„Dispreţul pentru om - civil sau militar - a atins cote fără precedent". (Acad. Florin Constantiniu)
Declanșat la 1 septembrie 1939, cel de-Al Doilea Război Mondial a luat sfârșit, în Europa, la 9 mai 1945, prin capitularea Germaniei și la 2 septembrie același an, în Asia, prin capitularea Japoniei. Indiferent de pozițiile divergente care mai apar în analiza cauzelor, desfășurării și consecințelor acestuia, majoritatea istoricilor sunt de acord asupra unor caracteristici ale conflagrației :
- S-a desfăşurat pe teritoriul a 40 de state (pe circa 22 milioane kmp - din Europa, Asia şi Africa, precum şi în Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific), pe o arie geografică mult mai amplă decât Primul Război Mondial;
- A angajat, pe front sau în spatele lui, circa 110 milioane de militari (cu 40 de milioane mai mult decât în primul război mondial, din care 60 de milioane participanţi direct la lupte) din 61 de state cu o populaţie de 1,7 miliarde de oameni (trei pătrimi din populaţia de atunci a globului) ;
- A scos în evidență rolul aviaţiei și blindatelor (acționând independent, dar mai ales în cooperare), precum și al marinei, toate cu o mare forţă de distrugere, atât în cazul forţelor armate ale S.U.A., Uniunii Sovietice şi Marii Britanii, cât şi în cazul Germaniei şi Japoniei. Mari daune materiale şi umane au produs şi ,,armele secrete" germane V1 şi V2, dar şi raidurile aviaţiei aliate asupra oraşelor germane şi japoneze. În premieră s-a folosit arma atomică, întrebuinţată de S.U.A. împotriva Japoniei la Hiroşima şi Nagasaki (orașe distruse în câteva secunde).
- Pentru obţinerea victoriei, beligeranţii au angajat totalitatea resurselor umane şi materiale, a producţiei de război, războiul fiind, din acest punct de vedere total, desfăşurându-se şi pe plan doctrinar, diplomatic, propagandistic, al serviciilor secrete, al ştiinţei etc.
- Alături de războiul clasic, popoarele asuprite au desfășurat și o puternică mișcare de rezistenţă, în cadrul căreia au fost ucişi zeci de mii/sute de mii/şi chiar milioane de oameni nevinovaţi (3.000.000 de cetăţeni sovietici, 75.000 de francezi, 50.000 de greci, 40.000 de italieni etc.) s-au manifestat şi numeroase cazuri de colaboraţionism (inclusiv la nivel de guverne) şi încercări de constituire a unor unităţi şi mari unităţi militare din statele ocupate pentru a fi folosite în război; lupta armată a popoarelor ocupate a blocat importante forţe germane (sute de mii de militari germani în Franţa, Iugoslavia etc.) şi milioane de militari japonezi în China;
- A determinat numeroase victime umane (circa 50 de milioane, din care 20 de milioane militari şi 30 de milioane civili; de aproximativ patru ori mai mult decât în Primul Război Mondial) produse de acţiunile militare propriu-zise, dar şi de crime fără precedent (execuţii colective, genocid etc.) asupra civililor din lagărele de concentrare şi exterminare (Dachau, Auschwitz-Birkenau, Maidanek, Treblinka, Neuengamme, Sachsenhausen, Florssenburg etc.) în care au fost exterminaţi milioane de oameni: polonezi, iugoslavi, evrei, cehoslovaci, francezi, belgieni, olandezi, norvegieni, greci, ucraineni, bieloruşi etc. (inclusiv femei, copii, bătrâni); după unele surse numai în lagărele naziste au murit sau au fost ucişi circa 12.000.000 de oameni, din care jumătate ar fi fost fost evrei. La un tratament extrem de dur au fost supuşi şi prizonierii de război (chiar exterminări în masă - cazul Katyn), precum şi milioane de civili (în septembrie 1944 numai în Germania munceau circa 7.500.000 de cetăţeni străini). Victimelor umane li s-au adăugat inestimabilele pagube materiale şi spirituale înregistrate de majoritatea statelor angajate în război ;
- Cele mai ample operaţii militare (Moscova, Leningrad, Stalingrad, Kursk etc.), care au produs falimentul „blitzkriegului" şi chiar „cotitura" războiului (alături de operaţiile de la Midwai şi El Alamein) s-au desfășurat pe teritoriul Uniunii Sovietice, unde au fost angajate și cele mai muneroase forțe militare inamice (65-70% din ale Germaniei şi aliaţilor săi). Tot Uniunea Sovietică a înregistrat şi cele mai mari pierderi umane (20.000.000 de oameni/10 % din populaţie, din care jumătate au fost civili) şi materiale (1.710 oraşe distruse, 70.000 de sate, 32.000 de întreprinderi industriale, 98.000 de colhozuri, 1.876 de sovhozuri, 65.000 km de cale ferată etc.). Rolul important al contribuţiei Uniunii Sovietice la război a fost perceput de la început de către F.D. Roosevelt, preşedintele Statelor Unite ale Americii, şi de către Winston Churchill, prim-ministrul britanic, care i-au pus (necondiţionat) la dispoziţie ajutorul necesar, acceptând rapturile teritoriale săvârşite de aceasta în perioada 1939-1940, în dezacord cu principiile pe care chiar ei le consemnaseră în Carta Atlanticului ;
