not? integral, Securitatea ajungând s? fac? aproape critic? literar?: „Organele noastre de?in date din care rezult? c? fugarul ?EICARU PAMFIL, lucreaz? în prezent la un roman în care ?i-a propus s? fac? un aspru rechizitoriu la adresa monarhiei ?i fostelor partide istorice din România, mo?iereasc?. Romanul se intituleaz? «Vulpea Ro?cat?», ?i are ca tem? principal? demascarea deprav?rii sexuale a lui Elena Lupescu ?i Carol al II-lea. Organele noastre au intrat în posesia primelor 148 de pagini ale acestui roman, care se refer? la familia ?i copil?ria lui Elena Lupescu din Sulina, la via?a dus? de ea în perioada 1916-1918 în Ia?i, dup? c?s?toria ei cu Lt. Tempeanu. Folosindu-se de o serie de fapte ?i am?nunte inedite, Pamfil ?eicaru descrie detaliat de la pubertate pân? la maturitate, evolu?ia Elenei Lupescu , reu?ind s? scoat? în eviden?? tr?s?turile ei de caracter.

Obsedat? de dorin?a de a parveni în «lumea mare» prin propriile mijloace, Elena Lupescu , începe în 1916 seria aventurilor amoroase. care o consacr? ca o depravat? sexual?. Pentru argumentarea acestei tr?s?turi de caracter Pamfil ?eicaru red? cu lux de am?nunte aventurile ei amoroase cu contele francez Robert de la Briche ?i cu prin?ul ?arist Dogurki. În cuprinsul celor 148 de pagini Pamfil ?eicaru, demasc? tr?s?turile de caracter ale p?rin?ilor lui Elena Lupescu ?i mai ales afacerile veroase cu medicamente pe care le f?cea tat?l ei, farmacistul Lupescu, la Ia?i, în timpul Primului R?zboi Mondial. De men?ionat este faptul c? personajele din roman apar cu numele lor reale. Cele cinci capitole scrise pân? în prezent dau conturul unui roman senza?ional pornografic. Fugarul Pamfil ?eicaru, sper? c? romanul va avea succes în libr?rie ?i-i va aduce venituri materiale considerabile dat fiind faptul c? aventurile amoroase ale lui Carol ?i Elena Lupescu a preocupat opinia public? din Anglia, SUA, ?i alte ??ri la timpul respectiv. Dup? afirma?iile lui P. ?eicaru, rezult? c? acesta ar fi dispus s? accepte editarea romanului în Republica popular? Român? cu condi?ia ca jum?tate din drepturile de autor s?-i fie date lui ?i restul rudelor sale din ?ar?. Organele noastre au luat m?suri de a ob?ine în continuare paginile acestui roman urmând a face prezentarea complet? a sa ?i propunerile noastre în leg?tur? cu publicarea lui."

Securitatea se decide s?-l recruteze. Misiunea este încredin?at? c?pitanului Nicolae Spori?, iar a?a cum erau cutumele începe o lung? documentare. Iat? o not?, valoroas? din punct de vedere biografic a lui Pamfil ?eicaru.

„Steagul ??rii" ?i interven?ia maiorului Caraman

În buna sa tradi?ie, Securitatea promitea mult, dar nu se ?inea de cuvânt. Obsedat de Elena Lupescu, dar ?i de romanul s?u, prinCiteƟte mai mult... mijlocirea fiicei sale stabilite la Paris, Pamfil ?eicaru intr? în contact cu emisarii de la Bucure?ti. Cazul era tratat foarte serios în Central?, Generalui Maior Nicolae Doicaru trasmi?ând la Paris urm?toarele în data de 12 mai 1965: „Se aprob? contactarea lui «Vlad» la domiciliu. Se va avea în vedere urm?toarele probleme în discu?iile ce se vor avea cu «Vlad» S? i se comunice «Vlad» c? nu ne putem angaja în problema edit?rii c?r?ii „Vulpea ro?cat?". El poate s-o publice. Referitor la dosarul de anchet? penal? Iorga-Madgearu, informa?i-l c? a-?i comunicat la MAE ?i a?tepta?i r?spunsul. Îl ve?i comunica.
Privind acordarea unei pensii viagere nepotului lui Mascedonschi, spune?i lui «Vlad» c? pentru a interveni la MAE este necesar s? se cunoasc? datele lui de stare civil? doveditoare c? este nepotul lui Mascedonschi.
Se va da lui «Vlad» materialele trimise oficiului de MAE ?i fotografii cu realiz?rile regimului nostru pentru ca «Vlad» s? le publice în bran?a despre agricultura noastr?."
Mai pe române?te Securitatea nu se obliga la nimic, dar îi solicita lui ?eicaru s? laude regimul. Ca o parantez? istoric? trebuie spus c? romanul „Vulpea ro?cat?", al c?rui dactilo-script a fost p?strat la München de dr. Vasile Iliescu a fost publicat în România abia în 1996.[14]
Ceva mai inteligen?i decât ?eful lor, ofi?erii de la Paris ajung la o alt? concluzie: „Ordinele cu privire la „Vlad" au fost în?elese de tov. Colonel Ilie, îns? crede c? e mai bine ca lui „Vlad" s? nu i se resping? la primul contact n?dejdea c? îl vom ajuta s? g?seasc? un editor deoarece acesta a fost factorul hot?râtor care la împins spre noi. El vrea doar s? i se recomande un editor într-o ?ar? arab? cu care el s? intre în contact ?i, s? publice cartea pe spezele sale, lucru pe care reziden?a crede c?-l putem face, f?r? ca noi s? ne amestec?m în vreun fel. Se consider? c? e mai bine s?-i spun? lui «Vlad» c? s-a raportat celor în drept cererea lui ?i a?tept?m r?spuns."

În senza?ionala via?? a lui Pamfil ?eicaru intervine ?i maiorul Caraman - viitorul general Mihai Caraman, o legend? a spionajului - care exact în acea perioad? se afla la Paris, evident la datorie! El noteaz?, dup? o întâlnire cu ?eicaru urm?toarele: „«Vlad» a început prin a expune prezen?a sa, afirmând c? pe el îl intereseaz?, „steagul ??rii indiferent cine-l ?ine" ?i c? el vrea ca s? m?soare posibilit??ile pe care le are s? sporeasc? interesele ??rii. Vorbind despre aceasta „Vlad" a afirmat c? vrea s? serveasc? ?ara, „nu partidul comunist" , pentru c? el nu este comunist ?i c? dac?, comuni?tii din R.P.R. lupt? pentru prosperitatea ?i independen?a ??rii, el pe o cale diferit? lupt? pentru acela?i lucru."

Discu?iile ?i negocierile cu ofi?erii DIE sunt în toi. Pe 5 mai 1965, ?eicaru nu uit? s? le spun? reprezentan?ilor Bucure?tiului, f?r? s?-?i ia îns??i nicio obliga?ie c? „s-a gândit c? dac? justi?ia român? l-ar reabilita, ar vrea s? devin? [...] român. El a fost condamnat la 20 ani închisoare, pentru fascism ?i consider? c? aceasta nu corespunde adev?rului, practic condamnarea lui [...] faptului c? în 1945, pe timpul guvernului fantom? legionar, a vorbit la radio Viena. Dar el a refuzat s? fac? parte din acest «guvern» ?i toat? activitatea lui poate [...]. C? nu a fost ?i nu este un fascist. De aceea nu presupune s? actualiz?m aceast? problem? ?i dac? ministrul justi?iei al R.P.R. este de acord s? se [...] un proces de reabilitare a lui, ar da delega?ie s? se ocupe de acest proces avocatul Dongorozi Vintil? din Bucure?ti ?i V. Stanciu din Paris care îi sunt buni prieteni.
În aceast? perspectiv? devenind [...] român, ar merge în vizit? în ?ar?.
În sfâr?it, „Vlad" a manifestat interes pentru a avea fotografii ale fostei sale propriet??i de la Ciorogârla."
C? problema era serioas?, iar Pamfil ?eicaru era luat în serios la Bucure?ti st? dovad? ?i urm?toarea not?.

CiteƟte mai mult...Nicolae Ceau?escu aprob? deconturile lui ?eicaru

Munca operativ? a ofi?erilor D.I.E. era urm?rit? cu sufletul la gur? chiar de Nicolae Ceau?escu. În continuare v? prezent?m un raport al Ministrului Afacerilor Interne, Cornel Onescu, care solicit?: „Datorit? situa?iei materiale precare în care se afl? (n.n.Pamfil ?eicaru), propunem totodat? s? i se acorde suma de 3.000 (trei mii) dolari care reprezint? cheltuielile efectuate de Pamfil ?eicaru, cu ocazia edit?rii materialului „Karl Marx însemn?ri despre români. Texte inedite. Comentariu»." Documentul poart? urm?toarea rezolu?ie: „De acord" (ss. N. Ceau?escu). Comunicarea a fost f?cut? de serv. Secretariat azi 20 VII 1966".

Gra?iat de Chivu Stoica la ordinul lui Ceau?escu

Puterea de la Bucure?ti l-a gra?iat pe Pamfil ?eicaru, f?r? îns? ca acest lucru s? fie adus la cuno?tin?a publicului, f?când parte dintr-o ac?iune deplin consiprativ?. În România primul care a f?cut public acest fapt a fost academicianul prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu.[15] Reputatul istoric a descoperit în arhivele fostului C.C. al P.C.R. Decretul 977/1966 privind gra?ierea lui Pamfil ?eicaru. Al?turi de Decret, se public? expunerea de motive a lui Cornel Onescu, ministru de Interne în 1966, care, dup? cum se poate lesne constata, oferea argumentele juridice ?i procedurale necesare în temeiul c?rora se anula decizia a?a-zisului Tribunal al Poporului din 1945 în „procesul ziari?tilor". Gheorghe Buzatu este de p?rere c? documentul întocmit, necondi?ionat, cu ?tiin?a, în mod sigur ?i din ini?iativa, lui Nicolae Ceau?escu, devenit ulterior (9 decembrie 1967) pre?edinte al Consiliului de Stat al R. S. România. Surprinz?toare este gafa lui Mihai Pelin, un redutabil cercet?tor al arhivelor Securit??ii, care ajunsese la concluzia c? „dup? evenimentele din 1989, a fost achitat post-mortem de sentin?a Tribunalului Poporului din 1945".[16]

?eicaru - la parada de 23 august 1977

?i vizita lui ?eicaru la Bucure?ti a fost pân? în prezent subiect de disput?. Victor Frunz? credea c? „la sfâr?itul anilor '60, trimi?i ai regimului de la Bucure?ti încearc? s?-l determine s? se întoarc? în România. Repatrierea lui Pamfil ?eicaru ar fi avut imense sensuri politice, mult peste ceea ce ar fi fost cea a lui Henri Coand?. Înainte de toate, o lovitur? dat? exilului anticomunist".[17] Colaboratorul s?u, Vasile C. Dumitrescu, credea c? „în august 1976, Pamfil ?eicaru ar fi întreprins o c?l?torie secret? în R.S.R. momit s? se duc? la Bucure?ti pe motiv c? Ceau?escu vrea neap?rat s?-l consulte. A avut o întrevedere cu un înalt func?ionar, cred c? din Ministerul de Externe, dar desigur c? nu l-a v?zut pe Ceau?escu. ?i-au dat îns? seam? c? dac? îl ?in acolo, va ie?i cu scandal în str?in?tate. Deci, l-au trimis înapoi. I-au povestit c? din cauze neprev?zute, întâlnirea cu Ceau?escu trebuia amânat?, deci el s? se întoarc? în Germania ?i c? în a doua jum?tate a lunii septembrie îl vor readuce în ?ar? pentru ca s? stea de vorb? cu secretarul general al P.C.R.".[18]

Ovidiu Vuia sus?ine c? afirma?ia potrivit c?reia ziaristul a efectuat în 1976 o c?l?torie în R.S.R. trebuie considerat? o legend? def?im?toare: «Pamfil ?eicaru „n'a vizitat o ?ar? comunist? (...) ?i în aceast? privin?? a fost calomniat de mul?i în exil, nu numai c? ar fi vizitat Bucure?tiul dar a stat de vorb? cu însu?i Ceau?escu cerându-i s?-i înapoieze "Palatul Curentului" ?i chiar casa cu p?mântul de la Cirogârla (...)».[19]

Cu p?rere de r?u sau nu, pentru c? adev?rul istoric este unul singur, trebuie spus c? Pamfil ?eicaru s-a aflat la Bucure?ti în perioada 20-28 august 1977.

