Revista Art-emis
Submarinul „Delfinul” - singur împotriva tuturor (2) PDF Imprimare Email
Lector univ. dr. Florian Bichir   
Miercuri, 05 Iulie 2017 20:18

Florian Bichir - Submarine roÎn existența lui de peste 15 ani (și la 15 ani un submatin este bătrân chiar foarte bătrân), în această lungă existență și mai ales în cursul războiului actual, submarinul „Delfinul" a dovedit că este cum nu se poate mai norocos. Deși uneori îi mai scârțîie fierătaniile și mașinile, cum îi scârțăie oricărui bătrîn încheieturile, cu submarinul „Delfinul" pleci fără nici o teamă. Sau, mai bine zis, pleci cu o teamă mai mică, decât cu celelalte submarine, fiindcă el e cocoșat, iar „cocoșații sunt norocoși"[13] . Deoarece lucrările şi probele de recepţie au durat până în primăvara anului 1936, submarinul a fost recepţionat definitiv prin proces-verbal nr. 25 din 8 mai 1936[14]. La 9 mai 1936 la Fiume are loc solemnitatea ridicării pavilionului românesc pe submarinul „Delfinul". La orele 11.00 întregul echipaj al submarinului - acostat la bordul navei-bază „Constanța" - era dispus la front în bordul babord. După ultima lovitură de clopot a orei 11.00 începe slujba religioasă, după terminarea căreia nava este binecuvântată, iar pavilionul românesc este ridicat la catarg. Comandantul Schmidt, preşedintele comisiei române de recepţie, citeşte înaltul decret pentru numirea căpitanului Victor Voinescu în calitate de comandant al submarinului. Urmează o nouă serie - mai scurtă, de antrenamente, după care submarinul, însoţit de nava-bază „Constanța", pleacă spre patrie[15].

Pe data de 27 iunie 1936, în jurul orei 13.00, „Delfinul" intră în portul Constanţa, după ce fusese întâmpinat cu toate onorurile, la 5 Mm Sud de farul Tuzla, de către distrugătorul „Regina Maria", la bordul căreia se ambarcaseră inspectorul general al Marinei Regale, Viceamiral Bălănescu, mulţi ofiţeri de marină, familiile acestora. Cu prilejul zilei marinei, la 15 august 1936, Carol al II-lea, suveranul României, l-a botezat, atribuindu-i numele „Delfinul"[16], în cadrul unei ceremonii fastuoase. Cu această ocazie se dă citire următorului act de botez: „Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Noi, Carol al II-lea, Rege al României.În a cincisprezecea zi a lunii august a anului mântuirii 1936 şi al nouălea al domniei Mele s-a desăvârşit în portul Constanţa binecuvântarea primului submarin românesc, pe care l-am botezat eu însumi dându-i numele „Delfinul".Ca un simbol al vieţuitoarelor marine ce poartă acest nume, străvechi tovarăş al marinarilor în largul mării, dorim acestei nave să străbată fără pericol adâncurile mării şi să îndeplinească cu vitejie toate misiunile ce-i vor fi ordonate. Încredinţez această navă marinarilor mei pentru a veghea şi păzi hotarele maritime ale ţării, brăzdând mările pentru a purta pavilionul românesc în ţările cele mai îndepărtate...". În continuare, în aceeaşi zi, au loc demonstraţii de imersiune şi de atac în faţa unui mare număr de ofiţeri români ambarcaţi pe nava-bază „Constanța" şi în prezenţa lui Carol al II-lea. La bordul submarinului, în afara comandantului Victor Voinescu, se află şi comandorul Schmidt Victor ce fusese numit comandant al controlului de instrucţie submarin.

Până în decembrie 1936, însoţit de nava-bază „Constanța" şi de distrugătorul „Mărărșești", pleacă la Istambul pentru andocare în vederea pregătirii campaniei de instrucţie a anului 1937. Submarinul „Delfinul" execută activităţi specifice de pregătire a echipajului. În anul 1937, cu ocazia Zilei Marinei şi sub conducerea aceluiaşi comandant Victor Voinescu, submarinul execută numeroase demonstraţii, la care asistă Carol al II-lea şi Radu Irimescu, Ministrul Aerului şi Marinei, ambarcaţi pe nava de pasageri „Regele Carol I", numeroşi ofiţeri de marină, ambarcaţi pe distrugătorele „Regele Ferdinand", „Mărăști", „Mărășești", nava-bază „Constanța", torpilorul „Năluca" şi de asemenea, la festivităţi participă contratorpilorul francez „Vauban", invitat special. În luna noiembrie a aceliaşi an, cu ocazia ieşirii la pensie a lui Radu Irimescu, acesta preciza următoarele, la punctul 4 al Ordinului de Zi dat în acest sens: „Am adus în ţară, cu concursul conducătorilor ţării, submarinul „Delfinul", navă ce s-a dovedit folositoare Marinei, roadele ei constatându-se astăzi, când trebuie să pregătim noi comandanţi, ofiţeri şi echipaje pentru două submarine proiectate a se construi în şantierele industriei naţionale".

