Revista Art-emis
1918 - Divizia 11 la Chișinău, (1) PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Constantin Moşincat   
Miercuri, 10 Mai 2017 15:52

General Ernest BroșteanuDin experienţa cercetării documentelor de arhivă şi a scrierilor diferite rezultă o idee relativă despre evenimentele din Basarabia de la sfârşitul anului 1917 şi începutul din 1918. Din documentele cercetate nu rezultă indubitabil criza gravă care a cuprins întreaga zonă a războiului din estul Europei, factorii destabilizatori şi deznodământul acestuia. Cercetările complementare precum şi cercetările unor arhive din alte state, S.U.A. şi Germania, în special, precm şi memoriile unor combatanţi, ne indică motivaţia reală a unor actori de pe front. Aşa bunăoară aflăm că Winston Churchill, in cartea „The World Crisis" („Criza mondiala"), vol. IV, pag. 72-73 scrie urmatoarele: „Către mijlocul lui aprilie, germanii au luat o decizie sinistră. Decizia germană de a sprijini un puci bolşevic în Rusia era dictată, în martie (aprilie) 1917, de iminenta intrare a S.U.A. în război de partea Angliei. Germania avea, de aceea, interesul să încheie urgent o pace separată în Est, cu Rusia. „Trocul" propus de Lenin lui Max Warburg era simplu: Germania să-l ajute să preia puterea la Petersburg, în schimbul promisiunii lui Lenin de a încheia imediat o pace separată, în condiţiile dictate de germani. Ceea ce s-a şi întamplat ulterior, la Brest-Litovsk, în 1918[1].

Din perspectiva unor asemenea informaţii, categoric determinante pentru acele evenimente, ne vom pierde cu siguranţă în anume amănunte ce ar putea să deturneze cercetarea de la descoperirea adevărului istoric. Adunarea la un loc a tuturor, sau a cât mai multor informaţii relevante, şi cu precădere mărturii ale celor care au decis, ori au avut rol semnificativ, vom putea creiona adevărul despre cele petrecute la începutul anului 1918. Faţă de această împrejurare considerăm că au valoare acele documente şi însemnări făcute "chiar în timpul operaţiunilor sau imediat după acestea, ca dări de seamă, rapoarte operative, jurnale zilnice din acel timp"[2]. În cazul citat beneficiem de memoria extraordinară şi de discernământul critic a generalului Erik von Ludendorff. Şi totuşi orişice informaţie necesită o reconfirmare măcar dintr-o altă sursă pentru a fi pe deplin credibilă. Numai astfel „faptele mari de arme, care sunt bucuria şi mândria patriei" vor oglindii adevărul istoric. Dacă istoria se face prin contribuţia colaboratorilor faptelor ei, ea va trebui arătată generaţiilor ce vor urma şi atunci trebuie nepărat scrisă. Exemple de dăruire şi devotament au fost nenumărate, în Campania din 1916 şi 1918, dar ele s-au dovedit inutile prin ieşirea precipitată a Rusiei din război şi încheierea, la 25 noiembrie 1917, Convenţiei de la Brest-Litovsk[3], ca rezultat al planului secret Magnum.

S-a creat astfel o situaţie de o gravitate excepţională. Forţele armatelor 1 şi 2 române au fost capabile abia să acopere frontul lăsat liber prin "plecarea la revoluţie" a ruşilor. Pe de o parte, retragerea dezordonată a militarilor ruşi, cărora Lenin le ceruse imperativ să dezerteze, a fost o provocare serioasă pentru armata română, nevoită să apere populaţia de jafuri şi distrugeri şi să facă faţă la atacuri neaşteptate. A rămas celebră Bătălia de la Galaţi între ruşi şi români (pe atunci încă aliaţi), cu un deznodământ unic în istoria primului război mondial, când ruşii s-au predat armatelor germane; bătălia a fost considerată prima în care s-au folosit, concomitent, trupe terestre, marine şi de aviaţie. Pe de altă parte, Guvernul român trebuia să respingă acţiunile bolşevicilor din România într-o republică sovietică. Lenin trimisese un agent la Iaşi, pentru a-l suprima atât pe generalul rus Scerbacev cât şi pentru detronarea Regelui Ferdinand.

În dezordinea generală, Basarabia refuză să mai fie gubernie rusească şi decide să ceară ajutorul armatei române. După mai multe apeluri, Guvernul Brătianu hotărăşte să trimită peste Prut două divizii de infanterie şi două de cavalerie, pentru restabilirea ordinii, protejarea populaţiei, apărarea căilor de comunicaţie şi a depozitelor. Puterea sovietică a considerat însă intervenţia drept un act de agresiune pe propriul teritoriu şi a rupt relaţiile diplomatice cu România, confiscându-i tezaurul naţional, aflat atunci, în păstrare, la Moscova. Dezacordul dintre generalul Scerbacev, comandantul armatelor ruse, de ordinele căruia nu mai asculta nimeni şi noile autorităţi sovietice puneau sub ameninţarea cu un război civil purtat chiar pe teritoriul românesc. Acest război a fost evitat prin măsurile energice luate de Marele Cartier General român de „pază a bunurilor populaţiei, asigurarea ordinii publice" şi evacuarea forţată a bolşevicilor din Moldova şi Basarabia. S-a mai putut evita astfel, arestarea cetăţenilor români şi sechestrarea a 18 vagoane cu arme şi muniţii. Tezaurul românesc însă nu a putut fi recuperat nici până în ziua de astăzi.

