De ce n-a avut loc re-Unirea acum 25? (2) Imprimare
Conf. univ. dr. Vasile Soimaru   
Miercuri, 05 Octombrie 2016 20:33

Tricolor RODe ce n-a avut loc re-Unirea acum 25 de ani ?i de ce Republica Moldova n-a devenit independent? nici dup? 25 de ani?

Fragment din cartea de amintiri, semnat? de autorul textului Declara?iei de Independen?? a Republicii Moldova, domnul ambasador, dr. Aurel Preda: „Memoriile unui diplomat oarecare", Editura Victor, Bucure?ti, 2009, p.276-296.

„Anali?tii politici" de la Bucure?ti au întors pe toate fe?ele acest eveniment ?i - în loc de a cataliza poporul pentru a for?a conduc?torii ??rii, ezitan?i sau, mai r?u, contamina?i de nostalgia imensit??ii Estului - s-au apucat s? emit? idei n?stru?nice asupra oportunit??ii recunoa?terii de c?tre România a celor întâmplate la Chi?in?u. La propunerea mea, România din Vestul Prutului a fost prima ?ar? care a recunoscut România din Estul Prutului, iar Declara?ia celor dou? guverne care a urmat acestui act saluta apari?ia noului Stat ?i exprima dorin?a unei strânse colabor?ri, inclusiv pe plan diplomatic. Acest document a fost semnat la Bucure?ti, în numele guvernului român ?i al celui basarabean de mini?trii de externe N?stase ?i ?âu. S-a cântat - îmi amintesc - de dou? ori „De?teapt?-te, Române" ?i s-a folosit pentru prima oar? sintagma „cele dou? state fr??e?ti" pe care, de asemenea, am sugerat-o spre folosire în raportul verbal ?i scris prezentat, pe 28 august 1991, la Bucure?ti, în fa?a ministrului de externe Adrian N?stase. În fine, guvernul român ?i M.A.E. puteau respira cu u?urare, ac?iunea reu?ise, iar Moscova nu reac?ionase, a?a cum s-a crezut ini?ial - la lansarea acelui veritabil „task-force" format din... doi diploma?i, o lansare care a p?rut, pesemne, ini?ial, f?r? speran??, în direc?ia Chi?in?u, via Te?coi, în memorabila zi de 25 august 1991.

În drum spre Bucure?ti am sim?it c? este necesar s? trec pe la Mausoleul de la M?r??e?ti, unde m-am înclinat, sub privirile stupefiate ale lui Valentin Stan ?i ale ?oferului, în fa?a osemintelor înainta?ilor no?tri, între care ?i mul?i unchi din partea tatei, dar mai ales din partea mamei, doisprezece la num?r. Mi-au sunat ca un clopot în inim? versurile cunoscute ale doinei: „...Sub dang?tul aspru sinistru,/ E Mama t?iat?-n jumate,/ Ne cheam?, ne cheam? la Nistru,/ Pe to?i la un loc - Direptate". Evolu?ia p?rea a fi fireasc?. Independen?a fa?? de colosul sovietic, evadarea din ghearele ursului rus, apoi încorporarea la Patria-Mam?... Dar n-a fost s? fie a?a! Poporul - care în concep?ia filosofic? marxist? ?i chiar occidental? ar fi trebuit s? decid? - nu a avut nici un cuvânt.
Cuvântul hot?râtor l-au avut Ion Iliescu & comp., adic? nostalgicii ?i bolnavii de sindromul obedien?ei fa?? de imensitatea Estului. Pentru mine îns? anul 1991 a fost cel mai important an din via?a mea profesional?, în sensul c? am avut norocul - repet - profesional s? particip la evenimente marcante, istorice?te vorbind, la care am fost deopotriv? actor ?i martor.

Odat? întors la Bucure?ti de la Chi?in?u, am prezentat, în numele echipei, ministrului de externe Adrian N?stase et comp. ceea ce mi s-a p?rut esen?ial din cele petrecute în capitala Basarabiei ?i am colaborat cu viitorul ambasador Traian Chebeleu, originar din zona Bugeacului, pe atunci consilier al ministrului, la redactarea proiectului de Declara?ie privind recunoa?terea de c?tre România a noului stat ce tocmai se desprinsese din îmbr??i?area ursului rus/sovietic. România a fost, a?a cum era normal, primul stat care a recunoscut noul subiect de drept interna?ional. La 29 august 1991, la 24 de ore dup? recunoa?terea noului stat, a venit la Bucure?ti ministrul de externe Nicolae ?âu, care, împreun? cu omologul s?u Adrian N?stase, au semnat în numele celor dou? state primul document bilateral privind stabilirea de rela?ii diplomatice, document în care se folosesc dou? expresii/sintagme luate din Declara?ia de Independen?? la care lucrasem cu câteva zile în urm? la Chi?in?u, ?i anume: „Cele dou? state române?ti" ?i „Rela?ii de fr??ietate" (între acestea, fire?te). În marea sal? a Palatului guvernului au r?sunat, în timpul reuniunii, imnul de stat comun al celor dou? state române?ti, „De?teapt?-te, Române!", pe care ?i Parlamentul de la Chi?in?u l-a adoptat printr-un decret întocmit chiar de subsemnatul la 27 august, ziua declar?rii independen?ei fa?? de Moscova. Tot eu am redactat ?i decretul privind drapelul na?ional: ro?u, galben ?i albastru, cu stema moldav? pe galben. Imensa Sal? a Oglinzilor din Palatul Guvernului era prev?zut? cu steagurile înfr??ite ale celor dou? Românii - de Est ?i de Vest (folosind terminologia german?). Am fost numit îns?rcinat cu afaceri a.i. la Chi?in?u. Totul p?rea s? fie preg?tit pentru încorporarea Basarabiei la România. Ei bine, n-a fost s? fie! - vorba lui Mircea Eliade! De ce?

