header
ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

„Uite cine vorbe?te!”
Ion Maldarescu Editorial
„Uite cine vorbe?te!”
Pe fondul multiplelor ?i permanentelor scandaluri din primul (sper?m ?i unicul) mandat al navetistului excursionist pe meridianele planetei - pe banii contribuabilului romān - ?i al debutului „campaniei dispera?ilor", cum a

Parteneri

revista agero
Revista Clipa - Dinu Sararu
Grand Hotel Sofianu

uzpr

Editura Fortuna
Muzeul de arta - Craiova
Natiunea
Ziaristii online
Uniunea artistilor plastici - Valcea
clipa
SC Diana SRL
Forumul cultural educational
Prezentul e scurt
  
Duminică, 10 Octombrie 2010 13:01

Citeşte mai mult...Lui M. Nedelciu

Ni?te sc?ri īntunecate (adic? f?r? lumin? pe coridor, n.n.). O u?? metalic? maro, cu vizor la nivelul pieptului. Līng?, un frigider mic, Fram, ruginit, cu un teanc de scīnduri deasupra. Pe u??, num?rul 8 lipit strīmb. F?r? sonerie. Totul se īntīmpl? acum ?i aici. Dar prezentul e scurt. (inscrip?ie pe un interval de lemn dintre dou? geamuri ale acceleratului 1669, Ia?i-Bra?ov, 2001).

Īmi deschide tocmai Barbu (nume fictiv, de fapt pictorul e cam spīn, n.n.). Ne a?ez?m la masa din buc?t?rie „c? dincolo e plin de tablouri ?i de nevast?-mea". Nu, mersi, nu vreau cafea, c? m? sup?r? la inim?. A?a tīn?r, zice el, īmi par? r?u, ceai n-am. Fumeaz? mult, f?r? s? deschid? geamul. E frig r?u, c? īmputernicita face economie la c?ldur? pe hernia mea de disc, ho?i domn'e. Pe faian?a de la chiuvet? e pictat? o mare īnvolburat?. C?mara e deschis? ?i se v?d rafturi cu borcane de dulcea?? aranjate pe soiuri. Ai venit s?-?i povestesc, nu?, stai s? termin ?igara asta, sigur nu vrei cafea?

Privi?i un sculptor: cīnd sculpteaz?, toate puterile lui sīnt īndreptate c?tre lemn, pozi?ia, privirea, mīinile converg c?tre acel scop, toate puterile fiin?ei lui se orienteaz? ca īn cīmp magnetic spre ac?iunea voit?, sīngele circul? pentru a oxigena mu?chii mīinii, experien?a ghideaz? ochii. Omul este ceea ce face. Mai mult, sculptorul apleac? nu numai cele ale fiin?ei sale, dar strīmtoreaz?, īndoaie ?i coboar? īnsu?i Universul, prin legile ?i for?ele lui, pe care le folose?te la cioplit. Imagina?i-v? Universul ca o mare curgere cilindric? ?i aurie, care se īngusteaz? ?i se apropie de axul ei atunci cīnd ?i īn locul unde omul creeaz?, apoi se dep?rteaz? iar ?i revine la vechile hotare. Īn centrul pīlniei ap?rute se afl? sculptorul. Tot Universul īngenuncheat de o creatur?! Sculptorul se sacrific? simbolic pentru a da via??, se reduce pentru a crea. Este un act de reīnscenare. Miluie?te-m? Doamne ! (inscrip?ie printre imaginile de la plan?a cu disec?ia mu?chilor antebra?ului, dintr-un Mic atlas de anatomia omului, Dem. Theodorescu, 1987).

Deasupra mesei, īn locul unui calendar, e un tablou cu o mas? f?r? scaune, pe care se afl? o cin? frugal?. Un b?rbat, īntr-un col?, ?i o femeie cu o fat?, īn cel?lalt, stau ?i privesc farfuriile. Ī?i place ideea?, mi-a venit cīt beam o cafea, a?a ca acuma, ?i-l dau dac? vrei, trei sute. Sīnt multe lucruri pe lume care au o destina?ie precis?, care sīnt valorificabile doar de c?tre cei pentru care au fost f?cute. Nu citi cele ce urmeaz? dac? nu ī?i sīnt destinate ?i necesare. Vor citi numai cei care īn?eleg deja ce se va povesti. Dac? nu ?tii dinainte sau dac? ai dubii ?i nu se l?muresc dup? primul paragraf iar nu citi, mul?ume?te-te cu ceea ce s-a spus īnainte. F?r? sup?rare (fragment copiat de Gioni īntr-o not? informativ?, din manuscrisul suspect al scriitorului C.P., 1979).

Īmi pun eu central? termic? ?i-i dau peste nas īmputernicitei. Dar s? termin odat? ce am de zis c? pe urm? vreau s? vezi tablourile mele, art? domn'e!, ?i nu scump?. Eu sīnt, a?a cum m? vezi, singura persoan? c?reia omul ?sta i s-a m?rturisit despre anumite lucruri pe care le f?cuse, unele īn ascuns. Odat?, fiind trist, s-a a?ezat la un pian ?i a cīntat. Pīn? atunci mai atinsese pianul o singur? dat?. S-a a?ezat ?i a cīntat. Era o melodie trist?, nespus de frumoas?, care ne-a īntristat ?i pe noi. Da, intra des la noi īn magazin, īi pl?ceau antichit??ile, mai ales instrumentele muzicale, dar rareori cump?ra cīte ceva mic, neīnsemnat. Cam ce? P?i, ba un stilou, ba o fotografie, odat? a luat o br??ar?, dr?gu?? foc, ?i-mi amintesc bine c? l-am īntrebat dac? este pentru iubita lui, la care mi-a r?spuns c? femeia care a purtat-o trebuie s? fie moart?, c? e dintre r?zboaie lucr?tura. Chiar a?a a zis? Nu mai ?tiu exact, dar asta mi-a r?mas mie īn cap din ce a r?spuns atunci, asta ?i o team?, o senza?ie, nu ?tiu cum s?-i spun pe nume. Cīnd i-a fost foame, ?i-a luat mīncarea, s-a suit īntr-un copac foarte īnalt din p?dure ?i a mīncat acolo. Pe urm?, nu (se) mai putea coborī. A venit īntr-o sear?, nu ne ?tiam prea bine ?i nu-l mai v?zusem de mult. De cīt? S? fi fost vreo dou? luni de cīnd ne īntīlniser?m pe strad?. M-a mirat c? ?inea mor?i? s? mearg? pe partea cu strada, nu din supersti?ie, s-a gr?bit s?-mi explice. A fost ?i un cīine pe acolo? A, da, era o potaie care se ?inea dup? mine, dar eu ur?sc cīinii, ?i el m? proteja cu trupul, cum s? v? spun, se punea ca un scut. I-a zis animalului s? plece ?i animalul a plecat. A?a, spunea?i c? a venit īn seara aceea. Da, a venit a?a din senin, eu eram foarte mirat? cīnd i-am deschis, ?i n-a zis decīt atīt: am venit pentru tine. Īntr-o noapte, a stat treaz s? citeasc?. ?i nu a terminat.

M-am trezit cu el īntr-o diminea?? c? d? buzna īn atelier. Prietene, strig? el de la u??, am venit s? m? aju?i. Exact a?a a spus? Da, īmi amintesc perfect. Am l?sat piesa la care lucram ?i i-am ie?it īnainte. Cred c? sīnt pe moarte, mi-a zis exaltat. Īi era team?? Deloc, vorbea f?r? team?. Cum adic?, l-am īntrebat. Atunci s-a lini?tit ?i mi-a zis, citez, am fost la o fat?. Ce leg?tur? are una cu alta, m?, l-am luat nervos, dar se plimba agitat prin camer?. Trebuie s? m? aju?i s?-i p?strez chipul uimit, sculptura ta trebuie s? reu?easc? asta, zicea, s? fie un chip frumos, cu aur?, dar sculptura nu poate face o aur?. S-a a?ezat pe scaunul acela de acolo, pu?in dezam?git. Nu a mai pomenit nimic de moarte. Nici pictura nu-i bun?, vorbea īncet, e prea simbolic?, iar realitatea simbolului pictat e insuficient?, eu vreau realitate, aura este real?. Se a?eza īntr-o margine ?i st?tea rezemat de geam ore īn ?ir. Privea oamenii. Cu sete. Ca un prunc. Uneori se mai a?eza cineva līng? el ?i t?ceau īmpreun?.

L-am primit ca de obicei pe teras?.
- Era?i vizitat? des? Venea īn fiecare var? ?i primul lucru beam vin pe teras? la o friptur? de vīnat adus de tata. De data asta era tulburat, t?cea.
- Īn ce sens? Cīt st?tea pe scaun era lini?tit, blīnd, acum aveam impresia c? gīnde?te a?a tare īncīt īl aud. Imagina?i-v? ni?te gīnduri ?ipete. I-am citit din ultimele mele poezii ?i zīmbea. Cred c? īi aminteau de Elena. Cīt comentam pe text, s-a oprit deodat? ?i a zis: br??ara i-a īnfrīnat mīna. El pune mare accent pe mīn?, pe simbolul ei. I-am spus, deh, tu mereu pleci, mereu dai n?val?. M-a privit fulger?tor. Da, a?a este, dar eu ?tiu s? m? duc, ea nu ?tie s? vin?. Sīnt cuvintele lui? Īntocmai, mi le-am notat. ?i-a terminat vinul ?i a plecat. M? duc s?-i spun Elenei c? nu exist?, zicea. Cum o fi oare s?-?i spun? cineva, mai ales el, c? nu exi?ti? Odat? a cump?rat o bucat? de trunchi gros, lung? de vreun metru ?i s-a pus s? o sculpteze. Īntīi a ivit un chip, apoi, īnaintīnd cu cioplitul, a scos tot felul de forme. Nu s-a ridicat de acolo pīn? ce, a?chie cu a?chie, form? cu form?, nu a īndep?rtat tot lemnul, pīn? ce nu a mai r?mas nimic din trunchi.
Nevast?-sa m? prive?te rece ?i īmi a?eaz? īn fa?? o linguri??, o cup? cu dulcea?? de mure ?i un pahar cu lapte.
- E de ?ar?, l-am adus de la tata socru (lapte din comer?, 2 lei litrul, 1,5% gr?simi, n.n.).
- Dar nu m-a?i l?murit cu un am?nunt, zic eu.

lui M.Nedelciu

 
Marionete celebre
Maria Diana Popescu   
Duminică, 10 Octombrie 2010 10:46

Citeşte mai mult...E suficient s? zapezi cīteva posturi tv, s? r?sfoie?ti cīteva jurnale ?i vei da peste aceea?i ?tire, acelea?i texte ?i imagini, parc? fotocopiate. Sincer, m-am s?turat de derapajele ?i a?ī??rile ziari?tilor dresa?i, de modul ridicol īn care distrag aten?ia de la problemele reale ale Romāniei. Foarte u?or inflameaz? spiritele, ca s? uit?m de matrapazlīcurile guvernului, de loviturile cu ou? crude īn por?ile partidelor, de TVA, de concedieri, de distrugerile produse de inunda?ii, de ?omaj, de s?r?cie ?i s? accept?m īndoparea cu datorii a t?tucului vitreg, F.M.I. Special pentru diversiune a fost scos de la naftalin? un agitator controversat, care ?i-a scris cu propria cerneal? certificatul de tr?d?tor, pe motiv c? īncearc? s? arunce Ardealul īn cazan. Jurnali?tii īi dau mai mult? importan?? decīt ar trebui. Locuitorii Ardealului ī?i iubesc patria ?i nu vor asculta īndemnul udemerist-iredentist cu ie?itul īn strad?. Fie ei unguri, moldoveni, munteni, secui, alte etnii tr?itoare īn ?ar?, to?i sunt cet??eni romāni care nu pot uita lupta sfīnt? pentru men?inerea unit??ii, a integrit??ii na?ionale ?i teritoriale. Ce a f?cut celebra marionet? īn cei dou?zeci de ani scur?i de la lovitura de stat? Exact ceea ce au f?cut to?i perinda?ii la putere: ?i-a umflat visteria, a extins bra?ele caracati?ei, iar noi, elibera?ii, am r?mas tot la mila guvernului h?mesit, cīnd e vorba s? ia cu japca, ?i zgīrcit, cīnd trebuie s? dea, adic? suport?m cu stoicism manipul?rile ori de cīte ori apare oportunitatea unei diversiuni.

Celebra marionet? a fost sprijinit? de c?tre diversioni?ti s? ocupe func?ia de vicepre?edinte al Parlamentului European, numirea fiind parte a unei regii de politic? extern?, iar contribu?ia acestuia se vede acum: de la tribuna forului european lanseaz? rachete īn direc?ia Romāniei, pe care ar trebui s? o sus?in?. Ba a fost ?i decorat de pre?edin?ie cu Ordinul Na?ional Steaua Romāniei „īn semn de mare apreciere a curajului ?i demnit??ii de care a dat dovad?” īn evenimentele de la 1989. Mi se pare o tic?lo?ie s? decorezi un agent al „serviciilor secrete” str?ine, care beneficiaz? de complicitate īn form? continuat? a institu?iilor statului. Īn cei 20 de ani care despart momentul loviturii de stat de cel al īndemnului par?iv de azi, i s-a urcat la cap imaginea cultivat? īn decembrie '89, de īnaintemerg?tor al eliber?rii poporului din robie, cīnd de fapt a avut un rol esen?ial de marionet? oportunist?. De atunci ?i pīn? azi, i s-a confec?ionat o imagine de erou, de mare lupt?tor īmpotriva dictaturii. De imaginea lui s-a ocupat noua putere care, īn dorin?a de a-l diaboliza ?i mai mult pe pre?edintele īmpu?cat, era īn stare s? se fac? frate cu tri?orii din slujba serviciilor secrete str?ine. Cel mai recent ?antaj este acest īndemn la „ie?irea īn strad?” a maghiarilor din Harghita, Covasna ?i Mure?, pentru autonomia teritorial? pe criterii etnice. Cu sau f?r? tr?d?torul īn discu?ie, t?v?lugul anticomunist tot ar fi trecut peste ?ar?. Se hot?rīse la nivel īnalt. Cīt de īnalt? P?i, nu e cazul s? uit?m: Gorbaciov, Bush, Mitterrand... Necazul e c?, īntre timp, marioneta s-a obr?znicit ?i vrea cu tot dinadinsul s? rup? hatul cīnd īi pofte?te inima.

?ar? mic?, cu un poten?ial militar important īn zon?, cu economie armonioas?, independent? agrar, f?r? ?antajul datoriilor la FMI, Romānia era pe atunci o stīnc? pentru seto?ii de putere ?i de bani ai occidentului. Subiectul Ceau?e?tilor face audien?? ?i dac? sīntem la ora adev?rului, acest pre?edinte n-a subminat interesele Romāniei, a?a cum s-a īntīmplat des dup? conducerea sa. Dimpotriv?. Dac? lu?m īn considerare crimele f?cute azi de for?ele oculte īmpotriva economiei noastre, toate guvernele ?i to?i pre?edin?ii postdecembri?ti trebuie judeca?i pentru tr?dare na?ional?, pentru sabotarea ?i subminarea economiei romāne?ti īn favoarea interesului de clic? mafiot?. Care sīnt mai vinova?i? Cei din groap? sau mi?eii de azi, coco?a?i pe visterii penale, pe munca poporului romān? Nimeni nu are curajul s? afirme c? toate guvernele ?i to?i pre?edin?ii de dup? ’89 au tras cu sīnge rece, ucigīnd o Romānie. Nimeni nu vorbe?te despre uciderea industriei ?i a agriculturii, a s?n?t??ii, a īnv???mīntului, de uciderea sutelor de mii de romāni r?ma?i f?r? locuri de munc?. Vina nu-i a celor ce au fost, ci a celor ce au distrus ?ara acum. Romānii sīnt sclavi īn propria ?ar?, iar str?inii - exploatatori. Aceasta este libertatea mult visat?. Cu marionetele acestea cum r?mīne, ce merit? demolatorii Romāniei? Dar cu p?pu?arii din lumea bun?? Ce r?splat? li se cuvine celor ce īmpileaz? popoare īntregi?
Ā 

 
Zonele locuibile din viitor vor cunoa?te reformul?ri dramatice
Maria Diana Popescu   
Duminică, 10 Octombrie 2010 10:31

Citeşte mai mult...Andrei Doroban?u - redactor Radio Romānia Bucure?ti, directorul revistei „?tiin?? ?i tehnic?”

Maria Diana Popescu: Cititorii trebuie s? v? cunoasc?. Cine sīnte?i?

Andrei Doroban?u: Sunt fizician. Nu este o declara?ie profesional?, este o declara?ie de dragoste. Nu pot spune c? a? fi fost pasionat de fizic? īn timpul ?colii, preferin?ele mele mergānd īn mod aproape egal spre Matematic? ?i spre Literatur? ?i Muzic?. Cel care mi-a deschis viitorul a fost tat?l meu. Cānd a venit vremea examenului de admitere la facultate, mi-a spus, v?zānd nehot?rārea mea, un lucru foarte simplu. Dac? aleg filologia, nu pot face matematic?; dac? aleg matematica, nu pot face fizic?. Dac? aleg fizica, le pot face pe toate. ?i matematic?, ?i filosofie, ?i literatur? ?i muzic?... Tata nu era om de ?tiin??, era avocat (mama era profesor de matematic?), deci nu putea fi vorba de un sfat „partizan”. A?a am f?cut. Īn plus, aveam ?anse mult mai mari s? intru de la bun īnceput la o facultate de ?tiin?e, decāt la una de profil umanist. Primul an a fost aproape un calvar – nimic interesant (īn afar? de o parte din cursurile de matematic? ?i cel de ...chimie!), dar, a?a cum era „pe vremea aceea”, ne-am f?cut con?tiincios datoria. Lucrurile au continuat, cu foarte mici schimb?ri, īn primul semestru al anului doi. Īn al doilea semestru, s-a produs revela?ia: cursul de Mecanic? Statistic? la care profesor ne-a fost Domnul ?i?eica. ?i anul urm?tor a fost Domnul Hulubei, pe urm? am īnceput Mecanica Cuantic? cu Domnul Gavril?, tot el a f?cut primul curs īn anul IV cu cei doisprezece dintre noi care am ales grupa de Fizic? Teoretic? („Voi sunte?i deci curajo?ii”, a?a a īnceput)... De atunci, lumea nu a mai fost pentru mine aceea?i. ?i, īntr-adev?r, a?a cum īmi spusese tata, le-am putut face ?i pe celelalte. Doar c? totul ar?ta acum altfel. A?a a fost. ?i, DA, ca s? r?spund la o īntrebare pe care nu mi-a?i pus-o, dac? ar fi s? reīncep totul acum, alegerea ar fi aceea?i. Motivele doar ar fi īnc? ?i mai puternice.

Ce este ?tiin?a?

O minunat? preocupare omeneasc?. Care se desf??oar?, atunci cānd este autentic? ?i bine f?cut?, conform unui principiu care se nume?te, simplu, „metoda ?tiin?ific?”. Rezultatul este o imagine consistent?, solid? ?i nearbitrar? a lumii. M? voi ab?ine de a spune cāt este ?tiin?a de important? pentru civiliza?ie ?i alte lucruri din acestea, dup? cum nu v? voi obosi cu defini?ii de dic?ionar. V? ofer trei dintre cele cinci elemente distinctive care o caracterizeaz?, a?a cum le-a propus Edward O. Wilson („American Scientist”, 1998). Acestea sunt: repetabilitatea (un experiment pe care l-am f?cut eu trebuie s? poat? fi ref?cut de oricine altcineva, conform aceluia?i protocol, iar rezultatele repet?rii experimentului trebuie s? fie identice sau foarte pu?in diferite); economia (celebrul principiu al lui Occam: nu trebuie f?cute mai multe ipoteze decāt este strict necesar); m?surabilitatea (orice poate fi m?surat cu tehnici ?i conform regulilor universal acceptate, poate fi generalizat īntr-un mod neambiguu). ?tiin?a este astfel o „īntreprindere sistematic?, organizat?, de strāngere de cuno?tin?e ?i de condensare a acestora īn legi ?i principii care pot fi verificate”. Cum se poate face aceasta? Īn patru pa?i: 1. observ un fenomen ?i īl descriu; 2. formulez o ipotez? pentru a-l explica; 3. pe baza acestei ipoteze „prelungesc” cercetarea, prezicānd rezultatele cantitative pe care le-ar putea da observ?ri suplimentare ale fenomenului sau chiar prezic noi fenomene; īn fine, 4. aceste predic?ii sunt verificate, prin experimente corect executate, de al?i cercet?tori –independen?i de mine! Īn unele cazuri, toat? aceast? munc? poate face ca ipoteza de plecare s? devin? o teorie sau chiar o lege a Naturii. Atunci, cum se spune, te po?i gāndi la pasul cinci: mergi la Stockholm ?i prime?ti Premiul Nobel… Lucrurile par deci destul de simple. De fapt, nu sunt. Nimic nu este simplu īn ?i pentru ?tiin??. Iar unul dintre oamenii care i-au f?cut pe ceilal?i cercet?tori s? se gāndeasc? din cānd īn cānd la acest lucru a fost Einstein. O dat? pentru c? el a „l?rgit” no?iunea de experiment, acordānd o valoare egal? experimentelor „gāndite” – mintea omeneasc? poate s? fie sau s? devin? un laborator la fel de eficient ?i sigur ca ?i marile sau micile laboratoare experimentale. A doua oar?, prin una dintre celebrele sale ziceri (atribuit? lui, de fapt, pentru c? era ?inut? la loc de cinste īn camera sa de la Princeton): „Not everything that counts can be counted, and not everything that can be counted counts” („Nu tot ce este important poate fi cuantificat ?i nu tot ce poate fi cuantificat este important”, n.n.). ?i nu este a?a? De cāte ori nu ne-am confruntat cu situa?ii īn care ceea ce conteaz? cu adev?rat nu poate fi nici num?rat, nici cānt?rit! ?i invers. Ceea ce cred īns? c? īntr-adev?r conteaz? este faptul c? ?tiin?a īl īnal?? foarte sus pe om. Īl face s? gāndeasc? (ceea ce este poate cea mai important? calitate a ei), īi deschide mintea spre orizonturi ?i īntreb?ri care de multe ori ī?i taie r?suflarea. ?i uneori īi ofer? posibilitatea de a privi ?i dincolo de ele. Dar ?tiin?a este – sau, mai bine spus, trebuie privit? ?i ca – o institu?ie. ?i acest lucru ī?i are importan?a sa.

Este ?tiin?a o religie?