Concomitent, guvernele care s-au succedat, Averescu şi Marghiloman, au tras de timp, până la semnarea păcii de la Buftea - Bucureşti, din 27 aprilie/7 mai 1918, care a însemnat prin clauze mai degrabă: „o pace criminală care nu a fost ratificată şi semnată de rege". Bun român, eminent patriot, Ion Antonescu, viitorul mareşal, ca şef al Biroului Operaţiunilor din Marele Cartier General, singurul neconsiliat de Misiunea militară franceză, nu putea rămâne insensibil la evenimentele militare, dar şi politice din vara anului 1917 şi perioada ce a urmat. El se va implica în temperarea „elanului revoluţionar" al unor soldaţi bolşevizaţi din trupele ruseşti, cum avea să recunoască în anul 1938: „Prin atitudinea mea, recunosc brutală, am determinat la Iaşi, în contra voinţei guvernului şi într-un moment de ezitare a Comandamentului acţiunea de dezarmare şi a bolşevicilor de la Socola şi a armatelor ruseşti din Moldova". Trebuie să subliniem că acţiunea de la Iaşi urmărea arestarea familiei regale, a membrilor guvernului şi instaurarea, după „model rusesc", a unor „soviete"! Prin dejucarea diabolicului „plan bolşevic", locotenent-colonelul Ion Antonescu a preîntâmpinat şi eradicat posibilitatea şi consecinţele grave "ale unei crize politice fără precedent în istoria politică a românilor".

Odată încheiate ostilităţile pe frontal din Moldova, Ion Antonescu identifică ca direcţie prioritară Basarabia. Astfel, la 2 ianuarie 1918 a alcătuit studiul (anexă) referitor la trimiterea de trupe în Basarabia cu scopul de „asigurare a aprovizionării trupelor care operează pe frontul român şi a populaţiei româneşti". Ion Antonescu dorea, pentru atingerea obiectivelor: asigurarea regulată a funcţionării trenurilor de aprovizionare pe linia Odessa-Socola; restaurarea ordinii în Basarabia prin împiedicarea jafurilor şi formarea depozitelor cu resurse materiale de tot felul. Colonelul român avea în vedere şi eventualitatea unor confruntări cu unităţi bolşevice, drept pentru care propunea trimiterea unei „divizii întărită cu un regiment de cavalerie şi prevăzută cu mijloace tehnice necesare"[4], propunere ce era realistă şi în măsură a tranşa hotărâtor în favoarea armatei române o eventuală confruntare armată.

Misiunea diviziei care urma să intre în Basarabia trebuia să fie încredinţată generalul Ştefănescu pentru a ocupa linia ferată Bender-Socola, cu stăpânirea centrelor Chişinău şi Bender. În ceea ce priveşte statutul Diviziei, colonelul Ion Antonescu a respins categoric cererea unui locotenent colonel francez, reprezentantul Misiunii Franceze de la Chişinău, ca generalul Ştefănescu „să fie obligat a lua dispoziţiuni după indicaţiile şi instrucţiunile ce-i va da dânsul". Discuţia lui Antonescu cu ofiţerul francez s-a încins, colonelul român declarându-i „că un general român nu va accepta niciodată şi nici nu poate să fie sub ordinele unui locotenent-colonel, fie şi francez". În continuare, Ion Antonescu a mai subliniat că „Divizia va avea o misiune bine determinată; misiune pe care o va ordona numai comandamentul autorizat şi, prin urmare, numai Marele Cartier General Român este în drept de a da dispune de trupele române, deoarece era singurul în măsură a stabili un echilibru între interesele de ordin operativ şi cele de ordin general"[5] (s.n.- C.M.).

Până în aprilie 1918, cât a activat ca şef al Biroului Operaţii din Marele Cartier General, numele lui Ion Antonescu este asociat primului act de Unire înfăptuit de românii din Basarabia în martie acelaşi an, prin vocea Sfatului Ţării de la Chişinău. Decizia de unire a Sfatului Ţării de la Chişinău, credea Ion Antonescu, repara nedreptatea din 1812 când „prin forţă şi trădare partea de răsărit a Moldovei a fost smulsă din trupul acestei provincii româneşti. Prin măsuri energice, colonelul Ion Antonescu a reuşit să evite infiltrarea în armata română a anarhiei şi dezordinii, care cuprinseseră trupele ţariste".

După instaurarea ordinii în Moldova, prin dezarmarea trupelor ruse şi expedierea lor peste Prut, Antonescu a urmărit cu foarte multă atenţie derularea evenimentelor politice şi militare din Basarabia, prin contactele purtate, de reprezentanţi ai Marelui Cartier General cu emisari şi unor „Comitete revoluţionare", de asigurare a ordinii, care să ofere posibilitatea Consiliului Directorilor Republicii Moldoveneşti să poată acţiona în temeiul Deciziei Sfatului Ţării de la Chişinău. Hotărârea Sfatului Ţării de la Chişinău şi realizarea unirii cu patria mamă era în viziunea lui Ion Antonescu doar un pas dintr-un „program, lăsat nouă, la 1559, ca o sfântă moştenire de Marele şi de veci neuitatul Mihai şi urmărit necontinit de atunci de românii de pretutindeni: cuprindea, reconstituirea Daciei Traiane".

