Revista Art-emis
Operaţiunea „München” - recuperarea Basarabiei si Bucovinei de Nord - 1941 (1) PDF Imprimare Email
Victor Niţu   
Duminică, 09 Iulie 2017 12:10

Operatiunea Munchen 1941Ofensivă generală pe frontul Prutului, denumită Operaţiunea „München", era plănuită pentru 2 iulie. Lovitură principala urmă să fie dată de experimentată Armata 11 germană, cu Corpul de Cavalerie român (Brigăzile 5 şi 6 Cavalerie) şi Corpul 11 german (Diviziile 76 şi 239 Infanterie germane, Diviziile 1 Blindată şi 6 Infanterie române) spre Moghilev Podolsky. Corpurile 30 (Divizia 198 Infanterie germană, Diviziile 8, 13 şi 14 Infanterie române) şi 54 germane (Diviziile 50 şi 170 Infanterie germane, Divizia 5 Infanterie română) aveau misiunea să ocupe Bălţi şi Dubosari. Armata 4 română urmă să atace cu Corpul 3 (Diviziile 35 Infanterie Rezervă, 11 şi 15 Infanterie) către Chişinău şi cu Corpul 5 (Divizia de Garda, Divizia de Grăniceri şi Divizia 21 Infanterie) către Tighina. Corpul 11 (Brigăzile 1 şi 2 Fortificaţii) rămânea pe poziţii defensive. În Delta, Corpul 2 (Diviziile 9 şi 10 Infanterie) trebuia să forţeze traversarea Dunării şi să cureţe litoralul până la Limanul Nistrului. În fine, Armata 3 a primit comandă operativă a Corpului de Munte (Brigada 8 Cavalerie, Brigăzile 1, 2 şi 4 Munte şi Divizia 7 Infanterie) şi avea misiunea să ocupe nordul Bucovinei. În nord, Divizia 7 Infanterie a început atacul la ora 4:00 după o pregătire de artilerie de zece minute. Înaintarea a fost însă oprită la 6:30 de puternice contraatacuri sovietice. Însă trupele Corpului 17 din Armata 12 sovietică erau în retragere, datorită pătrunderii germane până la Rovno, care le ameninţă spatele. Astfel gen. de divizie Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de Munte, a ordonat atacul pe tot frontul a două zi. Pe 3 iulie Batalioane 1 şi 2 ale Brigăzii 1 Munte au înaintat până în apropierea Storojineţului, au trecut Siretul prin apă, deoarece podul fusese dinamitat în timpul retragerii, şi au distrus ariergarda sovietică aflată în oraş. În dreapta Brigăzii 1 Munte, Brigada 4 Munte a ajuns pe Siretul Mic împingând înapoi ariergărzile Diviziei 60 Munte sovietice. Aripa dreapta a Armatei 3 era formată din Divizia 7 Infanterie şi Brigada 2 Munte, Brigada 8 Cavalerie fiind în rezervă. Brigada 2 a înaintat spre Molnita, cu Batalionul 15/Grupul 4 Vânători de Munte în avangardă, care a dus lupte grele pentru cucerirea Dealului Bourului, în timp ce Grupul 5 a ocupat Dealul Porcului.

Divizia 7 a dus lupte în zonele Fântâna Albă, Cerepcauţi şi Petricani, fără a înainta prea mult şi pierzând 88 de oameni (7 morţi, 72 răniţi şi 9 dispăruţi). Pentru a veni în ajutorul acesteia, Brigada 4 Munte a executat pe 4 iulie la ordinul gen. de corp de armata Petre Dumitrescu o manevră cu o parte din forţe în spatele trupelor sovietice care se luptau în zona Fântână Albă – Cerepcauti, fortandu-le să se retragă şi astfel Divizia 7 Infanterie şi Brigada 8 Cavalerie au traversat şi ele Siretul. Brigada 1 Munte a continuat înaintarea şi a ajuns cu Grupul 1 Vânători de Munte al col. Albert Ludwig în faţă Cernauţilor. Acesta a fost decorat ulterior cu Ordinul „Mihai Viteazul" clasa a III-a pentru înaintarea rapidă a detaşamentului sau.. A două zi, pe 5 iulie, Grupul „Col. Mociulschi" din Brigada 1 Munte (Batalioanele 1, 2 şi 23 Vânători de Munte, Divizionul 1 Obuziere Munte, o baterie de tunuri de munte, o companie anticar şi Escadronul 1 Vânători Călări) a atacat frontal oraşul, în timpul ce restul brigăzii, masată în Grupul „Col. Marinescu", a manevrat pe vest şi Brigada 4 a manevrat pe la est. Ameninţate cu încercuirea, trupele sovietice s-au retras. La ora 17:00 au pătruns în oraş Batalioanele 3 şi 23 Vânători de Munte. Capitala Bucovinei de Nord fusese reluată.

