Revista Art-emis
Zilele cele mai lungi - 21 august 1968 ?i 13 noiembrie 1989 PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Duminică, 11 Noiembrie 2012 16:55

1968-1989Dup? cum s-a relatat, Mare?alul Antonescu a prev?zut deja în 1943, un an de cotitur? al R?zboiului din Est în ansamblu ?i pentru destinul României în special, c?, vizavi de perspectiva sumbr? a victoriei U.R.S.S. în conflagra?ia din 1939-1945 ?i a extinderii ocupa?iei staliniste asupra Europei Est-Centrale, nu excludea ca, dup? ce cu sprijinul Kremlinului se vor fi instalat la putere în Bucure?ti, comuni?tii vor cuteza, ei în?i?i, cândva „s? vorbeasc? române?te". Mare?alul - este adev?rat - nu a precizat ?i momentul, dar durit??ile unei ocupa?ii totale a U.R.S.S. i-au silit s? ac?ioneze mai grabnic decât se putea b?nui pentru a sc?pa România de sub aripa protectoare a „eliberatorilor" din 1944[1]. În acest cadru, pentru început, la 24 mai 1958, s-a semnat la Moscova un Acord între U.R.S.S. ?i România privind modalitatea retragerii trupelor sovietice, înf?ptuit? în perioada 15 iunie - 15 august acela?i an[2]. Evenimentul, de o amploare ?i o semnifica?ie ce au dep??it realmente consecin?ele „revolu?iei" ungare din 1956, a determinat decisiv evolu?iile politico-diplomatice în direc?ia adopt?rii faimoasei Declara?ii cu privire la pozi?ia PMR în problemele mi?c?rii ?i muncitore?ti interna?ionale adoptat? de plenara l?rgit? a C.C. al P.M.R. din 15 - 22 aprilie 1984[3]. În viziunea profesorului ?tefan Lache, Declara?ia din aprilie 1964 a legitimat „noul curs al politicii externe române?ti, adoptarea ei semnificând în fapt ie?irea de sub controlul Moscovei ?i refuzul de a o mai secunda pe plan interna?ional, exprimând, în acela?i timp, accentuarea orient?rii României spre colaborare cu statele capitaliste dezvoltate, cu toate statele lumii (subl. ns.)"[4]. Astfel, dup? retragerea trupelor de ocupa?ie sovietice în 1958, Declara?ia din 1964 venea în al doilea rând s? marcheze cotitura României comuniste în domeniul politicii interne ?i interna?ionale, având s? fie succedat? la scurt timp de o nou? r?sturnare, ca rezultat al hot?rârii adoptate de N. Ceau?escu ?i echipa sa de respingerea public? ?i necondi?ionat? a agresiunii U.R.S.S. ?i altor state socialiste împotriva Cehoslovaciei.

Gestul României, survenit la 21 august 1968, având profunde implica?ii ?i de durat?, a reprezentat punctul culminant al întregii politici interna?ionale promovat? de N. Ceau?escu timp de aproape 25 de ani[5]. . Dintre speciali?tii de marc? în istoria comunismului românesc, prof. Lavinia Betea, autoarea unor volume de referin?? consacrate lui Lucre?iu P?tr??canu, Ion Gheorghe Maurer, Corneliu M?nescu ?i Alexandru Bârl?deanu, a stabilit f?r? gre? c? 21 august 1968, fiind „nodul multor evenimente"[8], s-a dovedit „ziua apoteozei lui Ceau?escu"[6]. Cuvântarea liderului communist[7], rostit? din balconul sediului CC al PCR din Pia?a Republicii din Bucure?ti, acela?i de unde exact peste 21 de ani ?i patru luni se va adresa pentru ultima oar? mul?imii, a avut un ecou remarcabil, întrutotul pe m?sura înaltelor gânduri exprimate, a tonului categoric uzitat ?i a momentului ales. Istoricul elve?ian Pierre du Bois, autorul inspiratului eseu Ceau?escu la putere, a surprins în modul cel mai nimerit sensul ?i amploarea faptelor petrecute: „Un discurs formidabil ?i un succes formidabil al lui Ceau?escu. Ecoul a fost imens atât în România, cât ?i în Occident. Iat? cum secretarul general s-a transformat peste noapte în eroul rezisten?ei împotriva ru?ilor. Câ?tigul lui Ceau?escu a fost enorm. Potrivit contemporanilor, a dobândit popularitate ?i respect interna?ional, dup? cum dovedesc numeroasele vizite oficiale ale demnitarilor str?ini, în special occidentali, în România. S-a n?scut mitul omului care a spus nu Kremlinului (subl. ns.)"[9]. O atare opinie a fost exprimat?, chiar ?i atunci când condi?iile nu erau deloc propice, la foarte scurt timp dup? procesul ?i execu?ia de la Târgovi?te, ?i anume - reamintea sociologul francez Claude Karnoouh – c? discursul lui N. Ceau?escu din 21 august 1968 „a permis redresarea coeziunii na?ionale pierdute [în România] în timpul comunismului pro-sovietic al lui Gheorghiu-Dej"[10]. Tot pe atunci, o redutabil? publica?ie britanic?, referindu-se la Ceau?escu, desemnat f?r? reticen?? „copilul teribil" al României, i-a recunoscut fenomenale rezultate în domeniul cre?terii economice.[11]