În aceste împrejurări Divizia 11 Infanterie, din ordinul Marelui Cartier General, a trecut în Basarabia pentru a proteja populaţia de jafurile şi omorurile "bandelor de bolşevici". Pregătirile pentru împlinirea acestor misiuni nu au surprins foarte tare. Legitima intervenţie, cerută de altfel de către reprezentanţii tinerei Republici, a fost remarcată de căpitanul francez A. Auschug, într-o scrisoare, adresată unui ofiţer din Divizia 11 Infanterie, redactată, la 4 ianuarie 1918, la Angheleşti în următorii termeni: „Dragul meu camarad, am citit scrisoarea ta cu sincere emoţii din adâncul inimii, şi nu pot decât să te felicit pentru nobilele sentimente de amor propriu pe care le exprimi în mod atât de generos. Mă grăbesc să-ţi spun mai întâi că situaţia actuală, oricât de critică ar părea la prima vedere, este departe de a fi disperată. Doar o parte a Rusiei este în anarhie dar statele independente care tocmai s-au constituit, Finlanda, Ucraina, Basarabia şi altele care se vor forma neântârziat sunt centre de reorganizare, în plină cale de progres. Se apropie deci momentul stăpânirii ţarii care se smulge din penibila situaţie pe care nişte răzvrătitori au creat-o în mod voluntar. Armata din Ucraina este pe cale de a se reconstitui şi probabil de a vă da ajutor. Această provincie numără într-adevăr mai mult de 30 milioane de locuitori, aşadar nu este neglijabilă. Deci până în prezent pacea nu e decât întrevăzută, dar se va face ea cu adevărat? În orice caz dragă prietene rolul vostru la ora actuală este simplu. Aveţi alături de voi forţă extraordinară: soldatul român. Admiraţia pentru el este infinită [...] Psihologia vă oferă mijloace sigure pentru a-l cunoaşte [...] Fiţi siguri de asta. Dar dacă în ciuda tuturor acestor lucruri, circumstanţele s-ar agrava, fiţi siguri că veţi putea conta pe mine şi că voi face tot ce-mi va sta în putinţă pentru a îndeplini dorinţele voastre. De altfel am intenţia să merg câteva zile să te vizitez la regiment şi vom putea să discutăm despre toate acestea între patru ochi. Vă asigur de sentimentele mele de vie admiraţie şi de cele mai afectuoase amintiri".