Īn niciun caz! Religia este ?i ea o institu?ie, ca ?i ?tiin?a. Dar Religia, oricare ar fi, are prin defini?ie un Dumnezeu – sau mai mul?i. Care se afl? īn Transcendent. ?tiin?a ī?i are ?i ea „ofician?ii” s?i, chiar „patriarhii” s?i, dar to?i ?i fiecare, de la cei afla?i la īnceputul drumului pān? la Premiile Nobel, se afl?… „dincoace”, īn lumea real?, obi?nuit?, care, īn plus, este īnsu?i obiectul cercet?rii lor. Pe urm?, ?tiin?a, prin defini?ie, se īndoie?te. ?i aceasta este de fapt menirea sa. F?r? īndoial?, f?r? chestionarea autorit??ii, a oric?rei autorit??i, progresul Cunoa?terii ?i implicit al ?tiin?ei, este imposibil. Mi-a r?mas īn minte o fraz? din prima carte de filosofie pe care am citit-o, „Introducere īn Filosofie”, de Friedrich Paulsen, publicat? īn 1892: „O ?tiin?? crezut? este la fel de periculoas? ca o religie gāndit?”. Prima parte a afirma?iei este evident?. Pentru cea de a doua nu am g?sit foarte mult? vreme o explica?ie pe care s? nu am probleme s? o accept. Pān? cānd nu am īntālnit, īntr-o ?tire din vara aceasta, o expresie a lui Richard P. Sloan, profesor de medicin? comportamental? la Universitatea Columbia: „trivializarea Transcendentului”. Dac? a?i citit „Funda?ia” lui Asimov, nu se poate s? nu v? aminti?i imaginea senza?ional? a centralelor nucleare din primul secol al „Erei Funda?iei”, īn care tehnicienii erau preo?i, directorul era mare preot… Nu. ?tiin?a nu poate fi o Religie ?i ca atare nici nu trebuie s? devin? vreodat?. Confundarea lor amputeaz? din fiin?a uman? fie Cunoa?terea, fie Credin?a. Fie pe amāndou?. ?i astfel ne rat?m total rostul existen?ei noastre spa?io-temporale, cāt? vreme ne este dat s? tr?im pe acest P?mānt. Sau oriunde altundeva.

Care sīnt diferen?ele īntre ?tiin?? ?i cunoa?tere?

Cunoa?terea este un act personal, de o profund? intimitate. Diferen?a dintre ele, pentru mine cel pu?in, este aceea?i ca acea dintre Religie ?i Credin??. Ca institu?ii, ?tiin?a ?i Religia sunt repro?abile. Credin?a ?i Cunoa?terea... sunt ale fiec?ruia. Īmpreun? cu Iubirea, formeaz? calit??ile fundamentale care definesc fiin?a uman?. Pentru c? tot vorbim despre Fizic?, a?a cum particulele elementare, care reprezint? stadiul ultim de structur? a materiei din care suntem ?i noi forma?i, sunt la rāndul lor „compuse” din trei sau doi quarci, tot la fel un om poate fi considerat ca definit de aceste trei calit??i sau doar de cāte dou? dintre ele. Toate trei sunt īn acela?i timp „institu?ionalizate” – chiar ?i Iubirea, de la care porne?te Familia ?i, īnc? mai departe, īns??i Societatea. Dar, īn m?sura īn care orice institu?ie ī?i pune amprenta asupra tuturor celor care lucreaz? pentru ea, nici institu?ia nu se reduce la ace?tia, nici ei nu se identific? total cu institu?ia. Revenind īns? la cele trei calit??i fundamentale, Credin?a este o alegere personal? (educat?, de cele mai multe ori), iar Iubirea... aici lucrurile sunt foarte complicate ?i īnc? neīn?elese. Cunoa?terea este o disponibilitate personal?, rezultat al unei decizii con?tiente. Pentru c?, a?a cum Aristotel ī?i īncepe Metafizica sa, „orice om are s?dit? īn el dorin?a de a cunoa?te”, dar, s? fim serio?i, cā?i dintre noi nu facem tot ce se poate pentru a adormi pentru vecie aceast? „tendin?? patologic?” sau m?car s? o amor?im?! Iubirea īns?... A?a cum spune neurologul Carla Shatz, ea este codificat? īn creier īnc? de la primele stadii ale dezvolt?rii sale, īmpreun? cu amintirile, cu speran?ele, cu aspira?iile noastre. Iubirea – capacitatea de a iubi – este o binecuvāntare. Credin?a este o alinare care īl preg?te?te pe om pentru cea mai cople?itoare aventur? care īi este dat?: deschiderea accesului spre Transcendent. Cunoa?terea este o povar?. Omul de ?tiin?? autentic ?tie acest lucru ?i de aceea atitudinea sa fa?? de tot ce īl īnconjoar?, viu ?i neviu, este umilin?a. De aceea cred c? fiecare din aceste trei calit??i cer din partea celui care le posed? o pudoare absolut? īn manifestarea lor. Exhibi?ionismul, fie c? este vorba de Iubire, de Credin?? sau de Cunoa?tere, este īnjositor pentru cel care īl practic? ?i distrug?tor pentru calitatea cu care acesta a avut ?ansa s? fie īnzestrat. Cunoa?tere ?i ?tiin??. ?ti?i cum este? Intri īntr-o cas? mare, pe īntuneric ?i legat la ochi. ?i trebuie – sau ī?i dore?ti tu – s? reconstitui īntreaga cas?, sau o camer? cel pu?in, cea īn care ai intrat, din umbrele ?i zgomotele difuze care ajung la tine. Reconstituirea este pe atāt de bun? pe cāt de performante sunt sim?urile noastre, imagina?ia, cultura general? ?i capacitatea de a gāndi. Are un anumit nivel de exactitate. Dar…

Dar īntre exactitate ?i adev?r?

Primul om pe care l-am auzit f?cānd aceast? distinc?ie a fost domnul Constantin Noica, īntr-o formidabil? conferin?? ?inut? īn amfiteatrul 1 al Facult??ii de Fizic? din Bucure?ti, la mijlocul anilor 1980. (Oricāt de incredibil poate s? par?, o asemenea conferin?? chiar s-a ?inut, cu o participare pe m?sur?, adunānd al?turi fizicieni din toate genera?iile ?i studen?i. A fost de altfel a doua sa prezen?? la Institutul de Fizic? Atomic?, prima avānd loc īn Sala de Seminar a Laboratorului de Fizic? Teoretic?). Exactitatea, pentru dumnealui, este singura accesibil? omului de ?tiin??, a c?rui activitate de cercet?tor se desf??oar? īn interiorul limitelor experien?ei. Prin mersul dintr-o exactitate īn alta, mai larg? ?i cuprinzānd-o, ca limit?, pe cea precedent?, se construie?te cunoa?terea prin ?tiin??. M?sur?torile efectuate prin intermediul unei anumite tehnologii sunt exacte. Īn limitele acelei tehnologii, a respectivelor instrumente de m?sur? puse la dispozi?ie de ea. „Genera?ia urm?toare” de instrumente, tehnologia perfec?ionat?, furnizeaz? alte rezultate, de multe ori destul de pu?in diferite, care, la rāndul lor, sunt considerate exacte. Adev?rul, cu majuscul?, este o calitate rezervat?. El se afl? īn Transcendent. Dincolo de limitele experien?ei „obi?nuite”. ?i, ca atare, inaccesibil cunoa?terii noastre omene?ti. Īnchipui?i-v? c? v? afla?i īn camera de care vorbeam, nelega?i la ochi, dar lipi?i de unul dintre pere?i. ?i pe peretele din fa?? se afl? o fereastr? īnchis?. De acolo de unde v? afla?i privi?i prin fereastr?, apoi v? apropia?i din ce īn ce mai mult de ea. Ve?i vedea din ce īn ce mai bine ce se afl? ?i ce se īntāmpl? afar?, cu detalii din ce īn ce mai multe, ve?i vedea cel mai bine cānd ve?i ajunge lipit de fereastr?, dar imaginea a ceea ce este „dincolo” r?māne īn permanen?? incomplet?. Niciodat?, de exemplu, dac? r?mānem īn camer?, nu avem cum s? ?tim ce se afl? īn spatele casei. Pentru un cercet?tor, fiecare experien??, fiecare teorie, fiecare formul?, reprezint? o fereastr?. Fiecare nou? tehnologie, fiecare nou? tehnic? de calcul – un pas mai aproape de fereastr?. Dar nu putem trece dincolo de ea. Nu putem ajunge „personal” acolo unde se afl? adev?rul.

Cum crede?i c? va schimba lumea o eventual? unificare a fizicii cuantice cu teoria relativit??ii generalizate?

Doamne, s? fim serio?i, īn niciun fel! Sigur, ne va schimba pe cā?iva dintre noi, ?i anume pe cei care se īnc?p??āneaz? s? caute s? īn?eleag? modul īn care a ap?rut Universul ?i apoi s-au format/au fost generate toate, inclusiv via?a, inclusiv gāndirea noastr?. Dar lumea... Interesant īns? īn īntrebarea Dvs este acel „eventual”. Pentru c?, īntr-adev?r, īn principiu, aceast? unificare ar trebui s? fie imposibil?. Cele dou? teorii descriu dou? lumi total diferite. Guvernate fiecare de legile sale. Lumea cuantic? este submicroscopic?, „īnghesuit?” īn a suta parte dintr-un micron ?i cānt?rind īn total aproximativ 10-23 grame. Aici nu po?i stabili cu precizie absolut? ?i īn acela?i timp pozi?ia ?i viteza unei particule. Gravita?ia este aici nesemnificativ?. O „lume” pe care simplul act al observ?rii o schimb?. Lumea relativit??ii (einsteiniene) este cea a entit??ilor cosmice. Uria?e ca dimensiuni. Gravita?ia afecteaz? aici totul: ?i lumina, ?i spa?iul ?i timpul. A le unifica ar fi ca ?i cum ai īncerca s? unifici, ce ?tiu eu, economia de pia?? cu religia! Wolfgang Pauli, de altfel, spunea, mai īn glum?, mai īn serios, inversānd sentin?a catolic?: „Ceea ce Dumnezeu a desp?r?it, omul nu trebuie s? uneasc?”.

Mintea este un epifenomen al creierului sau este strict un produs al unor activit??i cuantice ce se leag? inseparabil de micro-anatomia ?i micro-fiziologia neuronilor ?i sinapselor?

Prin defini?ie, un epifenomen este un fenomen secundar, īn sensul c? se manifest? ca o consecin?? a unui fenomen primar. Īntre ele exist? de multe ori o rela?ie cauzal?. Īn medicin?, diferen?a nu este semnificativ?: spun epifenomen doar ca s? accentuez faptul c? nu este fenomenul primar pe care īl studiez sau īl urm?resc. Ideea c? fenomenele mentale sunt epifenomene, efectul unor fenomene fizice, dateaz? din ultimul sfert al secolului XIX ?i īi este atribuit? lui Thomas Henry Huxley (bunicul marelui scriitor care ne-a dat „Brave new world”). Despre „activit??i cuantice” īn creier nu cred c? se poate vorbi. Mecanica Cuantic? poate „fabrica” un cadru teoretic īn care s? se poat? purta o discu?ie consistent? despre tot ce se petrece īn creier ?i care s? integreze elementele micro-anatomiei ?i micro-fiziologiei privitoare la neuroni, celulele gliale, sinapse. Dar fenomenele, mecanismele, care „genereaz?” ceea ce numim „minte” se afl? īn alt? parte. Unde? Nu īmi permit nici m?car s? m? ating de o asemenea discu?ie. Tot ce vreau s? spun este c? a?a cum īn „supa prebiotic?” īn care Stanley Miller „a amestecat” ap?, metan, amoniac ?i hidrogen, au ap?rut aminoacizi, baza vie?ii, dar aceasta nu poate explica saltul de la non-via?? la via??, tot a?a complicatul ?i complexul pattern (model, n.n.) al neuronilor ?i sinapselor nu explic?, prin simpla sa existen??, mintea pe care o avem. Atunci cānd o avem...

Care este īn viziunea dumneavoastr? limita īnlocuirii organelor umane cu produse bionice sau organice semisintetice?

Nu exist?. Oricum, „viziune” este prea mult spus ?i ar īnsemna s? vorbesc pornind de la un orgoliu pe care nu l-am avut niciodat?. V? voi spune deci doar ce simt ?i ce cred eu. ?i aceasta pornind de la estimarea lui Ray Kurzweil c? undeva, prin anii 2040 (adic? foarte curānd!!!), partea nonbiologic? a organismului uman o va dep??i ca pondere pe cea biologic? (Hans Moravec vorbe?te de un procent de …99% !!! Iar Stephen Hawking, īn 2001, este ?i mai tran?ant: va trebui s? ne modific?m ADN-ul pentru a evita s? devenim necompetitivi īn competi?ia noastr? cu computerele; acestea se vor dezvolta atāt de mult ?i de repede īncāt vor pune st?pānire pe lume…). Este posibil s? se īntāmple a?a ceva? Evident c? da. Odat? ce omul declan?eaz? o anume cercetare, odat? ce porne?te īntr-o anume expedi?ie, nimic ?i nimeni nu-l mai poate opri. Nici m?car legile, pe care va avea grij? s? le „adapteze” nevoilor, speran?elor, convingerilor ?i nu īn ultimul rānd, visurilor sale.

?i o īntrebare aparent pueril?, īns? cu greutate filosofic?. De ce crede?i c? Universul este atīt de mare?

Dar cāt de mare este? Pān? la Soare sau pān? la Jupiter, ca acum cāteva sute de ani? Se īntinde pe o distan?? de 15 miliarde ani-lumin? ca acum vreo zece ani, sau doar de 13,7 miliarde, ca acum? Va mai cre?te cu cāteva miliarde de ani-lumin? cānd Soarele se va stinge, cu alte cāteva zeci de miliarde cānd chiar ?i timpul se va sfā?ia ?i va disp?rea? Universul este atāt de mare cāt este istoria sa. Ca ?i via?a noastr? a fiec?ruia. De abia am dep??it cu nave f?r? oameni limitele Sistemului Solar. Mai departe? Teoria Relativit??ii nu ne prea las? s? mergem cu viteza luminii sau, dac? o facem, ?i ajungem, s? zicem, la marginea „de ast?zi” a Universului, nu va ?ti nimeni pentru c? pān? ne īntoarcem totul va disp?rea. „Timpul mort ?i-īntinde trupul ?i devine vecinicie/ C?ci nimic nu se īntāmpl? pe īntinderea pustie”. Ca om m? pot speria de imensitatea care m? cople?e?te. Pentru un fizician īns? lucrul acesta nu are importan??. Indiferent de cāt este de mare, Universul „īncape” īn ecua?ii, īn formule, īn legi... „īntr-un num?r”, cum spune tot Eminescu. Altceva cred īns? c? este teribil de important. Iar??i – a treia oar? – Eminescu: „?i cānd propria ta via?? singur n-o ?tii pe de rost,/ O s?-?i bat? altul capul s-o p?trund? cum a fost?”. Via?a Universului, cāt e el de mare, cāt e de mic, trebuie ?tiut?. Noi, din tot ce exist?, suntem cei ce putem face acest lucru. Parte neīnsemnat? din istoria sa, ne-am substituit lui, īncercānd s? „p?trundem” cum a fost ?i cum o s? fie. C?p?tānd astfel acelea?i dimensiuni ca ?i el.

Ce este „a treia cultur?”?

Īntr-o conferin?? ?inut? īn data de 7 mai 1959 („The Two Cultures” - Rede Lecture), C. P. Snow, scriitor ?i diplomat, este primul care vorbe?te despre existen?a a dou? culturi, īntre care exist? o pr?pastie care se adānce?te zi de zi: cultura umanist? ?i cultura ?tiin?ific?/ tehnic?. (Consecin?a disputelor ?i discu?iilor extrem de aprinse care au urmat a fost cartea „The Two Cultures and the Scientific Revolution”). Lucrurile au… „evoluat”, aproape cu māndrie din partea unora (cel pu?in) dintre oamenii de cultur? umanist?, care ?i-au tot f?cut un titlu de glorie din disjunc?ia īntre ei ?i matematic?, fizic? sau partea tehnic?. Oamenii de ?tiin?? au fost mult mai pondera?i. Cum spunea cineva: „am cunoscut oameni de ?tiin?? care nu ascultaser? Wagner, dar niciunul nu se māndrea cu asta”. De la Snow īncoace īns?, explozia ?tiin?ei ?i a tehnologiei a fost atāt de puternic? ?i atāt de „invaziv?” īncāt aproape nimeni nu se mai poate face c? nu le vede, fie pe una, fie pe cealalt?. A afla despre ce este vorba nu este īns? un lucru simplu pentru c? „limba” īn care sunt scrise este pu?in cunoscut? la nivelul publicului larg ?i este una complicat?. A devenit astfel clar c? este nevoie de „traduc?tori”. Aceasta este A Treia Cultur?.

Crede?i c? Dumnezeu, īn cazul īn care intervine providen?ial īn mersul istoriei pentru a influen?a un om, ar respecta sau nu legile fizicii? Nu m? refer la minuni. Cine este Dumnezeu pentru fizicianul care se īntreab? astfel?

Nu pot r?spunde, pentru c? niciodat? nu mi-am pus nici prima īntrebare ?i (mai ales) nici pe cea de a doua. Īncep cu aceasta din urm?: dac? īmi pun acest gen de īntreb?ri, īnseamn? c? fie credin?a mea nu exist?, fie este slab? ?i caut o motiva?ie pentru ea. Prima īntrebare... Timp de ?ase zile Dumnezeu s-a uitat la ce a f?cut, la Crea?ia sa „?i a v?zut c? este bun?”. A?a cum spa?iul ?i timpul ?i materia s-au n?scut odat? cu Universul, legile care le guverneaz? s-au n?scut odat? cu Crea?ia. Noi tot continu?m s? le recunoa?tem. ?i, totodat? s? le respect?m. Condi?ia este pentru noi. ?i dac? ?i facem acest lucru, atunci exist? ?i posibilitatea – īn principiu - s? g?sim calea, modul de a cere interven?ia lui Dumnezeu, pentru noi sau pentru al?ii. Altfel, nechemat, Dumnezeu nu cred c? intervine. Doar prive?te… Dar, l?sa?i-m? mai bine s? v? propun un fragment dintr-o scrisoare (23 septembrie 1860) a lui Thomas Henry Huxley c?tre prietenul s?u Charles Kingsley: „Pentru mine, ?tiin?a ne īnva??, īn modul cel mai īnalt ?i mai puternic, marele adev?r care este īntrupat īn concep?ia Cre?tin? a supunerii totale la voin?a lui Dumnezeu. A?eaz?-te īn fa?a faptelor ca un copil mic, fii preg?tit s? renun?i la orice no?iune preconceput?, urmeaz? cu umilin?? oriunde ?i orice pr?p?stii spre care te conduce natura sau nu vei īnv??a nimic.” Cred c? acum cel mai bun lucru este s? tac.

Ce spun vizionarii despre viitorul apropiat, dar despre cel foarte īndep?rtat?

Exist? o „zicere” celebr?: „Este greu s? faci predic?ii, mai ales asupra viitorului”. Evident, este mult mai sigur s? ai viziuni despre viitorul īndep?rtat – īn fond, ?ansa ca vreunul dintre colegii t?i s? ajung? s? tr?iasc? vremurile respective ?i s? le verifice sunt practic nesemnificative. Predic?iile – viziunea, cum spune?i Dumneavoastr? – despre viitorul apropiat prezint? un grad mare de risc. Nimic din ceea ce se īntāmpl? ast?zi, dar absolut NIMIC, nu seam?n? cu imaginea lansat? de Arthur C. Clarke īn „2001” despre explorarea spa?ial?, despre bazele lunare, despre c?l?toriile prin Sistemul Solar. ?i „termenul” viziunii a fost, cāt, cincizeci de ani! Cel mai spectaculos exemplu este situa?ia de la sfār?itul secolului XIX: ?tiin?a īn general, Fizica īn particular, erau considerate ca... īncheiate. Tot ce era de ?tiut se considera c? se ?tie. Tot ce mai r?mānea erau mici perfec?ion?ri tehnice. Atāt. ?i a urmat deceniul 1895-1905: radioactivitatea, mecanica cuantic?, relativitatea. Lumea a devenit dintr-odat? cu totul alta. A prev?zut cineva a?a ceva? Nimeni. Poate nu ?tiam destul, ve?i zice. Foarte bine: s?rim peste īnc? un secol. Sfār?itul anilor 1990. Acum ?tim suficient de mult(e). Mai ?tim ?i ce a?tept?m: super-unificarea tuturor for?elor, validarea ?i apoi dep??irea Modelului Standard, descoperirea Bosonului Higgs... Exista o anumit? „lini?te” printre fizicieni la sfār?itul secolului trecut. Exista un „program de cercetare” sau, cum spune?i Dv., o anumit? viziune asupra viitorului imediat, care genera o stabilitate a īntregii cercet?ri ?tiin?ifice. ?i... a urmat un ?oc. Fizica ?i chiar Biologia, au fost „invadate” de Science Fiction. Cele mai serioase reviste de specialitate au īnceput s? publice articole pe care autorii de acum un sfert de veac s-ar fi jenat s? le trimit? spre publicare, iar revistele nici m?car nu le-ar fi luat īn considera?ie: teleportarea, ma?ina timpului, extra-dimensiunile, universurile paralele, clonarea, drepturile robo?ilor, cyborgii... Vor fi īntr-o zi toate acestea? Eu īnclin s? cred c? da. De?i, dac? v? aduce?i aminte versurile cu care īncheie Blaga „Risipei se ded? florarul” – „Visānd, īntrez?rim prin doruri – / latente-n pulberi aurii/ p?duri ce ar putea s? fie,/ ?i niciodat? nu vor fi ”…

Care vor fi, a?a cum le denumi?i dumneavoastr? īn ?tiin?? ?i tehnic?, „zonele locuibile” ale viitorului?

„Ubi bene, ibi Patria” – acolo unde e bine, acolo este patria. „Goldilocks Zone” este numele dat de James Lovelock, astronomul care a lansat celebra Ipotez? Gaia (P?māntul, cu tot ce este legat de el, privit ca un singur organism), pentru aceste „zone locuibile” – regiuni ale spa?iului favorabile vie?ii, a?a cum o cunoa?tem ?i tr?im pe P?mānt. „Acolo”, ca īn povestea īn care Goldilocks, feti?a cu cosi?e aurii, alege dintre cele trei farfurii cu māncare din casa ur?ilor pe cea care nu este nici prea fierbinte, nici prea rece, vom/am putea noi tr?i. Astronomii vorbesc despre o „zon? locuibil? circumstelar?”, īn interiorul Sistemului Solar, undeva īntre 0.95 ?i 1.37 U.A. (o Unitate Astronomic? este egal? cu distan?a de la P?mānt la Soare) ?i chiar despre o Zon? Locuibil? Galactic?, nedefinit? īnc?, dar care s-ar putea situa de pild? la vreo 20 de ani-lumin? de noi, īn jurul exoplanetei Gliese 581c, cea de a doua planet? a piticei ro?ii Gliese 581. Dar problema va cunoa?te īntr-un viitor nu foarte īndep?rtat reformul?ri dramatice. Pe de o parte pentru c? va veni momentul īn care oamenii vor īncepe s? „terraformeze” planete, conform necesit??ilor lor, iar pe de alt? parte pentru c? īns??i no?iunea de „via??” ?i implicit de „locuibil” va c?p?ta alte sensuri ?i īn orice caz alte dimensiuni.