M?rturia ofi?erului Nicolae Spori?

Dincolo de datele aflate în Dosarul 66/SIE, cred c? este important? pentru cititori m?rturia ofi?erului Nicolae Spori?[20], cel care a avut o contribu?ie esen?ial? la racolarea lui Pamfil ?eicaru dar ?i la aducerea acestuia la Bucure?ti.
„Ac?iunea privindu-l pe Pamfil ?eicaru s-a declan?at în 1974-75, când, aflat la Madrid, acesta a cerut o întrevedere particular? cu un diplomat român. Cu acest prilej, el a cerut s? i se permit? surorii sale, doamna Munteanu, s? îl viziteze în Spania. La scurt timp, cei doi fra?i s-au putut întâlni. Dup? revenirea doamnei Munteanu în ?ar?, inten?ia fratelui ei de a veni în România nu a mai constituit o surpriz?. A avut loc o nou? întrevedere cu Pamfil ?eicaru pentru a vedea în ce condi?ii aceast? vizit? a sa ar putea avea loc. Detaliile au fost discutate ?i convenite în sudul Germaniei, unde, din motive economice, Pamfil ?eicaru se retr?sese, pentru a se putea bucura de sprijinul material al lui Ion Dumitru, patronul unei gazete de limb? român?. În timpul întrevederii, Pamfil ?eicaru a insistat ca vizita sa s? aib? un caracter strict particular, pentru „a se evita orice fel de încurc?turi, vâlv? sau specula?ii" venite din partea unora din ?ar?, dar mai ales, a unor cona?ionali din diaspora, care criticau atitudinea sa publicistic? moderat? din acei ani, acuzându-l c? ar fi pactizat cu regimul comunist. A solicitat, totodat?, s? se analizeze posibilitatea unei întrevederi neoficiale cu Nicolae Ceau?escu «pentru a-l cunoa?te personal ?i a-i împ?rt??i unele opinii»".

Am preg?tit vizita împreun? cu regretatul meu coleg Adrian Afrim

„Principala noastr? preocupare a fost aceea de a p?stra o discre?ie absolut asupra ac?iunii. (...) Inform?rile asupra ac?iunii se f?ceau în mod direct, verbal, ?efului DIE, care, la rândul s?u, îl informa, tot verbal, pe Nicolae Ceau?escu. Prima informare f?cut? ?efului statului pe aceast? tem? s-a referit la dorin?a jurnalistului de a vizita ?ara. S-a cerut aprobarea sa expres?, întrucât aveam nevoie de garan?ia c? nu ne vom confrunta cu cine ?tie ce mostr? de exces de zel din partea altor organe (mai ales din partea Procuraturii), care ar fi putut s? încerce punerea în aplicare a unei sentin?e judec?tore?ti definitive. Ceau?escu ?i-a dat acordul, dar s-a declarat sceptic c? vom putea s?-l determin?m pe jurnalist s? vin? în ?ar?."
A doua informare, tot verbal?, a fost f?cut? în iulie 1977, când ?eful D.I.E. a confirmat c? Pamfil ?eicaru va veni în ?ar? în cursul lunii august 1977 ?i ?i-a exprimat dorin?a de a fi primit într-o scurt? audien??. Ceau?escu ?i-a dat consim??mântul asupra vizitei ?i nu a respins solicitarea privind audien?a, dar nici nu a aprobat-o explicit, spunând doar: „S? vin? ?i o s? vedem atunci".

„De?i cet??ean român, Pamfil ?eicaru poseda un pa?aport de partid eliberat de autorit??ile spaniole. De altfel, mul?i români din CiteƟte mai mult...diaspora aveau astfel de pa?apoarte de apatrizi. Având aprobarea expres? a lui Ceau?escu, l-am asigurat pe jurnalist de bunele noastre inten?ii, precum ?i de faptul c? îi vom acorda tot sprijinul logistic ca s? nu aib? cumva vreun necaz. Pamfil ?eicaru avea atunci 83 de ani ?i se deplasa cu ajutorul unui baston, întrucât avea sechele de la o fractur? mai veche la picior. De aceea, el a fost preluat de la Viena de colegul Afrim, al?turi de care a zburat la Bucure?ti, la 20 august 1977. Eu i-am a?teptat la Otopeni având atârnat de gât un ecuson care îmi permitea acces liber în tot aeroportul. L-am trecut prin vam? ?i frontier?, aplicându-i-se viza pe o foaie volant?, procedeu care se practica în acel timp în asemenea cazuri. L-am condus ?i l-am cazat la Hotelul Minerva, de pe B-dul Lasc?r Catargiu, pe atunci Ana Ip?tescu. Acolo a urm?rit festivit??ile organizate de 23 August, în Pia?a Aviatorilor, dup? ce declinase cu în?elepciune oferta noastr?, neinspirat? ?i riscant?, de a privi manifesta?ia respectiv? din tribun?, unde, datorit? fizionomiei sale inconfundabile, ar fi putut fi recunoscut.

Ceau?escu nu l-a primit în audien??, dar l-a îns?rcinat pe generalul Nicolae Doicaru s? stea de vorb? cu el. Acest lucru s-a întâmplat într-o loca?ie ferit? de ochi indiscre?i."

„Conu?Pamfil" la Ciorogârla ?i pe litoral

„Conu?Pamfil", cum ne-a sugerat s? i ne adres?m, el neagreând apelativul „maestre", a vizitat, în acea s?pt?mân? de august, ora?ul Bucure?ti, a petrecut o noapte la Ciorogârla ?i dou? zile pe litoral, mai ales la Mangalia, unde avusese o proprietate cu vi?? de vie, pe care ?inea mult s? o revad?. Deplas?rile s-au f?cut cu autoturismul condus de colegul Afrim. La un moment dat, în timpul vizitei pe litoral, i-a cerut colegului Adrian Afrim s? opreasc? autoturismul ?i a spus:
- Dragii mei, eu v-am rugat s? m? duce?i la Mangalia. Aici v?d un alt ora?. Unde m-a?i adus?
- Coane Pamfile, i-am r?spuns, asta e Mangalia!
Nu i-a venit s? cread? ?i nu s-a convins decât atunci când a recunoscut fosta sa proprietate din apropierea ora?ului ?i mai ales vi?a de vie, care îi r?m?sese întip?rit? în memorie. La încheierea vizitei am discutat posibilitatea ca el s? dezv?luie compatrio?ilor din diaspora c? a petrecut opt zile în România, de unde s-a întors „viu ?i nev?t?mat". A replicat:
CiteƟte mai mult...- Oamenii ?ia o s? cread? c? m? ?in de ?otii sau c? mi-am pierdut min?ile ?i încurc ??rile! I-am argumentat c? poate s? le prezinte foaia turistic? volant? cu vizele
de intrare ?i ie?ire aplicate la Otopeni. A râs spunând c? „?sta e un argument, într-adev?r!" Nu voi uita niciodat? cuvintele pe care mi le-a adresat când ne-am luat
r?mas bun:
- Dragul meu, v? mul?umesc pentru tot ce a?i f?cut pentru mine. Nu speram c? voi mai avea posibilitatea s? rev?d meleagurile atât de dragi mie. M-a?i ajutat s? îmi alin dorul care m? mistuia. Acum pot s? închid ochii lini?tit."

Drumul înapoi la Viena l-a f?cut tot în compania lui Adrian Afrim. „Conu Pamfil" era anticomunist de-o via??, cum zicea el, dar nu î?i ascundea afec?iunea ?i respectul fa?? de neamul ?i de ?ara sa. Aceast? atitudine el o explica foarte simplu: „Regimurile politice sunt trec?toare ?i pline de p?cate. P?mântul natal este peren". (...) Trei ani mai târziu, el avea s? treac? în nefiin??".

În privin?a colabor?rii cu Securitatea autorul consider? c? Pamfil ?eicaru (nume de cod: „Vlad") a colaborat cu serviciile secrete de la Bucure?ti. R?mâne de v?zut într-un alt studiu dac? ?eicaru s-a folosit de Securitatea sau invers. Poate, în numele unor coinciden?e de interese (antimonarhismul, antisovietismul) fiecare ar fi încercat s? se foloseasc? ?i s? manipuleze pe cel?lalt. De altfel, un cercet?tor serios, Sorin Gabriel Ioni?? ajunge la concluzia c? Pamfil ?eicaru a colaborat cu Securitatea, dar ?i-a p?strat „o relativ? libertate de gândire".[21]

Not?: Florian Bichir - Jurnalist ?i scriitor, membru al Colegiului CNSAS. Ultima lucrarea publicat?: „Dosarul Mitropolitului Galaction Cordun", editura Agnos, 2012

________________________________________
[14] ?eicaru Pamfil - „Vulpea ro?cat?" - roman, Bucure?ti, editura Jurnalul Literar, 1996
[15] Buzatu Gheorghe  - „Nicolae Ceau?escu - biografii paralele, stenograme, agende, cuvânt?ri secrete, dosare inedite, procesul ?i execu?ia" (Colec?ia Opera Omnia, 2011)
[16] Pelin Mihai . „Opusul..."
[17] Frunz? Victor - „Destinul..."
[18] Dumitrescu Vasile C. - „O istorie a exilului românesc - 1944 - 1989", editura Evf, 1997
[19] Vuia Ovidiu - „Sub zodia c?r?ii ?i a studiului", Editura Rita Vuia, 2007
[20] Spori? Nicolae - „Pamfil ?eicaru: întoarcerea la izvoare" - „Vitralii - Lumini ?i umbre", Publica?ie editat? de Asocia?ia Cadrelor Militare in Rezerv? ?i in Retragere din Serviciul Român de Informatii, anul II, nr.5, decembrie 2010
[21] Sorin Gabriel Ioni??, „Publica?iile..."
 
Organiza?ia Tratatului de la Var?ovia (1984-1985)
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Miercuri, 08 August 2012 18:29
CiteƟte mai mult...
Informa?ii privind prelungirea valabilit??ii Tratatului de la Var?ovia
(1984-1985)

Dup? invadarea Cehoslovaciei de c?tre armatele din cinci state membre ale Organiza?iei Tratatului de la Var?ovia (O.T.V.), cu excep?ia României din 20-21 august 1968 ?i impunerea a?a-numitei „Doctrine Brejnev", Nicolae Ceau?escu ?i-a manifestat în mod deschis unele idei antisovietice ?i a adoptat anumite hot?râri incomode pentru autorit??ile de la Kremlin. Printre altele, liderul P.C.R. a întreprins demersuri pentru men?inerea permanent? a unit??ilor armatei române în subordinea sa direct?, precum ?i pentru prelungirea cu numai cinci ani a valabilit??ii Tratatului de la Var?ovia. Prima ac?iune l-a nemul?umit pe Leonid Ilici Brejnev, iar cea de-a doua a stârnit comentarii atât la o reuniune a mini?trilor Afacerilor Externe ai statelor membre ale O.T.V. (Budapesta, 19-20 aprilie 1984), cât ?i la o ?edin?? a alian?ei respective, desf??urat? la nivel de exper?i în luna iulie 1984 - unde reprezentan?ii Poloniei ?i U.R.S.S. au propus prelungirea cu înc? 20 de ani a valabilit??ii Tratatului de la Var?ovia, precum ?i o clauz? de prelungire automat? a acestuia cu înc? zece ani. Practic, au fost propuse acelea?i termene de valabilitate cu cele existente în documentul de baz?, încheiat la 14 mai 1955, la Var?ovia.[1]

La 31 august 1984, ?tefan Andrei, ministru al Afacerilor Externe, a întocmit un raport referitor la stadiul negocierilor pentru prelungirea valabilit??ii Tratatului de la Var?ovia, care expira la 4 iunie 1985, ?i l-a trimis lui Nicolae Ceau?escu. Documentul a fost analizat ?i, în cadrul ?edin?ei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 10 septembrie 1984, Nicolae Ceau?escu ?i-a anun?at decizia: „S? l?s?m deocamdat? pe 5 ani, ?i pe urm? o s? mai vedem".[2]