Primind misiunea Divizia 11 Infanterie, în frunte cu generalul Ernest Broşteanu, şi-a luat măsurile necesare pentru executarea marşului şi îndeplinirea întocmai a ordinelor. Desfăşurarea evenimentelor, pe zile, a fost consemnată într-un carnet de front de către colonelul Mihail Ionescu, comandant al Regimentului 42/66 Infanterie, cel care a intrat primul în Chişinău. Din acest jurnal reţinem:
4 ianuarie 1918 - Ordin urgent de plecare, Tecuci pentru îmbarcare spre Iaşi. Eu am plecat de dimineaţa, pe timp frumos, cu marş foarte agreabil. La Tecuci am aflat că regimentul meu pleacă abia pe 7 ianuarie cu trenul spre Iaşi. La 6 ianuarie am serbat Boboteaza, la Tecuci, cu tot regimentul.
8 ianuarie - Sosit cu trenul în gara locală, aflu că trebuie să ne îmbarcăm pentru Basarabia. O grabă grozavă şi neconformă cu mijloacele de transport disponibile. În fine seara ne-am îmbarcat şi am pornit.
9 ianuarie - Am intrat pe pământul scump al Basarabiei, trecem prin Ungheni şi ajungem la Păliţa, unde trebuie să debarcăm deoarece se semnalează trupe revoltate spre Corneşti. Am terminat debarcarea abia la ora 3 după masă, şi am pornit spre Corneşti. Am ajuns seara aci şi am cantonat în acest sat în deplină linişte, deşi cu o zi în urmă era în plină revoltă.
10 ianuarie - Am executat marş prin Sadova, la Vorniceni unde am ajuns noaptea fiind primiţi cu focuri de aceleaşi trupe neregulate revoltate. Am intrat cu forţa în sat şi aflăm că doi ofiţeri de-ai noştri fuseseră făcuţi prizonieri şi trimişi în satul Lozova, unde am trimis un detaşament de i-a eliberat în cursul nopţii, şi aducându-mi-se patru vinovaţi i-am executat.
11 ianuarie - Marş de la Vorniceni la Călăraşi. Ajungând aci am avut alt bucluc, ofiţerul cu cartituirea fusese prins şi bătut de alţi revoltaţi. Am arestat din cei bănuiţi şi i-am bătut bine.
12 ianuarie - Marş de la Călăraşi la Cojuşna, prin Străşeni. S-a petrecut fără incident. La Cojuşna bine primiţi, localitate cu vinuri foarte bune.
13 ianuarie - la prânz, după o înţelegere cu delegaţia venită din Chişinău, în cap cu domnu Erhan preşedintele directorilor, şi ministrului de război praporgic Pântea, am înaintat spre Chişinău. Am intrat în acest oraş seara la ora 7, eu fiind comandantul avangardei, am înaintat în capul primei mele trupe, şi aşa am parcurs tot oraşul, deşi mi se spusese de directori şi mulţi locuitori că sunt mitraliere ascunse care vor trage asupra noastră. Am mers la gară unde am stabilit batalionul din cap şi cartierul regimentului, făcând şi avanposturi.
14 ianuarie - Serbarea oficială a intrării trupelor române în Chişinău având loc o defilare frumoasă şi o masă la cel mai bun club de aici. Primirea foarte prietenoasă din partea autorităţilor şi populaţiei române şi foarte duşmănoasă din partea evreilor.
15-23 ianuarie - Serviciul de pază şi ordine în gara Chişinău, pe linia ferată Chişinău - Călăraşi şi înGherman Pintea Odesa împrejurimi, fără incidente. În dimineaţa de 23 ianuarie aflăm însă că Benderul, ce fusese deasemeni ocupat, a fost evacuat de trupele române, fiind surprinse în timpul nopţii de bolşevici, ajutaţi de evrei. Am luat îndată măsuri de reparare a greşelii, mai ales că în acel oraş se aflau 800 tunuri, enorm material de puşti şi muniţii, precum şi 300 vagoane alimente.
24 ianuarie - Serbarea Unirii cu serviciul la Episcopie, paradă frumoasă şi recepţie la club şi mai frumoasă. Aci, în o atmosferă frăţească, preşedintele Inculeţ, apoi directorii Pelivan, Halipa, precum şi preşedintele lor Ciugureanu au anunţat că astăzi 24 ianuarie au declarat Basarabia Republică Independentă, cu rezerva de a se alipi acelei ţări faţă de care-i va dicta interesele sale. Deci unirea este ca şi făcută. S-au trăit momente frumoase care vor rămâne în istorie. Seara am asistat la prima reprezentaţie în limba română la teatrul de aici, a trupei Teatrului Naţional din Iaşi sub direcţia lui Mihail Sadoveanu. Piesa „Fântâna Blanduziei".

25 ianuarie - De dimineaţă am aflat că greşala de la Bender a fost complet reparată, reluându-se atât oraşul cât şi împrejurimile, trecând spre Tiraspol.
26 ianuarie - 10 martie - După o muncă încordată în serviciul de pază şi apărare a Chişinăului până la Nistru, acum am ajuns la inacţiune. Pe baza preliminarilor de pace semnate, şi a păcii care e în curs, Divizia noastră intrând în numărul celor ce trebuie demobilizate, am procedat la aceasta cu începere de la 5 martie. Acum operaţia e aproape terminată. În curând vom pleca în Moldova şi apoi la reşedinţa regimentului, nemaifiind altceva mai bun de făcut în aceste împrejurări neprevăzute de nimeni şi cu urmările cele mai grele pentru ţara noastră". Completăm aceste informaţii, inedite, cu câteva repere cronologice ale participării Diviziei 11 Infanterie la această operaţie frăţească. La începutul anului 1918 Divizia 11 Infanterie, avea: Brigada 21 Infanterie pe valea Caregna în rezerva Armatei I-a şi Brigada 22 Infanterie în regiunea Corni-Vutcani-Leova-Fălciu-Banca-Ibăneşti, cu misiunea de a supraveghea contra trupelor revoluţionare ruse. Din acest dispozitiv evenimentele sau derulat pe zile după cum urmează:
4 ianuarie 1918 Armata I-a în baza unui ordin al Marelui Cartier General dispune ca Brigada 21 Infanterie, cu artileria şi serviciile Diviziei 11, aflate în regiunea Tufăneşti-Cioran- Călimăneşti - să se concentreze în regiunea Tecuci-Satul Nou-Ţigăneşti-Ungureni şi Slobozia-Blăneasa. Concentrarea trupelor pe această zonă trebuie să fie terminată în ziua de 5 ianuarie 1918 ora 12.00, iar a serviciilor în ziua de 6 ianuarie 1918 aceiaşi oră.