Într-un atare context, cititorul va în?elege motivele pentru care – pornind de la r?sturn?rile spectaculoase militare ?i politico-diplomatice ale marii conflagra?ii din 1939-1945, iar în spe?? de la 6 iunie 1944 când s-a consumat debarcarea Alia?ilor apuseni în Normandia - 21 august 1968 a intrat ?i a r?mas în categoria Zilelor celor mai lungi ale epocii de referin??... În mod obi?nuit, istoricii trecutului recent ezit? în a stabili care a fost ultima dat? de rezonan?? a regimului Ceau?escu. În ce ne prive?te, dintre atâtea sugestii, propunem s? ne oprim asupra unei singure zile de anvergur? istoric? - 13 noiembrie 1989. Aceasta impunându-se categoric selec?iei noastre dup? cel pu?in dou? criterii cardinale. În primul rând, la 13 noiembrie 1989 N. Ceau?escu a condus, pentru numai 70 de minute, o ?edin?? plenar? a C.P.Ex. al C.C. al P.C.R., iar, cu acel prilej, trebuind s? supun? dezbaterii Raportul de vreo 140 de pagini ce urma s? fie prezentat plenului proiectatului Congres al XIV-lea al P.C.R. (Bucure?ti, 20-24 noiembrie 1989), liderul - din proprie voin??, precum de regul? în ultima vreme! – a preferat s? insiste exclusiv asupra problemelor grave aferente „dosarului România - U.R.S.S." ?i care, a remarcat în mai multe rânduri vorbitorul, trebuiau solu?ionate neîntârziat, a?a precum:
- Problema Basarabiei, Bucovinei de Nord ?i a Insulei ?erpilor;
- Realit??ile izvorâte din continua aplicare a Pactului Hitler-Stalin din 23 august 1939;
- Tezaurul României depozitat de la sfâr?itul primului r?zboi mondial în Rusia;
- Stabilirea unor leg?turi corespunz?toare între România ?i Republica Moldova;
- Situa?ia în Balcani;
- Combaterea tentativelor de-a se impune un nonsens - recunoa?terea a dou? popoare - „poporul moldovenesc" ?i poporul român (?!).

Stenograma dezbaterilor[12] re?ine, în mai multe rânduri, interven?iile prompte ?i la obiect ale Elenei Ceau?escu, care ?i-a sus?inut cu fermitate so?ul: - fie în problema Tezaurului, pretinzând ca ru?ii „s? ne dea de la ei"; - fie în problema „apartenen?ei Basarabiei" la Rusia, ceea ce „nu se poate niciodat?".

Tot din stenogram?[13] trebuie numaidecât s? avem în centrul aten?iei pasajul fundamental referitor la inten?iile viitoare al lui Ceau?escu în abordarea problemei Basarabiei. Astfel, imediat dup? ce a comunicat scopul reuniunii, vorbitorul s-a exprimat f?r? echivoc: „Vreau s? ridic, în fa?a C.P.Ex.-ului, înc? o problem?, care nu urmeaz? s-o punem la Congres, nici public, deocamdat?, dar fa?? de care trebuie s? adopt?m o pozi?ie mai clar?. Este vorba de probleme legate de Moldova sovietic?..."[14] Având în vedere situa?ia momentului, politica interna?ional? a lui M. S. Gorbaciov, pe care N. Ceau?escu o considera periculoas? sau p?gubitoare pentru statele comuniste, acesta din urm? a apreciat c? aflase în chestiunea Basarabiei - dup? cum a observat ?i prof. Ion Coja - un argument cu care s?-l ?in? „în ?ah" pe liderul moscovit. Con?tient de consecin?e, Ceau?escu a procedat cu abilitate avertizând c?, la 45 de ani de la terminarea celui de-Al Doilea R?zboi, sosise timpul ca marile-i probleme s? fie reglementate, între acestea incluzând cu temei ?i Pactul Hitler-Stalin din 23 august 1939 sau încheierea tratatelor de pace între to?i fo?tii beligeran?i din 1939-1945. Cuvântarea sa la plenar? dezv?luie precis aceste inten?ie, dup? cum ?i grija de-a nu-?i atrage calificativul de „revizionist" al sistemului tratatelor în vigoare, context în care a insistat asupra faptului c? România, ridicând problema Basarabiei, nu urm?rea nicicum modificarea frontierelor stabilite dup? 1944-1945, ci doar cunoa?terea perfect? a trecutului ?i anularea Pactului neghiob Hitler-Stalin ?i a consecin?elor sale. Extragem din stenogram?: „Una este problema grani?elor, ca rezultat al for?ei, dar alta este s? recunoa?tem ?i poporul moldovenesc ..." a spus, la un moment dat, Ceau?escu. A revenit îns? imediat: „Noi vrem ca dup? Congres s? avem [cu U.R.S.S.] o discu?ie pe aceast? problem?, pentru c? nu se poate s? accept?m aceast? situa?ie ?i felul cum ei [ru?ii] ac?ioneaz?".