Deosebit de interesant de semnalat este ?i faptul c?, la 11 februarie 1985 - cu o zi înaintea desf??ur?rii ?edin?ei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. în care s-a discutat înc? o dat? despre noul termen de valabilitate al Tratatului de la Var?ovia - a fost publicat în Canada un articol referitor la acel subiect, în care era folosit? o surs? de informa?ii din Bucure?ti a agen?iei „Reuters". În cadrul articolului era citat un înalt oficial din Ministerul român al Afacerilor Externe, care, sub protec?ia anonimatului oferit? de un ziarist str?in, ar fi declarat astfel: „Textul [Tratatului] va r?mâne acela?i [...] subiectul s?u trebuie s? fie discutat ?i hot?rât la cel mai înalt nivel". Totodat?, acesta ar fi sus?inut în week-end-ul care trecuse - posibil, dup? întâlnirea de la Bucure?ti dintre Nicolae Ceau?escu ?i Sir Geoffrey Howe, ministrul de Externe al Marii Britanii (sâmb?t?, 9 februarie 1985) - faptul c? nu fusese înc? stabilit? o nou? perioad? de valabilitate a tratatului respectiv.[3]

În acela?i articol se afirma faptul c? diploma?ii occidentali afla?i la posturile din Bucure?ti ?tiau despre o tentativ? de acord dintre statele membre ale O.T.V., stabilit la sfâr?itul anului 1984 ?i care prevedea prelungirea cu doar zece ani a Tratatului de la Var?ovia (termen respins ulterior de c?tre sovietici). Totodat?, diploma?ii occidentali din România aveau cuno?tin?? despre faptul c?, în luna septembrie 1984, la Var?ovia, delega?ia român? propusese un termen de cinci ani, în timp ce sovieticii au afirmat c? doresc 20 de ani de valabilitate a Tratatului.[4]

Aceste informa?ii inedite ne determin? s? formul?m urm?toarele întreb?ri:
- Cine a fost înaltul oficial din Ministerul român al Afacerilor Externe citat de agen?ia „Reuters" ?i ale c?rui declara?ii au ap?rut apoi în publica?ia din Canada?
- Autorit??ile române au premeditat scurgerea de informa?ii c?tre mass media occidental? (în scopul men?inerii unei imagini propagandistice favorabile României în cercurile politice din Occident) sau a fost vorba doar despre o indiscre?ie s?vâr?it? de înaltul oficial român?
- Diploma?ii occidentali din Bucure?ti au primit în mod deliberat anumite informa?ii sensibile din partea autorit??ilor române, în perioada septembrie 1984 - februarie 1985, cu privire la stadiul negocierilor referitoare la prelungirea valabilit??ii Tratatului de la Var?ovia? Sper?m s? putem r?spunde la aceste întreb?ri în cursul cercet?rilor viitoare.

Decesul liderului suprem de la Kremlin, Konstantin Ustinovici Cernenko (10 martie 1985), a pus cap?t „jocului" ini?iat de pre?edintele României în prim?vara anului 1984. Deoarece propunerile române?ti de prelungire doar cu cinci sau zece ani a valabilit??ii Tratatului de la Var?ovia nu au fost acceptate de autorit??ile sovietice, Nicolae Ceau?escu a semnat, în cele din urm?, la 26 aprilie 1985, „Protocolul privind prelungirea duratei de valabilitate a Tratatului de prietenie, colaborare ?i asisten?? mutual? semnat la Var?ovia la 14 mai 1955", al?turi de ceilal?i conduc?tori ai statelor membre ale OTV, în condi?iile p?str?rii termenelor de valabilitate din tratatul încheiat la 14 mai 1955.

Grafica - Ion M?ld?rescu

-------------------------------------------------------------
[1] Pentru detalii, vezi Anna Locher, Records of the Committee of the Ministers of Foreign Affairs [Înregistr?ri de la Comitetul mini?trilor Afacerilor Externe], Parallel History Project on NATO and the Warsaw Pact Publications Series, Washington D.C. / Zürich, May 2002, p. 15.
[2] Arhivele Na?ionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R - Cancelarie, dosar 48/1984, f. 8.
[3] Soviet allies, stick to pact, official says, „Globe & Mail", Toronto, Canada (February 11, 1985), News: p. 8, Custom 150 Journals. Web. 26 Mar. 2012 (Gale Document Number: GALE A165660624).
[4] Ibidem.
 
Ne puteam opri pe Nistru? (2)
Cristian Negrea   
Miercuri, 08 August 2012 18:18
CiteƟte mai mult...De ce nu ne puteam opri pe Nistru?

La 22 iunie 1941, generalul Antonescu d? celebrul ordin „Români, v? ordon, trece?i Prutul!", angajând Armata Român? în r?zboi al?turi de Germania împotriva U.R.S.S. (opera?iunea Barbarossa). 22 iunie 1941 r?mâne data oficial? a intr?rii României în Al Doilea R?zboi Mondial. Dar oare s? fie a?a? Oficial, da, dar neoficial? S-a încheiat pacea dintre România ?i soviete, dup? declara?ia de r?zboi a acestora din 1 mai 1919? Dar 26 iunie 1940, atacarea solda?ilor care se retr?geau, nu era parte a unui r?zboi? C?pitanul Ioan Boro?, împu?cat mortal la Her?a de c?tre trupele sovietice la 29 iunie 1940, când a ie?it în fa?a lor spunându-le c? au dep??it linia de demarca?ie, nu a c?zut în r?zboi? A?a a fost ocupat ?i ?inutul Her?a în iunie 1940, chiar dac? nu era parte a cererii ultimative a lui Stalin. Dar interminabilele provoc?ri de la frontier? dintre iulie 1940 ?i iunie 1941, ocuparea prin surprindere a ostroavelor din Delta Dun?rii, luptele de uzur?, ciocnirile pe grani?? rezultate cu mor?i ?i r?ni?i, nu fac parte din r?zboi? Mai trebuie amintite avioanele de recunoa?tere sovietice care survolau zilnic teritoriul românesc înc? din mai 1941? De aceea spun c? data oficial? este mai mult decât discutabil?.

Am atacat Rusia Sovietic? la 22 iunie 1941 (s-ar putea spune c? am contraatacat-o) al?turi de armata german?. Frontul românesc era parte a Grupului de Armate Sud condus de generalul Gerd von Rundstedt, practic partea sudic? a acestui front. Armata a 4-a român? (general corp de armat? Nicolae Ciuperc?, corpurile 3,5,11 armat? cu diviziile 11,15,21 ?i 35 inf, 1 gard?, 1 gr?niceri, brig 7 cav, brig 1 ?i 2 fortifica?ii ?i reg 17 inf) se afla desf??urat? de la sud-est de Ia?i (Comarna) pân? la confluen?a Prutului cu Dun?rea (front de 200 km), la nordul ei era dispus? Armata a 11-a german? (general-colonel Eugen von Schobert, corpurile 11, 30 ?i 54 germane cu diviziile 46, 50, 76, 170, 198, 239 ?i ulterior 72 infanterie, la care se ad?ugau Corpul de cavalerie român, cu brig 5 ?i 6 cav, ?i diviziile române 5,6,8,13,14 inf ?i 1 blindat?) pe un front de circa 150 km, iar în continuarea acesteia din urm?, de-a lungul grani?ei trasate de Molotov, de la Seletin la Ripiceni, pe un front de circa 130 km, Armata a 3-a român? (general corp de armat? Petre Dumitrescu, cuprinzând Corpul de munte cu brig?zile 1,2,4 munte, divizia 7 infanterie, brigada 8 cavalerie), toate formând împreun? Grupul de armate „General Antonescu". În prim? faz?, acest grup de armat? avea sarcina de a fixa for?ele inamice, împiedicându-le deplasarea spre nord, acolo unde configura?ia frontului f?cea necesar? executarea primei lovituri ?i înaintarea trupelor germane pân? la ob?inerea unei continuit??i logice a frontului. Întreg frontul avea o form? înaintat? în partea de sud, de aceea trebuia a?teptat ca ofensiva Grupului de Armate Centru s? ajung? aliniamentul Grupului de Armate Sud. Dar pentru fixarea inamicului erau necesare dese incursiuni pentru testarea t?riei ?i voin?ei de lupt? a inamicului, preg?tind ofensiva viitoare prin ocuparea unor capete de pod de esen?iale pentru desf??urarea opera?iunilor.
În fa?a lor, Armatele 9 (general-colonel T. Cerevicenko) ?i 12 sovietice (general-locotenent P.G. Ponedelin). Ulterior, primei armate i se trimite în ajutor Armata 18 (general-locotenent A. K. Smirnov) din Districtul Militar Moscova. Sovieticii, pe pozi?ii ofensive, aveau dispuse între Prut ?i Nistru opt grupuri de armat?, dintre care trei mecanizate, cu circa 20-24 mari unit??i de infanterie, mecanizate, tancuri, toate în componen?a Frontului de Sud al Armatei Ro?ii. Pozi?iile ofensive ale sovieticilor nu l?sau dubii cu privire la inten?iile lor viitoare, de for?are a Por?ii Foc?anilor spre a p?trunde ?i ocupa zonele petroliere ale Ploie?tilor. Ne-am b?tut bine, dar am ?i avut pierderi importante, 5.011 mor?i, 14.898 r?ni?i ?i 4.487 disp?ru?i, nu numai datorit? lipsei de experien?? inerent? la un început de campanie, dar ?i faptului c? aveam în fa?? poate cel mai puternic corp de armat? din întreaga Armat? Ro?ie, Armata a 9-a sovietic?. ?i f?r? îndoial?, corpul cel mai puternic de izbire a fost Armata a 11-a german?, împreun? cu unit??ile române?ti din cadrul acesteia. Cam atât, deocamdat?, despre campania pentru recuperarea Basarabiei ?i Bucovinei. Dar ca s? r?spund la întrebarea din titlu, va trebui s? iau în calcul mai multe tipuri de cauze.

Cauzele opera?ionale

Chiar ?i din forma por?iunii dintre Prut ?i Nistru, mai lat? la sud ?i mai îngust? la nord, se putea deduce c? nu am fi avut cum s? CiteƟte mai mult...atingem Nistrul concomitent. Mai era ?i natura terenului ?i gradul de rezisten?? opus de adversar. De exemplu, divizia a 35-a român? este înfrânt? în fa?a masivului Corne?ti, fapt care a dus la necesitatea schimb?rii planului tactic ?i opera?ional prin obligativitatea schimb?rii direc?iei de înaintare a unit??ilor vecine c?tre noul pericol. Astfel, Armata a 4-a român? a oprit ofensiva ca s? nu r?mân? cu stânga descoperit? ?i a manevrat stânga sa spre nord într-o mi?care de înv?luire coordonat? cu Armata a 11-a german? care manevra spre sud (corpul 54 german, div 72 inf german?, 1 blindat? ?i 35 inf române). Mai erau desele contraatacuri sovietice înso?ite de tancuri, dup? cum spuneam Armata a 9-a era poate cea mai puternic? din întreaga Armat? Ro?ie. Astfel s-a ajuns ca Armata a 3-a român? s? ocupe Bucovina de Nord mult mai repede decât Armata a 4-a român? ?i a 11-a german? centrul ?i sudul Basarabiei. Astfel, Armata a 3-a a atins Nistrul la vest de Hotin la 7 iulie eliberând ora?ul în ziua urm?toare, pe când centrul Basarabiei a fost eliberat total abia la 24 iulie, iar sudul la 26 iulie. Ce-ar fi trebuit s? fac? militarii Armatei a 3-a? S? stea ?i s? se uite peste Nistru la sovieticii de pe linia fortificat? „Stalin"? ?i ce ar fi f?cut sovieticii? Ar fi l?sat efective de acoperire în spatele fortifica?iilor ?i ar fi deplasat trupe în Basarabia, contra Armatelor a 3-a ?i a 11-a. Atunci urm?toarea misiune a fost for?area Nistrului în dreptul ora?ului Moghilev, for?are realizat? în 17 iulie 1941 ora 3.45, pân? seara se edific? dou? capete de pod la est de Nistru care sunt dezvoltate prin lupte grele, ajungând ca în seara de 20 iulie s? aib? 8 km frontal ?i 7 km adâncime (cel realizat de corpul de cavalerie), respectiv 15 km frontal ?i 8-10 km adâncime (cel al vân?torilor de munte). Din aceste capete de pod, fiind situa?ia prielnic?, la 21 iulie 1941 Armata a 3-a român? a trecut la ofensiva general? spre Voznesensk pe Bug. În acela?i moment, corpul 54 german for?a Nistrul la Dub?sari. F?r? îndoial? c? ac?iunea de la Moghilev ?i ofensiva ulterioar? au fost de un real folos celorlalte dou? armate care luptau în Basarabia, Cetatea Alb? fiind ocupat? abia 5 zile mai târziu, la 26 iulie.