Unde se afl? frontiera cunoa?terii actuale din psihologia cognitiv?, neurobiologie, mecanic? cuantic? sau matematic? aplicat??

Īn Fizic?. Nu lua?i aceast? afirma?ie ca o glum?, ca o metafor? ?i nici ca o exagerare sau ca o obr?znicie. Fizica, printre toate ?tiin?ele, are un mare avantaj, care provine din tipul de educa?ie pe care o primesc fizicienii. O educa?ie care īi a?eaz? „la mijlocul drumului” īntre dou? limite ale rigorii cercet?rii: rigoarea matematic? ?i cealalt? rigoare, cu nimic mai prejos, cea a s?lbaticei diversit??i a datelor experimentale. Aceasta le permite fizicienilor (?i, ceea ce este la fel de important, Fizicii īns??i) s? navigheze oricānd īn practic toate celelalte domenii ale cunoa?terii, īn particular cele dou?, psihologia ?i neurobiologia. ?i o fac „la pachet”, adic? (a)ducānd cu ei ?i tehnologia ?i īntregul lor aparat conceptual. „Traducānd” īn limba Fizicii ceea ce citesc ei īn biologie, medicin?, psihologie, fizicienii, pe de o parte se īmbog??esc ei cu date ?i mai ales cu īntreb?ri la care nu ar avea acces dac? ar r?māne captivi īn propriul lor domeniu, iar pe de alt? parte lumineaz? col?uri mai īntunecate – uneori doar b?nuite – ale teritoriilor pe care le viziteaz? ?i chiar ?i asupra unor zone familiare ale acestora arunc? o alt? lumin?, care le face s? str?luceasc? īntr-un fel pe care speciali?tii acestor domenii nu le cunoscuser? pān? atunci.

Cīt de departe este ?tiin?a de o imagine mul?umitoare a min?ii umane?

R?spunsul simplu: foarte departe. Problema este īns?, cred eu, alta. Bernard J. Carr, profesor de matematic? ?i astronomie la Queen Mary College, University of London, spunea c? „dou? dintre cele mai profunde mistere care persist? īn ?tiin?a modern? sunt teoria cuantic? ?i func?ionarea creierului. Teoria cuantic? are peste o sut? de ani dar interpretarea sa r?māne īn continuare la fel de enigmatic?. Īn ultimii cicncizeci de ani au avut loc progrese dramatice īn neuro?tiin?e, dar īnc? nu īn?elegem cum func?ioneaz? creierul sau cum se formeaz? con?tien?a”. Problema real? nu este cea a distan?ei, ci a posibilit??ii efective de a furniza o asemenea imagine. Motivul, pentru mine, este legat de una dintre limitele de care se love?te Fizica ?i īn general īntreaga cunoa?tere ?tiin?ific?, ?i aceasta este o limit? care implic? Natura īn īntregimea sa, o „limit? Gödelian? a cunoa?terii Naturii”. C?ci, exist? o serie de limite pe care Fizica le-a eviden?iat: Zero absolut, viteza luminii īn vid, limita Planck... Primele dou? sunt, s? zicem, „tehnice”. Limita Plack este tulbur?toare pentru īn spatele ei se afl? „momentul zero al Universului”. De aici ?i pān? la 10-43 secunde, gravita?ia domne?te st?pān? absolut? ?i este atāt de puternic? īncāt deformeaz? tot, inclusiv spa?iul ?i timpul – cele dou? categorii f?r? care gāndirea noastr? nu poate func?iona. O limit? Gödelian? este cople?itoare, pentru c? īngr?de?te īns??i cunoa?terea uman?. Am īmprumutat numele din celebra „teorem? de incompletitudine” a lui Kurt Gödel din 1931. Īn cuvinte banal de simple, īntr-un sistem īnchis de axiome matematice exist? propozi?ii pe care nu le pot demonstra nici c? sunt adev?rate, nici false. La fel se īntāmpl? īn Univers, īn Natur? – spune?i cum vre?i. Sunt lucruri despre care, iar??i īn vorbe banale, nu am cum s? ?tiu c? aparen?a lor este sau nu cea care ajunge la mine... Pentru c? ne afl?m la sfār?itul interviului, v? mul?umesc pentru īntreb?ri – sunt nu doar interesante, sunt cu totul speciale ?i greu de r?spuns. ?i v? rog, pe Dumneavoastr? ?i pe cititori, s? primi?i de la mine o poezie a lui Bacovia – total netipic? pentru el. Are doar dou? strofe, se intituleaz? „Vreodat?”, face parte din volumul „Comedii īn fond” ?i a fost publicat? īn 1936: „...?i voi lua din cer/ Ceea ce nu mai g?sesc/ Prin stele,/ De cānd r?t?cesc/ Aceast? gāndire mai vreau/ Din cāte am dorit –/ Sau cerul e rece/ La infinit”. Vede?i Dv., īntr-un fel, lumea a evoluat de la „suntem din aceea?i pl?mad? din care sunt f?cute visele” a lui Shakespeare, la „suntem din aceea?i pl?mad? cu stelele” – „star stuff” („materie din stele”, n.n.) a lui Carl Sagan. Doar c? ajungem īntr-un punct īn care, r?t?cind prin stele, nu (mai) g?sim ceea ce c?ut?m. ?i atunci ne r?māne Cerul. Transcendentul. Dincolo. ?i o nou? dificultate: cum ajungem acolo? Asta depinde de fiecare. ?i de mintea fiec?ruia. Cāt de departe este ?tiin?a de o imagine mul?umitoare a min?ii noastre? Ca s? ne „vedem” mintea cum este ea cu adev?rat, ca s? spargem limita Gödelian? care ne īngr?de?te, trebuie s? ie?im din ea, s? o privim „din afar?”. Sigur, peste doar cāteva decenii, cānd vom putea alege s? ne „upload?m” īntr-un computer, vom putea realiza aceast? ie?ire. Ne vom putea contempla din afara noastr?. Lovindu-ne de o alt? problem? ?i de o alt? īntrebare: „atunci”, cine vom fi noi? V? mul?umesc c? am stat de vorb? ?i s? v? ajute Dumnezeu!
Ā 

 
Ion Maldarescu   
Duminică, 10 Octombrie 2010 10:17

Citeşte mai mult...Un gen mai pu?in īntālnit īn peisajul literaturii contemporane, da, am scris literatur?, pentru c?, de?i se refer? la domeniul jurnalistic, apari?ia unor interviuri preten?ios, cu īnalt rafinament elaborate, ?i prezentate cu o elegan?? mai pu?in obi?nuit?, au ca instrument de operare abordarea literar-artistic? ?i sociologic? a dialogurilor. Prestigioasa editur? Conphys, a scos de curānd, de sub tipar, sub consacrata semn?tur? a Mariei Diana Popescu, al treilea volum din seria intitulat? sugestiv, DIALOGURI PRIVILEGIATE, o dezbatere de opinii estetico-literare, scriitur? ce poate fi definit? contact īntre culturi, preocup?ri ?i oameni. Acest al treilea volum din seria men?ionat?, ap?rut īn urma celor nou? c?r?i de poeme, ale autoarei, este firesc, evolutiv ?i se deta?eaz? de restul seriei, oferind cititorilor prilejul de a intra īntr-o lume nonconven?ional?, lumea de dincolo de „etaloane” ?i orānduieli de?arte. Descoperitoare de noi universuri ?i atragerea acestora spre universul propriu, creatoare de inedit, Maria Diana Popescu este un autentic „compozitor”, adept al onestit??ii, caracterizat prin polivalen??, prin harul jurnalistului „maximus”, capabil s? valorifice augural parteneriatul interactiv cu intervievatul, printr-o abordare dens?, plin? de originalitate ce vizeaz? o arie larg?, de la teme consacrate, la subiecte de mare delicate?? jurnalistic?.

Cititorul va remarca, cu u?urin??, o nativ? h?r?zit? cu ?tiin?a culturii lexicale, educate ?i pline de rafinament; cu ajutorul lor, Maria Diana Popescu realizeaz? veritabile bijuterii ale alchimiei interoga?iei, cu bogate reverbera?ii, ce confer? interviului un aer de cert? originalitate. Elementul realist ?i exactitatea „matematic?” a īntreb?rilor se īmbin? īn mod armonios cu elementul liric, prin apelul, la modul figurativ, al reprezent?rii īn sensul st?pānirii ?i valorificarii, cu maxim? eficien?? a informa?iilor. Practicānd un stil propriu, caracterizat printr-un control subtil, inteligent ?i o surprinz?toare mobilitate jurnalistic?, M.D.P. reu?e?te, prin revela?ii cu care panorameaz?, direc?ioneaz? ?i recompune dialogul, īn func?ie de atitudinea partenerului, īn sensul de a ob?ine un maxim de sugestivitate ?i un aer viabil s? capteze aten?ia partenerului de dialog, motiva?ia r?mānānd, īn mod cert, īn memoria afectiv? a cititorului. Formele condensate de intervievare, aparent antagonice, ca gāndire, dar poten?ate de tehnica psihologiei proprii, se īmbin? armonios cu atmosfera dialogului, emanānd, īn egal? m?sur?, diversitate ?i unitate. Coeren?a percep?iei se manifest? prin excelentul echilibru īntrebare-r?spuns, l?sānd libertatea intervievatului s? brodeze pe „osatura” de ea creat?. Tendin?a parcimonioas?, uneori auster?, alteori, cu o indicibil? not? de diafan, direc?ioneaz? formularea īntreb?rilor spre o maxim? expresivitate.

Seria volumelor „DIALOGURI PRIVILEGIATE” constituie o oaz? de confort spiritual cu parfum revolut, apar?inīnd valorilor autentice ?i creatorului de fumos. Omul de litere, jurnalista Maria Diana Popescu este dotat? cu remarcabile ?i de nepre?uit calit??i: har, d?ruire altruist?, profesionalism ?i nivel spiritual de īnalt? ?inut?, distinc?ie ?i rafinament. Toate cele men?ionate permit situarea sa printre valorile atutentice ale scriitorimii ?i jurnalisticii romāne?ti, ?i nu gre?esc afirmānd, printre valorile interna?ionale ale genului.

 
Realizarea construc?iilor dacice - Aspecte tehnologice (1)
Ioan Marcel Miclea   
Duminică, 10 Octombrie 2010 08:55

Citeşte mai mult...Lucrarea este destinat? acelor dintre noi care au aplecare c?tre istoria veche ?i vor s? cunoasc?, s? īn?eleag? mai bine modul īn care str?mo?ii no?tri au realizat acele magnifice cet??i din Mun?ii Or??tiei ?i nu numai pe acelea. Lucrarea se bazeaz? pe observa?ii ?i idei personale, conduse de logic?, autorul nefiind ?i neavānd m?car preten?ia de a fi istoric, ci un amator pasionat de istorie veche. O s? īncep printr-o īntrebare simpl?, chiar banal?, ce este Istoria? Oare chiar, ce este? O ?tiin??, spun majoritatea, o leg?tura a prezentului cu trecutul ?i cu viitorul, spun al?ii, un mijloc de control al maselor, sigur, de c?tre persoane aflate la conducere, avānd putere de decizie ?i folosind istoria īn scopuri mai pu?in oneste. Ce este Istoria? Este, dup? p?rerea mea matematica fiin?ei unui popor, a unui neam sau a unei civiliza?ii, este ceva ce ne leag? de str?mo?i. Ea care utilizeaz? cifre, socoteli, ?i mai ales logica, logica f?r? de care nu am putea descoperi adev?rul, sigur nu cel absolut, dar putem descifra cu pu?in? migal? ?i aten?ie, ce au facut str?mo?ii, cum au realizat unele lucruri, de ce au f?cut anumite fapte, ce imbolduri i-au īmpins īn r?zboaie? Oare sufletul i-a impins, sau dorin?a nem?rginit? de a se imbog??i, de a acumula averi, p?mānturi noi, teritorii de peste m?ri ?i ??ri? Ce i-a impins? R?spunsul īl d? logica - cea matematic?, a?a rigid? cum e ea - pentru cei care au studiat-o ?i vor s? o utilizeze. Se pot afla cāteva r?spunsuri, nu multe ?i evident nu de unul singur; un om nu afl? tot, el trebuie s? ?i transmit? celorlal?i, ce cunoa?te. Cum au construit str?mo?ii no?tri cet??ile lor, acolo unde le-au construit, ce cuno?tiin?e aveau ?i mai ales de unde?
Scriu aceste lucruri pentru c? eu ?i al?i mul?i ca mine, avem o coarda sensibil?, care vibreaza la anumite cuvinte, cuvinte ce ne fac s? ne sim?im demni c? suntem n?scu?i din acest p?mānt ?i dorim, deasemenea, s? murim pentru acest pamānt ?i īn acest p?mānt.

Oare īn ce mod au gāndit oamenii, īn urm? cu mai bine de 2000 de ani, planul de costruc?ie al cet??ilor lor? S-au inspirit de la Imperiul Roman? Au trimis pe cei mai iste?i dintre ei īn misiune la Roma? Se poate a?a ceva, sigur s-au dus īn misiuni diplomatice, de pace sau de r?zboi, ca ambasadori, au v?zut cāte ceva la Roma - c? aveau ?i ce vedea - sau poate s-au dus īn Orient? Īn Egipt? Au v?zut temple ?i piramide este posibil ?i plauzibil, de ce nu? Cine īi putea impiedica? Aur se g?sea ?i la noi ?i banul deschide multe por?i. Au avut, ei, str?mo?ii, alte informa?ii? Cuno?teau matematica ?i geometria euclidian?? Ei, īnv??a?ii lor, preo?ii, care se īnchinau lui Zamolxis? Aceste cuno?tiin?e erau mai vechi? Este posibil; ?i aici trebuie s? m? leg de acel ceva pe care istoria nu l-a demostrat ?i īnc? nu l-a deslu?it: limba si cultura dacilor. P?rerea ?i convingerea mea este c?, civiliza?ia a plecat de aici, de la noi, r?spāndindu-se īn Europa ?i īn lume - leg?turi concrete cred, c? se pot g?si. Sigur, o s? fiu criticat, de cei autoriza?i īn domeniul istoric, eu, un amator, dar sunt hot?rāt s?-mi sus?in ideile īn fa?a celor īn drept: istorici, cercet?tori, arheologi cu experien??, ?i m?car dac? pot aduce o cāt de redus? contribu?ie la cercetarea fundamental? a istoriei acestui spa?iu, am s? fiu īmp?cat ?i multumit suflete?te, c? tot ce am gāndit ?i am scris nu a fost īn zadar.

Īn continuare am sa exprim cāteva din r?spunsurile la īntreb?rile referitoare la modul de realizare al construc?iilor dacice. Prima īntrebare, fireasc?, este de ce le-au construit acolo unde se afl? ?i acum? Sigur din motive de ap?rare specifice acelor vremuri; modelul de construc?ie s-a p?strat pān? tārziu, īn evul mediu. Istorici de valoare au descris modul de desf??urare al luptelor, modul de ap?rare al cet??ilor ?.a.m.d.. Dup? r?spunsul la prima īntrebare, urm?toarea este fireasc?: cum le-au construit? R?spunsul este simplu, prin munca oamenilor locului, evident, cu sclavi, dar ace?tia trebuiau condu?i, c? nu crede nimeni c? au muncit o mul?ime de oameni haotic, au muncit dup? un plan riguros. Cine a facut planul? Desigur oamenii aviza?i, ale caror cuno?tin?e dep??eau cu mult nivelul de preg?tire al majorit??ii popula?iei, persoane care faceau parte dintr-o cast? bine definit? ?i erau sub directa conducere a celor instrui?i, adic? a preo?ilor ?i la comanda ?efului, conducatorul local, iar la lucrarile importante, chiar sub porunca a īnsu?i regelui. Planurile, a?a cum reiese din cercet?rile vechi, respectau īn mod clar legile matematicii ?i evident, ale fizicii aplicate. Informa?iile, ajunseser? pe diverse canale, au fost acumulate īn timp, apoi au fost folosite. De aici rezult? c? „inginerii” vremii aveau cuno?tiinte profunde īn materie de planificare, de realizare a ridic?rii topografice a zonei, de modul de construire, de asigurarea a accesului pe varful culmii unde se construia cetatea ?i de realizare a proiectului. (no?iunile mele īn acest domeniu sunt cele comune inginerilor, īn general, adic? de static? a construc?iilor, de mecanic? aplicat? la transporturile de material etc.). Presupunānd c? probleme expuse pān? aici au primit r?spuns (desigur mai trebuie pentru asta un suport istoric-arheologic), mergem cu logica mai departe ?i ajungem la īntrebarea: cum le-au construit? Īn ce mod, de ce utilaje dispuneau? Īn primul rand s-a folosit munca fizic?, a multor oameni, care trebuiau condu?i ?i c?rora trebuia s? li se explice cum s? sape sau cum s? niveleze, īn ce locuri.

Ajungem la chestiunea, din ce anume material? Din piatr?, vine r?spunsul. Ce fel de piatr?? S?-i l?s?m pe geologi s? ne spun?, iar pe constructori s? explice, dupa o cercetare la fa?a locului, cum au facut legaturile īntre pietrele puse īn oper?, ce liant au folosit? De unde au īnv??at s?-l produc?... Prin intermediul logicii, am convingerea c? ?i stramosii no?tri au pus um?rul la descoperirea unor solu?ii ?i chiar le-au aplicat. Desigur nu erau numai cei instrui?i, erau ?i oameni iste?i printre cei ce lucrau efectiv ?i, ca s?-?i u?ureze munca inventau tot felul de adapt?ri pentru construc?ii, din piatra, lemn ?i metal, adic? din ce aveau la īndemān?. Urmare a aceluia?i fir de gāndire, au īnceput s? aduc? la locul de construc?ie, pe drumri de acces dificile, abrupte, materiale din cele mai diverse, din care preg?teau cele necesare continu?rii lucr?rilor. F?r? īndoial?, aveau ?i o organizare de ?antier adecvat? condi?iilor de teren. Īn orice caz au dus, acolo sus, īn vārf de deal (munte) materiale pentru īnceperea construc?iei, au f?cut loc de cazare, logistica unui ?antier, modul de asigurare a hranei, a apei etc.. A nu se uita modul īn care aceste sute, poate mii de oameni, aveau grij? de ei īn?i?i, de igiena lor, de boli, de īngrijirea accidenta?ilor. Cineva trebuia s? se ocupe ?i de astea, nu? Īn fine, ajung la modul īn care au fost īmbinate pietrele īn zidul construc?iei printr-un un mod foarte ingenios; au fost rostuite astfel īncāt s? calce una peste alta f?r? spa?ii īntre ele (pietrele). Cum au facut asta? Exist? o explica?ie ?i aici: au folosit ceva care a f?cut ca pietrele s? ajunga finisate, desigur, nu īn mod identic, cum sunt c?r?mizile, dar apropiate ca dimensiuni ?i potrivite īn oper? de meseria?i. Oare cum le-au rostuit? Aici m? gāndesc c? au v?zut īn albiile rāurilor pietre cu fe?e plane sau aproximativ plane, pietre care au fost macinate de apele curg?toare īn timp ?i aduse la aceasta form?, bune de f?cut zid. Apa nu le macin? decat īn timp lung ?i, ca s? ?lefuiasca piatra, mai e necesar ca īn ap? s? fie ?i particule de nisip (cuar?). Numai un anumit tip de material se ?lefuie?te mai usor, a?a c? cei care au gāndit cum s? construiasc? mai eficient cet??ile, au pus oamenii s? ?lefuiasc? piatra, cu apa ?i īn ap?. Cum ? Este o intrebare pur tehnic?. Da, se poate face un experiment - chiar eu l-am realizat cu mijloace, primitive, f?r? laboratoare ?i accesorii moderne, numai cu māna ?i cu ra?iunea, care a condus māna. Dar despre experiment, īn urm?torul articol.

Bibliografie:

- Congresul Interna?ional de Dacologie repune īn drepturi adev?ruri uitate Curierul na?ional, 23 iunie 2008.
- Misterul cuceririi Americii de c?tre Carpato-Danubieni, Dacia magazin, noiembrie 2005, p. 26,
- Cucerirea Japoniei de c?tre poporul Carpato-Dun?rean
- Evenimentul Zilei, 22 iunie 2002, „Ca ?i cīnd precedentele reuniuni n-ar fi fost de ajuns, dacologii bat cīmpii īn centrul Capitalei”,
- Observatorul Cultural - „Burebista, contemporanul nostru” August 2001, ?i „Rena?terea Daciei?" August 2001
- Dr. Napoleon S?vescu „Noi nu suntem urma?ii Romei”
- Anuarul Institutului de Istorie „George Bari?iu” Cluj Napoca, 2003-2010
- Lucr?ri de istorie comparat?, Ed. Academiei Romāne
- Autori de lucr?ri istorice : Constantin Daicoviciu, Ovid Densu?ianu s.a.
 
Zodia Haosului
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Duminică, 10 Octombrie 2010 08:45

Citeşte mai mult...De mai mult? vreme, īn cercet?rile mele consacrate trecutului m-au preocupat aspectele privind interven?ia Haosului ca factor destabilizator ori demolator decisiv al desf??ur?rilor istorice recente. Am consacrat fenomenului mai multe c?r?i (vezi, de ex., „Romānia sub Imperiul Haosului, 1939-1945?, 2007; “O istorie a prezentului”, edi?ia a II-a, 2010), dar, evident, lucrurile sunt departe de-a fi fost elucidate. Dimpotriv?, mi s-a īnt?rit convingerea c?, īn ace?ti ultimi ani, rostul Haosului s-a extins, devenind pur ?i simplu - pe alocuri ori vremelnic - cople?itor, sufocant. Īntra-atīta c?, vrānd-nevrānd, azi trebuie s? fim de acord cu reputatul profesor francez Alain Joxe, care a lansat simultan, īn 2002, la Paris ?i New York, un bestseller mondial consacrat „Imperiului Haosului” (traducere, Bucure?ti, Corint, 2003). Cu men?iunea c?, īntre timp, realit??ile, sub privirile ?i cu ?tiin?a noastr?, s-au agravat, deja īn 2002 savantul francez descoperea c? „barbaria” īngrozitorului R?zboi Rece dep??ise limitele admisibilului, c? intrasem īntr-o epoc? īn care „se poate ?i mai r?u: totul e posibil”, iar lumea ajunsese īntr-un „ciclu f?r? speran??”. S-ar putea contrazice asemenea constat?ri? Nicidecum, iar, dac?, prin studii temeinice ?i de larg? viziune, am reu?i s? dovedim contrariul, ce folos, cīt? vreme realit??ile crunte ne-ar contrazice imediat ?i brutal? Nu mai departe decīt la noi, bun?oar?. Nu ?tim unde sīntem ?i c?tre ce ne īndrept?m. Sīntem doar īn pragul crizei ori ne afl? chiar īn epicentrul ei? Guvernul o promoveaz? ori, cumva, deja o combate, preg?tind marele asalt devastator īmpotriv?-i? Pre?edintele-juc?tor ?i premierul-anticonstitu?ional sīnt - ori vor fi - liderii viitoarei cruciade anticriz?, dup? ce s-au remarcat drept vestitorii dezastrului?