Din informa?iile pe care le de?inem din arhive, textul Raportului pentru Congres a fost definitivat a doua zi, la 14 noiembrie 1989. În partea final? a documentului, afl?m largi considera?ii privind situa?ia interna?ional? ?i politica extern? a României, iar Ceau?escu a r?mas consecvent celor declarate în Plenara C.P.Ex-ului, de vreme ce în forma final? a documentului întâlnim aceste rânduri: „ ... Anul viitor se împlinesc 45 de ani de la terminarea celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. De aceea, România consider? c? trebuie s? se treac? la adoptarea m?surilor necesare solu?ion?rii tuturor problemelor care nu s-au rezolvat..."[15]

Momentul ales de N. Ceau?escu pentru „explica?ii" în chestiunea Pactului Hitler-Stalin din 23 august 1939 nu a fost întâmpl?tor. În afar? de faptul, eviden?iat, c? dezbaterea public? îl punea pe Gorbaciov în dificultate, Ceau?escu a avut în vedere c?, în 1989, la împlinirea unei jum?t??i de veac de la izbucnirea celui de-al doilea r?zboi mondial, pe plan general Pactul Hitler-Stalin revenise normal în actualitate în mediile politico-diplomatice, ?tiin?ifice, pres? etc., speciali?ti de anvergur? atestând o dat? mai mult - dac? mai era nevoie? - c? mariajul germano-sovietic parafat de von Ribbentrop ?i Molotov la Moscova în diminea?a zilei de 23 august 1939 (?i mai ales protocolul adi?ional secret prin care Kremlinul ?i Berlinul î?i delimitau „sferele de interese" în ??rile Baltice, Polonia ?i România) a jucat un rol esen?ial în determinarea cursului evenimentelor din Europa spre declan?area ostilit??ilor la 1 septembrie 1939 . Controversele ren?scute nu puteau s? nu aib? efecte asupra comportamentului Marilor Puteri, mai cu seam? asupra U.R.S.S., direct implicat? ca semnatar? a Pactului Hitler-Stalin ?i nemijlocit beneficiar? dup? atâtea decenii ca posesoare efectiv? a unor teritorii apar?inând statelor men?ionate care fuseser? victimele oribilului târg al dictatorilor.[16] Or, pe atunci, Gorbaciov pe culmele galsnostului ?i pe rol de dirijor al valului revolu?ionar ce zguduia mai toate statele „lag?rului socialist" de pe b?trânul continent, nu-?i îng?duia vreun e?ec în privin?a tranzac?iei din 23 august 1939, astfel c?, deja, dispusese constituirea în cadrul camerei inferioare a parlamentului moscovit (Congresul Deputa?ilor Poporului) a unei Comisiii (dirijat? de A. Iakovlev) care s? examineze problematica le ordinea zilei. ?i, surpriz?, de unde pân? atunci vreme de 50 de ani Kremlinul respinsese sistematic ?i decis rostul Pactului din 23 august 1939 ?i existen?a protocolului adi?ional secret, „Comisia Iakovlev" avea s? ajung?, la 24 decembrie 1989, deci în ajunul execu?iei so?ilor Ceau?escu, la o solu?ie oarecum mul?umitoare în raport cu ceea ce a fost ... Mai precis, Rezolu?ia adoptat? de Congres în 24 decembrie 1989 (cu 1.432 voturi pentru, 252 contra ?i 264 ab?ineri), semnat? personal de Gorbaciov[17], recuno?tea în premier? din partea Moscovei existen?a protocolului adi?ional secret ?i respingea „modelul" în?elegerii sovieto-germane ca metod? de reglementare a diferendelor pe plan interna?ional; în context, protocolul adi?ional secret era declarat ca fiind atins de nulitate dintru bun început (nul ab initio)[18]. Admitem c?, în domeniul politicii interna?ionale a URSS, se produsese un reviriment, de?i rezolu?ia r?mânea o declara?ie de principii, care nu modifica defel „realit??ile" brutale de modific?ri de teritorii operate în 1939 potrivit în?elegerii între Moscova ?i Berlin ?i dintre care unele (în ce prive?te Polonia sau România) sunt înc? în vigoare[19].

A?a se face c?, în momentul în care la mijlocul lui noiembrie 1989 Ceau?escu, dup? ce potrivit documentelor de care dispunem dup? 1965 ?i mai ales în 1977 sau 1979[20] a abordat consecvent ?i hot?rât în negocierile sale secrete cu liderii Kremlinului problemele consecin?elor Pactului Hitler-Stalin, ale Basarabiei ?i Bucovinei de Nord, s-a pronun?at public de la tribuna Congresului al XIV-lea al PCR pe temele protocolului secret din 23 august 1939, ecoul interna?ional ?i urm?rile au fost cu totul ?i cu totul deosebite. Unii speciali?ti consider? – este adev?rat – c? deja ar fi fost „prea târziu", dar Ion Cristoiu, care a denumit interven?ia lui Ceau?escu drept denun?are, a sus?inut c? liderul comunist înc? nu-?i pierduse încrederea cum c? „se mai putea salva prin na?ionalism". Ceea ce n-a fost cazul, dar, indiferent de condi?iile existente, Ceau?escu a avut cel pu?in ?ansa de a adânci diferendul teritorial sovieto-român, iar, repudiind integral Pactul Hitler-Stalin, a demonstrat c? trebuiau ini?iate grabnic negocieri Bucure?ti / Moscova pentru modificarea „realit??ilor" teritoriale impuse prin for?? în 1939 ?i r?mase ca atare nu numai pân? la 1989, ci ?i ast?zi! Deducem c?, în noiembrie 1989, abordarea ?i discutarea problemelor relativ la Pactul Hitler-Stalin[21] nu au fost pe placul Kremlinului, al lui M. S. Gorbaciov[22], în prima ordine[23]. Tocmai de aceea, reac?ia Moscovei avea s? fie - ?i a fost - rapid?, radical? ?i teribil? în 1989! Mai ales în climatul specific în toat? Europa de Est ?i fiind vorba de Ceau?escu, adversar declarat ?i recunoscut al glasnostului gorbaciovist, primul dintre liderii comuni?ti din zon? care „trebuia" s? dispar? de pe scena politic?.