A?adar, s? ne oprim pe Nistru când noi deja îl trecusem cu zece zile în urm?? Iar ofensiva declan?at? de Armata a 3-a care a facilitat cur??irea Basarabiei de sovietici, n-ar fi trebuit pornit?, ca s? nu c?lc?m prea mult pe teritoriul sovietic? Nu uita?i c? sovieticii s-au retras din sudul Basarabiei spre Odesa ?i datorit? pericolului de a fi înv?lui?i de la nord de trupele româno-germane ce declan?aser? ofensiva spre Bug. La fel s-a întâmplat ?i în cadrul ofensivei pe Tisa în aprilie 1919.[ ] În cursul contraofensivei declan?ate la 16 aprilie 1919 am ajuns din Apuseni la linia Tisei, iar Antanta insista s? nu trecem Tisa deoarece încerca s?-l aduc? pe zadarnic pe Bela Kuhn la ra?iune prin mijloace diplomatice, lucru nereu?it cum se va vedea mai târziu. Dar noi trecuser?m deja Tisa, Grupul de Nord, pentru a face leg?tura cu cehoslovacii. Abia mai târziu, în iunie, când bol?evicii unguri i-au atacat pe cehoslovaci ?i ace?tia s-au retras, descoperindu-ne dreapta, ne-am retras dincolo de râu cu toate efectivele.

Cauze politice

Revin la conjunctura politic? ?i geopolitic? interna?ional? din anul 1941. Fran?a, una dintre marile puteri ale perioadei interbelice î?i încetase existen?a. Anglia, o alt? mare putere, lupta izolat? încercând cu disperare s?-?i apere insula atât împotriva avia?iei, cât ?i pe mare, pentru a nu fi total blocat?. În Africa de Nord, Afrikakorps-ul lui Rommel venit în ajutorul italienilor era victorios, ocupase Tobruk-ul ?i p?rea doar o chestiune de timp pân? ce va defila la Cairo. Belgia, Olanda, jum?tate din Fran?a, Danemarca, Norvegia, Austria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Grecia cu insula Creta, toate ocupate de germani, iar celelalte state neutre sau aliate cu Germania. Germania devenise puterea dominant? de pe continent, ?i nimeni nu p?rea c? îi putea sta în cale. ?i nici nu era cine.
Situa?ia Angliei era deplorabil?, o invazie ar fi fost catastrofal? pentru ei. Teama lui Hitler pentru debarc?ri i-a scutit de o soart? trist? ?i omenirea la fel, dar cu pre?ul sacrific?rii Europei de Est ?i altor ??ri ulterior. Japonia era aliata Germaniei, f?când parte din Ax?. Era logic odat? cu declan?area r?zboiului dintre Germania ?i U.R.S.S., Japonia s? atace în Orientul Îndep?rtat, în Siberia. Avuseser? ciocniri în Mongolia înc? din 1939, cea mai cunoscut? fiind cea de la Halhin Gol din august 1939. Chiar Stalin men?inea trupe importante în Siberia de teama unui atac japonez care nu s-a mai produs, parte din trupele respective fiind transferate spre vest dup? ce a fost clar? inten?ia japonezilor ?i dup? Pearl Harbour, unele intrând direct de pe trenuri în lupt? în cadrul b?t?liei Moscovei. Dar în vara lui 1941 Hitler înc? putea miza pe ajutorul nipon, fie ?i numai pentru a ?ine trupe sovietice cât mai departe de frontul european.

Opinia public? în S.U.A. era clar împotriva interven?iei în r?zboi, ea dorind s?-i lase pe europeni s? se bat? între ei cât vor dori. Experien?a din primul r?zboi mondial, cu cinci sute de mii de solda?i americani mor?i, r?ni?i ?i disp?ru?i pe câmpiile Fran?ei fiind înc? traumatizant?. Tocmai din aceast? cauz? Franklin Delano Roosevelt nu i-a putut sprijini deschis pe englezi în 1940 de teama campaniei electorale ce urma. ?i mai târziu americanii au trebuit s? r?mân? în principiu neutri, pân? la 7 decembrie 1941, data atacului japonez de la Pearl Harbour. ?i chiar dup? aceea, era dificil s?-i convingi pe americani s? mearg? ?i împotriva germanilor, nu numai împotriva japonezilor, chiar dac? de conjunctur? erau alia?i cu britanicii contra japonezilor, ?i ace?tia fiind ataca?i de niponi. Hitler a rezolvat problema declarând el însu?i r?zboi S.U.A., o decizie greu de în?eles, când ar fi putut s? o mai întind? o vreme. Dar asta se întâmpla în decembrie, nu în iunie, ?i nici în iulie, când am trecut Nistrul. Culmea este c? englezii nu ne-au declarat r?zboi nici în iunie când am trecut Prutul, nici în iulie când am trecut Nistrul, nici în octombrie când asediam Odesa, ci tocmai în 6 decembrie, când treceam Bugul. Prin asta Churchill recuno?tea indirect drepturile noastre asupra Basarabiei ?i Bucovinei, necesit??ile militare de a ne edifica o zon? tampon de protec?ie, dar trecerea Bugului era prea mult ?i trebuia s?-?i fac? datoria de aliat de conjunctur? al ru?ilor, poate au existat ?i presiuni pentru asta.

Deci, Germania era puterea dominant? pe continent. Noi aveam o problem? de rezolvat cu ru?ii, cu cine era logic ?i normal s? ne aliem? Cu germanii nu aveam nimic, nu ei ne ocupaser? nordul Transilvaniei, ei au arbitrat ?i aprobat asta, ca ?i o moned? de schimb ?i de ?antaj între noi ?i unguri. Prin aceasta î?i asigura loialitatea atât a ungurilor, care se temeau s? piard? acest teritoriu, cât ?i a românilor, care îl doreau înapoi.

CiteƟte mai mult...S? presupunem c? ne opream pe Nistru ?i ziceam c? noi pân? aici am avut treab?. Dar ungurii mergeau mai departe, chiar dac? aveau efective mai reduse în campanie. La terminarea r?zboiului cu o victorie german?, lucru foarte probabil în 1941 tocmai în lumina considerentelor geopolitice expuse mai sus, cui crede?i c? le-ar fi r?mas nordul Ardealului, ungurilor care au mers pân? la cap?t sau românilor care s-au oprit la Nistru? Orice analiz? f?cut? dup? 1941 sau 1942 intr? în categoria celor postfactum expuse mai sus, la începutul articolului.

Mergem mai departe. S-au tot f?cut compara?ii total deplasate cu Finlanda, c? ei s-au oprit pe vechea grani?? pierdut? în timpul r?zboiului de iarn? ?i au fost trata?i diferit. Cea mai marte inep?ie pe care am auzit-o vreodat?, iar cei care o sus?in se vede c? habar nu au de istoria r?zboiului mondial. În primul rând, finlandezii nu aveau trupe germane pe teritoriul lor, ei nu luptau pe front al?turi de germani ?i nici încadra?i cu ei. Puteau s? mearg? pân? unde doreau, nimeni nu le-ar fi putut impune. Dac? doreau s? se opreasc? o puteau face oricând, germanii nu aveau cum s?-i preseze sau s?-i amenin?e cu ceva. Doar nu crede?i c? ar fi trecut prin Suedia, ?i-ar fi mutat for?e din Norvegia sau ?i-ar fi desprins trupe de pe front ca s? le trimit? sute de kilometri ca s?-l conving? pe Mannerheim s? avanseze o sut? de kilometri. Chiar s? presupunem prin absurdul absurdului c? ar fi f?cut asta, finlandezii ar mai fi luptat? În fine, exerci?iul este de-a dreptul ridicol. Deci, Hitler nu avea nicio pârghie împotriva lui Mannerheim. Mai departe, cei care sus?in c? Stalin nu i-a ocupat pe finlandezi fiindc? ace?tia nu au trecut mai departe de grani?a pierdut? în 1940 din nou dau dovad? de cras? necunoa?tere a realit??ii, ca s? m? exprim fin. Stalin, care spunea c? tratatele nu valoreaz? nici m?car cât hârtia pe care au fost scrise, s? dea dovad? de un sim? al onoarei ?i recuno?tin?ei? Hai s? fim serio?i!

Realitatea este c? finlandezilor nu le-a folosit la nimic faptul c? s-au oprit pe vechea grani??. În 1944, când sovieticii revin în ofensiv?, ei nu se opresc pe grani?a stabilit? în armisti?iul din 15 martie 1940, ci merg mai departe pentru a ocupa întreaga Finland?. Intr? în istmul Karelia cu ?inta Helsinki, ?i un singur lucru i-a oprit: b?t?lia de la Tali Ihantala (1-9 iulie 1944), mult dincolo de linia de armisti?iu din 1940. Finlandezii au interceptat un mesaj radio care indica locul concentr?rii for?elor sovietice în vederea unui atac care ar urma s? rup? linia defensiv? ?i au concentrat acolo tot ce aveau în materie de artilerie ?i avia?ie (inclusiv avia?ia german?) ?i le administreaz? sovieticilor o înfrângere dur?. Convins de dificultatea de a cuceri Finlanda ?i presat de nevoile de trupe pentru opera?ia Bagration în ??rile baltice unde rezisten?a era acerb?, dar ?i cu faptul c? alia?ii debarcaser? în Normandia ?i puteau ocupa o bucat? prea mare din Europa înaintea sa, Stalin a decis s? renun?e la acest front divergent fa?? de direc?ia de principal? de atac contra Germaniei ?i s?-?i men?in? for?ele spre vest. Tali Ihantala a fost motivul pentru care Finlanda nu a fost ocupat? de sovietici, nu recuno?tin?a lui Stalin.

Despre recuno?tin?a lui Stalin îl pute?i întreba pe regele Mihai, care a fost silit s? abdice de?i fusese decorat de Stalin cu ordinul Victoria pentru actul de la 23 august, sau pe generalul Avramescu, c?ruia i s-au adus mul?umiri la radio Moscova pentru tratamentul omenos al popula?iei în Crimeea, dar în martie 1945 a fost ridicat ?i ucis de sovietici... sau pe mul?i al?ii.

Puteam s? facem acela?i lucru ca ?i finlandezii? Antonescu asta a încercat, tot în 1944. Era din acela?i aluat cu Mannerheim ?i Pilsudski (ultimul murise în 1935), cu experien?? în primul r?zboi mondial ?i cu experien?? în luptele cu bol?evicii. ?tia c? ace?tia nu se ?ineau de cuvânt ?i nu respectau nimic în afara for?ei brute. ?i Antonescu a încercat un Tali Ihantala, pe nume Ia?i-Foc?ani-N?moloasa, dar asta este o alt? poveste. Pân? la urm?, pe finlandezi nu i-a ajutat cu nimic faptul c? s-au oprit la vechea grani??, sovieticii au dat înapoi doar în fa?a for?ei, la fel cum au f?cut-o ?i în 1918-1919 în Basarabia. Poate dac? ar fi trecut vechea grani??, finlandezii ar fi putut izola total Leningradul, iar cu c?derea acestuia s-ar fi deblocat for?e germane care ar fi concurat la alte opera?iuni ?i rezultatul ar fi fost altul. Poate.

Dar s? revenim. Dac? noi am fi zis, odat? ajun?i la Nistru, c? ne oprim, ce s-ar fi putut întâmpla? Nu trebuie s? mergem mai departe, doar pân? în prim?vara lui 1941, respectiv cu trei luni înainte de momentul atingerii Nistrului. La 25 martie 1941 Iugoslavia este nevoit? s? adere la pactul tripartit cu Axa, dar are loc o lovitur? de stat dou? zile mai târziu în care regentul Paul a fost înlocuit cu regele Petru al II-lea. La 6 aprilie începe invazia Iugoslaviei de c?tre germani, italieni ?i unguri, România ?i Bulgaria refuzând s? participe cu trupe. Dimpotriv?, Antonescu i-a transmis lui Hitler c? în cazul în care ungurii vor intra în teritoriile locuite de români ca ?i Banatul sârbesc, trupele române vor intra dup? ele ?i le vor combate pân? la scoaterea lor afar?. În unsprezece zile Iugoslavia capituleaz? (17 aprilie), fiind împ?r?it? între Germania, Italia, Ungaria ?i Bulgaria, precum ?i statul independent Croa?ia. Putea fi ?i soarta României în cazul în care nu mergeam mai departe? Despre aspira?iile României în 1941 cel mai sec a fost baronul Manfred von Killinger, ambasadorul german la Bucure?ti, într-o discu?ie cu ofi?eri români: „Voi vre?i ca germanii s?-i bat? pe ru?i ?i apoi englezii s?-i bat? pe germani. ?i le-a?i da o mân? de ajutor amândurora". Cât? clarviziune politic?!
--------------------------------------------------
[1] R?zboiul româno-ungar de la 1919 (II) Expectativa pe Tisa)
 
Dr. Emilia Corbu   
Miercuri, 08 August 2012 17:15
CiteƟte mai mult...Un g?inar, un ?mecher ?i un plagiator

Între un g?inar, un ?mecher ?i un plagiator nu exist? nici o diferen?? ontologic?. Acela?i tip uman, acela?i caracter, aceea?i personalitate. Un ho? ordinar. Primii doi ac?ioneaz? în lumea toat?, cel de-al treilea în cultur?, îns?, dintre cei trei, plagiatorul este cel mai periculos, mai perfid, insinuant ?i criminal individ, mult mai inteligent decât ceilal?i, mult mai agresiv. Impostorul prin excelen??. Unul fur? lucruri, altul fur? bani prin diverse c?i, iar plagiatorul fur? idei, teorii, le bag? într-o carte pentru care prime?te un premiu, cum a f?cut Patapievici. Devine cineva, ocup? o func?ie public?, câ?tig? bani mul?i, cum a f?cut Patapievici. Ajunge în func?ii cheie, ia decizii dezastruoase pentru imaginea României în lume, cum a f?cut Patapievici.

