Revista Art-emis
Odessa 1941 PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Miercuri, 02 Mai 2018 12:57

Erori Odesa 1941„Atunci când o unitate se dă înapoi, șefii vor așeza mitraliera în spate și vor trage fără cruțare contra fugarilor". (General Alexandru Ioanițiu)

Importantă pentru desfășurarea operaţiilor militare la flancul sudic al frontului germano-sovietic, victoria românească de la Odessa a fost şi extrem de costisitoare, cei 18.000 de militari români uciși în numai 69 de zile, fiind o dovadă clară a acestui lucru. Pierderile umane au fost determinate de îndârjirea cu care a luptat inamicul, dar și de propriile greşeli în conceperea luptelor și conducerea trupelor, în executarea misiunilor, precum și de insuficienta instruire a ostașilor de slaba dotare a unităţilor cu armament şi tehnică de luptă. Pentru cine dorește să le ia în considerare, documentele timpului și mărturiile veteranilor sunt concludente în acest sens:

Generalul Alexandru Ioanițiu, șeful Marelui Cartier General (20 august 1941): „În ultimele au fost multe unități care au ezitat să atace sau au atacat fără elan. De asemenea, au fost unități care contraatacate de forțe puțin numeroase au dat înapoi fără vreun motiv bine justificat... Atunci când o unitate se dă înapoi, șefii vor așeza mitraliera în spate și vor trage fără cruțare contra fugarilor".

Generalul Nicolae Tătăranu, subșeful Marelui Stat Major (23 august 1941): „Am în față harta. Dispozitivul este cu șapte divizii în linie și cu rezerve importante înapoi. Pare un dispozitiv defensiv, mai ales că sectoarele lor sunt sensibil egale. Nu cunosc gruparea artileriei grele. În tot cazul nu se vede efortul. Suntem în fața unui front întărit și bine apărat. Nu e bine să atacăm peste tot. Cred că se impune o acțiune defensivă pe o parte a frontului și atac cu toate mijloacele, în cealaltă parte. Cred că direcția indicată este calea ferată ce merge pe creasta ce duce la Odessa. Odată stăpâni pe ea se întorc toate văile aproape paralele cu frontul și care oferă tot atâte linii de oprire. Pe această direcție trei divizii de infanterie în linie (11, 3,7), două divizii de infanterie înapoi (8,6). Diviziile din linia întâia sprijinite de tot focul artileriei grele și întărite cu artileria diviziilor din linia doua și cele vecine. În fața acestei mase e imposibil ca să nu se rupă frontul inamic".

Maiorul Ion Mailat din Statul Major al Corpului 3 armată: „Nu știu a cui a fost ideea să se treacă la ofensivă fără pregătire de artilerie, însă consider că a fost o greșeală. Surpriza nu știu dacă a fost realizată, în schimb, rezistențele inamice nu au fost temeinic neutralizate înainte de începerea atacului. Din această cauză în prima zi de luptă nu s-a putut înainta decât 1-1,5 km cu unitățile Diviziei 7 infaterie și mai puțin cu cele ale diviziilor 11 și 3 infanterie... Artileria divizionară nu a putut distruge cuiburile de mitraliere de sub podețele căii ferate, fiind bine protejate de grinzi groase de beton, în plus, și pozițiile de tragere ale bateriilor găsindu-se prea înapoi, la 7-8 km. Ca atare, au rămas pe câmpul de luptă circa 200 de morți, aproximativ 400 de răniți și jumătate din carele de luptă ale batalionului maiorului Spirescu. Am avut nefericirea să fiu trimis de generalul Atanasiu pentru a cerceta cauzele acestei tragedii. Am cercetat și am raportat așa cum s-au întâmplat faptele. Fatalitate dar și greșeli incalificabile".

Ion Antonescu acuză și atrage atenția: „Națiunea va plăti cu foarte mult sânge lipsa de pregătire și de instrucție. Se găseau sute de milioane - multe sute de milioane - ca să se facă alegeri și miliarde pentru scopuri politice, dar nu se găseau câteva sute de milioane ca să se facă cel puțin tragerile de instrucție ale infanteriei".

