Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Miercuri, 11 Aprilie 2018 18:43

Maresal Pietro Badoglio WW2„Nu ne amestec?m. P?str?m rezerve ?i ne purt?m cu tact. Dezaprob?m ?inuta Italiei, dar nu o coment?m". (Mare?al Ion Antonescu)

Atitudinea guvernului român.

Trecerea Italiei de partea Na?iunilor Unite (septembrie 1943) a determinat schimbarea atitudinii guvernului român fa?? de militarii italieni, chiar dac? mare?alul Ion Antonescu a declarat : „Nu ne amestec?m. P?str?m rezerve ?i ne purt?m cu tact. Dezaprob?m ?inuta Italiei, dar nu o coment?m". Ini?ial, deoarece rela?iile cu guvernul mare?alului Pietro Badoglio nu au fost rupte, militarii italieni nu au fost considera?i prizonieri de r?zboi, interzicându-li-se îns? s? p?r?seasc? teritoriul României. Dup? ce guvernul italian a declarat r?zboi Germaniei (13 octombrie 1943), Ministerul Ap?r?rii Na?ionale a solicitat mare?alului Ion Antonescu s? decid? dac? militarii italieni erau considera?i prizonieri de r?zboi sau nu. Analizând situa?ia, Consiliul de colaborare a decis (21 octombrie) ca militarii italieni s? fie du?i într-o cazarm? din Turnu M?gurele, unde s? fie tria?i, astfel: cei care se declarau sus?in?tori ai lui Benito Mussolini s? fie trimi?i în Italia, cei care se pronun?au pentru Pietro Badoglio s? fie interna?i ?i s? li se aplice condi?ii de via?? similare cu cele ale solda?ilor români, iar cei care nu aveau nicio atitudine s? poat? fi întrebuin?a?i la diferite lucr?ri în ?ar? (la cererea acestora). Li s-a interzis orice activitate de propagand?.

Atitudinea germanilor.

Imediat dup? trecerea Italiei de partea Na?iunilor Unite, autorit??ile militare germane din România au pus santinele la localurile ocupate de militarii italieni, interzicându-le s? p?r?seasc? loca?iile. Fa?? de acest act, ata?atul militar italian Giuseppe Bodini a rugat autorit??ile militare române s? ridice restric?ii de deplasare, garantând pentru „disciplina ?i ordinea trupelor italiene dislocate în România". Concomitent, au blocat ?i depozitele unde se aflau materiale de r?zboi italiene, determinând pe colonelul Giuseppe Bodini s? solicite Marelui Stat Major român s? le preia pân? la reglementarea situa?iei militarilor italieni la nivel de guverne. Pentru reglementarea acestor probleme, au avut loc tratative verbale (11 octombrie) între autorit??ile militare române ?i germane din România, generalul Erik Hansen f?când cunoscut c? Hitler a consim?it la predarea osta?ilor italieni ?i a materialelor de r?zboi „numai în cazul când vor fi p?zi?i de armata român?, în a?a fel, încât orice evadare s? fie exclus?". Cu acela?i prilej, generalul german a precizat c? „în urma actelor de tr?dare de la Roma, chiar ?i cuvântul de onoare al unui colonel Bodini nu poate fi considerat de c?tre armata german? ca o garan?ie suficient?". La rându-i, Alfred Gerstenberg a solicitat Marelui Stat Major român s? pun? la dispozi?ie solda?i italieni pentru a completa deficitul de încadrare de la bateriile antiaeriene germane din Valea Prahovei. Informat, Ion Antonescu a r?spuns: „Nu se poate. S? se comunice generalului Gerstenberg c? nu admit acest? dispozi?ie. Nu-mi trebuie dezordine în ?ar?. În momente grele nu se poate conta pe ace?ti oameni".

Dup? sosirea submarinelor italiene la Constan?a (la sfâr?itul lunii noiembrie, pentru revizie) ?i dup? ce marinarii s-au declarant de partea guvernului Pietro Badoglio, germanii au vrut s? preia submarinele italiene ?i au cerut înapoierea materialelor Flotilei de submarine italiene, apreciind c? acesta ac?iona în cadrul for?elor maritime ale Comandamentului Amiral Marea Neagr?.

În septembrie 1943, dup? trecerea Italiei de partea Na?iunilor Unite, în România se aflau 469 de militari italieni (45 ofi?eri ?i 424 subofi?eri ?i trup?), 407 apar?inând Trupelor terestre, 51 Marinei ?i 11 Aeronauticii. Cei mai mul?i erau disloca?i la Balta în Transnistria (254) ?i Bucure?ti (123), dar ?i la Constan?a (51), Odessa (11), Tighina (8), Valea Uzului (7), Curtici (6), Vatra Dornei (5) ?i Bac?u (4). 3 submarine erau bazate la Sevastopol, iar 2 la Constan?a. Majoritatea au declarat c? r?mân fideli jur?mântului fa?? de regele Victor Emanuel al II-lea, inclusiv ata?atul militar Giuseppe colonelul Bodini ?i locotenent-colonelul Cesare de Porto.