- Forțele armate ale Stelelor Unite ale Americii au acţionat (în afara teritoriului naţional) pe aproape toate teatrele de acţiuni militare, înregistrând circa 400.000 pierderi de vieţi omeneşti. Remarcabil a fost şi efortul de război financiar și material american, care s-a cifrat la 22 de bilioane de dolari, plus datoriile de război angajate de alte state, rămase neachitate;
- Un mare efort uman, material şi financiar a desfășurat și Marea Britanie, care a luptat din prima până în ultima zi de război, înregistrând 375 000 de victime umane ;
- Mari pierderi umane au înregistrat şi statele şi popoarele mici, îndeosebi cele ocupate; Polonia - 6.000.000 de oameni (300.000 în lupte, restul exterminaţi) şi imense distrugeri materiale, Iugoslavia - 1.700.000 de oameni (din care 1.400.000 civili ucişi în lagărele de exterminare din Germania), Franţa - 600 000 de oameni (200.000 de militari ucişi în lupte şi 400.000 de civili) etc. Raportat la numărul populaţiei, un mare tribut de sânge au dat şi Albania, Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, Finlanda, Grecia, Norvegia, Olanda etc. Pierderi umane şi materiale a înregistrat şi Italia, după ce a ieşit din Axă, în septembrie 1943;
- În Extremul Orient, un mare tribut de sânge a fost dat de poporul chinez care a pierdut circa 8.000.000 de oameni, dar şi statele ocupate de Japonia (Indochina, Indonezia, Filipine, Birmania etc.) ;
- Ajutor uman şi material au furnizat coaliţiei antihitleriste şi numeroase state din Africa şi America Latină, la lupte participând şi o legiune evreiască;
- Mari pierderi umane şi materiale au înregistrat şi statele care au declanşat războiul: Germania - 13.500.000 de vieţi omeneşti pierdute şi Japonia - 3.000.000 de morţi (din care 300.000 civili);
- În timpul războiului au fost și situații în care partenerii au schimbat alianțele. Italia, de exemplu, după ce a adoptat la începutul războiului o neutralitate binevoitoare Reich-ului (ca şi Uniunea Sovietică, prin tratatul de neagresiune din 23 august 1939) şi a intrat în război de partea Germaniei (atacând Franţa la 10 iunie 1941) a trecut de partea Naţiunilor Unite (3 septembrie 1943), primind chiar statutul de cobeligeranţă ;
- România a intrat în război (22 iunie 1941) de partea Germaniei (fiind principalul secondant al Reich-ului pe Frontul de Est) şi a trecut, la 23 august 1944, de partea Naţiunilor Unite, punând imediat la dispoziţia aliaţilor (sovieticilor în special) un însemnat potenţial militar (8,5% din populaţia ţării), introducând în luptă, până la 25 octombrie 1944 (când a fost reîntregită graniţa de vest a ţării) peste 525.000 de militari. În continuare, armata română a participat la operaţiile militare desfăşurate pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, pe direcţia generală Bucureşti-Budapesta-Viena-Praga, până la sfârşitul războiului. În pofida avantajelor pe care le-a adus Naţiunilor Unite după 23 august 1944, României i-a fost impusă - la12 septembrie 1944 - o Convenţie de armistiţiu cu prevederi extrem de grele, care au au fost aplicate sub stricta supraveghere (şi imixiune) a Comisiei Aliate de Control (partea sovietică). Situaţia ţării s-a agravat în octombrie 1944, în urma acordului de procentaj stabilit între Winston Churchill şi I.V.Stalin, prin care România a fost plasată în proporţie de 90% în sfera de influenţă sovietică. În cele 1.241 de zile de participare la război, armata română a pierdut 794.562 militari (92.620 morți, 333.966 răniți și 367.976 dispăruți);
- După 2.194 de zile (1 septembrie 1939 - 2 septembrie 1945), victoria asupra Germaniei naziste şi Japoniei militariste a fost obţinută prin eforturile popoarelor şi statelor care constituiseră coaliţia antihitleristă şi a celor care li s-au alăturat pe parcurs, între care şi România.
- Academicianul Florin Constantiniu aprecia că în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, „dispreţul pentru om - civil sau militar - a atins cote fără precedent", iar „animalitatea din speţa umană a ţâşnit la suprafaţă cu o forţă necunoscută".
Aranjament grafic – I.M.