Brigada 2 Munte a trecut Prutul şi a înaintat spre Hotin, ducând lupte grele la Noua Suliţa şi Dincauţi, unde trupele sovietice au cotraatacat, situaţia fiind salvată de intervenţia Escadronului 2 Vânători Călări. Pentru operaţiunea de ocupare a oraşului, gen. de brigada Ioan Dumitrache, comandantul Brigăzii 2 Munte, i s-a subordonat şi Brigada 8 Cavalerie, care a înlocuit în stânga sa Divizia 7 Infanterie. Pe 6 iulie el a decis să atace în felul următor: Regimentul 2 Călăraşi trebuia să fixeze forţele inamice, în timp ce Detaşamentul „Lt. col. Ciubotaru" (comandantul Batalionului 7) şi Escadronul 1/Regimentul 3 Călăraşi Purtat manevrau pe la est, iar două batalioane de vânători de munte şi un divizion de artilerie de munte pe la nord-vest. La ora 5:45, avangardă Regimentului 2 Călăraşi (Escadronul 3) a ajuns în zona conacului Rateş, unde a fost oprită de o rezistenţă puternică, cpt. Fortunescu, comandantul unităţii, fiind rănit. Escadronul a fost întărit cu două plutoane şi la 9:00 a învăluit poziţia sovietică pe la est, forţându-i pe apărători să se retragă. Asaltul asupra oraşului a început la ora 18:00, iar la 19:30 Batalionul 16 a fost puternic atacat dinspre Rucsin. A intervenit Batalionul 9 Vânători de Munte şi a restabilit situaţia. Astfel, la ora 20:00, Batalionul 16 a intrat în partea de sud a pădurii Hotin, urmat aproape de Batalionul 9. Detaşamentul „Ciubotariu" a înaintat până pe Dealul Imaşului, unde a surprins o coloana sovietică în retragere. În timpul nopţii, poziţiile detaşamentului au fost puternic atacate de infanterie sprijinită de tancuri, dar a rezistat, blocând o eventuală cale de repliere spre sud-est. Pe 7 iulie, pe o ploaie torenţială, luptele au continuat. Batalionul 10 Vânători de Munte a reuşit să pătrundă în nordul oraşului, iar Batalionul 16 să se apropie de satul Atahi, punctul de trecere peste Nistru folosit de sovietici. În ziua următoare, Divizioanele 52 şi 57 Artilerie Grea au redus la tăcere artileria inamică de pe malul stâng al Nistrului. La ora 14:00, Brigada 2 Munte a declanşat atacul şi a eliminat ultimele rezistenţe de pe Dealul Cetăţii şi de la Atahi. Până la ora 17:00, Hotinul era în mâinile sale.

În urmă acestor succese, Armata 3 a primit ordinul să schimbe direcţia de atac spre est. Astfel, Brigada 8 Cavalerie trebuia să asigure legătura la aripa dreaptă cu Corpul de Cavalerie, în timp ce Corpul de Munte urma să înainteze până la Nistru între Vijnievo şi Voloscova. Divizia 7 Infanterie a fost subordonată Armatei 4. Până pe 11 iulie, Armata 3 ajunsese pe aliniamentul Cormani-Romancăuţi cu Brigada 4 Munte, Romancăuţi - Climauti cu Brigada 1 Munte şi Kalus - Volskova cu Brigada 8 Cavalerie. A două zi, brigăzile de munte au avut ciocniri cu ariergărzile sovietice şi spre seară au atins Nistrul în zona Romancăuţi.

Revenind la dată de 2 iulie, pe frontul din nordul Basarabiei, Corpul de Cavalerie din componentă Armatei 11 a început trecerea în primele ore ale zilei. Brigada 6 Cavalerie, aflată pe aripa stânga a corpului, la joncţiunea cu Armata 3, a creat cu greu un cap de pod peste Prut în zona nord Serbeni - Dumeni, datorită numeroaselor contraatacuri ale blindatelor sovietice. Divizia 6 Infanterie a început traversarea la Cuconeşti, Movilă Ruptă şi Corpaci, fără incidente. Regimentul 27 Dorobanţi Bacău a reuşit să treacă 2 batalioane peste rău până la căderea serii. Divizia 1 Blindată a declaşat şi ea atacul pe direcţia Bratuşeni - Ediniţa.
Ziua următoare, Brigada 6 Cavalerie a ajuns la nord-est de Văratec, iar Divizia 6 a continuat traversarea fără probleme. În schimb Divizia 13 Infanterie a fost atacată foarte puternic de Corpul 2 Mecanizat sovietic la Soltoaia. Rapoartele înaintate comandamentului menţionau 200 de tancuri, cifra foarte probabil exagerată. Pe 4 iulie, Brigada 5 Cavalerie a trecut şi ea Prutul cu Detaşamentul „Col. Korne" şi a început înaintarea pe direcţia Terebna-Ediniţa. Divizia 1 Blindată a intervenit cu Batalionul 1 din Regimentul 1 Care de Lupta la est de Bratuşeni în sprijinul Regimentului 203 din Divizia 76 Infanterie germană, care era atacat de blindate sovietice şi se află într-o situaţie grea. Divizia 8 Infanterie, subordonată Corpului 30, a ieşit din capetele de pod de la Bădărăi, Chetriş şi Moara Domnească, dar a fost oprită de comandamentul corpului, deoarece Divizia 198 germană aflată în flancul său întâmpina greutăţi. Subordonată aceluiaşi corp german, Divizia 13 a dus lupte la Sărata Nouă, iar ziua următoare a întâmpinat rezistenţe puternice la Mărăndeni. Batalionul III/Regimentul 7 Dorobanţi a reuşit să ocupe locatlitatea, dar a suferit pierderi mari. Pe 5 iulie, Divizia 5 Infanterie română, din Corpul 54 german, a trecut şi ea Prutul şi a luat poziţie pe flancul drept al acestuia.