Īn aceea?i ordine, nu ?tim cine ?i de ce a īng?duit anii trecu?i terfelirea suveranit??ii ?i integrit??ii, permi?īnd func?ionarea īnchisorii „Britelite” pe teritoriul na?ional pentru de?inerea ?i anchetarea unora dintre „creierele” atentatelor de la 11 septembrie 2001 din SUA? Iar, īn alt? ordine de idei dar īn context, ce este, pe cine reprezint? ?i cui folose?te FMI-ul? ?i, pentru ca totul s? fie sublim ?i de neuitat, īn atare splendide condi?ii survine afacerea brandului de ?ar? promovat la nivel mondial sub īnf??i?area de frunzuli??, ?i aceasta plagiat? (?!), a?a, ca s? dea bine ?i s? contribuie vārtos la demolarea prestigiului de ?ar?. Cum altfel, de vreme ce frunza, aprig cāntat? de to?i poe?ii lumii, a detronat, prin complicit??i interne ?i externe lesne de identificat, „Pas?rea m?iastr?” a lui Brīncu?i ?i Casa Poporului, ignorat? de guvernul din Bucure?ti tocmai pentru c? se observ? de pe Lun?! ?i pentru c? “totul e posibil”, vorba d-lui Joxe, de ce nu ne-am bate joc de fo?tii Patriarhi al Romāniei (īn total, cinci la num?r), tulburāndu-le lini?tea ?i ponegrindu-le memoria. Chiar dac?, īn viziunea majorit??ii cople?itoare a romānilor ortodoc?i, fo?tii Patriarhi, chema?i acolo Sus cu voia Domnului, sunt de-acum Sfin?ii no?tri. De-acum, ei nu mai sunt nici legionari, nici antisemi?i ori antisioni?ti, iar demolarea lor, prin demersuri anticre?tine ?i antiromāne?ti angajate de holocaustologi nenoroci?i (termenul īi apar?ine ilustrului Paul Goma) ?i de un general romān (da, chiar a?a!), nu este nici justi?ie, nici repara?ie, nici ?tiin??, ci, pur ?i simplu, blasfemie! Dar, nimic grav, de vreme ce, īn aceste vremuri idioate de Haos, tot ce-i posibil ca Domnul s? ia min?ile hulitorilor de profesie. Pentru c? suntem īn Romānia ?i factorul politic trebuie s? r?spund? oricānd prezent, putem neglija oare c? doi pretin?i ziari?ti alerteaz? opinia public? cum c? ar fi disp?rut Dosarul lui Ion Iliescu? Afl?m de unde a plecat (de la Arhivele Na?ionale din Bucure?ti), dar nu ni se spune unde s-au dus. Ei bine, ?i ce-i cu asta? N-ar fi normal acum ca, de vreme ce un dosar lipse?te, toate celelalte ale „fo?tilor” sau „actualilor” s? fie scoase la lumin?? Nu de alta, dar dac?, māine-poimīine, restul s? aib? aceea?i soart?? ?i, dac? facem publice dosarele, s? fie prezentate integral, nu a?a cum se procedeaz? pe ici-pe acolo, denaturāndu-se grosolan un trecut ce ar putea fi reconstituit precis ?i total? Scriind aceste rīnduri, am īn vedere īn prima ordine faptul c? Dosarul de „urm?rire informativ-operativ?” cu nr. 4638/17 martie 1989 (cf. Stela Cheptea, ed., „Paradigmele istoriei. Omagiu Profesorului Gh. Buzatu”, II, Ia?i, Demiurg, 2009, p. 494 ?i urm.), privindu-i pe „Barbu”, „Banu”, „Bratu” etc. etc. etc. (to?i ace?tia reprezentāndu-m? pe mine!) cuprinde aprox. 240 file, dar ?i dezv?luiri c? īn perioada februarie - decembrie 1989 nu numai telefonul meu era sub control, ci la Academie mi s-a instalat o camer? video. Īntrebare: dosarul e dosar, adic? hārtie, dar chestiunea esen?ial? este alta - unde sīnt īnregistr?rile? Dac? tot ce-a fost īn decembrie 1989 r?māne revolu?ie, iar nu lovitur? de stat, care a fost īn realitate ?i īn esen??, dac? de-atunci romānii au rupt complet cu trecutul comunist al Patriei, atunci pe cine mai intereseaz? Dosarul subsemnatului? C?ror planuri ?i jocuri magistrale viitoare le-ar mai putea sluji? C?ror Servicii Secrete ?i oficine? Nici uneia, desigur, de vreme ce de-acum construim cu spor ?i cu pl?cere altceva - „societatea capitalist? multilateral dezvoltat?”.
Exist?, a?adar, premisa ca s? se restituie toate dosarele integrale atāt lui Ion Iliescu, lui Emil Boc ?.a., ?.a., dar ?i lui Gh. Buzatu! Nu voi īncheia īns? f?r? a re?ine ?i respinge procedeul c?, ą propos de „dispari?ia” Dosarului Iliescu, s? se tenteze ?i compromiterea unor reputa?i speciali?ti (profesorii Ioan Scurtu, Corneliu M. Lungu, Mihai Retegan), care, cic?, ar fi v?zut… ar fi folosit… ar fi spus… etc. etc. Este, indiscutabil, PREA MULT! Īnainte de orice, pentru c? to?i sunt colegii ?i prietenii mei, to?i sunt profesori ?i deopotriv? ISTORICI! Suficiente motive ca s? fie trata?i drept simboluri, chiar dac? travers?m nenorocita ZODIE A HAOSULUI! Nu exist? for?? pe lume care s? sugereze ori s? dicteze ALTFEL.

 
Stela Olteanu Manolescu. Putere ?i fascina?ie
Maria Diana Popescu   
Duminică, 10 Octombrie 2010 08:10

Citeşte mai mult...Putere ?i fascina?ie

Tr?iesc printre noi pictori mari, Stela Olteanu Manolescu este unul dintre ei. Merit? s?-i cunoa?tem rafinata amprent? a crea?iei, cu declarata dragoste pentru art?. Pictori?a s-a n?scut īn localitatea R??inari, Sibiu, unde a absolvit ?coala primar?. Crescut? īn mīndria pentru originea sa, educat? īn spiritul valorilor morale, Stela Olteanu Manolescu a folosit timpul ?i talentul īn linia disciplinei riguroase, a pasiunii pentru frumos. Īn paralel cu Liceului Teoretic „Gheorghe Laz?r” din Avrig, a urmat ?coala de Art? din Sibiu, timp īn care a organizat expozi?ii de art? popular? ?i de pictur?. Ulterior a fost numit? curator al muzeului municipiului Avrig, apoi custode local la filial? Muzeului Brukenthal din Sibiu, constituind pasul aduc?tor de respect ?i de recunoa?tere. Debutul Stelei Olteanu Manolescu (1970) a trezit interesul speciali?tilor; pas cu pas, pictori?a s-a apropiat de podium, astfel, īn 1977 a devenit membru īn Asocia?ia Arti?tilor Plastici Amatori din Romānia.

Pre?uind arta īntr-un grad īnalt, īi ofer? dup? 1989 solemnitatea libert??ii, īndreptīnd-o cu fa?a c?tre un viitor cu deshideri augurale. Se stabile?te īn Texax, unde a studiat la Facultatea de Arte Frumoase (2003). Īn anul 1998 talentul s?u cap?t? aur? interna?ional?, fiind primit? ca membru titular īn Asocia?ia Arti?tilor Plastici „Paris-Montmartre” din Paris. Pictori?a nu uit? originile romāne?ti, revine periodic īn ?ar?, iar īn anul 2003 devine membr? a Uniunii Arti?tilor Plastici din Romānia ?i expune la Galeria de Art? Contemporan? a Muzeului Brukenthal din Sibiu. Prins? īntr-o rodnic? trud? ?i ardere, vr?jit? de graiul culorilor, pictori?a marcheaz? cu reprezentativitate grila arti?tilor plastici romāni de cert? valoare, re?inīnd aten?ia publicului din īntreaga lume cu note īnalte, apar?inīnd structurii artistice formate la valoroasa ?coal? de pictur? sibian?. Pledīnd pentru registrul apropiat cu noble?e de marile opere, Stela Olteanu Manolescu restituie picturii dreptul la poezie, confiscat de libertatea de expresie a curentului postmodern, restituie dreptul la un farmec de atmosfer?. Prezentele tablouri īnsumeaz? relevante „date” ale evolu?iei, punīnd īn lumin? aura de personalitate la care se ridic? numele s?u īn art?. Portretele, peisajele, natura static?, īi absorb c?ut?rile, peregrin?rile, adīncurile de aisberg sau gheizerele fiin?ei creatoare, dar mai cu seam? sīmburele inexpugnabil ?i rezisten?a fa?? de vīnturile neprielnice din lumea artei; o īnc?p??īnare fascinat? ?i eroic? īn a-?i urma drumul, nesocotind anume influen?e augurale. Portretul, parc? „fotografiat” īn timpul unui gīnd, al unei īncrīncen?ri, indic? īnghe?area unei tr?s?turi semnificative, instituie un tip de portret credibil, care intr? īn joc cu publicul, un joc sigur, orchestrat de c?tre pictori??, iar sentimentul pe care īl ai īn fa?a lucr?rilor este cel de comunicare, de fotografiere emo?ional?. Interesante sīnt detaliile din structura compozi?ional? a portretelor: folosirea inteligent? a liniilor īntr-un mod caracteristic manierismului (pīn? la cele mai mici detalii) sau jocul savant al umbrelor, de la cele evidente, d?t?toare de contur, pīn? la cele fine, ale unui rid din con?ul gurii. Modul īn care imaginea parc? se inventeaz? pe sine, transmutarea valorii īn alte spa?ii, potrivit altor geometrii de existen??, cele īn care artista tr?ie?te ?i picteaz? cu un sim??mīnt suveran, nu se pot compara cu nimic! Lucr?rile capteaz?, conserv? for??, semnele figurativului ale hiper-realismului se arat? īn toat? splendoarea lor, generīnd un univers de mare rafinament. Un val de īn?elegere organic? ?i de emo?ie trec din tablou spre privitor, iar acesta iese din contempla?ie īmbog??it. Farmecul autonom, calitatea lucr?rilor, necesare profesionalismului īn art?, cele care de-a lungul vremii i-au modelat ?i perfec?ionat crezul artistic, sīnt prezente ca marc? esen?ial?.

Stela Manolescu Olteanu se supune picturii ca unei porunci venit? dinspre divinitate. A?a se poate explica īndīrjirea prin care caut? frumosul din chipurile oamenilor, pentru c? la rīndul lui, frumosul produce īn l?untrul ei frumos, c?utīndu-l. Pictori?a pre?uie?te bucuria ?i triumful asum?rii unei nobile misiuni, aceea de a picta. Īn apropierea lucr?rilor sale sim?im o indescriptibil? atmosfer? de c?ldur? care īmbie, ceva cu des?vīr?ire valoros ?i unic. Ata?at? de valorile pure ale spiritului ?i dorind s? se impun? prin acel fatum al naturii creatoare, Stela Olteanu Manolescu ī?i hr?ne?te cu substan?ialitate fiin?a artistic?, ?inīnd tot timpul aproape pasul de haloul artei īnalte. Exuberan?a locurilor texane o determin? s? creeze la īn?l?imea cascadelor artistice, din care īmp?rt??e?te publicului cu o bucurie inimitabil?. Talentul, d?ruirea, pruden?a fa?? de tot ceea ce reprezint? postmodernism pictural zgomotos ?i conjunctural, īi ofer? ?ansa de a savura succes dup? succes. Citeşte mai mult...Simeza īn discu?ie evoc? prezen?a frumoasei sale voci interioare, īn consecin??, existen?a sa ca artist, cu acea unitate de superioritate, este formula a ceea ce reprezint? m?re? īn oameni. Cu un bogat palmares de expozi?ii individuale ?i de grup, īn ?ar? ?i īn str?in?tate, cu numeroase lucr?ri īn colec?ii particulare din īntreaga lume, cu lucr?ri īn colec?ii de stat, Stela Olteanu Manolescu se bucur? de unanime aprecieri din partea criticii de specialitate din ?ar? ?i din īntreaga lume. Natura, oamenii, existen?a, au multe od?i neumblate ?i frumoase īn imagina?ia ?i talentul pictori?ei. Demersurile sale sīnt ?i experiment?ri filosofice ale lumii, sīnt multiplele fa?ete ale urcu?ului s?u spiritual, coeren?a lor intern? fiind o frumoas? hain? aruncat? lumii, fapt ce-i confer? putere ?i fascina?ie. Pentru Stela Olteanu Manolescu pictura, īn ansamblul ei, reprezint? un modus-vivendi, dispozitivul simbolic prin care ī?i tezaurizeaz? harul ?i cunoa?terea, ī?i interpreteaz? experien?a. Īn fundamentul drumului s?u artistic se afl? resortul afectiv ?i spiritual, talentul, pasiunea, comportamentul intelectual, toate putīnd fi descifrate analizīnd patrimoniul s?u de crea?ii, acumulat īn decursul anilor.
(Maria Diana Popescu)

Referin?e critice
ĀĀ 

„Pentru a p?trunde īn universul pe care īl exprim? picturile Stelei Olteanu Manolescu nu este nevoie de un efort considerabil, tocmai pentru c? mesajele Stelei sunt exprimate cu claritate ?i mult? sinceritate, oferind o u?? deschis? c?tre spiritul ei pur. Fiecare dintre tablourile ei este o reflectare a realit??ii sale īnconjur?toare, o oglind? a propriei experien?e spirituale de via??”. (Olschewski Friedhelm, Critic de art?, Mainz, Germania).

„Arta Stelei Olteanu Manolescu surprinde prin str?lucire ?i vigoare. Īn orice tip de subiect abordat: peisaje, naturi moarte sau admirabile portrete, sensibilitatea artistei capteaz? imediat esen?ialul, pe care īl sublimeaz? cu un rar sim? al culorii ?i cu o extrem? selec?ie a luminii, f?r? a dispersa īn efecte ieftine. Stela Olteanu Manolescu reu?e?te s? īmbine for?a pictural? cu un subtil rafinament cromatic; tablourile sale, intense ?i vibrante, fac de multe ori s? par? palid? realitatea īnconjur?toare. Pentru c? talentul nu cunoa?te grani?e, arta Stelei Olteanu Manolescu s-a impus rapid pe diverse meridiane: este membr? a prestigioasei asocia?ii artistice franceze „Paris-Montmartre” , cunoscut? prin elitismul ?i exigen?a cu care ī?i selec?ioneaz? aderen?ii, face parte din Asocia?ia Cultural? „AVA”, din Texas-SUA, īn cadrul c?reia activeaz?. Arta Stelei Olteanu Manolescu este īntr-o continu? evolu?ie ascendent?, talentul ?i voca?ia ei conducānd-o, inevitabil, spre locul pe care īl merit? īn pantheonul culturii Universale.” (Rodica Iliescu, Pictor parizian).

"Stela Olteanu Manolescu surprinde un amestec minunat de maturitate ?i candoare. Este un artist complet, evident p?truns de pl?cerea de a picta. Stela abordeaz? cu bucurie ?i entuziasm peisajul sau portretul, excelānd īn naturi moarte, genul īn care vocabularul ei plastic īnflore?te vizibil. Compozi?iile ei eman? for?? ?i sensibilitate, obiectele ?i florile ei devin sublime printr-o bizar? alchimie de lumini ?i umbre. Vizualizarea armonioas? a imaginilor pe care le percepe este admirabil?; din picturile sale se desprinde o mi?care, niciodat? l?sat? la īntāmplare, ci perfect integrat? īn ritmul universal. Drumul vie?ii Stelei poate explica aceast? preferin?? pentru sinteza care s? interp?trund? experien?a ei de crea?ie ?i c?utarea expresiei artistice." (Jean-Charles Bonnardin, Comentariu ap?rut īn ziarul La Cote des Arts).

„Fire volubil?, voluntar? ?i expansiv?, Stela Olteanu Manolescu, se remarc? printr-un „sistem” de fin? acurate??. Īn concep?ia sa totul este valorat printr-o liniatic? auster?, un bun sim? al dimensiunilor ?i al simetriei, concepte excelent eviden?iate īn gama coloristic? ?i viguroarea for?ei evocatoare. Dat fiind modul inspirat de concepere a imaginii, aria componistic? abordat? de plastician? trateaz? tema peisagistic?, cea a naturilor statice, dar ?i dificultosul domeniu al portretului, toate avānd valen?e multi-perene. Naturile statice, fie c? se refer? la flori sau la aranjamente de interior, readau cu fidelitate viziunea modelului, fiind „beneficiarele” maniere particulare „p?stoase” de pozare ?i de disipare a culorilor. Īn plan peisagistic se distinge prin eleganta transfocare ?i/sau panoramare a imaginii, prin aplecarea spre am?nuntul pitoresc, īnc?rcat de complexe semnifica?ii. Cu un temperament complex, pictori?a trateaz? peisajele īntr-o manier? hibrid? pointilist-expresionist-impresionist?, ceea ce confer? lucr?rilor nota de diafan, de tamisare a imaginii. Portretul, acest major ?i etern „test” pictural, este punctat benefic prin surprinderea atent?, atāt general-fizionomic? a subiectului, dar, mai ales prin relevarea am?nuntului specific, absolut personalizant, prin acurate?ea viziunii plastice, prin concrete?ea, lirismul ?i vibra?ia interioar? a compozi?iilor. Mereu aproape de oameni, de preocup?rile lor ?i de natura īnconjur?toare, Stela Olteanu Manolescu īncearc? ?i chiar reu?e?te s? lase posterit??ii urme ale trecerii ei prin lume, demonstrānd concomitent apartenen?a la forma?ia estetic? a arti?tilor de īnalt? ?inut?.” (Ion M?ld?rescu).
ĀĀ 

„Pictori?a american? de origine romān? ne ofer? un registru tematic re?inut, un periplu de imagini realizate in c?l?toriile sale pe mapamond, din Canada, Statele Unite, Mexic, Elve?ia, Grecia, Italia sau Romānia. Putem afirma ca in citadinele sale Stela Olteanu Manolescu eviden?iaz? scriitura lucr?rilor, fermitatea atāt a liniei cat si a culorii care construiesc imagini de o real? monumentalitate”.

„...Lucr?rile Stelei OlteanuManolescu nu sunt conota?ii spontane ci elabor?ri care reflect? specificitatea proprie a ?inutului localizat, fie prin vederi panoramice, ca īn cazul lagunei vene?iene, īn?esat? de vase pesc?re?ti sau de croazier?, trase la mal, fie (cel mai adesea) prin reprezent?ri secven?iale, amprentate de atmosfera proprie a unei ??ri. Relevante sunt, īn acest sens, peisajele citadine din Grecia, Srtada din Santorini, care īmbin? valorile clare ale unui desen calm, sigur, cu raporturi cromatice de factur? expresionist? ?i Peisaj din Santorini, rafinat? proiec?ie īn alb ?i ocru a caselor, treptelor ?i acoperi?ul unei mori de vānt, pe un cer īntunecat, albastru cobalt. Se poate afirma, deci, c? īn citadinele sale, Stela Olteanu Manolescu eviden?iaz? scriitura lucr?rilor, fermitatea, atāt a liniei cāt ?i a culorilor, care construiesc imagini de o real? monumetalitate. Pictori?a nu se cantoneaz? īns? īn zona peisajelor citadine, ci se las? sedus? ?i de farmecul naturii. Atunci cānd picteaz? Pesc?ru?ul, de exemplu, o face īn acorduri rarefiate, subtile, de alburi perlate, ocru ?i albastru ceruleum, cu zone alburii violacee, conferind astfel o calm? vibra?ie infinitului imaginii,dialogul īntre cer, ap? ?i p?mānt, īn care, nu īntāmpl?tor, cerul ocup? mai mult de jum?tate din suprafa?a pānzei...” (Dr. Maria Olimpia Tudoran Ciungan, Istoric de art? la Muzeul Brukenthal, Sibiu).

Citeşte mai mult...„Stela Olteanu Manolescu de?ine deosebite abilit??i tehnice. Dragostea atent? cu care-?i īnconjoar? lucr?rile, face ca acestea s? prind? via??, s? vibreze intens. Puterea de exprimare a lucrului cu pensula a fost ob?inut? prin unica metod? posibil?, prin talentul ei natural ?i prin truda atātor ani de experien?? , toate īmpreun? conferind picturilor sale o aur? de autoritate, iar prin ad?ugarea st?pānirii unei meticuloase tehnici coloristice ?i compozi?ionale, oferirea unei credibilit??i nelimitate ?i a unei elegan?e de net?g?duit.” (Doug Jaques, Profesor de art? - Austin, Texas, S. U. A.).

„Stela sintetizeaz? īn opera sa o varietate de stiluri īntr-o unic? expresie care are capacitatea de a fi oglinda maturit??ii, candorii ?i pasiunii acesteia pentru pictur?... Paleta sa īncorporeaz? nuan?e de la cele mai intense pān? la cele mai neutre, iar aceste armonioase melodii de culoare sunt integrate cu mult? m?iestrie īn toate lucr?rile sale..” (David Willard, Director, ?coala de Art?, Knoxville, Universitatea Tennessee).

„Lucr?rile Stelei Olteanu Manolescu poart? tradi?ia lirismului ?i a realismului figurativ īn pictura romāneasc? clasic?. Dragostea ei pentru natur?, un profund sentiment pentru via??, un sens al ordinii ?i m?surii, compozi?ia riguroas?, armonia subtil? pentru culorile mute ?i respingerea excesului ?i a violen?ei definesc lucr?rile ei. Anii petrecu?i īn patrie au r?mas adānc ancora?i īn memoria ei; identitatea romāneasc? a artei sale rezult? din folosirea elementelor na?ionale ale costumelor ?i a temelor religioase. Viziunea ei este flexibil? ?i afectiv?, ingenioas? ?i lini?titoare īn acela?i timp.” (Petru Ovidiu Dumbr?veanu, Critic de art?, Sibiu, Romānia).

Citeşte mai mult...

