Revista Art-emis
„Intelligence Service” - Agenți secreți intrați în istorie (3) PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Joi, 16 Martie 2017 20:48

Papa Paul al VI-leaPapa Paul al VI-lea

James Jesus Angleton - viitorul şef al contraspionajului american al anilor '60-'70 numit în anul 1944, şeful filialei de contraspionaj a O.S.S. de la Roma, avea să realizeze una dintre cele mai spectaculoase recrutări din istoria serviciilor secrete americane. Această recrutare s-a numit Giovanni Batista Montini. În 1920 Montini a intrat în Administrația Statului Vatican. În 1937 devine subsecretar de stat pentru Afaceri Curente, fiind cotat drept unul dintre conducătorii importanţi din ierarhia Vaticanului. Datorită relaţiilor sale întinse în rândul diplomaţilor şi politicienilor Montini este însărcinat să creeze „Serviciul de Informaţii al Vaticanului" ce se va remarca prin cantitatea şi mai ales prin calitatea şi diversitatea informaţiilor culese. Prin poziţia, posibilităţile şi calităţile sale Montini însuma toate atributele informatorului de cel mai mare calibru.

O primă acţiune are loc în 1945 când Montini, sub egida Vaticanului, organizează contacte între serviciul de informaţii american O.S.S. şi S.S.-ul german care urmăreau realizarea unui acord de predare a tuturor forţelor Axei din Nordul Italiei. Prin aceasta 500.000 de soldaţi ai Axei depun armele salvând Italia de inerente distrugeri care ar fi avut loc prin continuarea luptelor. În 1948 Montini, devenit episcop de Milano, joacă un rol excepţional în finalizarea unei foarte importante acţiuni acoperite a C.I.A. care avea ca scop înlăturarea pericolului de câştigare a alegerilor de către Partidul Comunist Italian. Sumele considerabile aruncate în joc de către S.U.A., cât şi influenţa şi acţiunile inteligente ale Vaticanului conduc la atingerea scopului propus. La rândul său C.I.A., la iniţiativa lui Angleton, ajută Vaticanul să preia controlul asupra bisericilor catolice din sudul Germaniei. Alte asemenea „atenţii" duc la consolidarea legăturilor Angleton-Montini care, în 1963 este ales Papă. În 1963, cele mai mari şanse de a ocupa Scaunul Pontifical le avea,însă, cardinalul de origine armeană Gregorio Pietro Agajanian, prefectul Congregraţiei pentru problemele religioase, care conducea ordinele misionare ale Vaticanului în străinătate. Agajanian mai candidase la titlul de Vicar al lui Christos şi Patriarh al Bisericii Universale în anul 1955, având şanse egale cu Ioan al XXIII-lea, care a fost ales.

Favoritului alegerilor din 1963, i-au fost anulate şansele de a deveni Papă de anumite forţe de la Vatican - menţionează „Corriere della Sera" - „care au făcut o manevră comună cu serviciile secrete italiene, marcate în acei ani de tendinţa spre comploturi şi acţiuni subversive". Cardinalului Agajanian i s-a descoperit „păcatul" de a avea o soră, în vârstă de 70 de ani, Elizaveta Panikova, cetăţeană a U. R. S. S. Fiind pusă sub urmărire, s-a constatat că a primit vizita unui funcţionar consular al Ambasadei U. R. S. S. la Roma, armean de origine, căruia îi solicitase o viză de prelungire a paşaportului şi, implicit, de reconfirmare a cetăţeniei sovietice. „Drept urmare - relatează « Corriere della Sera » - cetăţeana sovietică, deşi a dorit să rămână ceea ce era, a devenit Mata Hari, iar fratele ei, potenţial spion sovietic".