În continuarea executării acestui ordin Armata I-a face cunoscut că Brigada 21 mixtă (infanterie şi artilerie) se va transporta pe calea ferată din regiunea Tecuci în zona Valea Adâncă - Târguşor - Visan - Bucium - Tomeşti - Guronel prin grija armatei. Transporturile încep în ziua de 5 ianuarie 1918, ora 20.00 şi se termină în ziua de 9 ianuarie 1918 ora 01.00. Ambulanţa divizionară, semicoloanele de muniţiumi şi de coloana de subzistenţă se vor concentra în judeţul Fălciu la Albeşti, plecarea acestora se va face la 5 ianuarie, iar sosirea la Albeşti la 7 ianuarie 1918 în marş pe jos.
7 ianuarie 1918, se primeşte Ordinul Marelui Cartier general, nr. 6713 care prevede următoarele în extras:
1. Divizia întărită cu Regimentul 2 Roşiori va trece în Basarabia pentru a se concentra cu grosul în zona Chişinău-Cărbuna.
2. Concentrarea Diviziei în zona de mai sus se va face după cum urmează: Brigada 21 Infanterie şi Divizionul 3 din Regimentul 21 Artilerie cu trenul; Celelalte trupe şi serviciile pe jos.
3.Trupele care se deplasează cu trenul vor începe transportul în ziua de 8 ianuarie 1918.
4. Trupele care merg pe jos se vor deplasa la urmă cu două coloane având ax de mişcare Leova-Gura Galbenă-Rezeşti-Cărbuna. Mişcarea va începe în dimineaţa zilei de 8 ianuarie 1918. Itinerariile şi etapele vor fi ordonate de comandantul Diviziei 11.
5. Misiunea Diviziei este de asigura transportul treburilor de aprovizionare pe linia Bender-Socola şi formarea depozitelor necesare armatei române în lungul drumurilor de etape aflate în zona arătată pe hartă. În acest scop va trebui să asigure ordinea ordinea la Chişinău şi Bender pentru ca buna funcţionare a căilor ferate să nu fie împiedicată de răufăcători şi să se pună populaţia, avutul ei şi al ţinutului în siguranţă, la adăpost de jafuri şi distrugeri".

În urma ordinului de mai sus Divizia 11 Infanterie dă ordinul de operaţiuni nr.92 care cuprinde în extras următoarele: „Divizia se va concentra în Basarabia, în jur de Chişinău, fapt pentru care se va pune în marş cu Brigada 21 Infanterie mixtă cu trenul, după ordinele exprese ale Marelui Cartier General şi va ocupa zona de sud de Chişinău; cu Brigada 22 Infanterie, mai puţin detaşamentul colonel Macovescu, se va pune în marş în dimineaţa de 8 ianuarie 1918, ora 09.00 sub comanda directă şi personală a colonelului Meleca, când vor trece pe la punctul iniţial primele elemente ale coloanei la podul de la Bumbata; şi cu detaşamentul colonel Macovescu constituit din 1 batalion (III/57/58) o baterie şi un escadron va merge direct la Bender, unde va asigura liniştea în această localitate stabilind o neîntreruptă legătură cu Brigada 22 Infanterie de la sud de Chişinău".

Pentru zilele următoare jurnalul acţiunilor de luptă al diviziei consemnează evenimentele pe zile după cum urmează în: 8 - 10 ianuarie 1918 "Unităţile Diviziei se pun în marş la 8 ianuarie pentru executarea ordinului nr. 92/ 7 ianuarie 1918. brigada cantonează la Lăpuşna. În seara zilei de 10 ianuarie 1918, Brigada 21 Infanterie cantonează în zona Sadova, Ţuţora, Călăraşi. Cartierul Diviziei 11 la Călăraşi.
11 ianuarie 1918 Se fac pregătiri pentru ocuparea Chişinăului. Comandantul Diviziei 11 dă ordinul nr. 12/ianuarie 1918. (cu următoarele puncte):1. Inamicul a ocupat Chişinăul unde s-a organizat defensiv. Pentru a putea a fi respins de aici, va fi atacat în ziua de 13 ianuarie 1918 în care scop se va da ordine la vreme. 2. În ziua de 12 ianuarie 1918 trupele şi serviciile diviziei se vor pune în marş pentru că în seara de 12 ianuarie 1918 să staţioneze în următoarele zone: Brigada mixtă în zona Cojuşna-Trăsneni-Gidegiz-Sirec. Cartierul Brigăzii la Cojuşna. Brigada 22 mixtă în zona Jidoveni-Prisaca-Dănceni. Cartierul Brigăzii la Dănceni. serviciile Diviziei la Vorniceni. 3. Pentru noaptea de 12-13 ianuarie 1918, se vor lua măsuri de siguranţă ...
12 ianuarie 1918 La ora 13.00 s-a prezentat la comandamentul Diviziei în gara Călăraşi o delegaţie din „Sfatul Ţării din Chişinău" compusă din preşedinte, un delegat ţărănesc, un delegat orăşănesc, un delegat al mateloţilor şi unul al soldaţilor moldoveni, cerând să le explicăm cauza venirii trupelor române în Basarabia, scopul ce urmăresc şi dacă este inevitabilă intrarea în Chişinău. Li s-a dat lămuririle necesare arăţându-le că în vederea realizării scopului nostru, intrarea în Chişinău este inevitabilă şi că dacă trupele bolşevice vor opune rezistenţă, Chişinăul nu va fi cruţat de ororile războiului, din cauza bombardamentului şi a împuşcăturilor. Şi s-a fixat termen până în ziua de 13 ianuarie 1918 ora 12.00, după cererea lor, ca să aducă răspunsul tratativelor între ei şi bolşevici care trebuiesc trecuţi peste Nistru, cu voia sau fără voia lor.