În felul acesta, se impune aten?iei ?i cel de-al doilea argument pentru care ziua de 13 noiembrie 1989 avea s? intre în istorie. ?i anume, dat fiind c?, în mod sigur, atunci N. Ceau?escu, dup? ce ?i-a dezv?luit o dat? în plus ?i în preajma celui de-al 12-lea ceas atitudinea fa?? de URSS, va fi condamnat la moarte, iar sentin?a avea s? fie executat?, dup? cum a rezultat din desf??ur?rile din România, la 25 decembrie 1989!

ANEXE

[...]

II

Protocolul ?i stenograma ?edin?ei
CPEx. al C.C. al P.C.R. din 13 noiembrie 1989

PARTIDUL COMUNIST ROMÂN Arhiva
COMITETUL CENTRAL Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.
Nr. 3240 Nr. 1840 22 XI 1989
PROTOCOL nr. 24
al ?edin?ei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 13 noiembrie 1989

?edin?a a fost prezidat? de tovar??ul NICOLAE CEAU?ESCU, secretar general al Partidului Comunist Român.
Au participat tovar??ii: Bobu Emil, Ceau?escu Elena, Ciobanu Lina, Coman Ion, Constantin Nicolae, D?sc?lescu Constantin, Dinc? Ion, Dobrescu Miu, Fazeka? Ludovic, M?nescu Manea, Niculescu Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pan? Gheorghe, Popescu Dumitru, R?dulescu Gheorghe, Andrei ?tefan, David Gheorghe, Gere Mihai, Giosan Nicolae, Gâdea Suzana, Matei Ilie, Milea Vasile, Mure?an Ana, Pacoste Cornel, Petrescu Barbu, Postelnicu Tudor, Radu Constantin, Radu Ion, Stoian Ion, Szasz Iosif, Toma Ioan, Totu Ioan, Ursu Ion.
Au fost invita?i tovar??ii: B?rbulescu Vasile, Curticeanu Silviu, Mitea Constantin.
?edin?a a început la ora 11.30 ?i s-a terminat la ora 12.40.

Ordinea de zi:
- Discutarea Raportului ce urmeaz? a fi prezentat Congresului al XIV-lea ?i programul de desf??urare a Congresului.

Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a examinat pe capitole ?i a aprobat principalele probleme cuprinse în Raportul ce urmeaz? s? fie prezentat celui de-al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român. Raportul va fi supus spre aprobare ?i Plenarei Comitetului Central al partidului care va fi convocat? în ziua de 18 noiembrie 1989.
În cadrul discu?iilor, Comitetul Politic Executiv a aprobat propunerile prezentate de tovar??ul Nicolae Ceau?escu, secretar general al partidului, cu privire la pozi?ia ce urmeaz? s? fie adoptat? ?i ac?iunile ce vor trebui întreprinse în leg?tur? cu unele probleme interna?ionale ce intereseaz? în mod deosebit ?ara noastr?.
Comitetul Politic Executiv a aprobat propunerile cu privire la programul ?i modul de desf??urare a lucr?rilor Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român.

Nicolae Ceau?escu

--------------------------

Stenograma
?edin?ei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.
din 13 noiembrie 1989

?edin?a a fost prezidat? de tovar??ul NICOLAE CEAU?ESCU, secretar general al Partidului Comunist Român.
La ?edin?? au participat tovar??ii: Bobu Emil, Ceau?escu Elena, Ciobanu Lina, Coman Ion, Constantin Nicolae, D?sc?lescu Constantin, Dinc? Ion, Dobrescu Miu, Fazeka? Ludovic, M?nescu Manea, Niculescu Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pan? Gheorghe, Popescu Dumitru, R?dulescu Gheorghe, Andrei ?tefan, David Gheorghe, Gere Mihai, Giosan Nicolae, Gâdea Suzana, Matei Ilie, Milea Vasile, Mure?an Ana, Pacoste Cornel, Petrescu Barbu, Postelnicu Tudor, Radu Constantin, Radu Ion, Stoian Ion, Szasz Iosif, Toma Ioan, Totu Ioan, Ursu Ion.
Au fost invita?i tovar??ii: B?rbulescu Vasile, Curticeanu Silviu, Mitea Constantin.

Tov. Nicolae Ceau?escu: Am convocat aceast? ?edin??, tovar??i, pentru a discuta Raportul care trebuie prezentat în fa?a Congresului al XIV-lea. Nu este prea mare - decât vreo 140 de pagini! (sic!) [...] Vreau s? ridic, în fa?a Comitetului Politic Executiv, înc? o problem?, care nu urmeaz? s-o punem la Congres, nici public, deocamdat?, dar fa?? de care trebuie s? adopt?m o pozi?ie mai clar?. Este vorba de probleme legate de Moldova Sovietic?. A?i citit cu to?ii informa?iile ?i ce se întâmpl? acolo. Am atras aten?ia tovar??ilor c? trebuia s? le publice în pres? ?i va trebui s? public?m, dar noi nu putem s? nu lu?m nici un fel de pozi?ie în aceast? problem?, având în vedere, în primul rând, c? problema Basarabiei este legat? de acordul cu Hitler, de acordul dintre Uniunea Sovietic? ?i Hitler. Anularea acestui acord, în mod inevitabil, trebuie s? pun? ?i problema anul?rii tuturor acordurilor care au avut loc, inclusiv s? se solu?ioneze, în mod corespunz?tor, problema Basarabiei ?i Bucovinei de Nord.