STELA OLTEANU MANOLESCU
- Scurt? biografie -

1957: se na?te la R??inari, Sibiu
1970: debut expozi?ional
1974: urmeaz? cursurile ?colii de Art?, Sibiu.
Expune īn expozi?ia organizat? la īmplinirea a 25 de ani de la īnfiin?area ?colii de Art? din Sibiu
1977: devine membru al Asocia?iei Arti?tilor Plastici Amatori ?i ia parte la expozi?iile de grup din cadrul Festivalului „Cibinium”
1979: expozi?ie personal? la Casa Artelor, Sibiu
1969: particip? la Expozi?ia Na?ional? organizat? de Muzeul de Art? al Romāniei
1992: expozi?ie personal? la Muzeul de Art? Laguna Gloria, Austin, Texax, S.U.A.
1993: particip? la a doua edi?ie a Expozi?iei Interna?ionale organizat? de Muzeul de Arte Frumoase, Austin, Texas, S.U. A.
1996: expozi?ie personal? īn cadrul Galeriilor Driskill, Austin, Texas. S.U.A.
1997: particip? la Expozi?ia Anual? de Art? Studen?easc? īn cadrul Centrului de Art? Dougherty Austin. Texas, S.U.A.
1998: particip? la cea de-a ?aptea edi?ie a Expozi?iei Interna?ionale de Art? organizat? de Muzeul de Arte Frumoase, Austin Texas, S.U.A.
1999: expozi?ie personal? „Gypsy Caravan'” la Galeriile de Art? ale Uniunii Artelor Frumoase, Texas, din cadrul Universit??ii Texas, S.U.A.
2000: expozi?ie personal? „Still Life Paintings 1992-1999”, Bass Concert Hali Gallery, din cadrul Universit??ii Texas, Austin, S.U.A.
2003: membru al Fondului Plastic al Uniunii Arti?tilor Plastici din Romānia
2004: expozi?ie de pictur? la Galeriile de Art? Contemporan? ale Muzeului Na?ional Brukenthal
2006: expozi?ie personal? organizat? de Asocia?ia „Ava” din Austin, Texas.
2007 particip? la expozi?ia de grup a arti?tilor plastici „Paris-Montmartre, Fran?a.
2009: expozi?ie personal? la Santa Claritah California, S.U.A.
2010: expozi?ie de pictur? la Galeria Arti?tilor Plastici, Sibiu.
Lucr?rile Stelei Olteanu Manolescu se afl? īn numeroase colec?ii private din Romānia, Olanda, Fran?a, Italia ?i S.U.A
Grafica - Ion M?ld?rescu

ĀĀ 

 
Maria Diana Popescu ?i Ion M?ld?rescu   
Luni, 04 Octombrie 2010 01:57

Citeşte mai mult...Maria Diana Popescu: Prea Sfin?ia Voastr?, a?i v?zut lumina zilei īn perioada īn care Biserica Ortodox? Romān? ?i slujitorii ei nu se num?rau printre privilegia?ii sistemului. Cum a?i ales ?i ce v-a determinat s? v? consacra?i propov?duirii Cuvāntului Domnului?

P.S. Emilian Lovi?teanul: M-am n?scut īn localitatea Berezeni, jude?ul Vaslui, īntr-o familie de p?rin?i drepm?ritori cre?tini, care mi-au inspirat dragostea de Dumnezeu ?i de Biserica Sa. Sunt ultimul n?scut, din cei cinci copii ai familiei Costache ?i Tasia Nic?, primele patru fiind fete. Na?ul meu de botez a fost preotul paroh din comun?, slujitor de voca?ie ce ?i-a dorit foarte mult ca ?i finul s?u s?-i urmeze. Am plecat la m?n?stire din propria-mi dorin??, īn toamna anului 1989. Chemarea interioar? spre via?a monahal? s-a concretizat atunci cānd am ales s? r?mān īn m?n?stirea Neam?. Este o m?n?stire foarte frumoas?, istoric?, cu un patrimoniu spritual-cultural deosebit. Icoana Maicii Domnului, f?c?toare de minuni, biserica cu hramul « Īn?l?area Domnului », biblioteca ce cuprinde c?r?i ?i manuscrise foarte vechi ?i ob?tea p?rin?ilor rug?tori, sunt cāteva din podoabele ce m-au determinat s? r?mān īn aceast? mare Lavr? a monahismului romānesc.

Ion M?ld?rescu: A?i urmat cursurile Seminarului Teologic Liceal - „Veniamin Costachi" de la Mān?stirearea Neam?, apoi a?i studiat la Facultatea de Teologie, a?i urmat cursurile de doctorat ale Facult??ii de Teologie Ortodox? „Dumitru St?niloae” din Ia?i, unde a?i sus?inut teza cu titlul: „Mitropolia Moldovei ?i Sucevei: Arhiepiscopia Ia?ilor īn prima jum?tate a secolului al XX-lea (1900-1948)”, o tem? delicat?, chiar temerar? ?i de mare interes. Cum comenta?i?

P.S. Emilian Lovi?teanul: Am dorit s? cunosc mai bine īnv???tura Māntuitorului Hristos propov?duit? de Sfānta Biseric?, de aceea am urmat cursurile Seminarului Teologic, iar apoi am ales s? aprofundez cuno?tin?ele teologice ?i pe cele istorice prin frecventarea cursurilor Facult??ii de Litere ?i Teologie, specializarea Teologie-istorie, din cadrul Universit??ii „Ovidius”, Constan?a. Dup? un master īn istorie antic? ?i medieval?, profesorii m-au īndemnat s? urmez cursurile de doctorat. Am ales specializarea Istoria Bisericii Ortodoxe Romāne, preg?tind lucrarea cu tema „Mitropolia Moldovei ?i Sucevei: Arhiepiscopia Ia?ilor īntre anii 1900-1948”, sub īndrumarea domnului Acad. Prof. Dr. Emilian Popescu (n?scut īn jud. Vālcea). Subiectul lucr?rii de doctorat este interesant prin faptul c? Mitropolia Moldovei ( ca de altfel īntreaga Biseric? Ortodox? Romān?), a trecut īn prima jum?tate a secolului al XX-lea prin grele īncerc?ri: R?scola din 1907, Primul ?i Al Doilea R?zboi Mondial etc., iar implicarea Arhiepiscopiei Ia?ilor īn problemele vremii este exemplar?.

Maria Diana Popescu: Prea Sfin?ia Voastr?, e greu pentru omul contemporan s? r?mān? cre?tin?

P.S. Emilian Lovi?teanul: Īn momente de libertate, nu este greu s? fii ?i s? r?māi cre?tin, m?rturisitor ?i tr?itor al Evangheliei Māntuitorului Iisus Hristos. Dac? este s? compar?m perioada īn care tr?im, cu anii īn care Biserica cre?tin? a fost persecutat? de īmp?ra?ii p?gāni, sau cu anii īn care diverse popoare cre?tine au fost sub dictatur?, vedem c? noi cre?tinii ortodoc?i de ast?zi nu avem nicio interdic?ie īn a ne m?rturisi credin?a īn Sfānta Treime ?i a participa la Sfintele Taine ale Bisericii lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu ne īndeamn? s? avem credin?? n?dejde ?i dragoste, chiar dac? tr?im īn lipsuri materiale sau trecem prin suferin?e ?i īncerc?ri.

Ion M?ld?rescu: S-au ridicat voci tenden?ioase care au contestat oportunitatea pred?rii Religiei īn ?coal?. Pentru c? sunte?i ?i cadru didactic, cum vede?i evolu?ia acesteia īn ultimii ani ?i īn perspectiv??
ĀĀ 

P.S. Emilian Lovi?teanul: Reintroducerea Religiei īn ?coal? a fost o necesitate, dup? o absen?? de peste cincizeci de ani de comunism. Biserica Ortodox? Romān? a trebuit s?-i determine pe cei care erau responsabili cu sistemul educa?ional romānesc s? accepte introducerea Religiei īn rāndul celorlalte discipline de īnv???mānt. Predarea Religiei īn ?coal? constituie un act misionar-sacramental, dar totodat? are conota?ii educa?ionale profunde. Rosturile ?colii nu se rezum? numai la īnv??area intelectual? a copiilor ?i tinerilor, ci privesc ?i formarea caracterului lor spiritual ?i moral, al c?rui fundament este credin?a īn Dumnezeu. Prezen?a Religiei īn ?coal? este necesar? nu numai pentru Biseric?, ci ?i pentru societatea romāneasc?, deoarece educa?ia religioas? invit? la reflec?ie, la atotcunoa?tere ?i la cunoa?terea propriilor valori religioase. Experien?a ?i cunoa?terea religioas? are drept scop des?vār?irea īn ?i prin Hristos Domnul. Biserica este chemat? s?-i ajute pe tineri īn a-?i g?si un sens al existen?ei, este chemat? s?-i lumineze pe tineri īn ceea ce prive?te percep?ia evenimentelor ce se produc īn via?a lor ?i īn lume. Prin preo?ii ?i profesorii de religie, Biserica transmite, aprofundeaz? ?i īnt?re?te pe tineri īn dreapta credin??. Suntem bucuro?i de faptul c? īn zilele noastre s-a creat o sintez? frumoas? īntre misiunea Bisericii ?i misiunea ?colii. Aceast? lucrare trebuie s? continuie cu ajutorul ambelor p?r?i ?i a familiei cre?tine, pentru c? misiunea Bisericii are ca finalitate preg?tirea omului pentru Īmp?r??ia lui Dumnezeu.

Maria Diana Popescu: De-a lungul vremii v-a?i pus semn?tura pe o serie de lucr?ri, comunic?ri ?tiin?ifice na?ionale ?i interna?ionale. Citāndu-l pe Petre ?u?ea: „Cultura poporului romān s-a n?scut pe prispa Bisericii Ortodoxe Romāne”, cum vede?i raportul actual dintre BOR ?i via?a cultural? a momentului?

Citeşte mai mult...P.S. Emilian Lovi?teanul: Filosoful Petre ?u?ea a īn?eles ?i exprimat rolul Bisericii Ortodoxe Romāne īn crearea, p?strarea ?i promovarea culturii romāne?ti. Biserica ast?zi aduce cu sine o mo?tenire cultural? a unui popor religios, o īmbog??e?te ?i o transmite genera?iilor viitoare. Leg?tura direct?, personal?, a omului creator cu Dumnezeu-Creatorul universului se nume?te cult. Leg?tura omului cu crea?ia lui Dumnezeu, cu lumea, se nume?te cultur?, spune un teolog contemporan. Cultura nu poate fi desp?r?it? de Biseric?, atunci cānd omul percepe pe Dumnezeu ca fiind prezent īn lume, cānd īn?elege c? natura īnconjur?toare este un dar a lui Dumnezeu c?tre omul-fiin?? inteligent?, creat dup? chipul ?i asem?narea Lui. Cānd vorbim acum de cultur?, ne referim la cultura bisericeasc? īn toat? profunzimea ei ?i la cultura popular? tradi?ional? īn ansamblu. Ast?zi, Biserica noastr? promoveaz? cultura na?ional?, iar via?a cultural? este reflectat? īn interiorul ei. Dac? este s? d?m un exemplu de cum Arhiepiscopia Rāmnicului se implic? ?i protejeaz? patrimoniul cultural-na?ional, putem face referire la ansamblurile m?n?stire?ti de la Mamu, S?r?cine?ti ?i Berisl?ve?ti. Īn aceste locuri, conducerea Arhiepiscopiei a salvat de la distrugere aceste monumente istorice vechi, ctitorii voievodale ?i boiere?ti, iar institu?iile abilitate ale Statului romān nu au īntreprins nicio m?sur? de protejare. Nu ascudem faptul c? multe monumente istorice au fost restaurate prin colaborarea dintre Biseric? ?i institu?iile de specialitate. Īns?, mai exist? obiective ale patrimoniului cultural-religios care au nevoie de punere īn valoare, de transfigurare ?i transmitere c?tre genera?iile viitoare īn condi?ii optime. Biserica, prin clerul ?i credincio?ii ei, dore?te s? contribuie la protejarea patrimoniului cultural-na?ional, deoarece el este atāt rezultatul comunic?rii creatoare īntre genera?ii ale aceluia?i popor, cāt ?i al comunic?rii lui cu popoare vecine.

Ion M?ld?rescu: ?inānd seama de orānduielile biserice?ti, de ostenitorul drum ce trebuie parcurs, evolu?ia Prea Sfin?iei Voastre a fost surprinz?tor de dinamic?, astfel īncāt ast?zi sunte?i a?ezat, cu rang de Vl?dic?, pe scaunul episcopal. A fost greu, a fost u?or?

P.S. Emilian Lovi?teanul: Evolu?ia mea īn cadrul Bisericii nu a fost dinamic?, ci constant?, īn cei 20 de ani de la intrarea īn m?n?stire ?i pān? la alegerea īn slujirea de arhiereu. Īn tot acest timp am f?cut doar dou? cereri adresate ierahiei superioare: cererea de intrare īn m?n?stire ?i cea prin care am dorit s? devin monah. Celelalte, hirotoniile īn ierodiacon, ieromonah ?i arhiereu, mi s-a cerut s? fac ascultare ?i s? r?spund chem?rilor Bisericii prin ierarhie, pentru a sluji institu?ia divino-uman? spre slava lui Dumnezeu, folosul credincio?ilor ?i spre māntuirea personal?. Astfel, īn Biserica noastr? slujirea nu o ia nimeni cu de la sine putere, ci este chemat ?i trebuie s? r?spund? unei astfel de solicit?ri. Am fost hirotonit īn treapta de arhiereu īn ziua de 14 noiembrie 2009, īn Catedrala Arhiepiscopal? din Rāmnicu Vālcea. Acest eveniment a avut loc dup? ce īn data de 29 octombrie 2009, la propunerea Īnaltpreasfin?itului P?rinte Gherasim ?i Sfāntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romāne m-a ales pentru slujirea de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Rāmnicului. Pe data de 14 noiembrie 2009, īn Eparhia Rāmnicului au avut loc mai multe evenimente istorice, la care a participat Preafericitul P?rinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romāne ?i al?i dou?zeci de ierarhi ai Sfāntului Sinod. Īn acea zi Episcopia Rāmnicului a fost ridicat? la rang de Arhiepiscopie, Preasfin?itul Gherasim a devenit Arhiepiscop, a fost hirotonit noul Episcop-Vicar cānd Chiriarhul Rāmnicului a īmplinit frumoasa vārst? de 95 de ani.

Maria Diana Popescu: La īntronizare, cum a?i g?sit Eparhia Rāmnicului?

P.S. Emilian Lovi?teanul: La venirea mea īn slujirea de Episcop Vicar la Rāmnicu Vālcea, am aflat Eparhia Rāmnicului īn hain? de s?rb?toare, fiindc? a fost ridicat? la rang de Arhiepiscopie, iar parohiile ?i m?n?stirile īn frunte cu Chiriarhul locului, Īnaltpreasfin?itul P?rinte Gherasim au contribuit īn mod deosebit la realizarea acestui act istoric. Jude?ul Vālcea are un patrimoniu inestimabil. M-am bucurat s? v?d multe m?n?stiri restaurate ?i cu via?? monahal?, apoi am mers la multe biserici parohiale, unele fiind monumente istorice salvate de c?tre slujitorii Bisericii.

Ion M?ld?rescu: Eparhia Arhiepiscopiei Rāmnicului are cel mai mare num?r de l?ca?uri biserice?ti ?i monahale din Romānia, „concurānd” īntr-un fel cu m?re?ia celor din Moldova. Cum ar putea fi valorificat acest privilegiu īn spiritul turismului monahal, implicit al Bisericii ?i al enoria?ilor?

P.S. Emilian Lovi?teanul: Dup? cum am spus, Arhiepiscopia Rāmnicului a restaurat multe m?n?stiri ?i biserici vechi, redāndu-le frumuse?ea de odinioar?. De asemenea, cunoa?team c? m?n?stirile sunt locuri de lini?te, de retragere pentru rug?ciune ?i des?vār?ire cre?tin?. Cu toate acestea, ele sunt vizitate de turi?ti ?i pelerini. Spun turi?ti ?i pelerini pentru c? turistul merge la m?n?stire s? vad? frumuse?ea artistic?, istoric? ?i cultural? a a?ez?māntului, pe cānd pelerinul merge īn aceste l?ca?uri s? se roage īn primul rānd, s? se īmp?rt??easc? din darurile lui Dumnezeu. Aceast? situa?ie a pelerinajului ?i turismului la m?n?stiri implic? dou? aspecte. Aspectul pozitiv este c? pelerinii merg la m?n?stiri pentru folosul duhovnicesc, s? participe la sfintele slujbe, s? se spovedeasc? ?i s? plece din nou īn lume cu putere haric? de la Dumnezeu spre a-?i īmplini datoria de cre?tini. Partea negativ? este aceea c? turi?tii de multe ori stric? lini?tea m?n?stirii, a monahilor, nu se folosesc suflete?te dup? ce viziteaz? un a?ez?mānt monahal, ci īi īncearc? doar un sentiment de apreciere, de moment. Desigur, ne bucur?m ca tot mai mul?i cre?tini s? mearg? la m?n?stirile vālcene, care sunt foarte frumoase, atāt pentru a aprecia lucrarea īnainta?ilor, cāt ?i pentru īmbog??ire sufleteasc? ?i implicare īn p?strarea acestor „candele ale neamului”, aprinse. Valorificarea a?ez?mintelor monahale depinde de noi to?i, a?a c? e necesar s? ne aducem contribu?ia, fiecare dup? vrere ?i posibilit??i.

Maria Diana Popescu: Īn ultima vreme s-au īnmul?it atacurile, inclusiv cele mediatice īmpotriva fe?elor biserice?ti, īmpotriva icoanei ?i a Institu?iei cre?tine īn genere. De unde pleac?, nu cumva ?i din sīnul Bisericii?

P.S. Emilian Lovi?teanul: Atacuri la adresa clerului Bisericii au existat, iar acum se pare c? s-au intensificat. Motivele sunt diverse ?i difer? de la caz la caz. Sunt ?i clerici care nu-?i īmplinesc cum se cuvine slujirea. Dar sunt persoane ?i institu?ii care vor s? cā?tige de pe urma acestor atacuri īn pres?. Al?ii vor s? denigreze īn mod inten?ionat pe clerici pentru a sl?bi īncrederea oamenilor īn Biserica lui Hristos. Cāt prive?te lupta insistent? īmpotriva Bisericii Ortodoxe ?i a simbolurilor ei (Sfānta Cruce, Sfintele Icoane), cap?t? īn contextul actual, un „drept” al persoanei s-au al unui grup de persoane īn a-?i exprima punctul de vedere īn condi?ii de libertate social? ?i religioas?. Toate aceste atacuri pleac? din rea credin??, interes personal, necunoa?tere etc. Una este s? se semnaleze o gre?eal? pentru a fi īndreptat? ?i altceva este promovarea r?ut??ii, a scandalului ?i a neīncrederii īn valorile Bisericii ?i a neamului romānesc.

Ion M?ld?rescu: Care ar fi proiectele de viitor ale Īntāist?t?torilor Arhiepiscopiei Rāmnicului, ?inānd seama ?i de momentele dificile prin care trece ast?zi poporul romān?

P.S. Emilian Lovi?teanul: Pe lāng? cele īntreprinse pān? acum īn Arhiepiscopia Rāmnicului, ne dorim s? intensific?m activit??ile social-filantropice de la Centrul eparhial ?i din parohii pentru a veni īn sprijinul credincio?ilor s?raci. Īn prezent avem 11 asocia?ii, centre social-filantropice ?i funda?ii care desf??oar? activit??i specifice. De alfel, aproape īn fiecare parohie, preo?ii īntreprind ac?iuni de īntrajutorare a familiilor s?race, cu bolnavi ?i posibilit??i reduse de īntre?inere. Īn al doilea rānd, dorim s? dezvolt?m programul Patrirahiei Romāne de catehizare a tinerilor ?i copiilor, „Hristos īmp?rt??it copiilor”, prin īnfiin?area de noi centre catehetice pe lāng? cele existente ?i cultivarea darurilor primite de la Dumnezeu. Este necesar? o mai strāns? leg?tur? īntre profesorii de religie ?i preo?ii din parohiile noastre īn privin?a activit??ilor religioase. Īn al treilea rānd, este necesar? promovarea pelerinajelor la m?n?stirile vālcene pentru īmbog??irea duhovniceasc? a credincio?ilor ?i cunoa?terea spiritualit??ii ?i a istoriei Bisericii noastre. Īntr-o societate tulburat? de tot felul de griji ?i preocup?ri, m?n?stirile ?i bisericile parohiale au datoria de a īnt?ri credin?a īn Dumnezeu ?i a con?tientiza pe oameni de necesitatea rug?ciunii, de īnmul?irea dragostei ?i milei cre?tine. Asfel, Arhiepiscopia Rāmnicului ca m?dular al Bisericii Māntuitorului nostru Iisus Hristos are chemarea de a lucra ?i a veghea la preg?tirea credincio?ilor pentru Īmp?r??ia lui Dumnezeu, fiindc? nimeni nu mo?tene?te p?māntul.

Au consemnat: Maria Diana Popescu & Ion M?ld?rescu

 
Rodica Iliescu - Medalion aniversar
Maria Diana Popescu   
Vineri, 01 Octombrie 2010 11:43

Citeşte mai mult...Cariera pictori?ei Rodica Iliescu a īnceput sub auspicii splendide, iar ceasul treizeci din septembrie al frumoasei vīrste īi exprim? cu sensibilitate harul ?i elegan?a creatoare, din care īmp?rt??e?te iubitorilor de īnalt un frumos inconfundabil. Stabilit? din 1970 īn Fran?a, studiaz? la Academia de Arte Frumoase din Paris, īn 1974 fiind licen?iat? a institu?iei. Calit??ile intelectuale ?i talentul o integreaz? cu rapiditate īn boema artistic? a cartierului parizian Montmartre, dar ?i īn sīnul elitei de arti?ti plastici ai Parisului. Stabilirea īn Fran?a, pe Montmartre, īi deschide pictori?ei un univers fabulos. Ea s-a l?sat purtat? īntr-o lume care i-a oferit perspective noi asupra celor v?zute ?i sim?ite, s-a bucurat de contemplarea ?i de punerea lor pe pīnz?, acestea reprezentīnd o sintez? īntre devenirea artistic? ?i existen?a de fiecare zi. Tr?irile ?i inspira?ia pictori?ei formeaz? o recuzit? artistic? īntre?inut? de un extins repertoriu de teme ?i de tonalit??i diafane. Rodica Iliescu trebuie s? apar?in? artei ca istorie, nu circumstan?elor timpului, ea este cunoscut? īn lumea īntreag?, acoperit? de meritat? glorie. Picturile sale nu cer prea multe argument?ri. Īn alfabetul ?i īn ortografia picturilor, st?pīnite la perfec?ie, se r?sfrīnge negre?it talentul care se exprim? cu toate coordonatele sale, cu caracterul ?i cu amprenta de preg?tire a artistei, dar si Fie c? este vorba despre portrete, natur? static? sau peisaje, toate g?zduiesc tonalit??i cromatice diafane, care creeaz? o atmosfer? cald?, calm? ?i delicat?.