13 ianuarie 1918 Situaţia în jurul Chişinăului nefiind complet clarificată pentru ocuparea oraşului de către trupele Diviziei 11 Infanterie să se producă în condiţiunile cele mai bune se iau următoarele măsuri:
- În ipoteza că bandele bolşevice, presupuse încă în oraş vor opune rezistenţă, se redactează un ordin de operaţii prin care se dispune celor două brigazi să atace Chişinăul, în timp ce cavaleria, după ce va depăşi oraşul, va tăia retragerea bandelor spre Bender. Brigada 21 Infanterie avea să opereze pe direcţia Cojusna – Chişinău, iar Brigada 22 Infanterie, pe direcţia Prisaca - Buicani - Chişinău. Acţiunea urma să se desfăşoare în mod energic, trupele nu trebuiau să intre în Chişinău ci să-l înconjoare, trimiţând în interior patrule care să asigure liniştea şi să cureţe oraşul de ultimele bande.
- În ipoteza că bandele nu vor opune rezistenţă, operaţia contra Chişinăului se va reduce la o simplă ocupare, după următoarele norme:
1. Cavaleria va parcurge oraşul în tot lungul lui şi se va opri în dreptul satului Babuyezi, unde va cantona.
2. Brigada 21 Infanterie cu muzica în frunte va parcurge pe şoseaua din lungul căii ferate, oprindu-se la ieşirea de Est unde va cantona.
3. Brigada 22 Infanterie va parcurge oraşul pe o stradă paralelă cu şoseaua din lungul căii ferate şi va ieşi la periferie pe comunicaţia care duce la Răşeni, prin Baczai, unde va cantona.
În ambele ipoteze postul de comandă al Diviziei, pentru noaptea de 13/14 ianuarie 1918, era în Străşeni.
În cursul dimineţii de 13 ianuarie 1918, se produc următoarele două evenimente, menite să influenţeze dezvoltarea operaţiunilor proiectate.
1. La ora 10 s-a prezentat la Comandamentul Diviziei o delegaţie compusă din domnii Pelivan, director al afacerilor externe, Codreanu al căilor ferate şi Iancu, director la finanţe, prevăzuţi cu o scrisoare de recomandare din partea Marelui Cartier General Român. În urma conferinţei ce a avut loc s-a stabilit că după intrarea trupelor Diviziei în Chişinău să se dea tot concursul necesar Dl. Pelivan pentru restabilirea bunei rânduieli politice şi economice precum şi să i se satisfacă toate cererile, dacă nu vor fi contrare acţiunilor militare şi însărcinării speciale a Diviziei.
2. La ora 2.30 s-a prezentat o altă delegaţie sub conducerea domnului Erhan, preşedintele Consiliului directorilor basarabeni şi compusă din domnii Pântea, directorul afacerilor războiului şi din alţi delegaţi care au cerut deasemenea explicaţiuni asupra rostului trupelor noastre în Basarabia şi în special asupra intrării lor în Chişinău. Li s-a făcut cunoscut şi acestora că scopul venirii trupelor noastre nu este acela de a produce perturbaţiuni în rosturile interne ale noului aşezământ basarabean ci numai pentru restabilirea ordinei şi perfectei siguranţe a acelora care reprezintă interesele româneşti în acea parte. Delegaţia a plecat de la Comandamentul Diviziei complet satisfăcută.
Totuşi comandamentul neputând obţine de la aceşti delegaţi nici o declaraţie încurajatoare asupra modului cum va decurge operaţia ocupării, la ora 13.00 dă ordin trupelor ca să se pună în marş în ipoteza I-a fără însă a trage dacă nu vor fi atacate. Inaintarea brigăzilor s-a făcut conform ordinelor, fără nici un incident. La ora 18.00 trupele au ocupat Chişinăul.