Va trebui s? discut?m cu Uniunea Sovietic? aceast? problem? în perioada imediat urm?toare. De altfel, în timpul lui Hru?ciov am mai discutat aceast? problem?. Când ne-am întors din China, în martie 1964, ne-am întâlnit cu el. ?i, între alte probleme, legate de rela?iile cu China, am discutat ?i problema Basarabiei. El nu a respins-o, dar am convenit, de altfel, s? se întâlneasc? delega?iile celor dou? partide - ?i s-au întâlnit - dar au intervenit problemele cunoscute în leg?tur? cu Hru?ciov ?i nu s-a f?cut nimic. Asta a fost. În 1965, în întâlnirea pe care am avut-o cu Brejnev, am discutat, de asemenea, problema aurului ?i a tezaurului nostru, pe care România îl are în Uniunea Sovietic? ?i despre care exist? un Decret semnat de Lenin, prin care se spune c? apar?ine poporului român ?i c? va fi restituit atunci când în România va fi puterea muncitorilor ?i ??ranilor. Am întrebat, sunt ?i stenogramele, dac? consider? c? în România nu este înc? puterea muncitorilor ?i a ??ranilor?! Sigur, atunci a avut o pozi?ie favorabil? ?eleapin, care a spus c? tovar??ii români au dreptate, dar trebuie s? analizeze ?i s? vedem cum s? solu?ion?m aceast? problem?. Ceilal?i, inclusiv Brejnev, au spus c? aurul s-a pierdut. Pe mine nu m? intereseaz? c? s-a pierdut sau ce au f?cut cu el, pentru c? la un moment dat, ne-au spus c? l-au luat „albii".
Tov. Elena Ceau?escu: „Albii" erau peste tot.
Tov. Nicolae Ceau?escu: Nu m? intereseaz? cine l-a luat?[!]
Tov. Elena Ceau?escu: S? ne dea de la ei.
Tov. Nicolae Ceau?escu: Pe noi nu ne intereseaz? asta.
În primul rând c? Lenin a semnat acest decret în 1921, dup? ce s-a terminat cu „albii". Este adev?rat c? nu am mai reluat aceast? discu?ie. Am vrut, la un moment dat, s? discut?m aceast? problem? ?i cu Mihail Gorbaciov, dar nu au fost condi?ii ?i am spus s-o l?s?m ceva mai târziu. Sigur, într-o form? sau alta va trebui s? relu?m ?i problema Basarabiei.

Trebuie oricum s? ridic?m problema popula?iei din Republica Moldoveneasc? (sic!), în concordan?? cu constitu?ia sovietic? ?i cu ceea ce afirm? acum ei. Trebuie s? le asigure folosirea limbii, s? le asigure, pentru c? ei sunt o republic?, sunt un popor. Ei în?i?i spun c? sunt un popor moldovenesc. Sunt români ?i nu-i las? s? foloseasc? limba pe care o doresc ei ?i, cel pu?in, în prima etap?, s? se asigure leg?turi corespunz?toare între Moldova ?i România. Sigur, nu dorim acum s? ridic?m, într-o form? schimbarea imediat? a grani?elor, dar solu?ionarea acestei probleme trebuie gândit? ?i trebuie s-o discut?m. S? avem în vedere, în primul rând s? public?m pozi?iile care sunt, mai cu seam? c? ei le public? ?i s? avem în lunile urm?toare o discu?ie special? pe aceast? problem?. De altfel, în 1970-1975 am avut câteva discu?ii cu secretarul cu problemele interna?ionale de atunci - Katu?ev - trimis de conducere, prin care ne cereau ca noi s? recunoa?tem în mod deschis c? Basarabia este a lor.
Tov. Elena Ceau?escu: Asta nu se poate niciodat?.
Tov. Nicolae Ceau?escu: În programul partidului avem o referire general? ?i am spus c? nu vom putea s? recunoa?tem. Una este problema grani?elor, ca rezultat al for?ei, dar alta este s? recunoa?tem c? poporul moldovenesc este un popor care nu are strânse leg?turi cu poporul român, este un non-sens. Aceasta ar fi o alt? problem?. Sigur, punându-se problema anul?rii în?elegerii cu Hitler, este evident c? în mod corespunz?tor intervine ?i aici anularea. Noi vrem ca dup? Congres s? avem o discu?ie pe aceast? problem?, pentru c? nu se poate s? accept?m aceast? situa?ie ?i felul cum ei ac?ioneaz?.
Vin ?i fac o plenar? ?i anun?? c? vor s? îndrepte lucrurile, ce a fost în trecut, dar de fapt adopt? m?suri mai brutale decât în trecut ?i continu? s?-i împiedice s?-?i pun? în valoare problemele lor.

Asta ar fi o alt? problem? pe care am vrut s-o ridic în Comitetul Politic Executiv ?i este de fapt o problem? strict intern?, dar am vrut s? vedem care este p?rerea Comitetului Politic Executiv în aceast? problem?. Dac? sunte?i de alt? p?rere, v? rog s? spune?i?
Tov. Gheorghe R?dulescu: Este foarte bine cum a?i propus.
Tov. Manea M?nescu: Asta este realitatea ?i nu se poate altfel.
Tov. Nicolae Ceau?escu: Deci sunte?i de acord?
- To?i tovar??ii sunt de acord.