Tablouri de o calitate cromatic? ?i de un sim? coloristic de excep?ie, confer? luminii rolul de dominant? polarizatoare, capabil? s? sus?in? demersul ?i s? sugereze parfumul ?i nostalgia unor vremuri demult apuse. „Aceast? jun? ?i frumoas? plastician? care, se pare c? reprezint? atāt de bine o epoc?, pl?cut?, mirosind frumos a pietre de pe colin?, putānd fi cea a anilor ’70, este de fapt atemporal?.” „O pictur? inspirat? din via?a parizian? cotidian? a secolului XIX, recreānd o lume elegant?, la limitele imaginarului … unde visul ?i realitatea se īntrep?trund cu un puternic farmec poetic.” (Jean Emmanuel Gabert). Spa?ialitatea, formele, planurile, substan?a, perspectiva, luminozitatea, pacea, tot ce poate oferi mai bun īns??i metafora unei epoci ca singura stare de gra?ie, ī?i īmbog??esc, ī?i diversific? tonurile, se poten?eaz? cromatic sub fiecare tr?s?tur? de penel.

Citeşte mai mult...Pīnzele Rodic?i Iliescu sīnt un fel de examen public, pentru care a primit īntotdeauna distinc?ii neīndoielnice, succesul ei fiind aprecierea īn fa?a unui mare num?r de privitori. Vorbesc despre o pictori?? valoroas?, care cunoa?te m?sura ?i ?tie precis ce minuni pot face umbrele ?i luminile culorii, efectele produse de acestea, astfel īncīt ?tiin?a folosirii lor surprinde pīn? ?i frumuse?i insesizabile, inefabile. Pictori?a Rodica Iliescu este maestru al unor lucr?ri neasemuit de frumoase, care respir? īncīntare, acea frumuse?e etern? care impresioneaz? privitorul printr-o furtun? neobi?nuit?, printr-o reverie adīnc? ?i pl?cut?. Pe līng? uimitoarea fidelitate fa?? de evolu?ie, pe līng? faptul c? fiecare tr?s?tur? de penel, fiecare nuan?? este finisat? cu deosebit? migal?, picturile Rodic?i Iliescu impresioneaz? ?i prin aceea c? īn fiecare din ele ?i-a a?ezat, cu o alchimie de vr?jitor, podoabele talentului, dar ?i propria stare de spirit, impregnat? de duio?ie, de pace ?i de dulce medita?ie, astfel īncīt arta sa nu va putea fi niciodat? īnve?mīntat? īn mundanul ideilor postmoderne. Pictori?a Rodica Iliescu, un nume cu rezonan?? īn lume, un artist des?vīr?it, un pictor cu valoare consacrat?, merit?, f?r? īndoial?, aceste majuscule, pentru c? posed? mult? cultur?, o frumoas? cutezan??, o a?ezare a cugetului īn matca artei īnalte, acestea toate īnsemnīnd deschideri autentice ?i legitime ale talentului s?u spre universal. Rodica Iliescu propune artei reperele sensibilit??ii ?i un mod unic de a se cristaliza ?i de a transmite cu o frumoas? concentrare manifestarea talentului ?i a evolu?iei artistice. Citeşte mai mult...Asemenea tablouri dau sentimentul eternit??ii, antreneaz? privitorul īntr-o magie, a c?rei identitate vine din izvorului harului s?u, dar ?i din tezaurul comun de sim?ire, īn cazul Rodic?i Iliescu, īn expresie proprie. Grani?ele riguroase dar delicate, care o despart īn tematic? ?i o unesc īn culoare cu valorile universale, o īnf??i?eaz? ca pe un inconfundabil spirit romānesc, īn magma c?ruia str?luce?te ca aurul. Toate aceste calit??i au f?cut ca simezele unor prestigioase puncte de contact cultural ale lumii s? g?zduiasc?, īncununat? de lauri, opera pictori?ei. Numeroase premii ?i medalii, peste optzeci de expozi?ii personale ?i de grup īi isc?lesc numele cu majuscul?, alte cīteva zeci de colec?ii private ?i de stat din ?ar? ?i din lume care au īn patrimoniu lucr?ri ale sale. Iat-o acum, venind spre noi, la ceas aniversar, ca o prin?es? din basm, cu bra?ele pline de culori ?i cu ochii str?lucind de īncīnt?ri. S-o pre?uim cum se cuvine, ca pe o comoar? de spirit romānesc. La mul?i ani, Rodica Iliescu!

 
Ioana Teodora Du?? - Vernisaj jubiliar - Fil? de aur
Maria Diana Popescu   
Joi, 30 Septembrie 2010 00:07

Citeşte mai mult...S?pt?mīna trecut?, la Muzeul Municipal din Curtea de Arge? toamna a poposit īnve?mīntat? īn voaluri de aur pentru c?ut?torii de comori spirituale. Institu?ia gazd? trebuie socotit? ceea ce este: imaginea fidel? a unui edificiu de cultur? cu tradi?ie, care tezaurizeaz? valori reale. Oriunde ar expune Ioana Teodora Du??, student? īn anul II la Academia de Arte Bucure?ti, pictori?? aflat? de mai bine de un deceniu īn perimetrul de interes al prezentului, aburii vii ai isc?liturii sale de penel fac din simeze inima ?i respira?ia locului. Nu este vorba doar de receptivitate, ci ?i de uimitoarea profunzime a īntīlnirii cu Ioana Teodora Du??, omul de cultur? ?i artistul care prin existen?? ?i prin oper? este īns??i un model īn numele artei īnfr??itoare cu spiritul cultural-na?ional. Am avut surpriza celei mai relevante expozi?ii de pīn? acum, Ioana Teodora Du?? ?i-a preg?tit-o ca etap?, ca prestigiu asumat de un deceniu, motiv pentru care a ?inut s? fie impecabil?. Cei prezen?i au avut prilejul s? fie martorii unui demers artistic exemplar din toate punctele de vedere, cu un stil dozat, cu un limbaj fin formulat, enun?at ?i īn etapele anterioare, dar intens valorificat acum. Īn maniera īn care ?i-a gīndit īntotdeauna expozi?iile, modul inedit de expunere al pīnzelor, īn func?ie de lumina care bate īn fereastr?, devine el īnsu?i un exponat valoros, care preschimb? sufletul privitorului. Ioana a evoluat cu o elegan??, cu o inteligen?? plastic? extraordinar?, cu un dozaj de etalare pentru o galerie, cu o adev?rat? lec?ie despre ceea ce īnseamn? s? preg?te?ti o expozi?ie pentru a marca pragul de sus al creativit??ii. Ioana a dep??it demult acea voca?ie a improviza?iei atīt de banal? īn galeriile noastre, sintaxa īn care le-a expus īn spa?iul public al Muzeului, īntr-o sal? unde publicul are acces īn mod legitim, fiind gīndit? optim ?i func?ionīnd ca o lec?ie unitar? ?i persuasiv?.

Citeşte mai mult...Cine s-a ocupat de regia acestui spectacol al oamenilor cul?i? Artistul din umbr? care a editat afi?ul expozi?iei, l-a pigmentat cu versuri gr?itoare ?i s-a ocupat de valurile de flori ?i de zīmbete care invadaser? sala, evident, mama pictori?ei, distinsa doamn? Liliana Du??, economist īn cadrul muzeului. Componentele exterioare de organizare, aparen?a tehnic?, poart?, dac? pot s?-i spun a?a, amprenta maestrului Traian Du??, reputat sculptor de talie na?ional? ?i interna?ional?, dasc?lul Ioanei, īnc? de la vīrsta de patru ani?ori. Pentru c? vorbim ?i de o performan?? īn ceea ce prive?te administrarea pīnzelor pe peretele de r?s?rit sau de apus. Perseveren?a Ioanei a f?cut ca pictura s? se ridice din propriile ei resurse, printr-un fel de evolu?ie fireasc?, de cre?tere legitim? ?i de la sine īn?eleas?. ?i circuitul expozi?ional este foarte bine conceput. Īn mod evident Ioana p?streaz? autoritatea unor repere pe care le avea de dinainte īnscrise īn ADN-ul artistic.

Lec?ia de cristalizare a īnceput sub bagheta maestrului Traina Du??, Ioana fiind din copil?rie cel mai fidel ?i poate cel mai spectaculos discipol al domniei sale. A?adar, Ioana merge mai departe cu pa?i profunzi ?i valoro?i īn peisajul artei plastice contemporane, prezen?a pictori?ei cu chip de īnger ?i cu ochii alba?tri este una de excep?ie, iar critica de specialitate o consider? cea mai reprezentativ? a genera?iei sale. Reconstituind atmosfera de rafinament a unui proiect singular ini?iat īn Romānia ?i īn īntreaga lume, prin care Ioana Teodora Du?? a pictat timp de un an cīte un tablou īn fiecare zi ?i a vernisat la sfīr?itul fiec?rei luni cīte o expozi?ie, frumoasa pictori?? a reu?it s? demonstreze īn mod pilduitor c? talentul ?i perseveren?a creatorului nu īnseamn? extravagan??, nici hazard, ci īnscrierea īn sensurile profunde ale unui stil caracteristic propriei personalit??i. Īnc? de la apari?ie īn plutonul de frunte al artei na?ionale, foarte inventiv? ?i temerar? cu autoritatea valorii, Ioana Du?? nu ?ocheaz?, nu perturb? percep?ia ?i habitudinile ochiului contemporan, ci face act de lucrul matur ?i responsabil cu reperele artistice care ast?zi ?i īn viitor īnseamn? valoare, construind cu m?iestrie filigranele lips? ale lumii. Vernisajul vine s? marcheze zece ani de cīnd expune īn Cetatea Domneasc?, exceptīnd, desigur, expozi?iile na?ionale ?i interna?ionale, c?rora se adaug? un lung ?ir de vernisaje de grup, activitatea pictori?ei fiind īncununat?, de-a lungul anilor, cu numeroase premii. De aceast? dat? Ioanei i-au fost conferite Placheta Honoris Cauza ?i Brevetul ART - EMIS ACADEMY. Printre invita?i au fost z?ri?i: pictori?a Yasmine Moreno Moscovici din Venezuela, preo?ii Cosmin Bloju, Nicolae Arsene, judec?torul Eleonora Tache, Viviana Ilea, prof. Mihai Ti?a, Constantin Voiculescu, Marian Ghi??, fostul prim-procuror Petre Arsenescu. O delega?ie din Bucure?ti ?i din Vālcea printre care: istoricul Ion M?ld?rescu, consilier editorial la revista Agero din Stuttgart, pre?edinte al Societ??ii Culturale ART EMIS, general (r) Ilie Gorjan, conf. univ. dr. la catedra de Drept a Academiei de Poli?ie Bucure?ti, prof. ?i scriitorul Nelu Barbu, pre?edinte al Societ??ii Culturale, Literare ?i Folclorice „Dor Drago?-Vrānceanu”, cei din urm? conferind maestrului Traian Du??, distinsei doamne Liliana Du?? ?i arh. Florin Sc?rl?tescu, directorul muzeului, diplome ?i plachete pentru recunoa?terea unor merite deosebite.

ĪN STILUL GALERIILOR DE ELIT?



Citeşte mai mult...Fila de aur jubiliar? deschis? la Sala Multifunc?ional? a Muzeului īnscrie expozi?ia Ioanei Du?? īn stilul galeriilor de elit?, pe traiectoria maximei trepte, oferind īn integralitate, dintr-o perspectiv? pregnant valoroas?, un uria? tablou īnc?rcat de lirism. Identitatea stilistic? a pictori?ei se raporteaz? ca totdeauna la emo?ia estetic?, la o matc? sigur?, īn care se poate citi o lec?ie īntemeiat? pe fructe ale harului, ale talentului, ale pasiunii ?i perseveren?ei. Tonalit??i vii ?i echilibrate, o pecete a m?surii, a gravit??ii dar ?i a delicate?ii, o for?? persuasiv? a discursului, originalitatea configur?rii imaginilor, rigoarea profesional? a elabor?rii, toate dau sentimentul c? un tablou completeaz? pe cel?lalt, alc?tuind o arm?tur?, o dantel?rie inteligent? īn ansamblu. Pictori?a compune precum poetul, toate tr?s?turile de penel, toate culorile ?i neculorile din rame, la fel ca nefirului lui Sorescu, la fel ca necuvintele lui Nichita, vin s? nemureasc? īntr-o sensibilitate īnnoitoare valori din tezaurul ei sufletesc. Ca un ?uvoi luminos, pīnzele se apropie de privitor ?i īl īnv?luie cu o c?ldur? spiritual? plin? de bucurie. Ioana Teodora Du?? demonstreaz? c? lumea īn care tr?im este n?scut? din rela?ia luminii cu forma, pentru c? pictura de mare rafinament a Ioanei comunic? despre armonia universal? a formelor. Foarte sensibil? la frumos - sensibilitate care o īndeamn? s? p?trund? īn miezul poetic al lumii, s? dea un r?spuns sentimentelor -, Ioana vine cu r?spunsuri īntr-un limbaj care mediaz? cu publicul de pe pozi?ia unui rol savant al culorilor, de la cele d?t?toare de profunzime pīn? la umbra sau vibra?ia lor, pentru c? Ioana s-a n?scut prin excelen?? pictor. Crea?ia, a?a cum se īnf??i?eaz? sub priviri, ne relev? imaginea unui pictor matur pentru vīrsta sa, inspirat? ?i luminat? de reg?sirea sinelui, de īntoarcerea īn zborul sacru, echilibrat? īn structurarea construc?iei plastice, creativ? ?i imaginativ? īn revelarea purit??ii ?i armoniilor cromatice. Īn cazul Ioanei nu vorbim numai de o reconfigurare a ceea ce conven?ionalitatea practicilor plastice ne ofer? ca ?ablon stilistic, ci de abordarea, īntr-o linie estetic? valoroas?, epurat? de platitudini, a unei comunic?ri superioare, prin care vigurosul s?u sim? creator a reu?it s? coaguleze, s? ordoneze, de-a lungul anilor, un limbaj pictural distinct, un stil propriu cu suficiente elemente de originalitate, de o cuceritoare naturale?e ?i atrac?ie. Nu īn structur? se afl? misterul deosebit al pīnzelor, ci, cumva, īn expresia semantic?, īn simbolismul metafizic, īn tehnica de mare subtilitate pictural?, Ioana evitīnd cu grij? limitarea la un spectacol tehnic, de genul artizanalului. Extrem de bogat? īn substan?? ?i īn gīndire estetic?, Fila de aur jubiliar? vine īn consecin?a unei autorit??i artistice dobīndite prin munc? asidu?. Ioana Teodora Du?? ?i-a ridicat ?tacheta foarte sus, iar lucr?rile expuse la un deceniu de activitate pot fi īn?elese ca form? de exprimare ajuns? la un statut, la un gen de maturitate creativ?, la o constan?? a valorii, nu a c?ut?rii ca proces, precum s-ar crede sau s-ar afirma. Adev?rat v? m?rturisesc, Fila de aur s-a dovedit un nucleu generativ de valoare, el vorbind despre o deosebit? capacitate de analiz? ?i de sintez?, despre autoritatea artistic? pe care Ioana o onoreaz? magistral.

VALOAREA DIN ADN-ul ARTISTIC AL IOANEI



Citeşte mai mult...Expozi?ia are dou? dimensiuni, respectiv, natur? vegetal? - peisagistic? ?i alta care metamorfozeaz? ?i metaforizeaz? chipul feminin. Cu viul lor coloristic inserat pe o elips? plin? de expresivitate ?i de caracter, la care adaug? detalierea materiei magmatice din jur, Ioana demonstreaz? īntr-un sens, cosmogonic, despre cum pot fi instrumentate dou? componente esen?iale ale gīndirii īn general ?i ale inspira?iei īn particular. Acesta este creuzetul īn care tendin?ele dominante ale artei sale vii, sincretice, r?mīn fermentul determinant al succesul ei de ast?zi, acest ansamblu omogen, echilibrat, capabil s? transmit? privitorului inten?ia ?i emo?ia pictori?ei. Sigur, lucr?rile eviden?iaz? ?i str?duin?a Ioanei de a-?i crea, prin filiera metaforei sau a simbolului, mitologia sa personal?, cu o dexteritate de invidiat. Din aceste puncte de vedere, expozi?ia este o performan??, pentru c? Ioana a reu?it s? fie de o rar? acurate?e ?i vitalitate īn expresie ?i īn substan??.

Cred c? nu ar fi putut s? realizeze acel proiect unic asumat īnainte de majorat, dac? nu ar fi avut acea infuzie din astral, acea voin?? nem?rginit? pe care harul i-a oferit-o la dispozi?ie. Originalitatea cu care pictori?a se mi?ca pe aceste teritorii, precum ?i toate considerentele de mai sus ar trebui s? trezeasc? interesul colec?ionarilor de art?. Ioana impune un nou stil, unul al clarit??ii compozi?ionale, al ritmului solemn, p?truns de gravitate, al cromatismului ce spore?te atributele imaginii. De aceea īn majoritatea pīnzelor se las? u?or sesizate rezultatele corela?iilor dintre arta plastic? ?i poezie, predomin? o stare de gra?ie, ca aceea a unui poet, generat? de lumea imaginarului s?rb?toresc, de dorin?? de a spune lumii ceva special, frumos, autentic. Semnifica?ia acestor elemente ?i mai ales asocierea lor genereaz? farmecul picturilor sale. Cu astfel de repere, Ioana Teodora Du?? va continua s?-?i afirma inten?iile creatoare care au consacrat-o ?i va reu?i īn mod sigur s? conjuge la timpul viitor fenomenul artistic care a impus-o ca pe un artist valoros. O privire avizat? poate asocia atmosfera nudurilor Ioanei cu cele ale lui Paul Delvaux. Numai c?, īn cazul Ioanei avem ?i elemente ale realismului magic: sentimentul c? nu pictori?a a ales temele, ci ele au ales-o pe artist?, tī?nind din t?rīmul nev?zutului, din cel al subcon?tientului, ca motive de sorginte psihologic?. Carl Gustav Jung ar spune c? arta Ioanei evoc? ?i reprezint?, ca orice art? profund psihologic?, autenticul ?i valoarea. Eu, cronicarul, scriind cu abunden?? meritat?, am ajutat pe jurnali?tii cu retina bucuroas? doar de imagini pe care, poate, nu le-au priceput, sau pe cei c?rora le-au sc?pat prea pu?ine referiri de cuviin?? pe firul edi?iei pe care o slujesc, sau pe cei care au uitat s? se opreasc? din sporov?itul jurnalistic apatic, neīnsemnat pentru un artist de valoare.

Grafica - Ā Ion M?ld?rescu

 
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Miercuri, 29 Septembrie 2010 23:33

Citeşte mai mult...Romānia - am mai scris acest lucru ?i revin - a devenit de nerecunoscut. F?r? exager?ri, dar marea criz? ce zguduie īn ultima vreme planeta a cā?tigat la noi propor?iile HAOSULUI, care r?v??e?te totul ?i nu ?tim cum va sfīr?i. Mai ieri-alalt?ieri, binef?c?tori revizioni?ti au cutezat s?-l omagieze pe Horthy īn inima Transilvaniei ?i aceia?i, din firave ra?iuni oficiale, i-au ?inut pe romāni departe de mormāntul lui Avram Iancu. Ceea ce alt?dat? p?rea exclus, iat? c?, odat? cuprin?i īn Marea Europ?, a devenit posibil! Din ordinul ?i prin voin?a cui? S? relev?m īns? c?, īn acela?i timp, mai nimeni n-a observat c?, cel pu?in īn contrast cu „intrarea triufal?” a regentului Horthy īn Transilvania ciopīr?it?, se īmplineau ?i 70 de ani de la instalarea ca prim-ministru a generalului Ion Antonescu, salvatorul Romāniei īn condi?iile tragice ale anilor 1940-1941 ?i eroul R?zboiului Na?ional de Eliberare din R?s?rit (1941-1944). Admitem c? au putut fi īn discu?ie anume re?ineri sau temeri, datorate, probabil, interpret?rilor aiurite ale nenorocitei Ordonan?e de urgen?? nr. 31/2002 pentru „prevenirea ?i combaterea incit?rii la ur? na?ional?, rasial? sau religioas?”, manifeste īn alte p?r?i (inclusiv, din cāte īn?eleg, īn Fran?a), dar nu la noi, pe seama ori īn detrimentul trecutului na?ional supus unor grosolane ?i interesate falsific?ri.

Realitatea faptelor survenite īn septembrie 1940, īn total dezacord cu interpret?rile eronate dar caraghioase ?i proletcultiste avansate zgomotos de „echipa” Institutului holocaustului E. Wiesel din Bucure?ti, denot? c? desemnarea lui Ion Antonescu ca pre?edinte al Consiliului de Mini?tri s-a impus pentru Carol II din ra?iuni externe (alian?a cu Germania, obligatorie vizavi de pericolul URSS) ?i interne, drept singura solu?ie salvatoare a momentului, pentru Suveran ?i pentru ?ar?. Īn atari condi?ii, Antonescu, investit de Carol II cu formarea guvernului la 4 septembrie 1940 (Decretul Regal nr. 3 051/1940), iar la 5 septembrie 1940 cu depline puteri (DR nr. 3 053/1940), reīnnoite de Mihai I la 6 ?i 7 septembrie 1940 (DR nr. 3 067/1940 ?i nr. 3 072/1940), nereu?ind a-?i forma un cabinet de „uniune na?ional?”, a definitivat īn noaptea de 14/15 septembrie 1940 o formul? īn alian?? cu legionarii. A doua zi, la 15 septembrie 1940, Antonescu, care īntre timp, prin decizia nr. 4 689/din 9 septembrie 1940, ī?i asumase ?i titulatura de Conduc?tor al Statului, a lansat un Apel c?tre ?ar?, din care re?inem acest īndemn adresat romānilor: „... V-am vorbit de la suflet la suflet, de la inim? la inim?, de la romān la romān. Sunt sigur c? m-a?i īn?eles... Trece?i la munc?. Generalul Antonescu v? asigur? c? proprietatea voastr? va fi respectat?, libert??ile voastre vor fi garantate, munca voastr? va fi r?spl?tit? ?i dreptatea voastr? v? va fi dat?. Cu Dumnezeu īnainte” (cf., pentru detalii, Mare?al Ion Antonescu, Un A.B.C. al anticomunismului romānesc, I, Ia?i, 1992; Jurnalul Mare?alului Ion Antonescu, I, Ia?i, 2008; Auric? Simion, Regimul politic din Romānia īn perioada septembrie 1940-ianuarie 1941, Cluj-Napoca, 1976; Dana Honciuc-Beldiman, Statul na?ional-legionar. Septembrie 1940-ianuarie 1941. Cadrul legislativ, Bucure?ti, 2005).