Paradoxal este c? închisorile sunt pline doar de ?mecheri ?i g?inari. Nu am v?zut nici un plagiator la zdup, acolo unde îi este locul. De ce ? Pentru c? furtul lui, de?i este constatat, nu poate fi evaluat în bani. Ho?ii ajung la închisoare pentru un prejudiciu cert, g?ina vecinului sau 54 miliarde ca în cazul lui N?stase. Prejudiciul adus de Patapievici este incomensurabil ?i, neputând fi evaluat, criminalul este în continuare liber. Po?i estima prejudiciul adus imaginii României în str?in?tate, prin promovarea în expozi?ii a unor lucr?ri pornografice semnate de ni?te indivizi care se pretind arti?ti? Nu. Pentru c? nu exist? norme de evaluare a unui prejudiciu moral. ?i chiar dac? noi le cunoa?tem, acestea nu au valoare de lege scris?. Se poate îns? estima prejudiciul material adus României prin angajarea unui plagiator ca Patapievici, premiile primite, salariul încasat. Doar c? o parte din vin? revine ?i angajatorului ?i implicit Pre?edintelui României care nu a verificat „opera" candidatului la angajare. În consecin??, se poate vorbi de o neglijen?? în serviciu a angajatorului. Plagiatorul scap? din nou. Legea dreptului de autor nu este bine întocmit? ?i ?mecherii din cultur? ?tiu asta. Fur? de sting!

Un furt perfect

Plagiatorul se scuz? prin amestec a?a cum lotrul amestec? oile furate cu cele din turma proprie. ?i chiar dac? oile furate sunt mai ortomane ?i sunt înregistrate în ograda altuia, el o ?ine pân? în pânzele albe c? sunt ale lui, c? doar oaie cu oaie seam?n?. Doar c? aici e diferen?a colosal?. Ideile ?i teoriile sunt produse umane ?i amestecul de creier, personalitate ?i cultur? care le produce este unic prin to?i parametrii s?i. Prin urmare ?i ideile sunt unice, cel mult înrudite, dar r?mân unice, la fel ca omul care le-a creeat. Nu po?i fura o idee cu scuza c? ?i tu ai gândit la fel sau c? a fost o eroare în aparatul critic. Este ca ?i cum ai spune c? oile furate arat? ca oile tale ?i c? poarta nu a fost bine închis?. În ?tiin?ele exacte, ca urmare a unor experimente similare, se poate ajunge la acelea?i concluzii sau opinii, dar în ?tiin?ele umaniste procesul este aproape imposibil.

Soarta ideii într-o lume material?

În lumea noastr? material?, ideile ?i teoriile nu sunt estimate la adev?rata lor valoare. Este evaluat? doar munca individului care le produce, timpul de lucru, indicii de performan?? raportat la un salariu mediu pe economie. Sunt trecute cu vederea exact produsele pentru care ar trebui pl?tit. Se ia în considera?ie, cel mult, cartea ca atare, dar nu ?i ideile ?i teoriile din ea. Lui Patapievici i se trece în activitatea I.C.R., participarea României la Bienala de Art? de la Viena. Dar niciunde nu exist? ni?te norme clare de evaluare a „operelor" expuse acolo.
De aceea, zic, c? plagiatorul este însu?i omul f?r?delegii. Nu-l opre?te nimic, nici con?tiin?a sa, nici legile umane ?i l?sat în s?lb?ticia lui devine din ce în ce mai periculos. Cazul Patapievici ?i evolu?ia antiromâneasc? a I.C.R. sunt ilustrative. Doar un om f?r? pic de con?tiin??, care a furat f?r? scrupule, l?sat în nemernicia lui putea s? gireze o orgie scabroas? cum a fost expozi?ia României la Bienala de la Viena, 2011.

Ace?ti vierm?no?i urca?i pe trepte necinstite ajung culmea îngâmf?rii. Dup? ce, în urma scandalului „România Medieval?" i-am cerut lui Patapievici demisia de onoare. Individul nici m?car nu a reac?ionat, cel pu?in din respect pentru cei o mie de oameni care semnaser? peti?ia împotriva proiectului sus-numit.[1] A reac?ionat îns? cu toat? du?m?nia lui antiromâneasc? atunci când a sim?it c? i se clatin? scaunul.

Omul ?i caricatura

Niciodat? Patapievici nu ?i-a recunoscut plagiatul, adic? furtul. Niciodat? Patapievici nu a cerut iertare României pentru imaginea proast? pe care i-a creat-o, nu o dat?, ci de multe ori. ?i aceast? imagine negativ? implic? un risc. Niciodat? Patapievici nu a dat nici o explica?ie cu privire la indivizii dubio?i pe care i-a promovat sub denumirea de arti?ti. De?i presa a reac?ionat, oamenii de cultur? au cerut explica?ii, Comisia de Cultur? a Senatului s-a autosesizat. Nesim?irea lui Patapievici nu poate fi explicat? în termeni omene?ti. Dac? Patapievici nu e om, poate fi orice, chiar ?i o caricatur?.

Între ?mecherul de provincie ?i Patapievici, pe lâng? latura uman?, mai este o deosebire fundamental?. ?mecherul f?cuse trei ani de pu?c?rie pentru scandal cu arme de foc într-o discotec?. Pl?tise, deci! Patapievici nu a f?cut nici o zi de arest pentru scandalurile repetate în care a implicat imaginea ?i demnitatea unei ??ri întregi. Adic?, în România se face închisoare dac? te ba?i în discotec? dar nu se întâmpl? nimic dac? un decreierat trimite pe banii no?tri, ai tuturor, ni?te exhibi?ioni?ti s? reprezinte România la Vene?ia. De ce Patapievici are voie s? fac? tot ce-i trece prin papion ?i un ?mecher nu are voie s? fac? ce vor mu?chii lui? Pentru c? în România nu se ia în discu?ie crima prin cuvânt, lovitura prin idee, adic? acea lovitur? la sufletul nostru, idealurile, cultura noastr?. Lucrurile nu pot r?mâne a?a. Noi cu onoarea p?tat?, banii p?pa?i de I.C.R. ?i caricatura liber? pe motiv c? nu e om ?i c? prejudiciul ?i riscul nu pot fi evaluate. Singura modalitate este aceea ca to?i împreun? ?i fiecare în parte s? îl ac?ioneze în justi?ie pe Patapievici pentru atac la demnitatea na?ional?.

P.S. Dar ce ne facem cu dictatorii de la Bruxelles (Baroso & Co), care au luat ap?rarea I.C.R.-ului patapievician, nu care cumva s? fie trecut sub control parlamentar ?i s?-i fie mazilit? caricatura... Uite c? s-a întâmplat!
--------------------------------------------------
[1] Pre?edintele României a fost avertizat de 1000 de români - istorici, scriitori, jurnali?ti - asupra pericolului Patapievici la adresa Istoriei na?ionale, îns? Proiectul „România Medieval?": I.C.R. a profitat de protec?ia de la Cotroceni.
 
Marius Mina   
Sùmbătă, 04 August 2012 21:16
CiteƟte mai mult...Cu câteva zile înainte de apari?ia acestui articol în revista ART-EMIS, „num?r?toarea bobocilor" pornit? înainte de venirea toamnei, l-a „auto-demis", - nu suspendat - pe HoRoPa, împreun? cu cei doi „vice"-cooperatori la macularea, la distrugerea culturii ?i a istoriei române?ti. Din pruden?? nu ne bucur?m prea devreme, totu?i, am aflat c? „Dumnezeu nu bate cu parul!"...

Posibilitatea ca I.C.R. s? treac? în subordinea Academiei Române ar fi mai mult decât benefic? ?i ra?ional?. Nici pre?edintele, nici senatul României nu sunt creatori de cultur?. Pentru c? în acest sfâr?it de var? c?lduroas? sunt la moda deux-piece-urile albe cu dungi negre... fostul Führer al I.C.R. ?i „camarila" lui ar trebui s? deferi?i Justi?iei Române pentru a da socoteal? de faptele lor. Dup? o judecat? dreapt?, HoRoPa va avea toate ?ansele s? dialogheze, tête à tête, cu fostul prim-ministru, la „pensionul" statului, unde are camer? rezervat?. (Ion M?ld?rescu)

Caracati?a Institutului Cultural Român
Institutul Porno finan?at de bugetul na?ional

R?ul f?cut de ace?ti oameni e mult mai mare decât toate furturile f?cute în ultimii ani. România era conceput? ca ?ar? de unde provin ?iganii, o mare parte din curvele Europei, dar despre cultura numai lucruri bune. Dac? ?i cultura, prin reprezentan?ii ei legali, d? un asemenea mesaj se pune clar o întrebare: Cine mai suntem noi în acest spa?iu european?! C?rt?rescu ?i Patapievici au infestat Europa cu literatura pornografic? pl?tit? din pensiile ?i alocatiile t?iate de la gura b?trânilor, mamelor ?i copiilor.


18 limbi ?i 60 de edi?ii

Colegul meu de proces cu Liiceanu, domnul Ion Spânu, care ne-a mai oferit în trecut câteva por?ii „orbitoare" ?i scabroase de pornografie c?rt?reasc? publicat? de I.C.R. în toate limbile p?mântului (respectiv 18 limbi str?ine, inclusiv basca!, ?i 60 de edi?ii; venit personal în 2010 - peste jum?tate de milion de dolari) gra?ie turn?toarei D.I.E. Catrinel Ple?u, directoarea Centrului Na?ional al C?rt?i I.C.R., ?i a porno-scato-fizicianului I.C.R., „dr" Patapievici, ne prezint? astazi ce e în capul (?i în gu?a) so?iei lui C?rt?rescu, mult tradus?, ?i ea, în câteva limbi, de c?tre I.C.R. , din banii pensiilor ?i alocatiilor t?iate: niscai 15 milioane de euro.

În numele so?ului, si nevasta lui C?rtarescu este abonat? la banii I.C.R.
Ioana Nicolaie scrie: „coastele zdr?ng?neau ca sticlele de bere/ sub ?â?ele ei nehr?nite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul s?rat/ îi înghi?ea miliardele de semin?e". Mircea Cartarescu îi r?spunde: „Numai când mi-am b?gat botul în sexul ei blond, un tip must?cios, cu ochi negri ?i cu nasul drept s-a i?it dintre cârlion?i ?i mi-a b?gat limba drept în gur?" (din vol. „40238 TESCANI"). Mircea C?rt?rescu, autorul romanului „Orbitor" (în care scria „îmi bag p... în regina Angliei"), nu s-a mul?umit s? fie singurul r?sfa?at al familiei, pe banii Institutului Cultural Roman (I.C.R.), ci ?i-a introdus ?i so?ia, poetesa-porno Ioana Nicolaie, în nenumarate programe care i-au asigurat deplas?rile în strainatate, reziden?e prelungite pentru a-?i scrie „opera", precum ?i traduceri în Fran?a, Anglia, Canada, Austria, Suedia, SUA sau Bulgaria.