Aici nu este vorba de existen?a unei na?ionalit??i sau a unor oameni care sunt de origine român? ?i se g?sesc în Uniunea Sovietic?, ci este vorba de o parte a României, care a fost cedat? datorit? acordului (realizat de Stalin – n.n.) cu Hitler. Cum s-au publicat aceste acorduri în alt? parte va trebui s? le public?m ?i noi. S-au publicat ?i în Uniunea Sovietic?. I-am spus ?i lui Matei [Ilie] ?i lui Olteanu [Constantin], pentru c? este legat ?i de partea interna?ional? – i-am chemat pe amândoi pentru c?, ?i din punct de vedere interna?ional, trebuie s? lucreze împreun?. S? public?m aceste probleme, aceste acorduri, pentru c? acolo se spune foarte clar c? Uniunea Sovietic? manifesta interes – asta este formula, în acordul semnat aparte, nu numai în acordul general, în care se spune c? Uniunea [Sovietic?] manifest? interes fa?? de Basarabia ?i Bucovina. Este vorba de acordul dintre Molotov ?i Ribbentrop ?i unde se spune c? Germania nu are interes ?i nu are obiec?iuni fa?? de acest lucru.
Un asemenea punct este ?i în leg?tur? cu Polonia, c? în problema Poloniei ?i Uniunea Sovietic? manifesta anumite interese, adic? împ?r?irea Poloniei. În realitate, de fapt, sovieticii au vrut s? dep??easc? în?elegerea cu Hitler ?i au cerut ini?ial întreaga Bucovin? ?i Hitler s-a opus [:] „ne-am în?eles numai atât".
Tov. Ion Stoian: Toate acestea sunt în stenogramele lui Hitler.
Tov. Nicolae Ceau?escu: Este un protocol semnat de ministrul afacerilor externe de atunci al României.
Tov. Elena Ceau?escu: ?i ne-au luat ?i Insula ?erpilor[24].

Tov. Nicolae Ceau?escu: Acestea ar fi unele probleme interne ale României, pe care trebuie s? le avem în vedere. În leg?tur? cu Raportul [pentru Congresul al XIV-lea], în continuare, este prezentat? pozi?ia României în problemele interna?ionale, în care relu?m problema distrugerii armelor nucleare ?i am introdus aici c? ??rile europene trebuie s? realizeze un acord pentru înf?ptuirea pân? în 1995 a distrugerii armelor Insula Serpilor nucleare din Europa, având în vedere c? folosirea lor ar duce la distrugerea întregii Europe, în cadrul m?surilor generale de distrugere a armelor nucleare. De fapt, aici spunem a?a: „În acest cadru, România propune s? se încheie un acord general, cu participarea tuturor ??rilor europene, privind eliminarea pân? în 1995 a tuturor armelor nucleare din Europa". În ceea ce prive?te celelalte probleme, sunt pozi?iile noastre cunoscute, care sunt aprobate. Sigur, fa?? de problema unit??ii europene, am afirmat pozi?ia noastr?, nu m-am mai referit aici la „c?minul comun", m? refer la unitatea între ??rile independente. I-am dat unui francez un interviu, zilele trecute, ?i am spus c? în aceast? privin?? afirm?m ?i noi teza unui mare pre?edinte al Fran?ei, c? Europa este o na?iune liber?, independent?. Este vorba de Charles de Gaulle.

În problema Balcanilor, am spus c? trebuie s? ne adres?m ??rilor din Balcani, pentru a ac?iona împreun? în vederea dep??irii diferitelor obstacole, a apropierii, a înt?ririi conlucr?rii cât mai largi. Trebuie, realmente, în Balcani, s? nu mergem spre o federa?ie balcanic?, ci spre o colaborare larg? economic? ?i în toate domeniile ?i la care pot participa ?i unele ??ri din bazinul dun?rean, cum am mai discutat, ?i, desigur, în primul rând am în vedere Ungaria ?i Austria. Acest lucru l-am avut întotdeauna în vedere, dar eu în Raport nu m-am referit concret. Uniunea Sovietic? nu are nimic cu Dun?rea ?i Germania la fel.
Tov. Elena Ceau?escu: R?mâne Cehoslovacia.
Tov. Nicolae Ceau?escu: Sigur, ?i Cehoslovacia. Adic? grupul acesta de ??ri care sunt vecine cu ??rile balcanice ?i au multe lucruri comune. Spunem chiar a unor ??ri din bazinul dun?rean – nu le men?ionez, dar în gândul meu este ca s? le avem în vedere. Deci, este vorba de Ungaria, Cehoslovacia ?i Austria, dac? vor dori acest lucru, pentru c? Balcanii privesc ??rile din Balcani. Acestea ar fi problemele privind situa?ia interna?ional?, inclusiv am vorbit de subdezvoltare, pozi?iile noastre care sunt cunoscute. Am men?ionat unele lucruri unde trebuie s? punem un accent mai deosebit. La rela?iile între partide am pus problema necesit??ii unor întâlniri ?i consf?tuiri regionale, inclusiv ne-am pronun?at pentru o Conferin?? interna?ional? a partidelor comuniste ?i muncitore?ti. De asemenea, m-am referit la problemele colabor?rii cu partidele socialiste ?i social-democrate, m-am referit chiar asupra unor probleme privind socialismul îndeosebi. Sunt p?reri diferite, cu unii este necesar s? discut?m, inclusiv cum s? rezolv?m problemele, cum s? se realizeze în condi?ii mai bune dezvoltarea în viitor. De altfel, este acum un interes în rândul unor partide socialiste, social-democrate, au început discu?ii ?i sunt critici la adresa situa?iei din Ungaria ?i Polonia, în sensul c? sociali?tii nu pot s? sprijine decât dezvoltarea pe calea socialist?, nu revenirea spre capitalism. ?i noi trebuie s? ne spunem p?rerea.