Surpriz? ?i nu prea, entuziasmul popular ?i mediatic a intrat într-un proces de stingere treptat, dar sigur, pân? azi, când acest entuziasm a fost înlocuit de du?m?nia „de stat ?i de partid", ca s? folosesc o veche expresie, mereu nou?. Cum a început? Începutul trebuie c?utat, din p?cate, la Bucure?ti, unde conducerea (era s? zic de partid ?i de stat!) a mimat doar apropierea dintre cele dou? capitale, mai degrab? for?at? de entuziasmul popular de o parte ?i de alta a Prutului. La Bucure?ti s-a mizat, ini?ial, pe e?ecul încerc?rilor de emancipare a Chi?in?ului. Era de în?eles. Iliescu ?i echipa (sau marea majoritate a acesteia) erau contamina?i ireversibil de deceniile de comunism, de sindromul obedien?ei, de slug?rnicia fa?? de imensitatea Estului. Scurta perioad? de 25 de ani a încerc?rilor de emancipare din vremea lui Ceau?escu fa?? de U.R.S.S. nu i-a contaminat pe sus-numi?ii, de?i poate au cochetat cu conceptele de „perestroika" ?i „glasnosti" ale lui Gorbaciov. Un singur lucru e clar: nu numai c? nu îndr?zneau, ci, mai grav, nu concepeau o desp?r?ire de fosta ideologie comunist?. Aduce?i-v? aminte c? Ion Iliescu s-a adresat mul?umii din pia?a „revolu?iei" cu „tovar??i". Reac?ia spontan? ?i corul de huiduieli care a urmat nu l-a determinat pe veteranul comunist s? se retrag?, a?a cum au f?cut, ca urmare a unei reac?ii similare a mul?imii, D?sc?lescu ?i Verde?. Din contr?, el a fost arhitectul eminent al F.D.S.N., organiza?ie tranzitorie în care, de ochii lumii, le-a cooptat pe Ana Blandiana ?i Doina Cornea, evident cu gândul ca, ulterior, s? se descotoroseasc? de ele, cum a ?i f?cut de altfel! Oricum, în noul organ figura cu o „modestie" care friza cinismul ?i el, Ion Iliescu, „ultimul, cu voia Dumneavoastr?" (adic? a poporului - n.a.).

Cele de mai sus explic?, între altele, ?i trimiterea a dou? delega?ii la Chi?in?u, în vara lui 1991, din care am f?cut parte, f?r? un mandat aprobat... O ?mecherie ieftin? care - a?a cum am mai spus - avea menirea s? dea posibilitatea noii administra?ii de la Bucure?ti, din ce în ce mai contestat? de opozi?ie, s? ofere o explica?ie credibil? - în cazul protestului Moscovei - potrivit c?reia reprezentan?ii români s-au deplasat în Basarabia de capul lor, f?r? aprobare ?i, deci, s-au reprezentat pe ei în?i?i ?i chiar, mai mult, sunt buni de dat afar? din serviciul diplomatic dac? nici pân? la vârsta de 40-50 de ani, cât aveau ei atunci, nu ?i-au însu?it elementele de baz? ale diploma?iei, cum ar fi, în primul rând, un mandat aprobat (nimeni nu vorbe?te în nume propriu!), în absen?a c?ruia nu reprezin?i nimic ?i e?ti pasibil s? fii licen?iat din diploma?ie, dac? împrejur?rile o cer. Inutil s? spun c?, în ceea ce m? prive?te, am în?eles de la început care era gândirea când am fost trimis în „excursie" la Chi?in?u ?i am recunoscut „mâna" lui Iliescu et comp., pe care m? str?duisem s? o în?eleg în cei patru ani cât i-am fost subordonat la Ministerul „Apelor de ploaie", ca s? folosesc o expresie dulce-am?ruie a acestuia.