Reluând ofensiva spre Odessa (28 august 1941), trupele române au reuşit - în urma introducerii în luptă (1 septembrie 1941) şi a Corpului 3 armată (între Gniliakovo şi Dalnik) - să străpungă, cu mari pierderi (până la 6 septembrie 1941) cea de-a doua poziție de apărare a orașului și să ajungă, în unele locuri, în apropierea poziției principale (la nord de Dalnik). Din nou, rezultate ofensivei au fost sub așteptările Marelui Cartier General român. Nemulțumit de ritmul lent în care înaintau trupele, Ion Antonescu s-a adresat astfel Corpului 5 armată (28 august): „Peste tot în fața dvs. inamicul se găsește cu spatele la Mare și la 3-4 km de țărm. În astfel de condiții, cele mai bune trupe nu se pot menține. Trebuie un ultim efort. Onoarea și gloria Corpului 5 armată cere să se facă un ultim efort și să se termine odată cu această ultimă operație care a durat prea mult". A doua zi, Ion Antonescu s-a arătat din nou „foarte nemulțumit că operațiunile stagnează din cauza lipsei spiritului ofensiv al soldatului infanteriei" și a criticat modul în care se desfășurau operațiile militare pe frontul de la Odessa: „Totuși, o armată de trei-patru ori mai numeroasă stă pe loc. Vă atrag la toți atenția în această privință, într-un ceas solemn al istoriei noastre. Se constată o ezitare. Ea vine de sus, nu de jos. Este datorată, desigur, unei școli greșite și unei lipse de pregătire a soldatului. Comandanți și comandamente formate timp de 20 de ani, de la licee militare până la cursul de comandament, numai în spirit defensiv, cu planuri de manevre scrise după calapoade stereotipe pe câte trei - patru coale, în loc să ne pregătim pentru războiul pe care-l indică și orbilor puterea motorului și viteza pe care o imprimă el picioarelor soldatului. Se mai datorește, desigur, și crimei făcute de oamenii politici care timp de 2-3 de ani au lăsat, sub pretextul economiilor bugetare, armata total neinstruită. În schimb însă cheltuiau pe agenții lor electorali pentru alegeri, pentru îmbogățirea partizanilor fără măsură. A fost o crimă. Am plătit-o cu granițele și o plătim astăzi înzecit cu sânge".

Necruțător a fost și la 5 septembrie 1941, în ședința Consiliului de Miniștri: „Totuși, pot să vă spun că dacă soldatul și, în special ofițerul, s-au sacrificat într-o măsură foarte mare, aceasta s-a făcut din cauza nepregătirii în care s-a găsit armata. Și plătim foarte scump cu sânge, această crimă a foștilor oameni politici cărora de atâtea ori li s-a atras atenția că lipsa de instrucție în care au ținut armata 20 de ani va fi plătită odată de nația aceasta cu foarte mult sânge. Unul din acei care au dat mai multe semnale de alarmă și tuturor regimurilor trecute, am fost eu acela; am făcut multe dări de seamă în care arătam situația și încheiam cu această frază stereotipă: Națiunea va plăti cu foarte mult sânge lipsa de pregătire și de instrucție. Se găseau sute de milioane - multe sute de milioane - ca să se facă alegeri și miliarde pentru scopuri politice, dar nu se găseau câteva sute de milioane ca să se facă cel puțin tragerile de instrucție ale infanteriei. Soldații nu trăgeau nici cinci catușe pe an. Au fost artileriști care au intrat în război fără să fi tras odată măcar cu tunul lor. N-ar fi intrat așa dacă s-ar fi cheltuit 200-300 de milioane anual pentru munițiuni pentru trageri. Aceasta a fost situația dinainte și consecințele acestui fapt sunt dureroase pentru noi și le plătim, cum v-am spus, cu sânge".

Puțin mai târziu (9 septembrie), avea să înlocuiască de la comanda Armatei 4 pe generalul Nicolae Ciupercă, să solicite intervenţia aviaţiei germane şi trimiterea a cinci batalioane de pionieri.

footer