?i, în sfâr?it, o scurt? încheiere cu concluzii generale, c? dezbaterea, hot?rârile s? r?spund? intereselor partidului, poporului, dezvolt?rii socialiste a României.
Uite, cam asta sunt problemele principale din acest raport. Sigur, c? de la început pân? la sfâr?it se subliniaz? c? numai calea socialismului este singura cale pentru dezvoltarea României, a omenirii.
Dac? sunte?i de acord, dac? ave?i vreo problem? deosebit?, care considera?i c? trebuie s-o punem?

Sigur, m-am referit ?i la armat?, privind rolul s?u, inclusiv conlucrarea în Pactul de la Var?ovia atâta timp cât va exista acest pact. Dac? considera?i c? ar trebui s? mai subliniem vreo problem? deosebit?, v? rog s?-mi spune?i? În teze, în Programul-Directiv?, în plenar? am pus toate aceste probleme, de fapt nu le mai relu?m. Aici nu am reluat toate problemele din plenar?, de aceea am ?i f?cut plenara, ca s? nu ne apuc?m acum s? le relu?m, ci am vrut numai s? subliniez perspectivele ?i dezvoltarea în continuare. Mai mult decât avem în Directive nu ar fi bine s? punem acum, s? ne a?ez?m îns? ?i în practic? s? facem mai mult. Am discutat, la un moment dat - am avut ?i o variant? – s? prevedem un ritm de 7-8 la sut? al dezvolt?rii, chiar ceva mai mare ?i pe urm? am ajuns la concluzia c? este bine s? mergem pe prevederile vechi. Sigur, posibilit??ile sunt mai mari, dac? vom lucra bine, de aceea am spus c? trebuie s? consider?m minime prevederile din Programul-Directiv?.
Tov. Elena Ceau?escu: Problema principal? este s? realiz?m exportul.
Tov. Nicolae Ceau?escu: ?i toate celelalte probleme. Interesant este c? Statele Unite ale Americii de?ineau în rândul ??rilor dezvoltate, cu vreo 15 ani în urm?, o pondere de 50 la sut?; în grupul lor acum au coborât la 34 la sut?. Sigur, a crescut Japonia la 21 la sut? ponderea, a crescut R.F. Germania ?i celelalte ??ri, dar aceste dou? ??ri au o cre?tere foarte mare ?i, probabil, c? schimb?rile se vor accentua ?i în general vor apare noi ??ri. Aceast? dezvoltare r?mâne o legitate a dezvolt?rii (sic!). Nic?ieri nu scrie c? aceasta va r?mâne ve?nic numai pentru anumite ??ri. Noi trebuie s? ne str?duim s? nu r?mânem în urm?. Asta este problema!

Ast?zi am v?zut un articol în „Herald Tribune" despre necesitatea a se reduce nu numai deficitul bugetar, dar ?i deficitul social, în care arat? c? în trecut 2/5 din popula?ie a devenit bogat? ?i 2/5 a devenit mai s?rac?. ?i trebuie s? public?m acest lucru. Cel pu?in atât cât declar? ei, pentru c? nu mai poate s? se conteste de c?tre nimeni acest lucru. ?i eu m? refer, în raport, la aceast? cre?tere a s?racilor. Am dat câteva date, dar trebuie s? folosim continuu pentru c? realmente, situa?ia din lumea capitalist? nu este deloc înfloritoare. Fac scandal, ajung s? foloseasc? unele greut??i economice din ??rile socialiste pentru a abate aten?ia de la problemele lor foarte grave ?i asta nu-i va ajuta s?-?i consolideze pozi?ia. Se în?eal? foarte, foarte mult! Practic, eu nu am de gând s? m? mai refer la alte probleme acum.
[...]