Tratative româno-italiene.

Dup? ce la Salo (în nordul Italiei) s-a constituit Republica Social? Italian? (25 septembrie 1943), Benito Mussolini a numit în România, ca reprezentant diplomatic, pe Franco Trandafilo, acesta solicitând ata?atului militar german aprobarea (13 octombrie 1943) ca partizanii lui Benito Mussolini (circa 35) s? fie trimi?i în Italia spre a lupta contra anglo-americanilor, restul urmând s? fie considera?i prizonieri de r?zboi ?i interna?i în România sau Germania. Franco Trandafiro a mai ob?inut ?i acceptul lui Ion Antonescu (noiembrie) pentru numirea locotenentului aviator inginer Georgio Moraldi ca ofi?er de leg?tur? între Lega?ia Italiei la Bucure?ti ?i Marele Stat Major. Ca urmare, acesta a vizitat (10 decembrie) lag?rul de la Oe?ti, unde s-a adresat subofi?erilor spunându-le c? cei care doreau s? adere la guvernul republican se puteau reîntoarce în Italia spre a lupta de partea lui Benito Mussolini. Apoi, Georgio Moraldi a mai vizitat (12 ?i 16 decembrie) ?i cazarma de la Bragadiru, unde se aflau marinarii italieni, prilej cu care a avut loc „o manifesta?ie ostil?" organizat? de „ofi?erii badoglieni". În final, doar câ?iva militari italieni care au declarat, în scris, c? vor s? se înapoieze în Italia pentru a se înrola în armata „Republicii de la Salo", fiind preda?i Lega?iei italiene fasciste.

Predarea submarinelor italiene din Marea Neagr?, României.

Ini?ial, unii membri ai echipajelor de pe submarinele ?i vedetele torpiloare de la Sevastopol s-au angajat „pe cuvânt de onoare" c? vor lupta de partea Axei. Dup? sosirea la Constan?a (pentru revizie, 28 noiembrie 1943) ?i a celor 3 submarine de la Sevastopol, comandantul Flotilei de submarine italiene, c?pitanul comandor Torri, s-a prezentat la contraamiralul Horia M?cellariu declarând, în scris, c? nu va mai ac?iona sub ordinele germane deoarece situa?ia politico-militar? nu mai era cea care îi fusese prezentat? (13 septembrie) de c?tre Amiralul german al M?rii Negre, c? el ?i marinarii s?i se declar? regali?ti ?i ca urmare „se pun sub protec?ia României, predând submarinele ?i materialele", urmând s? „împ?rt??easc? soarta celorlal?i camarazi" afla?i la 8 septembrie pe teritoriul României. Apoi a predat, cu proces-verbal, submarinele CB 1, CB 2, CB 3, CB 4 ?i CB 5. Tot cu forme legale au fost predate ?i depozitele de materiale navale pentru submarinele italiene. Ca urmare, contraamiralul Horia M?cellariu a ordonat s? se instaleze santinele pe cheiul unde erau acostate submarinele italiene, apoi a întrebat pe marinarii italieni dac? erau „fasci?ti, republicani sau regali?ti". În unanimitate, ace?tia au r?spuns c? erau „regali?ti ?i de acord cu comandantul lor", fiind interna?i ?i du?i la Bucure?ti (73 de ofi?eri, subofi?eri ?i trup?). La 1 decembrie 1943, la bordul submarinelor italiene au fost urcat echipaje române?ti (cu pavilion na?ional).

Regimul de prizonierat al militarilor italieni.

Dup? trecerea Italiei de partea Na?iunilor Unite, ofi?erii italieni afla?i în România au fost l?sa?i liberi, unii la domiciliile avute pân? la 8 septembrie 1943, al?ii la c?minul Casa O?tirii, cu obliga?ia de a nu ie?i în ora? decât în interesul serviciului ?i la mas? (îmbr?ca?i în haine civile). Trupa a fost consemnat? în caz?rmi, hrana a fost asigurat? prin punerea în subzisten?a unit??ilor române. În urma declar?rii st?rii de r?zboi cu Germania (13 octombrie 1943), 360 de militari italieni (27 ofi?eri ?i 333 trup?) din cei 469 afla?i în România (13 ofi?eri ?i 91 solda?i aveau situa?ia neclar?, fiind interna?i în diverse spitale, dezertori etc.), nemaiputând fi considera?i „militari alia?i sau invita?i pe teritoriul nostru", a?a cum aprecia Mihai Antonescu, ministrul Afacerilor Str?ine, au fost interna?i (în noaptea de 12 spre 13 noiembrie 1943) în lag?rul de prizonieri de la Oe?ti, la 26 km nord de Curtea de Arge? (deoarece la Turnu M?gurele nu erau condi?ii de cazare), unde, pe o suprafa?? de 3.000 metri p?tra?i se aflau 11 bar?ci (3 pentru trup?, 1 pentru subofi?eri ?i 1 pentru ofi?eri, o baie, o sp?l?torie, latrine etc.). Ofi?erilor li s-a pus la dispozi?ie un pat mic, o saltea ?i un cear?eaf, iar trupa a fost culcat? pe du?umea (ridicat? la un metru de p?mânt), fiecare militar primind o rogojin?.