14 ianuarie 1918 Cu începere de la 14 ianuarie 1918 Divizia se împarte pe detaşamente în jurul oraşului Chişinău pe o rază de 8-10 km pentru restabilirea ordinei şi asigurarea locuitorilor care începuseră să fie prădaţi de diferite bande provenite din foştii soldaţi ruşi.
16 ianuarie 1918 În ziua se 16 ianuarie 1918 detaşamentul Lt. col. Macovescu (III/R 57/58, şi una baterie Ion Ienculetşi un escadron) înaintând până pe înălţimile din jurul Benderului este primit cu focuri din oraş şi din satele ce înconjoară oraşul. Detaşamentul a atcat ocupând până în seara zilei pădurea de la N-V Bender. Comandantul detaşamentului văzând că nu poate ocupa oraşul cere ajutor diviziei. Se trimite în cursul nopţii de 16/17 ianuarie 1918 colonelul Meleca (comandantul Brigăzii 22 Infanterie) cu 2 batalioane şi o baterie pentru a veni în ajutorul Lt. col. Macovescu şi a cuceri Benderul.
18 ianuarie 1918 Detaşamentul col. Meleca transportat cu trenul până la Bulbaca unde debarcă în după amiaza zilei de 17 ianuarie 1918 se pune în marş spre Bender în dimineaţa de 18 ianuarie 1918. La ieşirea din satul Bulbaca este primit cu focuri din toate părţile de catre grupuri răzleţe de revoluţionari ruşi. Din direcţia Kalfa şi Gerbovacz coloana este bătută cu focuri de artilerie inamică. Se începe atacul satelor Kalfa şi Gebovacz, după 2 ore satele au fost cucerite, iar la Kalfa s-au capturat şi 2 tunuri.
19 ianuarie 1918 În ziua de 19 ianuarie 1918 se cucereşte Lipscanii, Borisovka şi Varniţa.
Comandantul detaşamentului cere noi ajutoare pentru a putea ocupa Benderul. Se trimit 2 batalioane din Brigada 21 Infanterie şi una baterie din Regimentul 21 Artilerie. Cu forţa a 5 batalioane, 3 baterii şi un escadron se proiectează atacul Benderului.
20 ianuarie 1918 Benderul este ocupat în noaptea de 20 ianuarie 1918 ora 5.00 prin surprindere. S-a capturat o mare cantitate de tunuri de diferite calibre (circa 800 de piese). În gara Bender se capturează aproximativ 300 vagoane şi 60 de locomotive.
23 ianuarie 1918 La 23 ianuarie 1918 bolşevicii atacă prin surprindere Benderul din toate părţile, populaţia civilă trece de partea bolşevicilor şi atacă trupele române. După o scurtă rezistenţă la podul de pe Nistru, trupele de sub comanda colonelui Meleca se retrag la vest de Bender. Numai în cetate rămâne un batalion român.
24 ianuarie 1918 Regimentul 3 infanterie şi 10 Vânători se pun sub ordinele Diviziei, cu Divizionul II / Regimentul 21 Artilerie.
25 ianuarie 1918 În ziua de 25 ianuarie 1918 se atacă Benderul, după ce se întăreşte Detaşamentul col. Meleca cu două batalioane din Regimentul 41/71 Infanterie. În ajutorul trupelor române de la Bender, Marele Cartier General trimite Regimentul 7 Roşiori cu o baterie. După ocuparea Benderului se formează un cap de pod în Ucraina în faţa oraşului cu scopul de a se asigura transporturile pe podul de pe Nistru. Dispozitivul trupelor, de la sfârşitul lunii ianuarie, rămâne acelaşi până la 17 februarie 1918, când se face o nouă regrupare. Cu începere din această dată gruparea forţelor Diviziei pe zonă va fi următoarea:
- Detaşamentul Bender: Brigada 22 Infanterie cu 3 (trei) baterii artilerie şi 2 (două) plutoane cavalerie;
- Detaşamentul Chişinău compus din Brigada 21 Infanterie (mai puţin 1 companie şi un pluton aflat la Orheiu); 3 (trei) baterii artilerie; 2 (două) escadroane cavalerie; Batalionul Pionieri;
- Detaşamentul Dubăsari cu 1 (un) Regiment Vânători; 2 (două) baterii artilerie; 1 (un) escadron cavalerie.
- Detaşamentul Orheiu format din: 1 (o) companie din Brigada 11 Infanterie; 1 (un) pluton mitraliere; 1 (un) pluton cavalerie. Regimentul de marş, execută paza şi supravegherea regiunii Călăraşi.

De la ocuparea Benderului şi până la sfârşitul lui februarie au fost schimburi de focuri de artilerie în zona oraşului, iar pe malul Nistrului şi prin satele din apropierea Nistrului au fost în continuu atacuri de bande bolşevice de mică importanţă.
25 februarie 1918 În ziua de 25 februarie 1918, între orele 01.40 şi 16.00 au trecut prin Chişinău spre Bender trenurile cu misiunea franceză ce părăsea ţara. Pe peronul gării se aflau prezenţi domnul general de divizie Istrati, comandantul Corpului 6 Armată, Statul Major al Diviziei 11 Infanterie, comandantul Brigăzii 21 Infanterie cu cei doi comandanţi de Regimente şi ofiţerii disponibili din detaşamentul Chişinău. Un batalion, cu muzica şi drapelul din Brigada 21 Infanterie, a dat onorurile. La intrarea trenului în gară muzica a intonat „La Marseillaise" iar trupa şi ofiţerii au izbucnit în urale nesfârşite.

Domnul general Berthelot după ce a fost salutat de domnul comandant al Corpului 6 Armată a trecut prin faţa drapelului şi a strigat „Sănătate copii" ceea ce a stârnit un adevărat entuziasm. După ce a trecut trupa în revistă, a adunat ofiţerii şi le-a ţinut o cuvântare plină de emoţiune, spunând că întreaga misiune (franceză) părăseşte ţara cu inima plină de durere dar că şi acolo, vor lucra nu numai pentru Franţa ci şi pentru România. Strângând mâna fiecărui ofiţer în parte, domnul general Berthelot a făcut apoi cerc, arătând din nou cât de trist se simte de această despărţire. Din fiecare companie au fost prezentaţi apoi câte 4 soldaţi din cei mai vrednici cărora domnul general Berthelot le-a ţinut o scurtă cuvântare promiţându-le că după încheierea păcii se va simţi mândru să revină în ţara al cărei cetăţean de onoare este, pentru a reîntâlni soldaţii cu care a luptat pentru victoria comună. Apoi strângându-le mâna la fiecare le-a spus că acest semn de dragoste ostăşească să fie dus de ei în mijlocul fiecărei companii.