Revista italiană „30 de zile" comenta pe marginea acestui episod că: „Alegerile unui Papă - care exercită o influenţă uriaşă nu numai asupra bisericii, dar şi asupra situaţiei de ansamblu a lumii - nu au loc întotdeauna în Capela Sixtină a Vaticanului, ci deseori în alte locuri". Cine era beneficiarul acestor jocuri? Episcopul Giovanni Battista Montini, una dintre figurile cele mai interesante din istoria Vaticanului. Poziția de subsecretar de stat pentru Afaceri Ordinare i-a oferit posibilitatea de a fi unul dintre puţinii oameni apropiaţi enigmaticului Papă Pius al XII-lea (Eugenio Pacelli: 1939-1958), cel care, în 1949, avea să semneze celebrul decret de excomunicare a comuniştilor şi a tuturor acelora care sprijină partidele comuniste.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Papa Pius al XII-lea (1876-1958) n-a ezitat să acorde azil unui mare număr de evrei şi să se implice, în acelaşi timp, în sprijinirea anumitor filiere preocupate de scoaterea unor căpetenii naziste din Europa şi de stabilirea lor în America Latină. Exprimă oare acest gest concluzia că Vaticanul ar fi putut fi aliniat unor interese oculte, supranaţionale? Câţiva ani mai târziu, Montini târziu devine Secretar de Stat al Vaticanului, funcţie ce-i oferă posibilitatea să se interpună între relaţiile Papei cu cei mai importanţi oameni de stat, lideri politici, diplomaţi. Totodată, este desemnat să organizeze serviciul de informaţii al Vaticanului care, prin posibilităţile sale de excepţie prin diversitatea relaţiilor, prin credibilitatea sa şi prin calitatea „rapoartelor reprezentanţilor papali din fiecare colţ al pământului, era, după părerea generală, cel mai bun din lume". Din anul 1944 , a început colaborarea cu James Jesus Angleton, şeful filialei X2 (contraspionaj) a O. S. S. la Roma, cel ce avea să devină (până în 1974) şeful contraspionajului C. I. A. Schimbul de informaţii şi sprijinul reciproc conduce la crearea unor relaţii de excepţie ce permit recrutarea lui Montini, una dintre cele mai spectaculoase recrutări efectuate de către C. I. A.

În aceste condiţii, la începutul anului 1945, Vaticanul - prin Montini - perfectează realizarea unui acord, între S. S.-ul german şi O. S. S.-ul american, pentru predarea tuturor forţelor Axei (circa 500.000 de soldaţi) din nordul Italiei. Este un succes pentru Vatican şi americani întrucât Italia nu mai devine teatrul unor operaţiuni de război. În 1948, Montini devine arhiepiscop de Milano. Forţa şi influenţa sa la Vatican este în mare creştere. În acelaşi an, devine şeful „Acţiunii Catolice...", un grup catolic puternic, „de acţiune politică, cu milioane de susţinători"... în fapt, o altă replică faţă de creşterea ameninţătoare a influenţei Partidului Comunist Italian, capabil să preia puterea în alegerile din 1948. Din aceste motive, C. I. A. pune la punct o acţiune acoperită de mare anvergură. Conlucrarea C. I. A. (Angleton), Vatican (Montini) are ca rezultat „mobilizarea « Acţiunii Catolice », a resurselor considerabile ale Vaticanului şi a legăturilor sale întinse peste spectrul politic italian. [...] Combinaţia banilor americani cu efortul suprem al grupurilor necomuniste şi cu ajutorul considerabil al Vaticanului a schimbat cursul evenimentelor..." (s. n.)[1]. După anul 1963, când Montini a fost ales ales Papă (Papa Paul al VI-lea), el a rămas extrem de favorabil C. I. A., iar până în 1978, la moartea sa, a inițiat un proces de restabilire a autorităţii bisericii în Europa de Est.

Paul al VI-lea (Giovani Battista Montini: 1898-1978) şi-a exercitat prerogativele de Papă în perioada 1963-1978. Până la decesul său, în 1978, Montini (Papa Paul al VI-lea) va întreţine legături deosebit de apropiate şi eficiente cu serviciile secrete americane, iar influenţa sa asupra credincioşilor va diminua sensibil influențele comunismului.

(Prelucrare actualizată după Marian Ureche, Aurel I.Rogojan „Servicii secrete străine. Retrospectivă și actualitate. Interferențe în spațiul românesc" vol. 2, București, Editura Paco, 2000).

---------------------------------------
[1] E.Volkman, op. cit., p. 495.

footer