Pe data de 21 august 1938 soseşte în ţară un modern doc plutitor, construit la Lubeck (Germania), doc ce va fi utilizat pentru ambarcarea submarinului şi a altor nave; docul fusese adus de trei remorchere cu escale scurte la Gibraltar, Alger şi Malta. Cu ocazia Zilei Marinei din anul 1938, după un serviciu religios la Şantierul naval, Galaţi se bat, în mod sistemetic, primele nituri la două submarine puse în lucru, anume „Rechinul" şi „Marsuinul". În aceeaşi perioadă Liga Navală Română realizează un film „submarinul D", toate filmările fiind făcute la bordul „Delfinului". Scopul a fost,în mod evident, atât financiar, cât şi propagandistic. Soluţia constructivă a „Delfinului" îmbină elemente de tehnică germană, italiană şi franceză. Avea 650 tone de plasament la suprafaţă, 900 în imersiune, 6 tuburi lanstorpile de 533 mm (torpile Whitehead), un tun naval şi a/a Bosfors de 102 mm, 2 periscoape Zeiss, o viteză la suprafaţă de 14 noduri/9 noduri în imersiune, 2 motoare Diesel Sulzer de 1600 C.P. pentru navigaţia la suprafaţă şi motoare electrice alimentate de o baterie proprie de acumulatori (Monza) pentru cea în imersiune. Autonomia de marş era de 10 000 de mile. Echipajul număra 40 oameni din care 6 ofiţeri, 26 maeştrii şi subofiţeri şi 8 oameni din contingent.
Caracteristicile submarinului „Delfinul":
Lungime: 68,52 m.
Lăţime maximă: 6,00 m.
Pescaj: 3,6 m.
D. suprafaţă: 650 Tdw.
D. imersiune: 900 Tdw.
V. suprafaţă: 14 Nd. asigurată de două motoare Diesel de 1600 CP.
V. imersiune: 9,5 Nd.
Armament: 1 x 102 mm, 1 x 49 mm, 6 tuburi lans-torpile x 533 mm.
Echipaj: 6 ofiţeri, 26 maiştri şi subofiţeri, 8 militari în termen[17].
- Va urma -

Notă: Textul face parte din comunicarea expusă în cadrul Sesiunii de Comunicări și Dezbateri Științifice „2016 - 100 de ani de la Războiul de Intregire, 75 de ani de la Războiul de Reîntregire Naţională" - Maia, 2016 organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.
------------------------------
[13] Virgil C. Gheorghiu - „Cu submarinul Delfinul la asediul Sevastopolului", Editura Națională Gheorghe Mecu, 1942. Din nefericire noua ediție - editura Agaton, Făgăraș, 2008 - abundă de greșeli. Sub fotografia Mareșalului Ion Antonescu cu regele Mihai stă scris „Regele Mihai și generalul Mihai Antonescu" (sic!). Prefața deloc inspirată este un eseu teologic fiind alcătuită de un preot.
[14] „Delfinul" era dotat cu două motoare poreclite după numele unor fete vesele, pentru a funcționa la fel de bine, Geta și Mimi. Vezi - Cristian Crăciunoiu, Raymond Stănescu - „222 Best Roumanian Royal Navy Pictures", editura Modelism, 2007.
[15] Arhivele Militare Române (A.M.R.), fond Comandamentul Marinei Militare (C.M.M.), dosar nr. 1180.
[16] Delfinul era o navă depășită atunci când a intrat în dotarea Marinei Regale. Refuzat la probe în 1929 din cauza unor scandaluri de corupție, acceptate în cele din urmă în urma presiunilor politice din 1936, construit la un șantier italian fără experiență în domeniu a format primele echipaje de submariniști români. Vezi Cristian Crăciunoiu, Raymond Stănescu - „222 Best Roumanian Royal Navy Pictures", editura Modelism, 2007, pag 7.
[17] Arhivele Militare Române (A.M.R.), fond Comandamentul Marinei Militare (C.M.M.), dosar nr. 1180.

footer