După terminarea acestei ceremonii, impunătoare prin simplitatea ei, domnul general Berthelot şi-a luat rămas bun de la ofiţerii de faţă iar trenul s-a pus în mişcare în sunetele marşului „La Marseillaise" şi în uralele nesfârşite ale trupei şi ofiţerilor. În tot timpul 2 avioane din escadrila flotilei a 4-a au zburat deasupra gării Chişinău şi au însoţit trenul în marş. Cele 5 trenuri cu întreaga Misiune Franceză şi aliată din România au trecut Nistrul pe la Bender spre Odessa în cursul zilei de 25 februarie 1918, la orele 0.20; 2.00; 5.07; 9.15; şi 18.59.

Corpul 6 Armată face cunoscut că trenurile cu Misiunea Franceză trebuie să treacă Nistrul înaintea trupelor germane care înaintează prin Bender cu destinaţia Ucraina. Pe lângă aceasta trebuie să se pună cât mai mare spaţiu între ultimul tren al Misiunii şi trupele inamice. În acest scop se iau măsuri de distrugeri de poduri pe itinerariul ce urmează detaşamentul care vine de la Reni, în aşa fel ca să nu poată ajunge la Bender înainte de 28 februarie 1918. În caz că la sosirea trenurilor se vor găsi în Bender trupe inamice, trupele noastre le vor împiedica, la nevoie chiar cu forţa să atace aliaţii.
26 februarie 1918 În ziua de 26 februarie 1918 soseşte primul detaşament german, tare de 2.000 de oameni armaţi cu mitraliere, aruncătoare de bombe, transportat în 160 de camioane auto şi 18 autoturisme. Detaşamentul are destinaţia Odessa.
27 februarie 1918 Marele Cartier General cu ordinul nr. 7050 trimite instrucţiunile asupra demobilizării Diviziilor 11, 12, 13, 14 şi 15. Aceste instrucţiuni prevedeau următoarele (în extras): „Urmând a se executa demobilizarea Diviziilor 11, 12, 13, 14 şi 15 se vor lua următoarele măsuri: 1. Efectivele se vor reduce după cum se arată (mai jos): Infanteria - 4 regimente a 3 batalioane, cu un efectival regimentului de 250 trupă şi 80 cai; Artileria - 1 regiment de tunuri de 10 baterii (dintre care o baterie de 53 mm). Efrectivul regimentului: 528 trupă şi 370 cai; 1 regiment de obuziere de 5 baterii(dintre care una de mortiere de tranşee); efectivul regimentului: 278 trupă şI 210 cai; Serviciile divizionare - Divizionul de coloană muniţii, ambulanţa divizionară cu coloana de brancardieri şi coloana de subzistenţă se dizolvă. Cartierul Diviziei, Cavaleria divizionară, Batalionul de pioneri se păstrau deocamdată efectivele de război.
- Va urma -

--------------------------------------------------------
[1] www.timpul.md Cultură -Istorie. Instaurarea comunismului în Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost - câtuşi de puţin - un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret („Planul Marburg"), pregătit minuţios în afară Rusiei. Şi finanţat generos de marii „bancheri internaţionali"
[2] Revista România Militară, nr. 1/1934, p.103. Unele personalităţi militare, care au decis soarta unor campanii militare, cum a fost cazul generalului Ludendorff, nu au avut stenografi ataşaţi, fapt pentru care foarte multe informaţii de pe frontul românesc lipsesc.
[3] Tratatul de la Brest-Litovsk între Rusia și Puterile Centrale, a marcat ieșirea Rusiei din război. Delegația germană a fost condusă de Max Hoffmann, comandantul Frontului de Răsărit german, (Oberkommando-Ostfront). Delegația rusă a fost condusă de Lev Troțki. Agasat de cererile germane pentru cesiuni teritoriale, şeful delegației rusești, a anunțat, la 10 februarie 1918, retragerea Rusiei de la masa tratativelor și a declarat „lipsa războiului - lipsa păcii". Troțki susţinea că bolşevicii au acceptat tratativele de pace în speranța ridicării muncitorimii din Europa Centrală în sprijinul statului proletar rus. Reintoarcerea lui Trotki la masa tratativelor s-a datorat omului care l-a sprijinit: colonelul Edward Mandel House, nimeni altul decât mâna dreaptă a lui Wilson. În 1917, House, sustinut de bancherii Iacob Schiff şi Paul Warburg - l-a expediat pe Trotki, cu un grup de 276 de oameni instruiţi, in Rusia cu misiunea de a-i aduce la putere pe bolsevici.
[4] Constantin Moşincat, Neculae Moghior, Ion Dănilă, Din întuneric un soare nou răsare, Basarabia 1918, Ed. GP, Oradea, 1997,
[5] Pentru detalii vezi şi Constantin Moşincat, Dinpoarta sărutului cu dragoste de ţară, Ed. Cogito, Oradea, 1996, Constantin Moşincat, Divizia 11 Infanterie pe frontul întregirii, Ed. Tipo MC, Oradea, 2006, Constantin Moşincat, Ordine de zi şi de operaţii, Ed. Tipo MC, Oradea, 2011

footer