Note:
- Petre Opri?, N. Ceau?escu: Un „tigru de hârtie" în toamna anului 1989, în Gh. Buzatu ?i colaboratori, editori, Iluzii, team?, tr?dare ?i terorism interna?ional =1940.
- Omagiu Profesorului Ioan Scurtu, II, Ia?i, Casa Editorial? Demiurg, 2010, pp. 442-446; A.N.I.C., Bucure?ti, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 63/1989,
filele 2, 4, 8-12).
----------------------------------------------------------------------------
[1] Nu to?i istoricii împ?rt??esc aceast? opinie (cf. Vasile Pascu, Regimul totalitar comunist în România. 1945-1989, II, Bucure?ti, Editura Clio Nova, 2007, passim)-
[2] Ioan Scurtu, coordonator, România ?i retragerea trupelor sovietice – 1958, edi?ia a II-a, anastatic?, Ia?i, Tipo Moldova, 2010, pp. 276-280.
[3] ?tefan Lache, România în rela?iile interna?ionale. 1939-2006, Bucure?ti, Editura Funda?iei România de Mâine, 2007, p. 270-277.
[4] Ibidem, p. 277.
[5] Lavinia Betea ?i colaboratori, editori, 21 august 1968: Apoteoza lui Ceau?escu, Ia?i, Editura Polirom, 2009 (inclusiv bibliografia problemei).
[6] Ibidem, p. 261.
[7] Ibidem, p. 262.
[8] Ibidem, pp. 135-139 (textul complet al interven?iei). În anexa I a prezentului capitol se pot reg?si fragmente din stenograma ?edin?ei CP al CC al PCR care a precedat mitingul din Pia?a Republicii.
[9] Pierre du Bois, Ceau?escu la putere. Anchet? asupra unei ascensiuni politice, traducere, Bucure?ti, Editura Humanitas, 2008, p. 139.
[10] „Le Monde Libertaire", Paris, 16 ianuarie 1990.
[11] „Time", London, 20 aprilie 1973.
[12] Se public? în anexa 2 a prezentului capitol.
[13] Documentul a fost publicat în r?stimp ?i pe Internet (cf. http://www.jurnalul.ro/sc-nteia/jurnalul-national/ceausescu-a-dorit-sa-puna-problema...) ori a fost comentat de prof. Ion Coja, Ceau?escu ?i problema Basarabiei (apud http://www.ioncoja.ro/2010/12/ceausescu-si-problema-basarabiei/).
[14] Vezi infra anexa 2.
[15] Vezi Raportul lui N. Ceau?escu la Congresul al XIV-lea al PCR (20 noiembrie 1989), în copie dup? textul original (http://www.cnasas.ro/ist_comunism.html, fila 116) (Extrase din Raport în cap. III, anexa XXXII).
[16] Gh. Buzatu, România sub Imperiul Haosului. 1939-1945, Bucure?ti, Editura RAO, 2007, p. 32 ?i urm. Dintre marii istorici cita?i în acest sens, re?inem numele lui Arnold Toynbee, Pierre Renouvin, Henri Michel, Andreas Hillgruber, Jean-Baptiste Duroselle, D. C. Watt, Maurice Baumont ?.a.
[17] H. Lindpere, Molotov-Ribbentrop Pact: Challenging Soviet History, Tallin, Estonian Foreign Policy Institute, 2009, p. 173-174.
[18] Ibidem, p. 175.
[19] Cf. Gh. Buzatu, coordonator, B?t?lia pentru Basarabia (1941-1944), Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2010, passim.
[20] Vezi supra cap. III, anexele XXX – XXXI.
[21] Ulterior, Pactul Hitler-Stalin avea s? fie denun?at prin Declara?ia Parlamentului României din 24 iunie 1991 sau de Conferin?a interna?ional? a istoricilor de la Chi?in?u din 26-28 iunie 1991, la care a participat ?i semnatarul acestor rânduri.
[22] Presa european?, inclusiv cea din statele (înc?) socialiste, a re?inut ?i comentat preciz?rile lui N. Ceau?escu în privin?a Pactului Hitler-Stalin, dovedind c? a intuit exact preten?iile liderului de la Bucure?ti. La 29 noiembrie 1989, nota ambasadorului român la Var?ovia, de exemplu, raporta Centralei din Bucure?ti c? gazeta „Wyborcza" (din 27 noiembrie) insistase în Raportul prezentat la Congresul XIV al PCR asupra Pactului; îns? „ceva vâlv? a creat doar chemarea lui Ceau?escu la anularea tratatelor încheiate cu al III-lea Reich ?i la eliminarea total? a consecin?elor celui de-al doilea r?zboi mondial. Coresponden?ii occidentali au v?zut în aceast? formulare propunerea de schimb?ri teritoriale. S-a amintit c? una din consecin?ele Pactului Ribbentrop-Molotov a fost ocuparea, în anul 1940, de c?tre Uniunea Sovietic? a unei p?r?i a teritoriului românesc, a Basarabiei ?i Bucovinei de Nord ...(subl. ns.)" (Dumitru Preda, Mihai Retegan, 1989 – Principiul dominoului. Pr?bu?irea regimurilor comuniste europene, Bucure?ti, Editura Funda?iei Culturale Române, 2000, p. 355-356). Din comentariile presei poloneze, afl?m c?, în continuare, problema Pactului din 23 august 1939 „a devenit zgomotoas?", astfel c? reprezentantul Agen?iei TASS, Iuri Gavrilov, a pretins c? N. Ceau?escu poate nu fusese „bine în?eles", întrucât: „Nici un om politic responsabil nu poate pune la îndoial? grani?ele europene existente" (ibidem, p. 356).
[23] În privin?a lui Gorbaciov, care, în mod sigur, a fost informat asupra celor declarate de Ceau?escu în CPEx, el oricum era la curent cu pozi?ia liderului român, fie numai dac? avem în seam? toate cele ce-i declarase acesta lui L. I. Brejnev la 5 august 1977 ?i 1 august 1979 ?i consemnate minu?ios de V. I. Potapov, ?eful Sectorului România al Sec?iei CC al PCUS (apud Gheorghe Negru, Disputa dintre URSS ?i RSR privind tratarea istoriei rela?iilor ruso- ?i sovieto-române, în "Destin Românesc", no. 3-4/2010, Chi?in?u, pp. 182-187, 201-203). (cap. III, anexele XXX - XXXI).
[24] Problema insulei mai fusese men?ionat? în ?edin?a din 12 octombrie 1989 a CPEx al CC al P.C.R.

footer