C? este adev?rat tabloul prezentat mai sus e ?i faptul c? am aflat ?i chiar am studiat proiectul Tratatului de prietenie ?i colaborare dintre România ?i U.R.S.S., care se negocia la Moscova chiar în acel r?stimp (1991). Textul viitorului tratat fiind aproape negociat, situa?ia mi s-a înf??i?at în toat? realitatea ei crud?: redactarea era în aceea?i limb? de lemn în care fusese redactat ?i Tratatul precedent, semnat de Ceau?escu ?i, mai grav, P?r?ile Contractante se angajau s?-?i respecte frontierele de stat. Deci nici vorb? de condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov ?i a consecin?elor acestuia asupra Basarabiei ?i Bucovinei, pe care Patria-mum? le l?sa, gra?ie noilor s?i conduc?tori „revolu¬?ionari", tot la „Matu?ka Rassia ". A?adar, din partea echipei de la Bucure?ti, nimic, dar absolut nimic nou în favoarea Chi?in?ului, în afar? de palavre care erau rostite de guvernan?i în sotto voce. Acest tratat p?gubos, un act de tr?dare na?ional?, a ?i fost semnat la Moscova de Iliescu ?i Gorbaciov, fiind primul de acest fel încheiat de noua ?i, în fapt, de c?tre vechea Românie. Demantelarea U.R.S.S., în decembrie 1991, a împiedicat echipa conduc?toare de la Bucure?ti de a ratifica Tratatul, documentul intrând în galeria documentelor rezervate, din p?cate, tr?d?rii na?ionale în orice ?ar?. Am crezut, cu naivitate, c? va fi ultimul!

Informa?i despre aceste negocieri paralele cu ru?ii, frunta?ilor de la Chi?in?u nu le venea s? cread?. De aceea, în contextul diminu?rii suspecte a tonului Bucure?tilor în direc?ia unei uniri într-un viitor previzibil, conducerea de la Chi?in?u î?i trimitea mesagerii la... mine! Astfel, la finele lunii octombrie 1991, când negocierile româno-sovietice se terminaser? „cu succes", la Bucure?ti a sosit Pre?edintele Comisiei de politic? extern? a Parlamentului, profesorul universitar doctor Vasile Nedelciuc, înso?it de un b?rbat înalt, bine f?cut, c?ruia nu i-am în?eles ini?ial numele. Aveam s? aflu ulterior c? numele s?u era Anatol Plugaru ?i era ?eful Serviciului de Informa?ii Externe al Republicii Moldova (din surse demne de încredere: acel „b?rbat înalt ?i bine f?cut" nu era Anatol Plugaru, ?i nici m?car nu vorbea române?te - V.?.). Nedelciuc nu a dorit s? m? întâlneasc? în cl?direa M.A.E. ?i, de fapt, în nici un fel de cl?dire, ci în parc, la Bordei. Loca?ia el a ales-o, stârnindu-mi curiozitatea. Vasile, care se pare c? fusese cândva ofi?er K.G.B., era deci un profesionist. El dorea ca mesajul s? nu fie înregistrat în nici un fel, putând la rigoare s? nu-l recunoasc?. Mi-a comunicat, în esen??, urm?toarele: Pre?edintele Snegur crede c? ar fi posibil, în acel moment când în F.D.S.N. se discuta proiectul noii Constitu?ii a României, s? se ia în discu?ie posibilitatea cre?rii, pe lâng? postul de Pre?edinte al României, ?i a postului de Vice-Pre?edinte, care s? îi fie acordat lui Mircea Snegur. România ar fi urmat s? devin?, dup? modelul S.U.A., o republic? preziden?ial?. Poate c? ideea nu era rea, dar atunci folosul real ar fi fost ca pre?edintele Snegur s? fi venit la România cu Basarabia cu tot!

Discu?ia s-a purtat în doi, cel?lalt basarabean urm?rindu-ne de la cca 100 de metri, într-o încercare de a se asigura, probabil, c? nu suntem supraveghea?i ?i înregistra?i. Începuser?, pesemne, s?-?i piard? încrederea ?i în mine. Vasile Nedelciuc nu a acceptat invita?ia mea de a lua masa împreun?, în trei ?i a plecat precipitat spre ma?ina care îi a?tepta. Am avut un gust amar în gur?... Ce gândisem ?i sperasem ?i ce se alesese din entuziasmul poporului care, iat?, era în?elat - pentru a câta oar?? - pe p?mânt mioritic! Am comunicat în regim de urgen?? cele de mai sus conducerii M.A.E. care, prin curier militar, a transmis în scris întreg dialogul avut cu Pre?edintele Comisiei de politic? extern? de la Chi?in?u, personal lui Ion Iliescu la Palatul Cotroceni. ?i Cotrocenii au t?cut, au t?cut, au t?cut... ?i „cumetria" nu s-a mai f?cut... Prin urmare, vox populi, vox Dei este un Moft![1].

- Va urma -

---------------------------------------
[1]http://www.timpul.md/articol/declaratia-de-independenta-a-r–moldova-fost-scrisa-de-un-roman-26557.html

footer