În timpul nopţii de 4 spre 5 iulie, Divizia 1 Blindată a fost angajată lângă Brânzeni cu elemente ale Diviziilor 74 şi 176 Puşcaşi sovietice (din Corpul 48 Puşcaşi), sprijinite de tancuri. A pus stăpânire pe satele Chetroşiţa Veche şi Parcova, iar grupul său de cercetare a ajuns până la Edniţa. Ziua următoare, acest grup era deja pe Nistru., iar pe 7 iulie grosul forţelor diviziei a ajuns şi el la frontieră din 1940, în dreptul oraşului Moghilev. Tot pe 7 iulie, elemente ale Corpului de Cavalerie, comandat de gen. de divizie Mihail Racoviţă, au ajuns lângă Lipnic, pe Nistru. Brigada 6 Cavalerie a reuşit performanţă de a străbate 50 km în acea zi.

Mai la sud. înaintarea a decurs mai greu, Divizia 14 Infanterie, din Corpul 30 german fiind oprită în faţa oraşului Bălţi. Batalionul III/Regimentul 13 Dorobanţi Ştefan cel Mare a atacat frontal satul Biliceni, în timp ce Batalionul II a manevrat localitatea pe la nord. Pe 8 iulie, Divizia 13 s-a alăturat bătăliei de la Bălţi, luptând la Singureni şi Dealul Ţarinei, o poziţie puternic fortificată, care a fost asaltată de Regimentul 22. Divizia 14 a fost subordonată Corpului 54 şi a primit misiunea să stabilească un cap de pod la nord de Răuţ în regiunea Elisabeta, îndeplinind-o ziua următoare, când Diviziile 13 şi 14 au reuşit să împingă rezistentele sovietice la est de Bălţi. Regimentul 39 Infanterie a atins Răuţul la ora 10:00. Divizia 5 Infanterie, aflată pe flancul drept al Corpului 54 a avut o ciocnire cu cavaleria sovietică în zona Zgărdeşti-Mândreşti. Atacul a fost dat cu două regimente în linie, în timp ce al treilea era situat în spatele aripii stângi. La ora 14:00, Regimentul 8 Dorobanţi a cucerit satul Zgărdeşti, în timp ce Regimentul 32 Infanterie Mircea a respins trupele sovietice la est de Mândreşti şi din Pădurea Gliceni. A două zi, sprijinit de patru divizioane de artilerie, regimentul a atacat Mandreştiul frontal cu un batalion şi cu un al doilea l-a manevrat pe la sud, punând în pericol spatele trupelor sovietice, care s-au retras abandonând mult armament.

Divizia 1 Blindată a primit misiunea de a înainta spre sud, pe direcţia Mosana-Soroca, reuşind că până pe 10 iulie să blocheze calea trupelor sovietice care se retrăgeau spre Moghilev şi să cureţe malul drept al Nistrului în zona Soroca. A fost apoi subordonată Corpului 54 german şi îndreptată spre Bălţi, contribuind la ocuparea oraşului pe 12 iulie. În aceeaşi zi, Batalionul III/Regimentul 7 Dorobanţi din Divizia 13 Infanterie a intrat în Soroca după o lupta scurtă.

De pe 13 iulie, Corpul de Cavalerie a trecut în subordinea Armatei 3 şi a preluat Brigada 8 Cavalerie de la Corpul de Munte, începând pregătirile pentru operaţiunea de forţare a Nistrului care urma să aibă loc pe 17 iulie. Înaintarea rapidă din zona nordică a frontului românesc şi atingerea Nistrului s-au datorat replierii Armatei 12 în urmă ordinului primit de Frontul de Sud-Vest de la Stavka de a se retrage pe vechea frontieră. De asemenea se pare că gen. col. Tiulenev, comandantul Frontului de Sud, a supraestimat forţa Grupului de Armate „GeneralAntonescu" şi a cerut şi el retragerea pe Linia Stalin, aflată pe malul stâng al Nistrului. Însă ordinul a fost contramandat de Stavka, care i-a cerut să recucerească linia Prutului. Astfel s-a ajuns la situaţia că în timp ce Armata 18 sovietică, adusă în grabă pe front din Districtul Militar Moscova, se află peste Nistru în zona fortificată Moghilev-Podolsky, Armata 9 ocupă încă centrul şi sudul Basarabiei, ducând lupte grele cu Armata 4 română, după cum vom vedea în continuare.
- Va urma -

footer