Problemele istoriei na?ionale ?i universale ale veacului trecut s-au aflat, cu totul recent (10-11 septembrie), īn aten?ia participan?ilor la cea de a VI-a edi?ie a sesiunii de comunic?ri ?tiin?ifice patronate de „Asocia?ia Na?ional? a Cavalerilor de Clio”, de la Maia-Ialomi?a (organizator, comandor prof. univ. dr. Jipa Rotaru). Au fost sus?inute 32 comunic?ri originale, iar profesorul Jipa Rotaru a lansat un masiv volum reunind materialele prezentate īn anul precedent (vezi Retr?iri istorice īn veacul XXI, III, Bucure?ti, Pro-Universitaria, 2010, 394 p.). Dintre materialele prezentate la sesiunea recent īncheiat? la Maia, am re?inut - special pentru cititorii Revistei Agero - comunicarea deosebit de interesant? a d-nei Alexandra Ceoceanu, profesor psiholog la Colegiul National „Grigore Moisil” din Urziceni.

Portretul unui Mare?al - Prof. Alexandra Ceoceanu

E greu s? faci portretul unui personaj istoric cānd unii īl v?d erou na?ional, iar al?ii criminal de r?zboi. Din fericire, īn profesia mea nu exist? judecat?. Psihologia mai mult constat? decāt face aprecieri de valoare. Īn ansamblul s?u, personalitatea uman? este determinat? de trei factori: zestrea genetic?, mediul de provenien?? ?i educa?ia. Profilul lui Antonescu este cel al unui militar. Natura, modelele pe care le-a avut īn copil?rie, familia cu tradi?ie ost??easc? ?i ?colile pe care le-a urmat au determinat o combina?ie de tr?s?turi, īnglobate īntr-o personalitate puternic?, de marc?. ?tie ce vrea s? devin? īnc? de mic copil, eroi fiindu-i marii generali ?i comandan?i de o?ti de care auzise. Ī?i formeaz? de timpuriu o anumit? imagine despre felul īn care trebuie s? se comporte un soldat. O īntāmplare care reflect? cāteva din tr?s?turile de caracter ale viitorului om de arme este cea care descrie cum la terminarea gimnaziului, ca ?ef de promo?ie īn toate clasele, p?rin?ii s?i hot?r?sc s?-i ofere un rīnd de haine, uniforma Liceului Militar (date despre cariera militar? - Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu. Biobibliografie, Ia?i, 2010). Cadoul p?rin?ilor nu are efectul scontat, tān?rul Antonescu se sup?r?, spunānd c? nu poate purta alte haine decāt acelea date de ?coal? īn condi?iile īn care colegii s?i nu-?i pot permite „s? īncal?e nici m?car o pereche de ciorapi particulari”. Īntāmplarea aceasta ne vorbe?te despre maturizarea precoce a celui care avea s? devin? „cel de-al treilea Mare?al al Romāniei”. La 14 ani, īn general, un copil nu ?i-ar fi refuzat pl?cerea de a defila ?i a face parad? c?-?i poate permite uniform? particular?, dar Antonescu crede c? ?i-ar sfida colegii prin acest gest. Cu alte cuvinte, este capabil s? īi pun? pe al?ii īnaintea sa. Are o anumit? imagine despre onoarea unui militar ?i nu renun?? la ea nici m?car de dragul p?rin?ilor pe care poate refuzul s?u i-a īntristat. Nu-l intereseaz? lucrurile m?runte, de suprafa??, nu este superficial. Putem s? mai desprindem de aici spiritul fair-play, modestia, integritatea, respectul fa?? de semeni, dar ?i īnc?p??ānarea ?i autoritatea. De asemenea, se anun?a caracterul dur, sever, inflexibil ?i rigid, ca dominante negative pentru un om obi?nuit, dar uneori tr?s?turi necesare īn profilul unui lider.

Studiindu-l pe Antonescu, deducem c? avea un temperament sangvinar, combinat cu aspectul coleric. Este destul de echilibrat, comunic? foarte u?or ?i clar, este īnclinat spre a desf??ura activit??i īmpreun? cu al?i oameni. Este metodic, hot?rāt, inflexibil, ī?i planifica totul cu precizie. Ac?ioneaz? pe etape ?i la obiect dup? toate regulile artei militare. Se face cunoscut ca un om energic, autoritar ?i neīnduplecat īn executarea ordinelor. Cordial ?i plin de vitalitate, īi lipsesc cāteodat? gustul ?i m?sura. Activit??ile pe care le desf??oar? sunt intense, ordonate ?i multiple. Īi place poporul, este al?turi de oameni, crede īn progres. Are o fire voluntar?, impetuoas?, iar prin calit??ile de orator poate antrena masele de oameni prin for?a de convingere de care d? dovada. Extravertit, face observa?ii exacte ?i de?ine un remarcabil spirit practic. Poate fi disponibil ?i abil. Īn politic? a ar?tat c? poate s? nu respecte marile sisteme de gīndire ?i c? s-a bazat mai mult pe intui?ie ?i experien??. Valorile dominante par s?-i fi fost ac?iunea ?i determinarea. Īn descrierile care i se fac, Mare?alul este caracterizat ca avānd mare agilitate mental? ?i o inteligen?? ie?it? din comun. Acest lucru este relevat de rezultatele remarcabile pe care le ob?ine la īnv???tur?, pe tot parcursul preg?tirii sale, īncepānd cu ?coala primar? ?i terminīnd cu ?coala Superioar? de R?zboi, ulterior īn activitatea militar?. Energic, sociabil, cu destul talent diplomatic, Antonescu dovede?te atāta m?iestrie īn alegerea cuvintelor, īncāt mesajul s?u este mereu clar, precis, conving?tor. Este activ ?i creativ, are o perspicacitate deosebit?. Aceste aspecte sunt bine puse īn evidenta atāt pe front, īn posturile de conducere ?i īn calitatea de diplomat, unde trebuia s? ob?in? rezultate cāt mai profitabile pentru ?ar?. Se orienteaz? rapid īn func?ie de necesit??i, ia īn calcul mai multe op?iuni, alegerea final? dovedindu-se de cele mai multe ori ?i cea potrivit?. Din īncercarea de a ob?ine victoria cu orice pre?, poate s? par? c? joac? pe mai multe fronturi. Cāteodat? m?cinat de īndoial?, ia decizii contradictorii, ī?i acord? dreptul de a se r?zgāndi. Cu o imagine de sine foarte bun?, ī?i cunoa?te posibilit??ile, crede īn sine ?i ?tie c? poate ob?ine ceea ce ?i-a propus. A fost socotit ca ultima speran?? a ??rii īn vremuri deosebit de tulburi ?i ?i-a asumat acest rol fiind sigur c? a?a era. A acceptat s? fac? singur ceea ce al?ii nu au īndr?znit, bazāndu-se pe sus?inerea celor care īl cuno?teau ?i īl pre?uiau exact a?a cum era - solda?ii romāni pe care īi condusese īn lupt? pe timp de r?zboi ?i pe care īi īnv??ase tot ce ?tia pe timp de pace. De?i con?tient c? are o reputa?ie de om dur, nu pare s? fi considerat asta un impediment.

Pentru a conduce ?ara īn acele momente, poate tocmai duritatea, severitatea, intransigen?a i-au fost de mare folos. Loial, subtil, ferm, demn mai ales, f?r? s? se plece īn fa?a cuiva, tenace, hot?rāt, Mare?alul s-a bucurat de pre?uirea multora. Se spune c? Hitler īl considera ca fiind un soldat str?lucit, dar nu ?i un bun politician, de talia lui Mussolini de exemplu, „care avea un real sim? politic” (Gh. Buzatu). Aceasta nu l-a īmpiedicat īns? pe Hitler s? ?in? cont de p?rerile sale ?i s?-i acorde īncredere. Este cerebral, mobil, deloc pasional ceea ce īi permite s? ia decizii la rece ?i s? se descurce īn orice situa?ie. Cu mare spirit de dreptate „... un om cu suflet p?rintesc, sever prin interesul datoriei, dar omenos fa?? de cel slab ?i īn suferin??” (colonel G. Magherescu, īn „Antonescu, Mare?alul Romāniei ?i r?sboaiele de reīntregire”, editor Iosif Constantin Dr?gan). ?tie s?-si pun? īn valoare personalitatea, este con?tient de puterea pe care o are ?i o folose?te īn toate īmprejur?rile. Tot colonelul Magherescu descrie cum personalitatea mare?alului schimba atmosfera de la Regimentul 9 de Ro?iori „Principesa Elena” de la Giurgiu, cu 2 luni īnainte de a prelua conducerea acolo. „Regimentul tremura la gāndul c?-l va avea īn curānd comandant. Nu era unul care s? nu fi auzit despre valoarea sa ca militar, despre caracterul lui ne?ov?itor, despre severitatea lui”. Spirit cu viziune modern?, a folosit toate cuno?tin?ele pe care le-a c?p?tat īn urma instruirii īn prestigioase ?coli militare pentru a ridica standardele armatei romane. „Īn calitate de comandant al Scolii de R?zboi, Antonescu a adus cu el o primenire total? īn formarea ofi?erilor de Stat Major, sco?īnd ofi?eri īn termen, obligīndu-i s? ridice nasul din hart? ?i s? scruteze zona, s? calce terenul ?i s? cunoasc? ?ara” (poveste?te aghiotantul s?u, colonelul Magherescu). Deducem de aici c? ī?i dezvoltase un mod de gāndire modern, cu principii fundamentate pe cunoa?terea particularit??ilor oamenilor. Tindea spre imprimarea unui nivel ridicat de civiliza?ie īn rāndul solda?ilor. I se zicea Cāinele Ro?u, unii spun c? din cauz? c? īn tinere?e fusese ro?covan, al?ii fiind de p?rere c? r?utatea de care d?dea dovad? īi atr?sese aceast? porecl?, de?i īnc? nu am g?sit nici o informa?ie care s? vorbeasc? despre aceast? tr?s?tur?. Mai degrab?, a? putea s? m? gāndesc la un spirit aspru. Militar cu o preg?tire str?lucit?, se pare c? a fost unul dintre cei mai mari strategi ai vremii sale, apreciat, mān? forte, disciplinat, integru. Antonescu r?māne tipul ofi?erului īnzestrat cu spirit de lupt?tor, curaj ?i onoare, dānd dovad? de acestea pān? īn ultima clip? a vie?ii sale, „un ofi?er bine preg?tit ?i demn de uniforma armatei” (Adrian Cioroianu). S-a bucurat de simpatia solda?ilor pentru c? era un ofi?er drept ?i, īn disputele dintre solda?i ?i ofi?eri, nu lua din capul locului ap?rarea ofi?erilor, ci īi asculta ?i pe solda?i, iar dac? dreptatea era de partea acestora din urm?, nu ezita s? o arate. I-a fost prieten ?i mentor Constantin Prezan. Ca tr?s?turi negative, i se atribuie vanitatea ?i ambi?ia, o īnc?p??ānare exagerat?, na?ionalismul exagerat. A fost caracterizat ?i ca fiind lipsit de viziune, iresponsabil, „aventurier ambi?ios”, avānd vederi m?rginite, superficial. Poate c? aceste tr?s?turi īl caracterizau, nu putea avea numai calit??i, dar, ca psiholog, m? intereseaz? mai mult mi?carea sa prin via?? ?i acele tr?s?turi pe care le-a folosit pentru a-?i atinge scopul, scop ce pare s? fi avut mai mult de-a face cu patriotismul, decāt cu ambi?ia pentru glorie militar? de care este acuzat.

Despre b?rbatul Ion Antonescu se spune c? era de statur? mijlocie, slab, osos la fa??, cu ochi alba?tri, frunte īnalt?, p?rul blond-ro?cat īn tinere?e, piept?nat pe spate. Vorbea clar, concis, f?r? īnflorituri, capta imediat auditoriul. Era u?or īndoit de spate, cu umerii adu?i īnainte, ca ?i cīnd ar fi purtat o povar? nev?zut?. Pe fa?? i se citea concentrarea. Cānd zīmbea, chipul i se īnsenina ?i devenea chiar frumos. Īn via?a particular?, Antonescu a fost un so? bun ?i atent, un prieten de n?dejde ?i un fiu iubitor. Nu a avut o fire senzual? ?i n-a fost pasional din cale afar?. Imaginea Mare?alului din via?a privat? difer? mult de cea din via?a public?. Militarul autoritar, cu mān? de fier, devine acas? la el un bun familist, un om cu totul obi?nuit care ī?i iube?te so?ia ?i duce o via?? normal?, la fel ca a tuturor oamenilor. Dac? facem o sintez? a observa?iilor despre personalitatea lui Ion Antonescu, ob?inem un caracter demn caracterizat de loialitate, patriotism ?i corectitudine, tr?s?turi care īi sunt recunoscute īn unanimitate atāt de sus?in?torii s?i, cāt ?i de cei care īl contest? cu putere. Dincolo de toate acuza?iile care i se aduc, Ion Antonescu a tr?it ?i a murit pentru ?ar? ?i chiar dac? nu toate deciziile pe care le-a luat au fost cele mai potrivite, s?-l trecem īn rāndul marilor criminali nu ne face cinste, īn condi?iile īn care īn acea perioad? s-au s?vār?it crime cumplite de c?tre cei implica?i īn marea conflagra?ie, crime īnf?ptuite īn numele ideii de libertate, iar nu o dat? ascunse īn umbra acesteia. Īn acest rānduri, mi-am propus s? creionez un profil de personalitate, nu s? judec faptele istoriei. Am cules date din scrierile celor care īl consider? pe Antonescu un mare om de Stat, dup? cum ?i din ale celor care īl trateaz? ca un criminal de r?zboi. Am īnceput lucrarea cu gāndul s? fiu obiectiv? ?i s? surprind cāte ceva din adev?rata fa?? a lui Ion Antonescu, a?a cum a fost el. Acum, īmi dau seama c? a? putea fi acuzat? cu u?urin?? de subiectivitate, dar īmi asum lucrul acesta. Am parcurs cu mare aten?ie argumentele celor care v?d īn el un criminal cu sānge rece, un om bolnav, capabil de fapte abominabile. N-am g?sit nimic care s? sus?in? aceast? teorie, nimic care s? pun? īn discu?ie o personalitate nevrotic? sau sociopat?.

Este cunoscut faptul c? toate actele noastre con?in pecetea personalit??ii pe care o avem. Factorii psihologici implica?i īn analiza structurii de personalitate a Mare?alului sunt lega?i de motiva?ie, activitate, poten?ial intelectual, creativitate, iar acestea pun īn eviden?? maturizarea social?, o personalitate normal? cl?dit? pe o istorie personal? care nu are nimic de-a face cu destructurarea psihic? sau social?. Bineīn?eles ca nu am preten?ia s? fi descifrat īn am?nunt īntreaga natur? a Mare?alului Antonescu. De bun? seam?, r?mān īnc? multe de precizat, dar ceva pot s? afirm cu siguran??: permanen?a ce marcheaz? tot parcursul vie?ii sale se raporteaz? la datoria fa?? de ?ar?. Nu a fost singura, dar acesta nu este decāt motivul pentru care o s? studiez īn continuare via?a ?i activitatea lui Ion Antonescu. Pān? atunci, īnchei acest portret cu o fraz? care poart? īn ea un mare adev?r despre personalitatea Mare?alului: „Am fost un slujba? fanatic al acestui neam!”

 
Masacrele mileniului trei
Ion Maldarescu   
Miercuri, 29 Septembrie 2010 23:21

Citeşte mai mult...„Cele mai multe dintre cetacee ī?i g?sesc sfār?itul īn plasele pescarilor. Ei r?mān principala amenin?are la adresa animalelor, iar situa?ia se va īnr?ut??i", a declarat Randall Reeves, directorul Cetacean Specialist Group de la IUCN Species Survival Commission pentru Daily Telegraph”. Dintr-un ultim studiu citat de acela?i cotidian, aproape un sfert din speciile de balene ?i delfini sunt pe cale de dispari?ie, multe dintre ele fiind serios amenin?ate. Uniunea Interna?ional? pentru Conservarea Naturii (IUCN), care actualizeaz? periodic Lista Ro?ie a Speciilor Ameninta?e cu dispari?ia, sus?ine c? situa?ia se prezint? mult mai grav?, jum?tate din cetaceele existente fiind incluse īn categoria „Deficit de informa?ii”; datele despre ele sunt insuficiente pentru a putea fi efectuat? o evaluare corect?. Studiul arat? c? urm?toarea specie care ar putea disp?rea īn curānd este vaquita (Phocoena sinus), o specie de delfin din Golful Mexicului, care ar putea avea soarta delfinului baiji (Lipotes vexillifer), din Rāul Galben, China, trecut pe Lista Ro?ie la categoria Serios Amenin?ate, Posibil Disp?rut. Delfinul din Marea Neagr? a fost trecut ?i el pe aceast? list?, de la „Vulnerabil” la „Amenin?at”. Principalul factor de risc al cetaceelor este pescuitul iresponsabil, urmat de distrugerea habitatului, dispari?ia hranei ?i de zgomotele generate de radarele militare cu ultrasunete, de cercet?rile seismice ?i de naviga?ie. Un alt factor nociv este īnc?lzirea global?, care a īnceput s? afecteze existen?a acestor vie?uitoare. Descenden?i ai faunei terestre, miracole ale evolu?iei, delfinii, cele mai gra?ioase ?i mai elegante vie?uitoare din mediul acvatic, īnoat? cu for?a ?i gra?ia pe?tilor ?i sunt capabili s? despice apele m?rilor ?i oceanelor cu o vitez? de invidiat. Se cunosc numeroase cazuri īn care delfinii au salvat oameni de la īnec, aducāndu-i la ??rm. Folosindu-se de īnaltele lor capabilit??i, au fost utiliza?i īn scopuri ?tiin?ifice, militare, utilitare, servind UMANITATEA. Fiind mamifere, structura lor se aseam?n? cu a noastr?, cu toate acestea OMUL, aceast? fiin?? cu preten?ii de inteligen?? superioar?, nu se rezum? la a-?i asigura hrana, el ucide din pl?cere, din cruzime, dintr-un sadism caracteristic cazurilor patologice grave. Asemenea unor asasini īn serie, pentru a-?i dovedi „B?rb??ia”, omul comite cruzimi de neimaginat. Suntem īn mileniul trei, īn secolul informaticii ?i al celui mai īnalt stadiu tehnologic ?i totu?i ne afl?m pe ultima treapt? a s?lb?ticiei. Secolul XXI īn care de-abia am intrat, ar trebui s? fie unul mai īn?elept privitor la resursele planetei, la eco-sisteme īn general, la toleran?? ?i la drepturi egale ale tuturor fiin?elor de a vie?ui, atāta vreme cāt nu constituie un pericol pentru s?n?tatea sau via?a altora.

Citeşte mai mult...Anual, īn insulele Feroe, care apar?in Danemarcei, ?ar? occidental? cu preten?ie de īnalt? civiliza?ie, se comit acte de barbarie, se comit masacre īn mas?, pe care un om normal nu le pot īn?elege ?i, cu atāt mai pu?in, accepta... Pentru a demonstra c? au devenit adul?i, tineri cu apuc?turi de canibali masacreaz? an de an, cu o cruzime de neīnchipuit, sute de exemplare de delfin Calderon, vie?uitoare blānde, netem?toare de oameni ?i folositoare fiarei bipede. „Calderon”, un delfin extrem de inteligent, care obi?nuie?te s? se apropie de oameni din curiozitate, este ucis cu cruzime, nu oricum, nu dintr-o dat?. Ace?ti „bravi” tineri, deveni?i adul?i, īnfig īn trupul lui cārlige, le sfā?ie carnea… ?ip?tul sfā?ietor al unui delfin, l?sat inten?ionat s? moar? īncet, īn chinuri, seam?n? cu al unui copil. El moare lent, īn propriul sānge īn care se scald? ?i asasinul, el, OMUL. Masacrul comis de ace?ti tineri „occidentali” īmpotriva unor vie?uitoare nevinovate nu este altceva decāt o barbarie s?vār?it? īmpotriva oric?ror percepte umane ?i cre?tine. Romānilor li se bag? pe gāt tot felul de improviza?ii rentabile comercian?ilor, s?rb?tori p?gāne ?i obiceiuri ciudate provenind din LUMEA CIVILIZAT?. Comunitatea European? observ? ?i condamn? anomaliile – reale sau nu - din Romānia sau din alte state componente, de la „periferie”, dar nu observ? c? acolo, īn chiar centrul civiliza?iei, comiterea unor astfel de atrocit??i fa?? de animalele lipsite de ap?rare; este o ilegalitate degradant? ?i o lips? de respect fa?? de natur? īns??i. Ne mir?m de ce natura se r?zbun? uneori. Masacrarea aberant? a acestor fiin?e atāt de inteligente ?i de rafinate poate fi considerat?, chiar dac? sun? emo?ional, CRIM? ĪMPOTRIVA UMANIT??II !

 
Blues pentru saxofon alto sau arta la superlativ
General mr. (r) Conf. Univ. Dr. Ilie Gorjan   
Marţi, 28 Septembrie 2010 19:34

Citeşte mai mult...Īntr-o lume tot mai ostil? ?i mai nesigur?, atāt din cauza vremii, dar mai ales a vremurilor, refugiul īn literatur? poate fi una dintre solu?iile la care s? apeleze orice om de bun? credin?? din spa?iul īn care fiin??m cu to?ii. De pu?in? vreme am intrat īn posesia c?r?ii Blues pentru saxofon alto-teatru imaginativ scris? de maestrul Doru Mo?oc ?i publicat? la Editura Offsetcolor din urbea noastr? īn anul 2008. E demn de eviden?iat faptul c? autorul, prin cele trei piese de teatru incluse īn economia c?r?ii, ofer? cititorului, chiar ?i celui mai pu?in avizat, pl?cerea unei lecturi agreabile ?i a unui exerci?iu spiritual de excep?ie. Am citit cartea, la īnceput cu scepticismul celui care nu este pasionat de teatru ca de celelalte dou? genuri literare, proza ?i poezia, dar, dup? prima lectur?, am reluat lucrarea, de data aceasta cu interesul celui care constat? c? se afl? īn fa?a a ceva inedit, īnaintea unei crea?ii ie?ite din comun, c? toate cele trei piese pot fi īnceputul unui mare drum īn dramaturgie, īnceputul unui mare cāntec „d?ruit, din cānd īn cānd, de īngeri oamenilor”. Dac? un compozitor nu poate crea īn absen?a portativului, un regizor de talent are la dispozi?ie imagina?ia, care īnseamn? mai mult decāt orice simplu portativ, ori Doru Mo?oc tocmai asta ofer? regizorilor, un portativ de alt? factur?, mai complex ?i mai adaptat neomodernismului īn dramaturgie: teatrul imaginativ, obiectiv atins de autor cu un remarcabil talent literar, pe care orice cititor sau spectator īl poate constata f?r? nicio dificultate. „Arhitect de caractere” fiind, Doru Mo?oc reu?e?te s? realizeze teatrul f?r? didascalii, adic? „un fel de delegare de competen?? de la autor c?tre regizor ?i actor”, dup? cum sus?ine domnia sa īn prefa?a c?r?ii. ?i mai l?mure?te īn nota preliminar? a primei piese din carte ce īnseamn? teatrul imaginativ, apreciind c? piesa respectiv? „nu are personaje cu identitate precis?, nici cu biografie cert?. Ele sunt desemnate conven?ional, doar prin dou? simboluri matematice.Nu ?tim cum arat?. Nu le ?tim vārsta, nici sexul. Nu ?tim ce fac. Nu ?tim de ce se ceart? sau de ce se iubesc. Nu ?tim ce le mān? pe ele īn lupt?. De fapt, naiba ?tie ce se īntāmpl? cu personajele. Habar n-avem unde se afl? ?i ce caut? ele acolo. Pot fi pe o scen? sau īntr-o īnchisoare. La circ sau īntr-un bar. Īntr-un parc, sau īntr-un lag?r. Īntr-o sal? de a?teptare, sau īntr-un ospiciu. La New-York, la Paris, la Reikjavik, sau la Maputo. Sau pe o insul? pustie. Se pot afla chiar ?i pe o gr?mad? de cenu??, dup? ce planeta a s?rit īn aer. Dar unde nu se pot afla!”

