Revista Art-emis
„Piloţii nu mor nici o dată, ei decolează şi nu se mai întorc” PDF Imprimare Email
Col. (r) Gheorghe Popoviciu   
Duminică, 13 August 2017 17:35

Hidroavion CANT Z 501Locotenent aviator Vasile Tărian

La poale de Semenic, acolo unde Nera întâlneşte primul afluent, Pătăşelul, şi pe unde pătrunde în vestita Vale a Almăjului, se află localitatea Pătaş, localitate unde a văzut lumina zilei, în 1904, Vasile, unicul fiu a lui Ştefan şi al Paraschivei Tărian, urmaşi ai bravilor grăniceri bănăţeni. Copilăria şi-o petrece în localitatea natală, unde urmează şcoala primară, după care absolvă cursurile gimnaziale şi liceul la Hunedoara, sub atenta supraveghere a unchiului său din partea mamei, Gheorghe Serafin, înalt funcţionar la combinatul siderurgic din aceeaşi localitate.

De mic, Vasile Tărian a fost atras de „minunea secolului - aeroplanul". Din amintirea unor bătrâni ai satului, este cunoscut faptul, că împreună cu alţi copii, a încercat să transforme într-un aeroplan o maşină de curăţat porumb, prin ataşarea unei elici, cu ajutorul căruia să rezolve disputa dintre copiii din satul natal şi satul vecin Borlovenii-Vechi. Visul lui a început să prindă contur atunci când a fost admis la şcoala de ofiţeri aviatori, pe care a absolvit-o la 12 octombrie 1929, obtinând Brevetul de Pilot Militar nr. 775. A fost repartizat la Flotila de Hidroavioane, cu baza pe lacul Sutghiol, Mamaia, unde şi-a desfăşurat activitatea fără întrerupere până în anul 1933. De mentionat că la aceea dată, hidroaviaţia începea să devină forţă distinctă în aviaţia română, astfel că la 21 iulie 1920, în portul Constanţa a avut loc primul zbor a unui hidroavion. La 15 august 1925, cu prilejul Zilei Marinei, a avut loc primul zbor a hidroavionului românesc GETTA-S.T.G, iar la 15 august 1928, cu prilejul Zilei Marinei, Regele a botezat primele patru hidroavioane de provenientă italiană Savoia-Marchetti. Ulterior, în dotarea hidroaviatiei au intrat alte şapte hidroavioane Savoia Marchetti S59 bis. şi 12 hidroavioane CANT Z 501.

În aceste condiţii, tinerii piloţi desfăşurau o activitate de pionierat în cunoaşterea şi dobândirea de abilităţilor în pilotarea acestor tipuri de hidroavioane, precum şi în formare şi definirea ca armă distinctă în aviaţia românească, o categorie specializată indispensabilă Marinei Militare. Ca orice pionierat, acesta îşi cere jertfele sale, care nu au fost puţine, printre acestea numărându-se şi cel din ziua de sâmbătă 14 octombrie 1933, când echipajul format din lt. aviator Tărian Vasile pilot, lt. Fuică Vasile, slt. Stamatescu Grigore şi slt. Cujbă au plecat în misiune ordonată cu hidroavionul CANT Z 501 de la baza aviaţiei hidro aflată pe lacul Sutghiol. Era o zi cu vânt puternic şi valuri mari. În tipul decolării, când avionul dezvoltase viteza necesară desprinderii de pe luciul apei, un val a acoperit botul hidroavionului, provocându-i capotarea. În urma acestui eveniment, echipajul şi-a pierde viata, cu exceptia slt. Cujbă, care a scăpat cu răni uşoare.

Înmormântarea lt. aviator Vasile Tărian a avut loc la 21 octombrie 1933, în localitatea Pătaş, jud. Caraş-Severin, iar ca un omagiu adus acestui tânăr zburător de numai 29 de ani, mormântul lui a fost aşezat în curtea bisericii din satul natal, slujba de înmormântare fiind savârşită de preotul Petru Popoviciu, prieten bun cu ofiţerul. Din nefericire, în Pătaş, rudele apropiate ale ofiţerului s-au stins din viaţă, memoria acestuia rămânând numai în amintirea celor foarte bătrâni şi a celor care trec pe lângă mormântul din curtea bisericii şi se închină în faţa crucii de marmură albă pe care sunt câteva fotografii a celui decedat, în uniform, şi unde pot să citească: „Pe aripi de oţel ca vultur te'nălţai/ Visând tu fiu al ţării a Ei Nemurire/ Şi-n năzuinţa-ţi « De a ajunge unde avem de ajuns »/ Tu ai murit.../ Trecând la nemurire!". Ca un respect pentru jertfa sa, numele său, alături de ale celorlalti membrii ai echipajului, stă scris la loc de cinste pe una din plăcile de bronz aflate la baza monumentului Eroilor Aerului din Bucureşti, partea dinspre nord.

Bibliografie:
Autor: Cpt. Comandor Marian Moşneagu şi istoric Tudor Vasile, Proiecte de modernizare a marinei militare române de la războiul de independenţă până la Al Doilea Război MondialSursa [1]

------------------------------------------
[1] https://www.rumaniamilitary.ro/pilotii-nu-mor-nici-o-data-ei-decoleaza-si-nu-se-mai-intorc

footer