Ioana Nicolaie - poeta porno

O simpla privire aruncat? în lista de stipendii acordate de I.C.R. arat? ca Ioana Nicolaie este promovat? mai mult decât Eminescu,CiteƟte mai mult... de?i „«opera» ei nu depa?e?te genunchiul broa?tei", cum spunea cineva. Ea a debutat în poezie printr-un experiment ciudat, în care un grup de tineri, dupa câteva zile de orgii, au publicat volumul „40238 TESCANI", despre care criticul literar Alex ?tefanescu scria ca este „O partida de text în grup" (România literara, nr. 5, 2000)! În timpul acelei orgii de la Tescani, Ioana Nicolaie era maritata cu poetul Gelu Vlasin. Participantii erau Marius Ianus, nevasta lui de atunci Domnica
Drumea, Ioan Godeanu, Angelo Mitchievici, Mircea C?rt?rescu, pe vremea aceea însurat cu altcineva, Doina Ioanid, Cecilia ?tef?nescu ?i viitorul ei sot
Florin Iaru (Râpa).

Chiar eroii orgiei poetice povestesc ce au f?cut în acele câteva nop?i: „Am fost pleca?i câ?iva scriitori la Tescani, unde am realizat acest volum din trei buc??i, ne-am scris texte pe piele, ne-am povestit întâmplari într-o sear? foarte ciudat? ?i aproape gotic? a? spune, întâmplari din via?a noastr?, pe care le-am tras pe band? ?i le-am pus apoi în pagini" (Cecilia ?tef?nescu, România cultural?, 2005). Iat? ce versuri au rezultat: „îndreptându-?i limba înspre tine, î?i intr?-ntre picioare pe sub rochi?a scrobit?"... „i-ai digerat organele, te-ai lins pe bot"... „printr-un straniu efect clitorisul se lungise în penis"... „am umplut closete întregi cu vat? însângerat?"... „f** ?i la revedere". ?i o alta
mostr? a telentului în grup: „blugii-i atârnau pe ea, bluzele fluturau pe ea/ coastele zdr?ng?neau ca sticlele de bere/ sub tâ?ele ei nehr?nite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sarat/ îi înghi?ea miliardele de semin?e". Sau: „ea-?i zdrelea gingiile în luna/ ea-?i sp?rgea din?ii în ficatul lui/ ea ron??ia garful lui
sorbea maduva lui/ folosea ca vibrator o eprubeta plina cu sângele lui/ folosea ca suzet? un deget al lui". Bomboana pe coliva a volumului este îns? aceasta „Totul era ca lumea. Numai când mi-am b?gat botul în sexul ei blond, un tip must?cios, cu ochi negri ?i cu nasul drept s-a i?it dintre cârlion?i si mi-a b?gat limba drept în gura". De remarcat c? în acel grup singura blond? era Ioana Nicolaie, iar singurul must?cios era Mircea C?rt?rescu. Criticii n-au fost sensibili la erotismul grupului. Frumuse?ea acestor poeme erotice n-a fost gustat? de critica literar?, de?i acest volum avea s? fie trambulina care i-a propulsat pe autori spre fondurile I.C.R., din care de atunci ?i pâna azi s-au tot înfruptat. Cit?m tot din cronica lui Alex Stefanescu: „Acolo - dup? cum m?rturisesc ei în?i?i - ?i-au risipit cu pl?cere timpul, „h?h?ind, pilind ?i r?t?cind prin curtea domeniului". În plus, s-au apucat s? compun? „un poem colectiv, o pantomima textual?". Într-o ordine stabilit? prin tragere la sor?i, fiecare dintre ei a conceput câte o parte a poemului. Apoi, alte versuri ?i le-au scris unii altora pe pielea din diferite zone ale corpului, cu pixul, ?i au fotografiat aceste „manuscrise". Criticul comenteaza ?i tehnica poetic? a autorilor: „Procedeele de epatare a eventualului burghez sunt ieftine, miza spiritual? r?mâne aproape mereu minor?, iar obsesiile sexuale care r?zbat din texte par ale unor studen?i eterniza?i în condi?ia de studen?i. Dac? o femeie de serviciu de la Facultatea de Litere ar avea ideea s? colectioneze hârtiile mototolite pe care le g?se?te pe jos dup? cursuri, seminarii sau ?edin?e de cenaclu, ar putea publica la b?trânete o sut? de c?r?i de acela?i fel. Autorii au avut grij? s? nu precizeze cui anume apar?ine fiecare text. Numele lor apar doar pe ultima copert?, înscrise pe spatele unei fe?e neidentificabile, în regiunea dintre omopla?i ?i fese. Acest colectivism explic? probabil lipsa de zel cu care membrii grupului s-au angajat în actul crea?iei." Alex Stefanescu spune în finalul cronicii sale: „Este însa ridicol - ?i meschin - s?-?i notezi con?tiincios aceasta fantezie ?i s? o incluzi într-o carte. Mircea C?rt?rescu ?i prietenii s?i procedeaz? asemenea acelor pasageri dintr-un avion care, dup? ce iau masa, î?i bag? în buzunare tacâmurile de plastic, cu gândul s? le pastreze toata via?a".

CiteƟte mai mult...Bordelul literar de la I.C.R.

Cu toate c? un critic de talia lui Alex ?tef?nescu, de altfel un bun prieten al grupului din care fac parte aceste pornostaruri poetice, le-a devoalat în acest fel fanteziile erotice de?ertate în volumul „40238 TESCANI", Institutul Cultural Roman (I.C.R.) i-a prins aproape pe to?i în programe finan?ate cu bani de la buget:
- Ioana Nicolaie (so?ia lui C?rt?rescu, fosta Vlasin), de?i a debutat cu un „text în grup", este tradus? în Fran?a, Anglia, Canada, Austria, Suedia sau Bulgaria, beneficiind de nenum?rate finan??ri de la I.C.R., între care cea mai ciudat? este cea din S.U.A., din aprilie 2011, când ?i ea ?i so?ul au fost pl?ti?i pentru a citi „câteva dintre cele mai frumoase poezii ale lor". E greu s?-?i imagineze cineva c? porno-poetei i s-a tradus în America volumul pentru copii „Aventurile lui Arik".
- Doina Ioanid a fost invitata de I.C.R. Bruxelles, în martie 2012, s? fac? un turneu în Belgia ?i Olanda ?i i s-a tradus în neerlandeza volumul de prostioare intitulat „Duduca de mar?ipan". Este prezentat? pe pagina I.C.R. ca fiind „una dintre reprezentantele de prim ordin ale „genera?iei 2000".
- Lui Angelo Mitchievici, I.C.R. i-a publicat în propria editura volumul „Mateiu I. Caragiale. Fizionomii decadente", dup? ce a avut inspira?ia s? scrie cartea „O lume disp?rut?", care con?ine ?i un dialog cu Horia Roman Patapievici, pre?edintele I.C.R. !
- Domnica Drumea a fost invitat? de I.C.R. Stockholm s?-?i citeasc? versurile la Ordsprak Uppsala Internationella Poetry Festival 2011, dup? ce participase - tot pe banii statului - la atelierul de traducere româno-suedez organizat de I.C.R. Stockholm începând din 2008.
- Cecilia ?tef?nescu a fost invitat? de I.C.R., în decembrie 2007, la o lectur? public? la Var?ovia ?i, a?a cum scrie pe pagina I.C.R., a fost pus? în leg?tur? cu directorii unor edituri.
- Florin Iaru a citit ?i el câteva poezii în cadrul campaniei de promovare a poeziei europene „Metropoezia"/„Wiersze w Metrze"/ „Poems în the Underground" derulat? de I.C.R. la Var?ovia", dup? cum citim pe pagina I.C.R.. Campionii fondurilor I.C.R. - so?ii C?rt?rescu

Evident, cei mai mari beneficiari ai burselor si reziden?elor acordate de I.C.R. din bani publici sunt Mircea C?rt?rescu ?i Ioana Nicolaie, so?ia sa. I.C.R.-ul a avut grij? de acest cuplu chiar înainte de a forma o familie, a?a cum poveste?te chiar porno-poeta într-un interviu din revista „AS", nr. 872 din 2009: „Pe noi ne-a ajutat plecarea la Berlin. Mircea de?inuse o bursa important? a statului german ?i l-am înso?it. Timp de aproape doi ani am stat departe de ?ara, de prieteni, de familie, dar nedesp?r?it? de Mircea nici o secunda. Nici pân? la pâine nu mergeam separat. Asta ne-a legat extraordinar, dar mi-a dat ?i o senza?ie de inadecvare, în momentul în care ne-am reîntors în ?ara si a trebuit s? îmi gasesc un loc de munc?. Mircea m-a cerut în c?s?torie într-un autobuz berlinez".

Mai ramânea ca I.C.R. sa le fac? ?i nunta, s? le organizeze luna de miere ?i, de ce nu, s? le plateasc? ?i cheltuielile de botez dac? tot s-au apucat. În timpul acestei (sic!) burse de familie, Mircea scria la romanul „Orbitor", în care, dup? cum se ?tie, seCiteƟte mai mult... adreseaza atât de elegant catre Casa Regala a Marii Britanii: „Îmi bag p... în regina Angliei". Cu o naivitate dezarmant?, Ioana Nicolaie poveste?te cum î?i scriu so?ii C?rt?rescu c?r?ile ?i cine le pl?te?te mofturile vie?ii: „Eu ?i Mircea ne-am scris c?rtile în str?inatate. Am mers în diverse locuri unde el a primit burse sau reziden??. Ni se asigurau cas? ?i bani suficien?i cât s? tr?im decent ?i s? ne permitem s? ducem ?i copilul la gr?dini??. Am avut un noroc extraordinar. Acum, abia a?tept sa plecam la Berlin. Îl vom lua ?i pe Gabriel cu noi ?i-l vom înscrie la ?coala acolo".

Câte pensii a înghi?it I.C.R.? În timp ce guvernele României taie salariile profesorilor ?i doctorilor, precum ?i pensiile am?râ?ilor, I.C.R. pl?te?te anual vreo 15 milioane de euro pentru ac?iuni ce ?in mai degrab? de interese oculte. Dup? astfel de finan??ri, nu era normal ca ?i C?rt?rescu s? întoarca serviciile? Nu era normal ca el s? devina Führerul de frunte al lui Traian Basescu, din
moment ce, cu întreaga familie, se l?f?ie prin capitalele lumii pe banii I.C.R.,
institu?ie aflat? sub patronajul Pre?edin?iei?

Grafica - Ion M?ld?rescu

Autorit??ile statului trebuie s? aib? curajul s? fac? un audit corect. În jurul I.C.R., s-au aciuat tot felul de ciuda?i care cred c? reprezinta cultura român?, ba cu poezii pornografice, ba cu pantere încornorate cu zvastici!

P.S.: Este posibil ca între timp H. R. Patapievici s?-?i fi dat demisia. Dar Corina ?uteu, „dreg?toarea" aflat? deja la al doilea mandat, la I.C.R. New York ?i spera la al treilea?
 
Prof. univ. dr. Petre Turlea, Membru A.O.?.R.   
Sùmbătă, 04 August 2012 21:09
CiteƟte mai mult...
Discurs rostit în plenul Camerei Deputa?ilor
la 21 mai 1996

Domnule pre?edinte,
Doamnelor ?i domnilor colegi,
Vin în fa?a domniilor voastre în leg?tur? cu o comemorare.

La 1 iunie 1946, în urma unui proces cu verdict comandat de la Moscova, mare?alul Ion Antonescu a fost împu?cat. Motivele principale invocate de tribunalul poporului, prin actul de acuzare au fost:
- instaurarea unui regim de dictatur? anticomunist;
- subordonarea ??rii c?tre Germania hitlerist?;
- r?zboiul contra U.R.S.S.

S? lu?m pe rând toate aceste motive invocate:

- Într-adev?r, Ion Antonescu a condus un regim de dictatur? personal?, dar care a fost impus de evolu?ia general? din Europa ?i a fost impus ca singur? metod? de salvare a ??rii. A fost un regim anticomunist, pentru c? majoritatea comuni?tilor români au tr?dat România ?i au sprijinit cotropirea Basarabiei ?i Bucovinei de Nord de c?tre U.R.S.S. Dictatura a fost împotriva tr?d?torilor de ?ar?, nu împotriva poporului român.

- Într-adev?r, Ion Antonescu a fost constrâns de aceea?i situa?ie interna?ional?, de izolare deplin? a României s? accepte alian?a cu Germania. Cu toat? aceast? alian??, a reu?it s? men?in? statul român independent, viabil ?i o economie viabil?.