Fa?? de aceste condi?ii, ata?atul militar italian, colonelul Giuseppe Bodini, a protestat oficial. Deoarece condi?iile de la Oe?ti au fost apreciate ?i de români ca fiind „destul de rele ?i de nesuportat, în special în raport cu ofi?erii prizonieri ai altor na?iuni din România", Ministerul de R?zboi ?i Marele Stat Major au aprobat ca ofi?erii italieni s? fie caza?i la Curtea de Arge?, cu condi?ia de a se prezenta zilnic la Oe?ti pentru ,,control ?i prezen??".Pân? la 1 februarie 1944, ofi?erii ?i subofi?erii italieni au primit solda gradului, apoi, conform deciziei lui Ion Antonescu, a fost achitat? solda de baz? (f?r? accesorii) numai ofi?erilor. Subofi?erii ?i trupa au primit doar aloca?ia de hran? ?i între?inere la fel ca cea a solda?ilor români.

Pentru prizonierii italieni - acte de ?edere în România ca cet??eni liberi.

La 23 noiembrie 1943, Marele Stat Major a comunicat colonelului Giuseppe Bodini c? guvernul român a decis ca militarii italieni din România s? fie considera?i ca „demobiliza?i", iar celor interna?i la Oe?ti ?i Curtea de Arge? s? li se dea posibilitatea de a se angaja la lucru, în acest caz fiind considera?i „ca cet??eni liberi, sub rezerva unor anume restric?iuni în ceea ce prive?te libertatea de a se deplasa pe teritoriul României", fiind supu?i legilor române?ti în vigoare. Pentru aceasta ei trebuiau s? î?i g?seasc? un „serviciu serios, demn, convenabil, care le va permite de a tr?i cinstit ?i cu demnitate din salariul lor". În acest caz urmau s? primeasc? bilete de voie nelimitate ?i actele de ?edere în România ca cet??eni liberi. Ca obliga?ii, nu trebuiau s? p?r?seasc? localitatea de re?edin?? f?r? aprobarea organelor poli?iene?ti respective ?i s? se prezinte la acestea, pentru control, la termenele fixate. În caz de nerespectare a acestor norme urmau a fi aresta?i ?i închi?i în lag?r. De asemenea, trebuiau s? se ab?in? de la orice activitate politic? (propagand?, manifeste, discu?ii, acte de sabotaj, acte subversive etc.). Personalul militar din serviciul Lega?iei italiene a fost considerat ca „personal civil" ?i tratat ca atare. Cei care nu doreau s? lucreze urmau s? r?mân? în lag?r, guvernul român urmând a le pl?ti solda corespunz?toare gradului. Ofi?erii activi puteau fi l?sa?i liberi, dup? ce d?deau o declara?ie scris? „pe cuvânt de onoare de ofi?er c? vor respecta legile interna?ionale, ab?inându-se de la orice act care ar pune suveranitatea româneasc? în dificultate, ?i c? vor respecta legile de ordine public? ale României". Apreciind pozi?ia guvernului român fa?? de situa?ia militarilor italieni afla?i în România, colonelul Giuseppe Bodini, care se declarase adept al mare?alului Pietro Badoglio, ?i-a exprimat recuno?tin?a pentru „deplina în?elegere ?i solicitudine".

În încercarea de a le asigura condi?ii cât mai bune de trai, autorit??ile militare române au f?cut numeroase interven?ii pe lâng? cele germane, garantând pentru „disciplina ?i ordinea acestora". În final, sub presiunea autorit??ilor germane, Consiliul de Ordine Public? a decis (21 aprilie 1944) ca militarii italieni de la Oe?ti s? fie supu?i „aceluia?i regim care se aplic? ?i prizonierilor de r?zboi cu drepturile corespunz?toare". Tehnicienilor, speciali?tilor ?i muncitorilor califica?i li s-a l?sat ?i de aceast? dat? posibilitatea de a lucra în întreprinderile române „cu salariile potrivite meritelor sau capacit??ii profesionale a fiec?ruia".

Grafica - I.M.

footer