Autorul īi invit? īn continuare pe regizori „s?-?i pun? imagina?ia la lucru, s? le ia (personajele), s? le confere identitate, biografie, s? le īmbrace, s? le a?eze īntr-un decor, s? le doteze cu diverse obiecte de recuzit? ?i, mai ales, s? le determine s? ?i fac? ceva. Dar nu orice. Doar acele lucruri menite s? pun? īn lumin? povestea, care transpare, totu?i, chiar dac? nu e livrat? explicit”. ?i, de?i, personajul A din prima pies? īl īntreab? retoric pe cel?lalt: „mai vezi tu oameni gāndind?”, iat? c? Doru Mo?oc īi determin? pe regizori, prin memorabila lucrare a domniei sale, s? gāndeasc? ?i īnc? profund, nu oricum. Deci, gāndi?i ?i ataca?i, domnilor regizori, pentru c? ave?i o baz? de plecare la ofensiv?, excep?ional?!

 
Ion Maldarescu   
Marţi, 28 Septembrie 2010 17:26

 Sala de conferin?e a Bibliotececii Jude?ene „Antim Ivireanul” din Rāmnicu Vālcea a g?zduit un eveniment mai pu?in obi?nuit īn lumea c?r?ii ?i a iubitorilor ei. O īntālnire „special?” cu oameni „speciali”. Nu gre?esc, doar nu ne īntālnim īn fiecare zi cu exponen?i ai elitei „intelligence-ului” romānesc.Trei nume, trei destine, trei drumuri; doi generali: Filip Teodorescu ?i Cristian Troncot?, al?turi de colonelul Paul Carpen. C?r?i, personaje, cuvinte venite dintr-o lumeCiteşte mai mult... inabordabil? celor mul?i. Printre c?r?ile prezentate publicului s-au putut u?or remarca primele dou? numere ale revistei Veteranilor din Serviciile Romāne de Informa?ii, „Vitralii” - Lumini ?i umbre.

Īnc? de la īnceputurile umanit??ii culegerea informa?iilor a fost esen?ial? existen?ei, ini?ial sub form? u?or infantil?, dar perfec?ionat? odat? cu trecerea secolelor. Marile imperii, vechii egipteni, grecii, iudeii, chinezii, japonezii au īn?eles c? aflarea unei ve?ti poate preveni sau poate fi utilizat? ca form? de agresiune. Evul Mediu a constituit un īnceput „elevat” ?i persuasiv al spionajului, iar misiunile speciale ale trimi?ilor coroanei britanice, ambasadorii Londrei aveau, pe lāng? prerogativele oficiale, ?i preocup?ri mai pu?in agreate de inamicii imperiului. Informa?iile, fie de natur? militar?, economic?, din domeniul cercet?rii ?tiin?ifice, de fapt din orice domeniu al activit??ii umane, au prezentat interes ?i relevan??. Mai tārziu, īn perioada celor dou? conflagra?ii mondiale, serviciile secrete au avut o importan?? covār?itoare īn derularea evenimentelor. Nici Romānia nu face excep?ie de la regul?. Moruzov, Cristescu, doi „p?rin?i” ai Serviciului Secret de Informa?ii romānesc au pus bazele unei organiza?ii moderne ?i puternice, respectate de omoloagele din str?in?tate ?i, dup? exprimarea domnului general (r), profesor universitar dr. Cristian Troncot?, „f?cea parte din lumea bun?” a spionajului ?i a contraspionajului. CEKA, KGB (actualul FSB), GRU, Abwehr, KSA, MI5, MI6, Le Deuxičme Bureau, DGSE, Mossad, OSS, CIA, NSA, sunt prescurt?ri ale denumirii unor organiza?ii specializate īn colectarea informa?iilor ?i punerea lor la dispozi?ia guvernelor īn slujba c?rora activeaz?. „Nici un stat din lume, indiferent dac? este democratic sau, dimpotriv?, totalitar nu poate supravie?ui f?r? s?-i apere interesele”. Cānd auzim despre un spion, imaginea creat? īn subcon?tient ne produce „holograma” unui individ „fascinant” de genul eroului romanelor lui Ian Fleming, charismaticul James Bond 007, priceput la orice. Toate bune atāta vreme cāt identitatea sa r?māne īn umbr?...

Citeşte mai mult...Nu mi-am propus s? scriu despre istoria acestor servicii speciale, nici nu a? putea, mai cu seam? cānd unul dintre „eroii” īntālnirii la care m? refer este cel mai important cercet?tor-istoric romān īn domeniu, generalul (r), profesor universitar doctor Cristian Troncot?. Domnia sa a prezentat o succint? expunere, introducānd auditoriul īn „atmosfera” activit??ii de informa?ii, īn care cā?tigarea unei b?t?lii este esen?ial?, dar r?zboiul nu se termin?. De cu totul alt? factur? a preocup?rilor un „senior” al r?zboiului invizibil, un „paradox” al vremurilor tranzi?iei postdecembriste, omul care, īn pu?c?rie fiind pentru „vina” de a-?i fi slujit ?ARA, nu regimul, ocupa dou? pozi?ii antagonice, fapt demn de consemnat īn Guiness Book: de?inut al statului ?i adjunct al Serviciului Romān de Informa?ii, generalul (r) Filip Teodorescu. Īn pledoaria sa afirma cu un haz plin de am?r?ciune: „Ani de zile am reu?it performan?a s? nu m? aresteze adversarii, īn schimb ai mei m-au b?gat īn pu?c?rie! M-am sim?it umilit ?i dezam?git!” (Generalul Pacepa a fost reabilitat pentru c? ar fi „defectat” (?) regimul, de fapt el a DEZERTAT ?i a TR?DAT, nu pe Ceau?escu, ci Romānia. Mai nou, min?i alienate sau r?uvoitoare vor s?-l ridice la rangul de erou). Un alt personaj important al īntālnirii, colonelul (r) Paul Carpen, un veteran al „tran?eelor” de pe teatrul operativ al r?zboiului invizibil purtat de contraspionajul romānesc, a adus cāteva raze de lumin? īn „ce?oasele” zile ale lui decembrie ’89. Serviciilor secrete occidentale stabiliser? deja contacte cu elemente autohtone - vom vedea de unde „ap?rute” - īn decembrie 1989. Redau afirma?iile istoricului Alex Mihai Stoenescu: „Ion Caramitru venea din Anglia, Mircea Dinescu ?i Sergiu Nicolaescu din Germania, Alexa Visarion ?i Corneliu Bogdan din S.U.A., Siviu Brucan trecuse prin S.U.A., Anglia, Austria, ?i... U.R.S.S.”. „Militarii apar?inānd MApN care ?i-au pierdut via?a īn timpul confrunt?rilor au murit nu numai nevinova?i, dar ?i sacrifica?i”, a men?ionat domnul colonel Paul Carpen. De asemenea, a amintit de implicarea sovietic? ?i maghiar? īn evenimentele din decembrie ’89, īncheind: „Sunt vremuri īn care nu mai po?i tr?i de urletele lupilor care se plāng de s?lb?ticia mieilor”.

Citeşte mai mult...Abunden?a informa?iilor, multe inedite, incitante ?i rostite īn fa?a unui auditoriu avid de cunoa?tere a adev?rului despre evenimentele din decembrie 1989, au constituit un moment de rupere de cotidianul suprasaturat ?i īmpestri?at cu intoxic?ri televizate. Avem nevoie de o „cultur? de securitate”. Serviciul secret este necesar ?i indispensabil unui stat modern, iar condamnarea Securit??ii īn īntregul ei, asemenea Stassi, a fost un abuz, o ac?iune deliberat? īn fapt o abera?ie, o ac?iune absurd?, dar util? „regizorilor”. Regimul instaurat dup? 1944 a avut mai mult? īn?elepciune decāt cel postdecembrist, īn sensul c? a ?tiut s? īnve?e de la speciali?ti īnainte de a se debarasa de ei. Demolarea statului romān a īnceput īn august 1944, iar decapitarea sa a īn decembrie ’89 ?i se īncheie ast?zi prin scufundarea „navei amiral” - „Romānia”. „Pe frontul secret nu exist? prietenie, nu exist? decāt interes!”. Ion M?ld?rescu www.agero-stuttgart.de www.art-emis.ro

Grafica - Ion M?ld?rescu

 
Maria Diana Popescu   
Marţi, 28 Septembrie 2010 16:02
Citeşte mai mult...„Pericol la doar cīteva sute de kilometri de grani?a Romāniei”, scrie un jurnalist disperat dup? glorie, nu dup? adev?r. „Aproximativ 16 persoane au fost infectate cu virusul West Nile īn Grecia”, īn urma īn?ep?turii ?īn?arilor; „24 de pacien?i spitaliza?i pentru meningit? luna trecut? au fost infecta?i cu virusul West Nile”. „Dou? dintre cele trei persoane care au murit īn ultimele zile au fost infectate cu virusul West Nile”, potrivit oficialilor din cadrul unui spital din Grecia. Astfel de ?tiri nu fac decīt s? panicheze. ?i minciuna se lunge?te pe continent, zboar? ca ?īn?arul, fiind cea mai eficient? metod? de punere pe pia?? a unui nou vaccin. Dup? gripa mexican?, cea a g?inilor ?i a porcilor, care au umflat prin vīnzarea vaccinurilor veniturile companiilor farmaceutice, o nou? mega-afacere se profileaz? pentru firmele de medicamente. Bineīn?eles, mizīndu-se pe efectul de turm?, se va produce un nou vaccin, pe care īl vor vinde naivilor sau mai bine zis īl vor b?ga cu diploma?ie pe gītul popula?iei. Bine ar fi ca jurnali?tii care au mai promovat monstruozitatea īndemnului la vaccinare s? fie de aceast? dat? ceva mai rezerva?i, s? nu mai trateze orice zvon ca pe o apocalips? infec?ioas?, care se vindec? musai cu ser. Presa cu caracter informativ trebuie practicat? de oameni bine informa?i, cu un moral s?n?tos. Eu sper c? etapa prin care trece mass-media s? fie de scurt? durat?, s? se revin? la reporteri competen?i ?i impar?iali.

Speciali?tii responsabili cu panicarea lumii, bine pl?ti?i pentru aceast? munc? murdar?, anun?? c? pe līng? virusul West Nile, transmis de īn?ep?tura de ?īn?ar, un nou microb, care poate face orice bacterie rezistent? la antibiotice, amenin?? Europa. Microbul, afirm? ei, adus de persoane care au f?cut opera?ii īn India sau Pakistan, amenin?? cu r?spīndirea tocmai acum cīnd 70% dintre salaria?ii din s?n?tate iau īn considerare posibilitatea migr?rii pentru munc?. Statisticile arat? c?, īn prezent, peste ?ase mii de medici, din cei patruzeci de mii cī?i avea Romānia, au p?r?sit deja sistemul sanitar. Migreaz? medicii, lor ad?ugīndu-li-se ?i asistentele medicale aflate la munc? īn str?in?tate, din cele o sut? dou?zeci de mii īnregistrate. Conform datelor oficiale, Romānia va r?mīne cu un medic la dou? mii de pacien?i, sc?derea salariilor cu 25% a determinat tot mai mul?i medici s? plece din ?ar?. Ministrul S?n?t??ii, a declarat c?, de la 1 septembrie, va simplifica ?i mai mult metodologia de acordare a adeverin?elor profesionale, necesare plec?rii īn str?in?tate. Tot o dib?cie politic? ?i imoral?.

Dar ce mai este oare moral īn politic?? S? nu ne imagin?m c? o vom duce mai bine, indiferent cine ar fi la putere. S? nu ne imagin?m c? politicienii se vor civiliza brusc, sau c? īi va roade con?tiin?a ?i vor īnapoia patrimoniul na?ional luat cu japca. Ei sīnt cam aceia?i dup? 1989, cu acelea?i premedit?ri tupeiste, cu acelea?i fapte penale practic? traseismul de guvernare. Oamenii vor fi la fel de asupri?i, la fel de slabe ?i contraf?cute vor fi manualele ?colare, structurate dup? cine ?tie ce cumetrisme ?i teribilisme didactice, la fel vom apela la credite ca s? le achit?m pe celelalte īn derulare, iar ?īn?arii se vor īnmul?i la fel ca ?i pīn? acum, dac? nu cumva a fost creat īn laboratoare ?īn?arul cu telecomand?, ca ma?in? de lupt?. Sīnt lucruri mult mai grave īn ?ar? decīt efectul de turm?. De pild? s?r?cirea popula?ie ?i implicarea ??rii īn r?zboaiele altora. Adic? nu po?i da buluc la vaccinare doar pentru c? cineva te sperie dup? col?ul casei ?i-?i trimite ma?ini de lupt? str?ine s? se antreneze īn spa?iul aerian al ??rii.

Companiile produc?toare de medicamente s-au blocat pe ideea virusurilor gogomane ?i panica generat? de r?spīndirea lor, politicienii pe impozitarea tuturor veniturilor. M? uime?te īns? gogom?nia ?tiin?ific? emis? de un celebru fizician. „Omenirea trebuie s? abandoneze Terra sau va disp?rea, viitorul nostru e īn spa?iu pentru secolul urm?tor, fiind de evitat un contact direct cu extratere?trii”, a afirmat fizicianul britanic, Stephen Hawking, convins c? singura ?ans? de supravie?uire a omenirii, pe termen lung, este colonizarea spa?iului cosmic. Dac? Hawking īmi spune ceva de fizic?, īl cred, dar dac? ī?i dep??e?te domeniul, p?rerea lui valoreaz?, logic vorbind, cīt cea a unui african tribal pi?cat de ?īn?ari. Care extratere?tri, ce colonizare, dac? pīn? azi īn niciun ungher apropiat P?mīntului nu au fost descoperite condi?ii de via??? De aici de pe p?mīnt nu vom putea pleca decīt cu gīndul ?i cu sufletul, dup? moarte. Hawking nu a emis o teorie plauzibil?, ci un nor de praf despre fuga p?mīntenilor īn cosmos, un scenariu de film SF, aceasta referitor la scoaterea de la naftalin? a unor personaje cheie, care s? distrag? aten?ia omenirii de la probleme reale de pe planet?.

Chiar de-ar dori p?mīntenii plecarea de pe Terra, nu o pot face cu CFR-ul, nici cu avionul. Īn fine, l?sīnd gluma la o parte, noi ca specie, tehnologic vorbind, putem produce pe pamīnt cīt s? ne īnvīrtim īn jurul celor doi poli ?i mai pu?in īn spa?iu, pentru c? fonduri uria?e sīnt cheltuite īn r?zboaie ?i īn cercet?ri ?tiin?ifice menite s? atenteze la fiin?a biologic? uman?. Avem mai īntīi nevoie s? avans?m ca sistem social. Putem īncepe prin eliminarea politicienilor periculo?i din via?a societ??ii. A?a cum este organizat? specia uman?, n-are ?ans? nici aici pe p?mīnt, ca s? nu mai vorbim de plecare īn spa?iu! Nu am auzit de vreo planet? care s? aib? atmosfer? unde omul s? poat? respira. Chiar dac? ar exista undeva īn Univers, nu ?tiu cum am putea ajunge pīn? acolo, fiind vorba de mii ?i milioane de ani lumina, iar via?a omului e foarte scurt?. Cu siguran?? am putea face mai multe pe Terra. Dar, egoi?ti, ahtia?i dup? averi, insensibili ?i barbari, cei care guverneaz? lumea ne indic? un viitor sumbru. Pīn? la plecarea noastr? de pe Terra, autorit??ile ne anun?? c? cea mai eficient? modalitate de combatere a ?īn?arilor ar fi r?spīndirea de insecticide. Cine ?tie ce soi de insecticide sīnt difuzate din aer, dac? nu cumva substan?a falsei fericirii?
 
Ion Maldarescu   
Duminică, 26 Septembrie 2010 13:01

Citeşte mai mult...Am tr?it s-o vedem ?i pe-asta. La noi se poate: tax? pe gropile din asfalt, (vorba cuiva: „Aici zac banii dumneavoastr?!”), tax? pe lipsa de venit, tax? pe inventivitate, tax? pe aerul respirat, tax? pe scaune, tax? pe... Da’ taxa pe prostia ?i/sau pe incompeten?a, pe reaua credin?? Ā a guvernan?ilor ?i a parlamentarilor, cānd va fi legalizat? ?i aplicat?? Īn Romānia anului 2010 aproape totul se contorizeaz?. Dac? ritmul ?i procedurile nu se vor modifica, pe lāng? contoarele de ap?, energie electric?, gaze ?i alte servicii, nu m-ar mira (īn urma legaliz?rii prostitu?iei) s? li se monteze contoare ?i „practicantelor” celei mai vechi meserii din lume. Ar fi de preferat ca ?i politicienilor - „adep?ii” surorii primei celei mai vechi „meserii”- Ā s? li se monteze contoare pentru absen??, pentru starea de somnolen??, pentru dezinteres, pentru prostie, īmpreun? cu taxele aferente.

Ā 

Īn īnalta lor īn?elepciune, ilustrele capete patrate ale distrugerii sistematice, mai bine spus purt?torii ilegali de creiere guvernamentale, īn dorin?a de a scoate bani „din piatr? seac?” - numai pe spinarea contribuabilului romān, nu pe spe?ele „mai marilor” - s-au gāndit c? b?trānii ar trebui u?or „rarefia?i”. Cum? Simplu: prin emiterea a tot soiul de abera?ii cu rang de lege, ?i fel de fel de „porti?e” care permit interpret?ri ambigue. Bolile cronice vor fi „u?urate” de gratuitatea medicamentelor obligatoriu necesare. Nu mai ai ce c?uta la medic f?r? planificare, decāt cu o „contribu?ie” īn afara asigur?rii medicale, ?i uite-a?a, ca la noi, la nimeni! Conform noii reglement?ri, nu mergi la medic atunci cānd e?ti bolnav, ci atunci cānd e?ti „planificat”. Neinspirata programare lunar? la medicul de familie - doar aparent benefic? - a sc?pat din vedere faptul c? bolile survin pe nea?teptate. La ini?iativa domnului ministru (poart? numele str?mo?ului s?u, „Biciul lui Dumnezeu”) al nes?n?t??ii cet??enilor Romāniei, Ā īncepānd cu 1 octombrie 2010 se va aplica mult trāmbi?atul sistem de co-plat? a medicamentelor ?i a serviciilor medicale. Care co-plat? domnule ministru? Asigurarea medical? la ce serve?te? Sumele re?inute contribuabililor ani de zile pentru asigur?rile de s?n?tate merg la „Buget”, dar numai par?ial se utilizeaz? īn scopul declarat, restul iau alte destina?ii. Dup? cele mai elementare reguli economice, acest act se nume?te deturnare de fonduri, dar dac?-i vorba de guvern, se nume?te repartizare. Revenind la situa?ia s?n?t??ii publice, mai pe ?leau spus: ai bani, tr?ie?ti, n-ai bani mergi pe sens unic, spre cimitir!

Ā 

Citeşte mai mult...

Ā 

Poate tr?itorii pe alte meleaguri vor fi de acord cu „co-plata”, pentru c? la ei se practic?. „Sistemul” din Romānia este atāt de ?ubred ?i de bolnav, īncāt „orice asem?nare cu sistemele altor state este absolut īntāmpl?toare”. Pentru respectarea demnit??ii ?i a eticii profesionale, dar ?i pentru supravie?uire, pentru o salarizare pe m?sura preg?tirii lor, pe care statul romān este impotent s? le-o acorde, sute, poate mii de mediciĀ  ?i asistente medicale au luat calea exilului.Ā  Pe fondul īmb?trānirii ?i a īmboln?virii popula?iei, domn ministru ia m?suri de reducere a num?rului de paturi din spitale, f?r? a ?ine cont de faptul c? īn anumite perioade ale anului zac - absolut real - cāte dou? persoane īntr-un am?rāt de pat de spital, aglomera?i, de-a valma īn saloane uneori insalubre, f?r? aerisire corespunz?toare, īn compania omniprezen?ilor gāndaci „de buc?t?rie”, care se plimb? ca pe bulevard prin saloane. Fondurile financiare ale spitalelor au fost ajustate sistematic, iar pacien?ii sunt trimi?i s? cumpere medicamentele de la farmacii, cu banii lor, de?i sunt cotizan?i C.A.S.. Mai nou, ministerul, s-a descotorosit de obliga?iile ce-i revin, cadorisind unit??ile spitalice?ti administra?iilor locale, f?r? īns? a le aduce mai īntāi pe „linia de plutire”. Maternit??i desfiin?ate, instala?ii īnvechite, deteriorate ?i dep??ite moral, generatoare de accidente ?i incendii soldate cu victime omene?ti. Din spitale lipsesc perfuzoarele, reactivii necesari pentru analize, filmele de radiologie,Ā pān? ?i vata, pansamentele sterile, ca s? nu mai amintesc de deficitul de oxigen, de combustibilul necesar īnc?lzirii pe timp friguros, de hrana insuficient? ?i de strictul absolut necesar tratamentului bolnavilor. Dup? opera?iile efectuate īn condi?ii precare, pacien?ii sunt „elibera?i”, de fapt da?i afar? din spital, unii dintre ei nefiind ap?i s? stea pe propriile picioare...

Ā 

S?n?tatea bolnav? a sistemului medico-sanitar romānesc se afl? īn stare grav?, metastaza fiind stadiul cu care poate fi comparat?, iar eventualitatea ca Romānia s? fie tārāt? īntr-un r?zboi - care nu-i al ei - impune preg?tirea celor necesare pentru īnmormāntare.

 
<< Ǝnceput < Anterior 201 202 203 204 205 206 207 208 209 Următor > SfĆ¢rşit >>

Pagina 209 din 209