- Cea mai mare acuza?ie a fost r?zboiul contra U.R.S.S. Ion Antonescu ?i-a asumat întreaga r?spundere pentru acest r?zboi. Iat? ce spunea la proces, în 1947: „Am f?cut r?zboiul contra U.R.S.S.-ului, fiindc? mi-au impus-o onoarea poporului românesc ?i imperativele sacre ale ?arii noastre".
R?zboiul contra U.R.S.S. s-a dus pentru recâ?tigarea teritoriilor române?ti ale Basarabiei ?i Bucovinei de Nord.

A?adar, Mare?alul a fost condamnat la moarte pentru c? a luptat împotriva comuni?tilor tr?d?tori de ?ar? ?i pentru c? a luptat pentru reîntregirea României. De aceea, condamnate de istorie sunt tocmai acele for?e care au impus judecarea nedreapt? din 1946. Reprezentan?ii acelor for?e, metamorfoza?i ast?zi din comuni?tii de ieri în democra?i, sunt cei care împiedic? anularea sentin?ei samavolnice. Am cerut chiar de la aceast? tribun? de patru ori Procuraturii Generale recurs în anulare în cazul procesului lui Ion Antonescu ?i mereu mi s-a r?spuns c? se cerceteaz? cazul; ultima dat? în martie 1994. Indiferent îns? de ce face ?i de cine ascult? Procuratura General?, Ion Antonescu este ?i va r?mâne mereu în inima poporului român care îi poart? recuno?tin?a datorat? unui adev?rat erou na?ional.

În 1994, Parlamentul României a f?cut un act de dreptate: i-a decorat pe to?i veteranii armatei române din Al Doilea R?zboi Mondial, chiar domniile voastre a?i aprobat aceast? lege. Deci s-a recunoscut c? au fost ni?te eroi ?i au luptat pentru o cauz? dreapt?. În acela?i timp, asupra comandantului suprem - de facto - al acestor veterani se men?ine eticheta de criminal de r?zboi. Este nu doar ilogic, ci este mai ales de neadmis. Viitorul va face îns?, cu siguran??, dreptate Mare?alului.

Grafica - Ion M?ld?rescu
 
Pamfil ?eicaru, un condei de geniu (1)
Lector univ. dr. Florian Bichir   
Sùmbătă, 04 August 2012 20:21

CiteƟte mai mult...

Pamfil ?eicaru - Un condei de geniu, strivit între dou? date
23 august 1944 - 23 august 1977

Gra?iat în secret de Nicolae Ceau?escu în 1966, celebrul gazetar vine incognito, înso?it de ofi?eri DIE, în perioada 20-28 august 1977 la Bucure?ti. Pamfil ?eicaru are în Arhiva Consiliului Na?ional pentru Studierea Arhivelor Securit??ii (C.N.S.A.S.) mai multe dosare conexe, de problem?, dosarul deschis de Siguran??, dar ?i cel penal. Cel mai interesant, din punctul nostru de vedere, este dosarul personal, predat C.N.S.A.S. de Serviciul de Informa?ii Externe (S.I.E.) ?i care are nu mai pu?in de ?ase volume, cu un total de 2083 de pagini! Evident nu avem spa?iul necesar pentru o cercetare in extenso, ci doar posibilitatea de a l?muri câteva aspecte r?mase pân? acum înv?luite în mister: gra?ierea lui ?eicaru la solicitarea lui Nicolae Ceau?escu ?i vizita incognito pe care acesta o realizeaz? la invita?ia ?i sub protec?ia Departamentului de Informa?ii Externe (D.I.E.) la Bucure?ti, în august 1977. Ca o ironie a sor?ii trebuie spus c? via?a lui Pamfil ?eicaru se învârte fatidic în jurul unei date: 23 august. P?r?se?te România în 1944 cu câteva zile înainte de 23 august - act pe care l-a atacat pe tot parcursul vie?ii - ?i î?i încheie cariera urm?rind pe viu manifest?rile consacrate aceluia?i 23 august, pe viu, la Bucure?ti în 1977. Un condei de geniu, strivit între dou? date : 23 august 1944 - 23 august 1977!

Câteva l?muriri biografice

A scrie despre Pamfil ?eicaru-jurnalist, eseist, memorialist, prozator (n?scut la 6/18 apr. [19 aprilie, în coresponden?a lui P. ?.].1894, Buz?u – decedat la 21 oct. 1980, Dachau, R. F Germania) chiar la mai bine de trei decenii de la dispari?ia sa, r?mâne o provocare. Atacat ca nimeni altul în perioada interbelic?: „omul cu o mie de fe?e", „?acalul", „?antajul ?i etajul", „cea mai odioas? întruchipare a gazetarului necinstit, versatil, afacerist, adev?rat rechin al presei", Pamfil ?eicaru r?mâne din punctul nostru de vedere cel mai important gazetar al României Mari. Dup? cum noteaz? ?i Mihai Pelin: „Activitatea sa publicistic? nu a fost dintre cea mai comod? pentru autorit??i. În diverse arhive, civile ?i militare, exist? numeroase articole care i-au fost cenzurate, mai ales în timpul campaniei dinspre R?s?rit. În aprilie 1939 a fost singurul ziarist român care a prezis c? faimoasele garan?ii franco-britaniceaveau s? se dovedeasc? f?r? valoare. Figureaz? la loc de cinste în istoria înc? nescris? a presei române polemica pe care a purtat-o în paginile „Curentului" cu comentatorul britanic Wicham Steed, care, prin interven?iile sale în emisiunile postului de radio BBC, inducea în eroare opinia public? româneasc? asupra ra?iunii particip?rii României la un r?zboi pe care ?i-l dorise"[1]. M?car postum, trebuie s?-i recunoa?tem meritele. Lucid ?i rece într-un secol care parc? o luase razna, ?eicaru a ?tiut ?i a sim?it evenimentele care se derulau sub ochii lui. Pân? ?i detractorii ar trebui s? admit? c? predic?iile ?i sentin?ele sale au fost confirmate de cursul postbelic al evenimentelor. În privin?a activit??ii jurnalistice semnal?m lucrarea „Istoria presei" de Pamfil ?eicaru, Editura Paralela 45, edi?ie îngrijit? ?i prefa?at? de poetul ?i publicistul George Stanca[2] .

Minciunile continu? ?i dup? plecare

Pamfil ?eicaru p?r?se?te România la 10 august 1944, ultimul domiciliu din Bucure?ti, din str. ?tefan Furtun? nr. 93, fiind trimis deCiteƟte mai mult... Mihai Antonescu în Spania pentru a tatona terenul pe plan diplomatic în vederea ie?irii României din conflagra?ie, precum ?i pentru a asigura, în condi?iile iminentei ocup?ri militare a ??rii de c?tre sovietici, propaganda în favoarea intereselor na?ionale. S-a stabilit ini?ial la Madrid, împreun? cu so?ia sa, colaborând la cotidianul „El Alcazar" ?i fondând publica?ia „Liberty and Justice", în care s-a str?duit s? combat? tratamentul ingrat rezervat României. Dup? 23 august 1944 ?i instalarea regimului comunist la putere, Pamfil ?eicaru a fost judecat în procesul ziari?tilor „criminali de r?zboi vinova?i de dezastrul ??rii" (22 mai - 4 iunie 1945) ?i condamnat „la pedeapsa capital? ?i degradare civic? pe timp de 10 ani, urmând a executa pedeapsa cea mai grav?". Încadrarea de „criminal de r?zboi" ?i condamnarea la moarte s-ar fi f?cut pe baza activit??ii sale de gazetar în timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial ?i a unor chitan?e de încasare descoperite de Alia?i în arhivele Ministerului de Externe de la Berlin ?i predate guvernului român[3]. Proprietatea sa de la Ciorogârla, primit? în calitate de purt?tor al ordinului „Mihai Viteazul", a fost pus? temporar la dispozi?ia lui Mihail Sadoveanu (pân? în 1949), iar cl?direa ziarului „Curentul" a fost ini?ial preluat? de trupele sovietice, care au editat aici „Buletinul Armatei Ro?ii"[4] ?i transformat? ulterior în sediu al Securit??ii din R.P.R.. În mod aproape firesc la 31 august 1946 a fost inclus pe listele negre ale Siguran?ei referitoare la activitatea emigran?ilor: „Se afl? în Portugalia, Lisabona. Pe lâng? activitatea sa propagandistic? antidemocratic? ?i antisovietic?, ne-a fost semnalat în ultimul timp de a fi întemeiat o mare firm? comercial?, la care a fost ajutat ?i de un grup de capitali?ti anglo-americani". Evident informa?ia era fals?!

Gogori?ele puse pe seama lui ?eicaru sunt nenum?rate. Victor Frunz?[5] scrie c? Pamfil ?eicaru a plecat din Bucure?ti la ora 5 diminea?a, cu automobilul personal, care tr?gea o remorc?, în care erau depozita?i, probabil în bidoane, vreo opt sute de litri de benzin?, calcula?i a-i ajunge pân? la Madrid. Mult mai „bine informat?" Siguran?a român? ajungea la concluzia conform notelor de informare sau a unor m?rturii ulterioare, c? ?eicaru ar fi transferat cu aceast? ocazie în Elve?ia fonduri b?ne?ti (devize), argint?rie, bijuterii, mobile ?i alte bunuri de valoare, printre care ?i o lad? cu 40 de tablouri de arti?ti români (Grigorescu, Aman, ?irato, Tonitza). Potrivit unui raport întocmit în 1946 de un angajat al serviciilor secrete SUA, ar fi transferat în Elve?ia fonduri b?ne?ti ?i CiteƟte mai mult...obiecte de familie prin intermediul ginerelui s?u, Marius Ci?migiu[6], secretar la Departamentul de pres? al Lega?iei României de la Berna. Ajunge la Viena pe traseul Sibiu, Cluj, Oradea, Budapesta ?i ia leg?tura cu Guvernul Na?ional condus de Horia Sima. La 2 februarie 1945 ar fi vorbit la postul de radio Bratislava, controlat de nazi?ti, pentru a dezavua actul de la 23 august 1944. În februarie 1945 ar fi ajuns la Berlin, de unde ar fi fost salvat cu ajutorul oamenilor lui Canaris[7]. Conform amintirilor lui René Al. de Flers[8], un autor în genere bine informat, ?eicaru ar fi ajuns în Spania înc? din toamna anului 1944, ajutat de comandantul armatei germane de la Viena, care i-ar fi pus la dispozi?ie un avion.

Ulterior toate alega?iile privind averea lui ?eicaru vor fi spulberate, acesta tr?ind la limita s?r?ciei în exil. În privin?a plec?rii din ?ar? cel mai bine este s? ne adres?m celui în cauz?, ?eicaru: „Când Niculescu Buze?ti a fost informat de Mihai Antonescu de plecarea mea ?i de misiunea pe care o aveam, a informat lega?ia german? c? eu nu plec la Madrid ci la Lisabona pentru a semna armisti?iul. O total? confuzie la lega?ia german? ?i dup? ce s-a comunicat la Berlin s-a decis s? nu se dea viz? de intrare în Germania, urmând ca la Viena s? mi se dea viza de tranzit. Eram blocat neputând s? merg spre a realiza ceea ce s-a decis de Mare?alul Ion Antonescu. Am r?mas în Germania pân? în februarie 1945 când am izbutit s? plec cu un avion care zbura deasupra Alpilor la 6000 de metri ?i cobora deasupra Mediteranei la 20 de metri spre a nu fi atacat de avioanele de vân?toare anglo-americane. Sunt deci un emigrant f?r? voie".[9]

La 24 iulie 1947, Serviciul Special de Informa?ii (S.S.I.) a semnalat regimului de la Bucure?ti articolele sale ostile, publicate în ziarele „Informaciones", „Ariba" ?i „Mundo". Dup? ce s-a mutat la Palma de Mallorca, în Insulele Baleare, ?eicaru a fost din ce în ce mai prezent în numeroase publica?ii ale emigra?iei române din Occident. Mai târziu, un document al Securit??ii preciza: În str?in?tate, desf??oar? o activitate intens? anti R.P.R., în cadrul organizat al emigra?iei contrarevolu?ionare. O agent? a aceleia?i institu?ii infiltrat? printre românii din Occident raporta centralei de la Bucure?ti c? ar fi fost evitat de compatrio?i, c? publica în revista legionar? „Chemarea", din Spania, ?i c? ar fi avut bani depu?i în Elve?ia, bani care ar fi interesat ?i autorit??ile comuniste. În martie 1960, mai figura în eviden?ele celor da?i în urm?rire general?, sub consemnul: „În caz de identificare, s? fie re?inut"[10]. Din 1945 se stabile?te în Spania, la Palma de Mallorca (pân? în 1953) ?i apoi la Madrid (unde r?mâne pân? în 1974)[11].

1965 - Direc?ia General? de Informa?ii Externe (DGIE) preia controlul

Pe 12 mai 1965, analizând materialul existent asupra lui „Pamfil ?eicaru - fugar român în Spania", Ministerul Afacerilor Interne, Direc?ia General? de Informa?ii, Direc?ia „C" prin Lt. Maj. Afin Adrian decide redeschiderea dosarului individual privind pe Pamfil ?eicaru, numele conspirativ „Vlad"[12] . Se pare c? s?tul? de alega?iile ?i datele imprecise primite, Direc?ia General? de Informa?ii Externe (D.G.I.E.) ia h??urile în mân?. Pamfil ?eicaru este pus imediat sub lupa Securit??ii, iar o not? din 20 septembrie 1963 îl g?se?te în plin? energie creatoare[13] . „L-am g?sit extrem de îmb?trânit ?i complet albit la vârsta de 69 de ani. Totu?i îns? de oCiteƟte mai mult... energie ?i o putere de munc? formidabil?. A terminat volumul I din Istoria Partidelor, ap?rut deja în libr?rie, ?i corecteaz? în prezent volumul II, în curs de imprimare. Prepar? o anex? la aceste volume, intitulat? N. Titulescu ?i în acela?i timp scrie o via?? roman?at? a lui «Carol ?i Lupeasca». În afar? de aceste lucr?ri scrie s?pt?mânal trei comentarii pentru radio Madrid (sec?ia româneasc?) ?i alte trei comentarii s?pt?mânale pentru postul de radio al Falangei. De asemenea, contribuie regulat la ziarele «El Spaniol» ?i «Arriba» (pe care le public? Min. Propagandei Spaniole) ?i alte ziare ?i reviste provinciale, plus la fi?uica lui C.Arsene, „Curierul Românesc" din Paris. În volumul II - «Istoria Partidelor» se refer? favorabil la greva de la atelierele Grivi?a din 1933. Cu toate acestea situa?ia lui financiar? este foarte proast?. Tr?ie?te într-un mic apartament mobilat, la periferia Madridului, pentru care pl?te?te 3000 de pesetas lunar: Calle Alonso Cano 31, Madrid 3, tel: 2 34 21 73. În prezent P. ?eicaru, este obsedat de romanul «Carol Lupeasca» (intitulat «Vulpea Ro?cat?», s? fie tradus în mai multe limbi str?ine ?i edi?iile ce ar urma s? fie publicate în Anglia ?i America îl vor face milionar! În acela?i timp trateaz? ca intermediar cu o mare facere de finan?are în spatele c?reia se ascund b?nci engleze ?i franceze ce inten?ioneaz? s? investeasc? mari capitaluri în Spania pentru construc?ii de conducte de gaz metan din Sahara ?i alte lucr?ri publice. Se d? deja o scrisoare în care i se asigur? un comision, ca intermediar în vânz?ri de terenuri pe care vor fi instalate asemenea conducte pe teritoriul spaniol, ?i se pare c? i s-a promis s? fie angajat permanent ca agent, în Spania, de acest grup, de financiari anglo-francezi.

Natural, bazat pe asemenea visuri de succese, a ?i început s? cl?deasc? «castele în Spania», sub forma unei tipografii extra moderne, în care va investi 8.000.000 pesetas, cu poten?ial de venit lunar de 400.000 pesetas ce-i va permite s?-?i cumpere o vil? ?i s? scoat? pe cont propriu un ziar în exil etc. De la asemenea visuri de grandoare-spaniol? trece îns? automat la speran?a c? în curând regimul actual se va pr?bu?i în Rusia Sovietic?, din cauza conflictului sino-sovietic ?i a regimului liberal introdus de «Dl. Kruschev» ?i c?, un asemenea eveniment, de neevitat, va crea în ?ar? un regim social-democrat sub care va fi posibil?, în scurt timp, reîntoarcerea exila?ilor actuali politici ?i redobândirea tuturor averilor confiscate etc., etc.. Bine în?eles, într-un asemenea caz, va scoate din nou „Curentul", iar subsemnatului i-a promis un apartament, pe via??, în Palatul Curentului! (Nu a precizat îns? la ce etaj!)."

„Scrie neobosit, ziua ?i noaptea"

Dincolo de umorul destul de precar sau la comand? a informatorului, Pamfil ?eicaru deborda de energie, lucru s? pun? pe gând Securitatea. Situa?ia financiar? precar? a gazetarului demonstreaz? înc? odat? dac? mai era nevoie de ce nerozii au scris de-a lungul timpului despre ?eicaru mai ales în primii ani când era sub observa?ia Securit??ii. Harnicul informator ofer? la cererea expres? a Securit??ii date exacte despre ?eicaru: „P. ?EICARU nu fumeaz?, nu bea excesiv ?i nici nu este st?pânit de alte vicii ce i s-au atribuit în tinere?e, în special aventuri amoroase etc. Scrie neobosit, ziua ?i noaptea, iar singurul repaus ce-?i permite este cursa pe jos la Ministerul Propagandei ?i Radio Madrid unde, personal, înmâneaz? manuscrisele s?pt?mânale". Acesta nu uit? s? strecoare ?i o caracterizare psihologic?, care va folosi mult ulterior Securit??ii pentru racolarea lui ?eicaru:"subsemnatul este de p?rere c? Pamfil ?eicaru, a atins în exil un grad de mizerie ?i dezam?gire care este foarte propice unei încrederi, discrete, oficiale, de luare de contact cu el prin intermediul unei alte persoane decât subsemnatul, ce bineîn?eles nu se poate expune, f?r? riscuri de pericol, unei asemenea experien?e de apropiere personal?. Dac? mânuit în mod inteligent, P. ?eicaru ar putea fi întrebuin?at indirect, cu machiavelic? iscusin??, în d?râmarea complet? a actualului exil politic din exil ?i ar putea deveni o surs? extrem de util? în ce prive?te activitatea legionar? deoarece, incontestabil, el este în termeni de prietenie foarte intim? cu Horia Sima, ?i tot anturajul acestuia din Madrid, Paris ?i chiar Germania".

CiteƟte mai mult...„Vulpea Ro?cat?"

Acela?i informator zelos raporta Bucure?tiului inten?iile ?i speran?ele literare ale lui ?eicaru: „Pentru a-?i reface «averea pierdut?» ?eicaru, conteaz? pe posibilit??ile problematice c? „afacerea comercial? de investi?ii de capital anglo-francez în Spania se va realiza cu succes ?i c? romanul «Carol - Lupeasca» va avea un mare succes de libr?riile în Anglia ?i America, în special unde aceast? aventur? notorie s-a bucurat în trecut de mult? aten?iune din partea presei anglo-american?. Am citit ?i am în posesia mea primele 150 pagini ale acestui roman pe care ?eicaru dore?te s?-l traduc eu în engleze?te în vederea g?sirii unei case de editur? englez? dispus? s?-l publice. Dup? ce am citit aceast? introducere, a unui roman inten?ionat s? aib? 750-800 pagini în total, i-am spus onest lui ?eicaru, c? sub forma actual? nimeni în Anglia sau America nu va îndr?zni s?-l publice deoarece atâta timp cât Lupeasca este înc? în via?? o asemenea „via?? roman?at?" a ei nu poate fi publicat? f?r? riscuri sigure de proces de def?imare de caracter etc. ?i a c?ror desp?gubiri se pot ridica la enorme sume în lire sterline sau dolari. D-na ?eicaru este perfect con?tient? de o asemenea piedic? ?i l-a sf?tuit pe Pamfil s? camufleze sub alte nume identitatea ??rii ?i a personagiilor implicate. ?eicaru refuz? îns? înd?r?tnic s? uzeze de un asemenea subterfugiu pe motivul c? valoarea comercial? a acestui roman se bazeaz? tocmai pe numele adev?rate ale lui Carol ?i Lupeasca, etc.

Pamfil ?eicaru se hr?ne?te în prezent cu speran?a c? în Germania exist? legi mai elastice ?i c? publicat de o cas? de editur? german?, romanul va fi posibil de editat, în traducere ?i în Anglia ?i în actuala lui form?!? Romanul constituie un rechizitoriu devastator la adresa Monarhiei, afacerismului ?i deprav?rii sexuale a lui Carol ?i Lupeasca ?i condamn? sever partidele politice ?i pe Maniu în special. Din punct de vedere propaganda anti-monarhic?, anti-dinastic?, anti-afacerism ?i corup?ie a partidelor de trist? memorie istoric?, romanul lui P. ?eicaru , este o «man? cereasca» în favoarea regimului actual care a debarasat pentru totdeauna ?ara ?i poporul românesc de asemenea pacoste ?i blestem, iar P. ?eicaru este perfect con?tient de aceasta ?i conteaz? pe posibilitatea c? romanul lui ar putea fi publicat în ?ar?, sub forma actual? ?i f?r? riscurile ce le întâmpin? casele de editur? str?ine referitoare la un eventual proces de desp?gubiri din partea doamnei Lupescu etc.Se pare, afirm? ?eicaru, c? prin?ul Niculaie i-a cerut s? nu publice romanul, ?i c? el în schimb se face tare s? ob?in? de la Urd?reanu ?i Lupeasca o sum? de 100.000 pesetas dac? ?eicaru renun?? la publicarea acestui roman. ?eicaru, îns? zice c? va reu?i s?-l publice în occident ?i chiar în România ?i c? un eventual mare succes de libr?rie îl va sc?pa de s?r?cie pe tot restul vie?ii lui. În prezent tot rezonul de existen?? a lui ?eicaru este motivat numai de ideea de reu?it? a acestui roman senza?ional pornografic. Cele 150 pagini în posesia subsemnatului, pentru traducere în engleze?te, se refer? la copil?ria d-nei Lupescu, la Sulina, unde tat?l ei avea o farmacie ?i la via?a ei de la Ia?i în 1916-1918, când era c?s?torit? cu Lt. Tempeanu ?i func?iona ca sor? de caritate la un spital francez ?i a avut diferite rela?ii sexuale cu un dr. francez ?i un general rus, inclusiv afacerile veroase pe pia?a neagr? de la Ia?i a tat?lui ei etc. Dac? cei în drept la Bucure?ti, doresc s? cunoasc? con?inutul acestor 150 pagini introduc?toare, contactul meu permanent de aici ar putea u?or produce copia necesar? cu condi?ia de a-mi returna textul original deoarece e necesar s?-l returnez la rândul meu lui ?eicaru dup? ce am tradus."
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
[1] Pelin Mihai - „Opisul emigra?iei politice. Destine în 1222 de fi?e alc?tuite pe baza dosarelor din arhivele Securit??ii", Editura Compania, 2002, pag.314-316
[2] ?eicaru Pamfil - „Istoria presei". Edi?ie îngrijit? ?i prefa?at? de George Stanca, Editura. Paralela 45, Pite?ti, 2007
[3] Manolescu Florin - „Enciclopedia Exilului Românesc 1945-1989", editura Compania, 2003, pag. 671-676
[4]Ioan Opri? - „Procesul ziari?tilor „na?ionali?ti" (22 mai - 4 iunie 1945"), Bucure?ti, Editura Albatros, 1999
[5]Frunz? Victor - „Destinul unui condamnat la moarte – Pamfil ?eicaru", Bucure?ti, 2001
[6] Marius Ci?migiu, primul so? al Viorellei ?eicaru (n. 1923 - m. 1981).
[7] Manolescu Florin, „Enciclopodia"....
[8] Al. de Flers, Rene - "Europa libera ?i exilul românesc. O istorie înc? nescris?", Criterion Publishing (2004)
[9]?eicaru Pamfil - „L?muriri preliminare", Curentul, nr 5922, 11 ian.1978
[10]Pelin Mihai . „Opusul...
[11] Manolescu Florin, "Enciclopodia"....
[12] Dosar nr. 66/SIE, Arhiva CNSAS
[13] Trebuie men?ionat c? primul studiu serios despre activitatea lui Pamfil ?eicaru în exil ?i rela?iile sale cu Securitatea îi apa?ine istoricului Sorin Gabriel Ioni??, „Publica?iile „Curentul", „Carpa?ii" ?i „Stindardul" în Arhivele Securit??ii (1975-1989)", I-II, în „Caietele INMER", Bucure?ti, an VI, nos 14 ?i 15 din martie ?i iulie 2009.

 
Mai multe articole..
<< Început < Anterior 191 192 193 194 195 196 197 198 199 200 Următor > SfñrƟit >>

Pagina 198 din 209